Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tehnica Masajului Cardiac
Tehnica Masajului Cardiac
Mesajul cardiac sau restabilirea functiei cardiace se impune cand se opreste inima sau cand
activitatea ei nu asigura circulatia perifierica si oxigenarea centrilor nervosi superiori. Ea se
realizeaza prin masaj cardiac, injectie intracardiaca, transfuzie intraarteriala de sange sau
stimularea electrica a inimii.
Masajul cardiac extern se face prin peretele toracic concomitent cu permeabilizarea cailor
respiratorii si ventilatie pulmonara artificiala gura la gura. Bolnavul culcat in decubit dorsal pe o
suprafata rigida, este adus in pozitie trendelemburg de 30-40 grade, cu capul in hiperextensie,
pentru a evita caderea inapoi a limbii si a asigura drenarea cailor respiratorii de secretii.
Reanimatorul se apleaca asupra bolnavului si cu mainile suprapuse, exercita cu toata greutatea
corpului o presiune ritmica, puternica asupra toracelui, in jumatatea inferioara a sternului
realizand o deplasare anteroposterioara a peretelui toracal de 4-6 cm cu o frecventa de
6080/min. Asigurarea functiei circulatorii minimale se traduce prin retrocedarea
midriazei(dilatarea pupilei peste limitele obisnuite), recolorarea tegumentelor, aparitia pulsului
periferic si eventual si a tensiunii arteriale si reaparitia respiratiei spontane.
Forta angajata pentru masajul cardiac extern este in functie de elasticitatea peretelui toracal.
Astfel la copii masajul se va putea face si cu o singura mana, iar la sugari numai cu cele doua
police. Ritmul cu care se vor executa miscarile de masaj, va fi si in functie de varsta copilului,
ajungand pana la 100-140/min.
Imobilizarea de urgenta: se pregateste o atela lunga, care sa ajunga din axila pana la picior; se
aplica atela pe fata laterala (externa) a membrului inferior dupa ce s-a introdus vata pudrata cu
talc in axila.
a)cu o singura atela: cand coapsa este scurtata si deformata este bine sa se asigure pe timpul
transportului si o extensie in axul membrului inferior ceea ce este posibil prin folosirea atelei
metalice Thomas.
b)cu doua atele: o atela externa, lunga, asemanatoare cu cea descrisa anterior; o atela mai
scurta, ce se aplica pe partea interna a membrului inferior bolnav, care se intinde de la regiunea
inghinala pana la calcai; peste ambele atele se aplica legaturi dispuse in jurul toracelui, in jurul
bazinului, in jurul coapsei, genunchiului si gambei de aceeasi parte; se face bandajarea circulara,
cu fasa, a membrului inferior si a toracelui, precum si fixarea picioarelor. c)imobilizarea in
fracturile extremitatii inferioare a femurului.
Cand femurul este fracturat in apropierea genunchiului, exista pericolul ca vasele si nervii
importanti ce trec prin spatele osului sa fie comprimate, intepate sau sfasiate. Aceste fracturi se
imobilizeaza cu o singura atela. Se aplica o atela lunga posterioara, care se intinde de la bazin
pana la talpa. Atelel mai scurte sunt ineficiente. Inainte de fixarea atelei cu legaturi se va
introduce vata sub atela la capatul proximal, spre a nu leza partile moi si se va verifica positia
atelei, ca sa nu atinga coastele. Legaturile trebuie aplicate in jurul bazinului, in jurul coapsei si a
gambei. Infasarea membrului pelvian si bazinului va completa mobilizarea acestor fracturi.
Ingrijirea bolnavului este o munca de mare raspundere care necesita cunostinte profesionale
temeinice si calitati morale deosebite.
Constiinciozitatea. Este o urmare fireasca a unei bune pregatiri profesionale. Dupa terminarea
programului trebuie reverificata activitatea intregii zile de munca pentru a nu scapa nimic din
tratamentul bolnavului. O munca superficiala duce la remuscari ulterioare.
Pregatirea profesionala. Cunostintele profesionale trebuie sa corespunda profilului sanitar in care
lucreaza. Pregatirea priveste atat acumularea cunostintelor teoretice cat si insusirea tehnicii
ingrijirii bolnavului, metodele de investigatie, pregatirea bolnavului pentru examinarile
complementare. Este necesar sa cunoasca simptomele si epidemiologia bolilor
infectocontagioase, precum si prevenirea infectiilor intraspitalicesti.
Devotamentul. El se verifica atunci cand este pus la incercare : o unitate sanitara aglomerata,
bolnav in stare grava, aparitie de epidemii, accidente sau calamitati cand este necesara
prelungirea orelor de serviciu.
Punctualitatea. Am trebuie sa respecte exact timpul si spatiul prevazut pentru efectuarea orelor
de lucru. Administrarea intarziata a medicamentelor, nerespectarea dozelor prescise,
neschimbarea pansamentului, recoltarea de cantitati neprecise de sange dauneaza bolnavului si
pot avea efecte neplacute.
Pastrarea secretului profesional. Tot ceea ce afla despre bolnav sau boala lui de la medici, din
analize sau foaia de observatie, confidentele facute de bolnav sau de familia acestuia constituie
obicetul secretului profesional.
Dragostea fata de profesiune si de munca. Se manifesta prin activitatea depusa pentru profilaxia
bolilor si combaterea suferintei.
Atitudinea justa fata de bolnav. Trebuie sa fie corespunzatoare gravitatii si temperamentului
bolnavului, lipsita de exagerari, ea trebuie sa le imprime optimism si vointa de a trai.
Respectarea bunurilor bolnavului(haine, alimente, medicamente, carti, bani, reviste).
Atitudinea fata de familia bolnavului. Castigarea increderii familiei este atat de imporatanta ca si
cea a bolnavului.