PERFUZIA INTRAVENOASA

→ Definiţie:
~ Introducerea pe cale parenterală – intravenoasă – picătură cu picătură a soluţiilor medicamentoase
pentru reechilibrarea hidroionică şi volemică a organismului.

→ Scop:
~ Terapeutic.
~ Hidratare şi mineralizare a organismului
~ Administrarea de medicamentelor la care se urmareste efect prelungit.
~ Depurativ – diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici.
~ Completarea proteinelor sau a altor componente sanguine.
~ Alimentare pe cale parenterala

→ Materiale necesare:
~ Trusă pentru perfuzarea soluţiei
~ Soluţie de perfuzat.
~ Stativ.
~ Perna elastica pentru sprijinirea bratului
~ Musama , aleza
~ Seringi si ace de unica folosinta
~ Garou sau banda Esmarch
~ Dezinfectant – alcool iodat
~ Tampoane , comprese sterile
~ Leucoplast.
~ Tăviţă renală.
~ Mănuşi de protecţie

→ Soluţii perfuzabile:
~ Sunt soluţii sterile, apirogene, în flacoane sau pungi PVC.
~ Trebuie încălzite la temperatura corpului.
~ Manitolul soluţie 10-20% care prezintă cristale trebuie încălzită până dispar cristalele deoarece
soluţia este suprasaturată.
~ Serurile glucozate şi aminoacizii sunt ferite de căldură şi de lumină.
~ Soluţii utilizate:
 Izotone → ser fiziologic 9g‰ NaCl, ser glucozat 5%, lactat de sodiu 1,9%, bicarbonat de
sodiu 14‰, soluţie de KCl 2%.
 Hipertone → soluţii glucozate 10,20, 33, 40%, soluţie NaCl 10,20%.
 Ringer - soluţie de electroliţi.
 Soluţie Darow, soluţie Krebs. Soluţie Buttler, soluţie Locke, soluţie Hartman, soluţie Tham,
soluţie Fischer – alcalină.
 Înlocuitori ai masei circulante.
 Dextran 70 - Macrodex, Dextran 40 - Rehomacrodex.
 Marisang.
 Plasmă umană, sânge integral, derivate de masă eritrocitară.
→ Locul puncţiei pentru perfuzie:
~ Venele de la plica cotului (bazilica si cefalica), unde se formeaza un M venos prin anastomozarea
lor
~ Venele antebratului
~ Venele epicraniene sau jugulare( mai ales la sugar si copilul mic )
~ Venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii.
~ Venele subclaviculare sau femurale.

→ Pregătirea pacientului:
− Psihica :
 Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica, necesitatea şi importanţa ei.
− Fizica :
 Se roagă bolnavul să urineze.
 Se aşează bolnavul cât mai comod, cu braţul sprijinit pe pernă elastica si musama in abductie si
extensie maxima.
 Se protejează regiunea interesată a patului cu muşama şi aleză.

→ Pregătirea flaconului:
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.
~ Se controlează soluţia de perfuzat: valabilitate, aspect, integritate, etanşeitate, corespondenţa cu
soluţia recomandată.
~ Se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc.
~ Se desface aparatul de perfuzie.
~ Se dezinfectează dopul de cauciuc.
~ Se puncţionează dopul cu acul trocar al aparatului după ce s-a închis prestubul.
~ Se suspendă aparatul pe stativ.
~ Se deschide prestubul în aşa fel încât lichidul să pătrundă în tubul perfuzor înlocuind coloana de
aer.
~ Se formează nivelul de lichid (cca. ½ din picurător) şi se continuă scoaterea aerului până apare la
extremitatea perfuzorului prima picătură de lichid.
~ Se închide prestubul, se repune apărătoarea amboului şi se atârnă tubulatura perfuzorului pe stativ.

→ Execuţie:
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşile de protecţie.
~ Se examinează calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu inpiedice circulatia
~ Se aplică garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului de punctie , strangandul astfel incat sa
opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera.
~ Se dezinfectează locul cu alcool.
~ Se cere bolnavului să strângă pumnul de câteva ori şi să rămână cu pumnul strâns.
~ Se execută puncţia venoasă şi se verifică poziţia acului.
~ Se desface garoul şi se cere bolnavului să desfacă pumnul.
~ Se ataşează la ac amboul perfuzorului pregătit.
~ Se deschide prestubul şi se reglează ritmul perfuziei → obişnuit 60 picături pe minut sau în funcţie
de necesităţi şi de soluţia administrată.
~ Se mentine locul de perfuzie acoperit cu un pansament steril
~ Se supraveghează starea generală a bolnavului.
~ Se supraveghează locul puncţiei.
~ Se supraveghează ritmul de curgere a lichidului.
~ Se schimbă flacoanele atunci când este necesar.
→ Îngrijiri după tehnică:
~ Se întrerupe perfuzia înaintea golirii complete a flaconului.
~ Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei.
~ Se extrage acul brusc din venă.
~ Se lasă un pansament fixat cu leucoplast la locul puncţiei.
~ Se aşează bolnavul comod şi se înveleşte.
~ Se supraveghează şi dacă nu sunt contraindicaţii, se pot administra lichide calde.
~ Se notează în foaia de observaţie cantitatea de lichid perfuzată.
→ Incidente şi accidente:
~ Hiperhidratare → prin perfuzie în exces. La cardiaci poate determina edem pulmonar acut, tuse,
expectoraţie hemoptoică, polipnee, hipertensiune. Se reduce ritmul transfuziei sau chiar se întrerupe
complet, se injectează cardiotonice.
~ Embolie gazoasă → prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne prin eliminarea
aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea perfuziei înainte de golirea completă a
flaconului şi prin neutralizarea perfuziilor cu presiune.
~ Revărsat lichidian → în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze.
~ Coagularea sângelui pe ac sau cateter → se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie de
heparină.

 De stiut :
 Toate fluidele administrate i.v. trebuie etichetate cu data, ora, medicatia adaugata si doza
 Rata de flux = numarul de picaturi pe minut
 Sursele de contaminare a perfuziei : inainte, prin manevre necorespunzatoare si in timpul perfuziei
 Substante aditionala
 Schimbarea flaconului
 Aer poluat
 Injectii complementare

 De evitat :
 folosirea aparatului de sustinere a bratului, care ar putea creste posibilitatea compresiei vaselor sau
nervilor.