1. TEHNICA MASAJULUI CARDIAC.

Mesajul cardiac sau restabilirea functiei cardiace se impune cand se opreste inima sau cand
activitatea ei nu asigura circulatia perifierica si oxigenarea centrilor nervosi superiori. Ea se
realizeaza prin masaj cardiac, injectie intracardiaca, transfuzie intraarteriala de sange sau
stimularea electrica a inimii.
Masajul cardiac extern se face prin peretele toracic concomitent cu permeabilizarea cailor 
respiratorii si ventilatie pulmonara artificiala gura la gura. Bolnavul culcat in decubit dorsal pe o
suprafata rigida, este adus in pozitie trendelemburg de 30-40 grade, cu capul in hiperextensie,
pentru a evita caderea inapoi a limbii si a asigura drenarea cailor respiratorii de secretii.
Reanimatorul se apleaca asupra bolnavului si cu mainile suprapuse, exercita cu toata greutatea
corpului o presiune ritmica, puternica asupra toracelui, in jumatatea inferioara a sternului
realizand o deplasare anteroposterioara a peretelui toracal de 4-6 cm cu o frecventa de 60-
80/min. Asigurarea functiei circulatorii minimale se traduce prin retrocedarea midriazei(dilatarea
pupilei peste limitele obisnuite), recolorarea tegumentelor, aparitia pulsului periferic si eventual si
a tensiunii arteriale si reaparitia respiratiei spontane.
Forta angajata pentru masajul cardiac extern este in functie de elasticitatea peretelui toracal.
 Astfel la copii masajul se va putea face si cu o singura mana, iar la sugari numai cu cele doua
police. Ritmul cu care se vor executa miscarile de masaj, va fi si in functie de varsta copilului,
ajungand pana la 100-140/min.

2. INCIDENTE SI ACCIDENTE ALE INJECTIEI INTRAVENOASE.

Se pot datora urmatorilor factori:
- defectiuni tehnice, determinate de un ac neascuttit care sparge vena, sau pentru ca acul
a fost gresit manevrat si a perforat vena nepatrunzand in vena; ori ca nu am avut o buna
sursa de lumina pentru a executa manevra corect.
- introducerea de lichid iritant paravenos (clorura de calciu, solutii hipertonice); acesta
poate determina necroze locale;
- introducerea de aer intravenos care poate avea ca urmare o embolie gazoasa. Acest
incident apare brutal in timpul perfuziei de sange sau seruri, daca aerul nu a fost scos din
tubul de perfuzie inainte de a se introduce sangele sau serul si ami ales daca s-a
terminat solutia de perfuzat si la flacon avem adaptata o para de cauciuc cu care am
introdus lichidul sub presiune. Este o neglijenta grava, extrem de rara, dar posibila, incat
trebuie sa avem toata atentia pentru a o evita;
- neridicarea garoului. Introducerea lichidului face sa se mareasca orificiul prin care a intrat
acul, iar lichidul se imprastie paravenos.
Unele substante produc valuri de caldura sau dau o inrosire a tegumentelor(calciul, magneziul).
 Aceste senzatii pot fi evitate prin injectarea lor foarte incet.
Lipotimiile care pot aparare in timpul injectiilor intravenoase se previn prin efectuarea injectiilor 
numai dupa ce bolnavul a fost asezat in decubit dorsal.
Dupa injectarea unor substante iritante poate aparea o flebita.
Un alt incident este inteparea arterei omonime (humerala sau femurala), in locul venei; in seringa
patrunde sange rosu-deschis, sub presiune mare. In acest caz, scoatem acul definitiv, presam
bine locul 1-2 minute cu un tampon de vata imbibat in alcool si punctionam in alt loc.
Un alt incident neplacut este inteparea unui nerv. Acul trebuie retras sub piele si cautata cu
blandete si atentie vena.
Daca nu a fost tinut presat un timpsuficient, prin orificiul de punctionare al venei se poate scurge
sange, ceea ce creeaza un hematom local care da un aspect neplacut plicii cotului.

3. TEHNICA INGRIJIRII PACIENTULUI CU INSOLATIE.

Insolatia este un accident produs de actiunea directa si prelungita a razelor solare asupra capului
si cefii.
- Scoaterea bolnavului de sub influenţa razelor solare.
- Culcare la loc umbrit, bine ventilat, cu capul ridicat.
 

