15.

INJECȚIA INTRAVENOASĂ
Definiţie
~ Injecţia intravenoasă reprezintă introducerea traumatică în circulaţia venoasă a soluţiilor
medicamentoase izotone sau hipertone, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.
Scop
~ Terapeutic, explorator, anestezic.
Locul injecţiei intravenoase
~ Venele de la plica cotului → unde venele antebraţului – cefalică şi bazilică.
~ Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
~ Vena maleolară, vena pedioasă,. vena poplitee, vena tibială posterioară.
~ Vena jugulară.
~ Vena femurală.
~ Venele epicraniene la sugari şi copii.
Materiale şi instrumente necesare
~ Material general pentru executarea unei injecţii.
~ Seringă de capacitate corespunzătoare.
~ Ac de 25 mm cu bizou scurt → mai subţire decât cel pentru puncţia venoasă.
~ Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau hipertonă.
Pregătirea bolnavului
~ Se anunţă bolnavul şi i se explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit dorsal, comod, cu braţul sprijinit pe pernă tare,
protejată cu muşama şi aleză sau în fotoliu de recoltare.
~ Se dezveleşte locul ales – având grijă ca mâneca să nu stânjenească circulaţia.
Execuţie
~ Injecţia intravenoasă cuprinde 2 timpi:
o Puncţia venoasă.
o Injectarea soluţiei medicamentoase.
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Se aplică garoul la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei.
~ Se palpează locul puncţiei şi se dezinfectează cu un tampon cu alcool.
~ Pentru favorizarea evidenţierii venei se cere bolnavului să-şi închidă şi să-şi deschidă de
câteva ori pumnul şi să rămână apoi cu pumnul strânsul sau se masează antebraţul dinspre
pumn spre plica cotului.
~ Se puncţionează vena şi se pătrunde în lumenul ei cca. 1 cm.
~ Se verifică poziţia acului prin aspirarea sângelui în seringă.
~ Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
~ Se injectează lent sau foarte lent pentru a preveni apariţia complicaţiilor.
~ Se aplică o compresă pe locul puncţiei şi se retrage acul brusc, pe direcţie de introducere.
Intervenţii după tehnică
~ Se menţine compresa pe locul puncţiei cca. 3 minute şi nu se îndoaie braţul.
~ Se aşează bolnavul comod, în repaus.
~ Se ordonează materialele folosite.
Incidente şi accidente
~ Durere – la puncţionarea pielii. Se opreşte injectarea şi se verifică poziţia acului.
~ Embolie gazoasă– introducerea de aer în cantitate mare, brusc, în sistemul vascular.
~ Embolie uleioasă– prin greşirea căi de administrare a substanţelor uleioase.
~ Hematom şi revărsat sanguin– prin străpungerea venei sau prin retragerea acului fără a
ridica garoul (staza).
~ Tumefierea bruscă a ţesutului- revărsarea soluţiei injectate în afara venei.
~ Flebalgie– durere vie pe traiectul venei prin efect iritativ sau prin injectare prea rapidă.
~ Valuri de căldură, senzaţiei de uscăciune în faringe– se impune injectarea mai lentă.
~ Perforarea venei – injectarea paravenoasă a soluţiei.
~ Ameţeli, lipotimie, colaps– se întrerupe injectarea şi se anunţă de urgenţă medicul.
~ Hipotensiune pe cale reflexă– injectarea prea rapidă a soluţiei medicamentoase.
~ Puncţionarea şi injectarea unei artere– produce necroza totală a extremităţilor: durere
exacerbată, albirea mâinii, degete cianotice. Se întrerupe de urgenţă injectarea.
Observaţii
~ Pacientul este supravegheat pe tot timpul administrării.
~ Staza de garou trebuie să oprească numai circulaţia venoasă, menţinând pulsul radial.
~ Dacă staza venoasă este prea lungă sau prea strânsă pacientul poate prezenta frison.
~ Nu se puncţionează vena după apariţia hematomului → se comprimă locul 3-5 minute.
~ Repetarea injecţiei în aceiaşi venă se face tot mai central faţă de puncţiile anterioare.
~ Alegerea celei mai bune vene se face după aplicarea garoului.
~ Abordul periferic este făcut de asistenta medicală, iar abordul central de către medic.
~ Abordul venos profund este realizat de către medic în condiţii de tip protocol-operator →
vena jugulară internă, vena femurală, vena subclaviculară.