CALEA INTRAVENOASA

INJECŢIA INTRAVENOASĂ
→ Definiţie:
~ Introducerea în circulaţia venoasă de soluţii medicamentoase izotone
sau hipertone, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.
→ Scop:
~ Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline.
→ Locul de elecţie:
~ Venele de la plica cotului, antebraţ, faţa dorsală a mâinii, vena
maleolară, vena jugulară, venele epicraniene la sugari şi copii.
~ Abordul periferic este făcut de asistenta medicală, abordul central de
către medic. Alegerea tipului de abord se face în funcţie de:
o Starea pacientului.
o Tipul medicamentului.
o Cantitatea de administrat.
o Durata tratamentului.
~ Se evită regiunile care prezintă procese supurative sau afectări
dermatologice.
→ Materiale necesare:
~ Seringă cu ac mai scurt, sterile.
~ Material general pentru executarea unei injecţii.
~ Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau hipertonă.
→ Pregătirea bolnavului:
~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit dorsal, comod, cu braţul
sprijinit pe pernă tare, protejată cu muşama şi aleză.
~ Se dezveleşte locul ales – având grijă ca mâneca să stânjenească
circulaţia.
→ Tehnica:
~ Injecţia intravenoasă cuprinde 2 timpi:
o Puncţia venoasă.
o Injectarea soluţiei medicamentoase.
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul.
~ Se elimină aerul.
~ Se aplică garoul la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei.
~ Se palpează locul puncţiei.
~ Se dezinfectează locul.
~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.
~ Se cere bolnavului să-şi închidă şi să-şi deschidă de câteva ori pumnul
şi să rămână apoi cu pumnul strâns.
 ~ Se puncţionează vena şi se pătrunde în lumenul ei cca. 1 cm.
~ Se verifică poziţia acului prin aspirarea sângelui în seringă.
~ Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
~ Se injectează lent.
~ Se aplică o compresă pe locul puncţiei şi se retrage acul brusc, pe
direcţie de introducere.
~ Se menţine compresa pe loc 3 minute şi nu se îndoaie braţul.
~ Se aşează bolnavul comod, în repaus.
~ Se ordonează materialele folosite.
→ Incidente şi accidente:
~ Durere – la puncţionarea pielii.
~ Embolie gazoasă – introducerea de aer în cantitate mare , brusc, în
sistemul vascular care poate duce la moarte.
~ Hematom.
~ Revărsat sanguin – prin străpungerea venei sau prin retragerea acului
fără a ridica garoul (staza).
~ Tumefierea bruscă a ţesutului - revărsarea soluţiei injectate în afara
venei.
~ Flebalgie – durere vie pe traiectul venei prin efect iritativ. Sau prin
injectare prea rapidă.
~ Valuri de căldură, senzaţiei de uscăciune în faringe – se impune
injectarea mai lentă a medicamentului.
~ Injectarea paravenoasă a soluţiei – se manifestă prin durere
accentuată, tumefacţie, necroză. Se raportează imediat medicului, se fac
infiltraţii locale cu ser fiziologic şi substanţe resorbante.
~ Ameţeli, lipotimie, colaps – se întrerupe injectarea şi se anunţă de
urgenţă medicul.
~ Hipotensiune pe cale reflexă – injectarea prea rapidă a soluţiei
medicamentoase.
~ Embolie uleioasă – prin greşirea căi de administrare a substanţelor
uleioase – se produce decesul pacientului.
~ Paralizia nervului median – consecinţa injectării paravenoase a
substanţelor cu acţiune neurolitică. Se administrează substanţe
neutralizante.
~ Puncţionarea şi injectarea unei artere – produce necroza totală a
extremităţilor: durere exacerbată, albirea mâinii, degete cianotice. Se
întrerupe de urgenţă injectarea.
→ Observaţii:
~ Dacă staza venoasă este prea lungă sau prea strânsă pacientul poate
prezenta frison → se slăbeşte sau se detaşează garoul.
~ Dacă injectarea se va face prin ac-fluturaş este necesară scoaterea
aerului din cateter înaintea puncţionării. Fluturaşul este ţinut de
„aripioare”, se puncţionează vena şi se continuă tehnica injecţiei.
~ Cateterul intravenos – canulă flexibilă – este prevăzut cu mandren şi
dispozitiv translucid pentru observarea picăturilor de sânge.
~ Nu se retrage mandrenul în timpul puncţiei venoase, ci când apare
sângele la capătul translucid.
~ Nu se puncţionează vena după apariţia hematomului – se comprimă
locul 3-5 minute.
~ Repetarea injecţiei în aceiaşi venă se face tot mai central faţă de
puncţiile anterioare – niciodată mai jos.
~ Alegerea celei mai bune vene se face după aplicarea garoului.
~ Nu se face injecţie intravenoasă decât în poziţie decubit dorsal –
niciodată în poziţie şezând.