- Se aplică comprese reci pe cap sau chiar o pungă cu gheaţă nu numai pe frunte,
ci pe toată calota (ajută la retrocedarea edemului cerebral in insolaţie).
- Se administrează antalgice şi antiflogistice: aspirină, soluţie de pitan 1% , sau
piramidon, vit.C 1000mg.
- Se controlează funcţiile vitale in caz de comă sau stări convulsive, se asigură
libertatea căilor aeriene.
Se administrează oxigen dacă există posibilitatea.

4. TEHNICA INGRIJIRII NOU-NASCUTULUI CE PREZINTA COLICI ABDOMINALE.

Nu exista un tratament miraculos care sa calmeze colicile sugarului. Durerile se diminueaza sau
chiar inceteaza cu cataplasme calde, ceaiuri de plante. O metoda buna care linisteste copilul este
asezarea lui cu burtica pe pieptul dezgolit al mamei. Caldura corpului mamei si bataile inimii
acesteia il linistesc pe micut. Uneori sugarii cu colici raspund la diferite moduri de a fi tinuti in
brate sau invartiti. Trebuie tinuti pe umar si masati usor pe spate. Ei trebuie tinuti drepti, deoarece
aceasta pozitie ii poate ajuta la eliminarea gazelor. In stare de deplina sanatate, copilul mancand
bine si crescand numai in greutate, brusc, din senin, apare criza de colici, plansete si tipete,
uneori chiar violente, agitatie si paloare, totul aratand ca sugarul sufera intr-adevar, suferinta ce
poate dura de la cateva minute la cateva ore, si care trec tot atat de repede cum au trecut.

5. INTERVENTIILE A.M. LA INGRIJIREA PACIENTULUI CU BRONSITA CRONICA.

Bronsita cronica este un sindrom clinic caracterizat prin tuse, insotita de cresterea secretiilor 
bronsice, permanenta sau intermitenta, necauzata de o boala sau leziune bronho-pulmonara
specifica.
Interventii:
-  Asigurarea repausului la pat in perioada de acutizare;
-  Administrerea de lichide pentru fluidificarea secretiilor;
-  Aplicarea masurilor de mobilizare a secretiei: drenaj postural;
- Invatarea pacientului sa expectoreze in scuipator;
- Educarea pacientului (evitarea factorilor favorizanti acutizarii, efectul benefic al curei
balneoclimaterice, importanta asanarii focarelor de infectie din organism, alimentatie usor 
digerabila, bogata in vitamine);
- Masurarea functiilor vitale;
-  Administrarea tratamentului medicamentos;
- Pregatirea pacientului pentru examinari paraclinice;
- Incurajarea pacientului sa efectueze miscari active pentru mentinerea tonusului muscar;
-  Ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale si incurajarea lui sa participe la
ingrijiri pentru cresterea graduala a activitatii in functie de toleranta.

6. TEHNICA CLISMEI EVACUATOARE SIMPLA.

Definitie. Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se introduc diferite lichide
in intestinul gros (prin anus, in rect şi colon).
Tehnica:
- se fixează canula la tubul irigatorului şi se inchide robinetul;
- se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase;
- se umple irigatorul;
- se evacuează aerul şi prima coloana de apă;
- se lubrifiază canula cu o compresă de tifon;
- se fixează irigatorul pe stativ;
- asistenta se spală pe maini şi se dezinfectează;
- depărtează fesele pacientului cu mana stangă;
 

- introduce canula prin anus si rect (cu mana dreaptă) perpendicular pe suprafaţa
subiacentă, cu varful indreptat inainte in direcţia vezicii urinare;
- după ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridică extremitatea externă şi se
indreaptă varful in axa ampulei rectale;
- se introduce canula 10-12 cm;
- se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin
ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului;
- pacientul este rugat să respire adanc, să-şi relaxeze musculatura abdominală, să
reţină soluţia 10-15 minute;
- se inchide robinetul inainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de
scurgere;
- se indepărtează canula şi se aşează in tăviţa renală;
pacientul este adus in poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal pentru a
uşura pătrunderea apei la o adancime mai mare ; se captează scaunul la pat sau la
toaletă.

7. TEHNICA RECOLTARII GLICEMIEI.

Rapid, usor de recoltat, folosind o picatura de sange capilar din deget, lobul urechii sau
calcaie( bebelusi), testul glicemic este o metoda uzuala de monitorizare a nivelului glucozei din
sange la pacientii cu diabet, de screening pentru diabetul mellitus, de depistare a hipoglicemiei
neonatale, sau de diagnostic diferential intre coma diabetica si nondiabetica. Proba poate fi luata
in spital cat si la domiciliul pacientului.
Materiale necesare:
- manusi ;
- glucometru portabil ;
- paduri alcoolizate ;
- comprese tifon ;
- bandaj adeziv.
Recoltarea:
- confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt
pacient);
- se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce
anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa;
- se selecteaza locul punctiei ( deget sau lobul urechii pentru adulti, calcaie pentru nounascut);
- se spala mainile bine si se pun manusi;
- daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede timp
de 10 minute;
- se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si apoi se usuca cu o compresa ;
- se pregateste glucometrul ( se calibreaza si de deschide) si apoi se punctioneaza locul dintr-
o singura miscare scurta si rapida ;
- dupa punctionare se va evita sa se faca compresie sau sa se stoarca locul, pentru a evita
amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare;
- se lasa sa curga picatura de sange pe banda pregatita a glucometrului, asigurandu-ne ca
este suficienta pentru citirea rezultatului;
- dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionarii pana se opreste sangerarea;
- dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv;
- se noteaza rezultatul , data si ora.

10.TEHNICA PERFUZIEI INTRAVENOASE.

Perfuzia intravenoasa = introducerea pe cale parenterala, picatura cu picatura ,a solutiei
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica , hidroionica si volemica a organismului.
 

Scop:
- hidratarea si mineralizarea organismului;
- administrarea medicamentelor la care se urmareste efect prelungit;
- depurativ, diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici;
- completarea proteinelor sau a altor componente sanguine;
- alimentarea pe cale parenterala.
Executie:
- tehnica de intretinere a liniei intravenoase este o tehnica aseptica;
- asistenta imbraca manusi pentru evitarea contaminarii cu sange(dupa spalarea mainilor cu
atentie);
- pregateste solutia de perfuzat;
- monteaza aparatul de perfuzat si lasa lichidul sa circule prin tuburi (evitandcontaminarea
sistemului) pentru indepartarea aerului;
- alege vena (intai locurile distale si apoi cele proximale);
- aplica garoul-curata locul cu alcool de la centru in afara;
- introduce acul,branula in vena
- scoate garoul si ataseaza tuburile, deschide prestubul, fixeaza rata de flux60picaturi/minut;
- mentine locul de perfuzie,acopera cu pansament steril;
- schimba pansamentul(cand se fixeaza catetere)la 24 h si inspecteaza zona(eventuala
inflamatie);
- schimba punga cu o solutie sau flaconul, inainte de golirea completa a precedentei;
- se poate folosi o rata redusa pentru a tine vena deschisa.

11. TEHNICA TRANSFUZIEI INDIRECTE.

Se executa cu sange proaspat izo-grup, izo-Rh, de la donator cunoscut, prin intermediul
flaconului sau pungilor din PVC cu stabilizator anticoagulant.
Executie:
Montarea flaconului:
- Spalararea mainilor cu apa si sapun;
-  Asistenta imbraca manusi sterile pentru protectie;
- Se efectueaza proba de compatibilitate directa Jeanbreau pentru fiecare flacon;
- Se indeparteaza dopul de parafina;
- Se dezinfecteaza dopul cu tinctura de iod;
- Se monteaza aparatul de perfuzat( cu filtru in picurator);
Evacuarea aerului din tubul aparatului
Efectuarea punctiei venoase:
- Se alege o vena si se punctioneaza;
- Se indeparteaza garoul si se ataseaza amboul aparatului de transfuzat la ac;
Efectuarea probei biologice Oelecker:
- Se fixeaza acul, amboul si extremitatea tubului la piele;
- Se lasa 20-30 ml sange sa curga prin picurator si se regleaza ritmul la 10-15
picaturi/minut timp de 5 minute;
- Se supravegheaza pacientul si daca nu apar semne de incompatibilitate se repeta
operatia;
Efectuarea transfuziei:
- Daca nu au aparut semne de incompatibilitate, se continua transfuzia in ritmul stabilit de
medic;
- Se supravegheaza, in continuare, pacientul si ritmul de scurgere la nivelul picuratorului;
- Se pregateste flaconul urmator (daca este cazul);
Incheierea transfuziei:
 

- Se retin din fiecare flacon 5-6 ml sange pentru verificari ulterioare, in caz de accidente
posttransfuzionale tardive;
- Se incheie prestubul, se aplica pensa intre ambou si tubul de control;
- Se retrage acul si se comprima vena cu un tampon steril;
- Se aplica pansament steril la locul punctiei si se fixeaza.

12. INGRIJIREA PACIENTULUI CU AST BRONSIC.

 Astmul bronsic – se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin accese de dispnee parasistica
expiratorie provocate de obstructia bronhiilor prin bronhospasm.
Interventii:
- pacientul e adus in pozitie de ortopnee (sezand) pentru a-i ameliora eforturile la respiratie;
-  A.M. schimba lenjeria transpirata a bolnavului si pana la venirea medicului ii administreaza
antispastice (miofilin intravenos, foarte lent, eventual in perfuzie). In cazul in care criza nu va
ceda, se va continua cu perfuzie, cu hemisuccinat de hidrocortizon sau alte medicamente
recomandate de medic: cardiotonice, diuretice, sedative.
- Pacientul este supus oxigenoterapiei.
- Se identifica factorii care contribuie la aparitie si se indeparteaza (paturi, saltele, praf,
alimente).
- Pentru evitarea suprainfectiei, tratamentul se completeaza cu antibiotice.
- Se asigura hidratarea corespunzatoare a bolnavului pe cale orala sau parenterala.
- Daca nu se reuseste sub tratament aplicat, dezostruarea si asigurarea ventilatiei pulmonare
se fac prin intubatie, traheostomie sau aspiratie mecanica, respiratie artificiala.
- Se masoara functiile vitale la 15 minute.

13.INTERVENTIA A.M. IN TIMPUL CRIZEI LA PACIENTUL CU TULBURARI COMITIALE

(EPILEPSIE).
Epilespsia se caracterizeaza prin accese de pierdere fulgeratoare a constientei insotite sau nu de
convulsii tonice si clonice generalizate.(constractii ritmice bruste).
Interventii:
- nu las niciodata persoana singura;
- asez persoana in pozitie orizontala (pe pat, podea);
- introduc intre arcadele dentare pe partea laterala un material, obiect moale (batista rulata);
- nu se forteaza maxilarul;
- desfac cravata, gulerul, centura pentru a nu impiedica respiratie;
- indepartez obiecte tari, mobile din jur pentru a preveni lezarea;
- intorc corpul sau capul intr-o parte, pentru a ajuta pacientul sa respire;
- monitorizez functiile vitale si vegetative;
- curat cavitatea bucala.

14. TEHNICA SONDAJULUI VEZICAL LA BARBATI.

Prin sondaj vezical se intelege introducerea unui instrument tubular (sonda sau cateter) prin
uretra in vezica urinara, realizand astfel o comunicatie instrumentala intre interiorul vezicii si
mediul extern.
Executie:
- asistenta imbraca manusi de cauciuc;
- alege sonda si o lubrifiaza;
- dezinfecteaza meatul urinar(deschiderea uretrei spre exterior ) cu ser fiziologic si
oxicianura de mercur;
- intre degetele inelar si mic al mainii drepte prinde extremitatea libera a sondei si cu
ajutorul unei pense sterile, tinuta in aceeasi mana, apuca sonda in imediata vecinatate a
varfului;
 

- introduce varful sondei in meat si impinge usor cu pensa, in timp ce cu mana stanga
intinde penisul cat mai bine, pentru ca sa dispara cutele transversale ale mucoasei
uretrale care ar putea impiedica patrunderea sondei in vezica;
- daca pe parcursul inaintarii sondei apar obstacole anatomice sau functionale, spasme,
asistenta retrage sonda si pregateste alta de calibru mai mic(Mercier sau Thiemann);
- patrunderea sondei in vezica se semanleaza prin scurgerea urinei prin sonda;
- se fixeaza sonda pana se evacueaza urina;
- se recolteaza urina in eprubetele sau recipientele pregatite in functie de examenele de
laborator ce se vor efectua;
- restul urinei se capteaza in tavita renala sau alt recipinet;
- indepartarea sondei se face cu ajutorul pensei dupa ce extremitatea libera a fost inchisa
prin comprimare.

15.TEHNICA INGRIJIRII ACORDATA NOU-NASCUTULUI IN SALA DE NASTERE

- asezarea nou-nascutului pe un camp steril imediat dupa expulzie;
- aspirarea secretiilor din cavitatea bucala si nazala;
- legarea si sectionarea cordonului ombilical:
- pensarea cordonului ombilical cu 2 pense hemostatice la 10-15 cm de insertia
abdominala;
- sectionarea cordonului ombilical intre cele 2 pense;
- efectuarea ligaturii la 2 cm de insertia abdominala;
- sectionarea cordonului la 1cm distanta de ligatura;
- efectuarea nodului;
- aplicarea unui pansament steril peste bontul ombilical;
- evaluarea starii clinice: ritm cardiac, respiratie, tonus muscular, reflex de iritabilitate,
culoarea tegumentelor si mucoaselor.
- acordarea ingrijirilor in caz de apnee tranzitorie, asfixie alba, asfixie albastra;
- aplicarea masurilor de prevenire a oftalmiei gonococice;
- examinarea nou-nascutului in vederea decelarii uno malformatii congenitale vizibile;
- stabilirea sexului, identitatii;
- cantarirea, masurarea inaltimii si perimetrelor (cap, torace, abdomen);
- uscarea tegumentelor prin tamponarea cu camp steril, pentru a indeparta surplusul de
„vernix caseosa”;
- infasarea;
- transport in sectia de nou-nascuti;
- asezarea nou-nascutului in pat.

16. TEHNICA INGRIJIRII PACIENTULUI CU FRACTURA DE FEMUR.

Imobilizarea de urgenta: se pregateste o atela lunga, care sa ajunga din axila pana la picior; se
aplica atela pe fata laterala (externa) a membrului inferior dupa ce s-a introdus vata pudrata cu
talc in axila.
a)cu o singura atela: cand coapsa este scurtata si deformata este bine sa se asigure pe timpul
transportului si o extensie in axul membrului inferior ceea ce este posibil prin folosirea atelei
metalice Thomas.
b)cu doua atele: o atela externa, lunga, asemanatoare cu cea descrisa anterior; o atela mai
scurta, ce se aplica pe partea interna a membrului inferior bolnav, care se intinde de la regiunea
inghinala pana la calcai; peste ambele atele se aplica legaturi dispuse in jurul toracelui, in jurul
bazinului, in jurul coapsei, genunchiului si gambei de aceeasi parte; se face bandajarea circulara,
cu fasa, a membrului inferior si a toracelui, precum si fixarea picioarelor.
c)imobilizarea in fracturile extremitatii inferioare a femurului.
 

Cand femurul este fracturat in apropierea genunchiului, exista pericolul ca vasele si nervii
importanti ce trec prin spatele osului sa fie comprimate, intepate sau sfasiate. Aceste fracturi se
imobilizeaza cu o singura atela. Se aplica o atela lunga posterioara, care se intinde de la bazin
pana la talpa. Atelel mai scurte sunt ineficiente. Inainte de fixarea atelei cu legaturi se va
introduce vata sub atela la capatul proximal, spre a nu leza partile moi si se va verifica positia
atelei, ca sa nu atinga coastele. Legaturile trebuie aplicate in jurul bazinului, in jurul coapsei si a
gambei. Infasarea membrului pelvian si bazinului va completa mobilizarea acestor fracturi.

17. PRIMELE INGRIJIRI ACORDATE PACIENTULUI IN STARE DE SOC LA LOCUL

 ACCIDENTULUI.
- Sa scoatem victima de sub influenta cauzei care a provocat accidentul: sa intrerupem
curentul electric(daca este vorba de electrocutare), sa o scoatem de sub daramaturi, din
mediul toxic( in caz de intoxicatie), din apa(in caz de inec).
- Trebuie sa punem victima in conditii bune pentru a-i putea da primul ajutor (intr-o camera
aerisita, la umbra).
- Examinam rapid functiile vitale(respiratia si circulatia). Daca accidentatul respira ii vom
cerceta si pulsul. Daca nu simtim pulsul, vom pune imediat urechea pe torace pentru a auzi
bataile inimii.
- In caz ca accidentatul nu respira, ii vom acorda imediat primul ajutor: respiratie artificiala(de
preferat gura la gura) si masaj toracic.
- Daca victima are o pierdere de sange, vom lua masurile necesare pentru oprirea
sangerarii.
- In caz ca e vorba de mai multi accidentati, ne vom orienta, pe baza examinarii rapide
facute tuturor, asupra celor in stare grava.
- Este foarte important sa nu starnim panica in jur.
- Trebuie indepartata multimea. Aceata stanjeneste acordarea primului ajutor.
- Trebuie sa avem grija ca manevrele pe care le facem sa nu inrautateasca starea victimei(in
caz de fracturi miscarea oaselor produce dureri bolnavului).
- Trebuie sa apelam imediat la ajutorul unui medic sau al unui cadru medical mediu.
- Trebuie sa asiguram transportul accidentatului la spital in bune conditii.
- Trebuie sa avem grija ca pe cat posibil sa pastram in situatia in care le-am gasit cauzele
producerii accidentului pentru a permite organelor in cauza sa execute ancheta.
- Este bine sa insotim accidentatul la spital pentru a putea lamuri cauzele accidentului,
modul de comportare a pacientului, primul ajutor acordat.

18. SONDAJUL DUODENAL – DEFINITIE, SCOP, PREGATIRE TEHNICA.

Definitie. Sondajul sau tubajul duodenal consta din introducerea unei sonde Einhorn dincolo de
pilor, realizand o comunicare intre duoden si mediul exterior.
Scop:
explorator 
- extragerea conţinutului duodenal format din conţinut gastric, bilă (A, B, C), suc
pancreatic şi secreţie proprie;
- aprecierea funcţiei biliare hepatice, a căilor extrahepatice;
- descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care dau aspectul,
cantitatea, compoziţia chimică sau morfologică a sucurilor extrase prin sondaj;
- evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare.
terapeutic 
- drenarea căilor biliare şi introducerea unor medicamente care au acţiune directă
asupra ficatului, a căilor biliare sau a tubului digestiv. Acestea vor acţiona fie local, fie
se vor resorbi prin pereţii intestinali, ajungand prin vena portă in ficat, de unde apoi
vor fi excretate impreună cu bila si căile biliare, urmand calea circulatiei entero-hepatice.
alimentatie artificială
 

- se introduc lichide hidratante şi alimente lichide in organismul pacienţilor

inconstienti sau cu imposibilitate de inghitire.
aspiraţie continuă
- in cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale;
- după intervenţii chirurgicale pe tub digestiv (postoperator).
Materiale necesare:
De protecţie:
- Muşama şi aleză;
- Şorţ de cauciuc sau alt material impermeabil;
- Prosoape.
Sterile:
- Sonda Einhorn;
- 2 seringi de 20 ml;
- manusi de cauciuc sterile;
- pensa hemostatica;
- medii de cultura , eprubete.
Nesterile:
- tavita renala;
- tava medicala;
- stativ pentru eprubete;
- pahar cu apa aromata;
- perna cilindrica dura sau patura rulata;
- hartie de turnesol rosie si albastra.
Medicamente:
- sulfat de magneziu 33%;
- ulei de masline;
- novocaina;
- solutii necesare hidratarii si alimentarii(materialele se vor alege in functie de scopul
sondajului).
Execuţie:
- asistenta se spală pe maini;
- imbraca mănuşi sterile;
- prinde sonda(umezită) cat mai aproape de olivă şi o introduce cu blandeţe prin
cavitatea
- bucală sau nazală pana in faringe;
- cere pacientului să respire adanc, cu gura deschisă şi să inghită de cateva ori pană
cand oliva trece in esofag;
- cu mişcări blande ajută inaintarea sondei pana la marcajul 45cm la arcada dentară,
moment in care se consideră că sonda a trecut de cardia şi a pătruns in stomac;
- se aşează pacientul in decubit lateral drept, cu trunchiul uşor ridicat şi capul mai
 jos, coapsele flectate pe bazin;
- se introduce perna cilindrică sub regiunea hepatică;
- se impinge uşor sonda spre pilorpană la marcajul 60cm;
- se continuă introducerea sondei cu răbdare şi atenţie concomitent cu acţiunea de
inghiţire a ei de către pacient(1-2cm la 3-5min);
- cand diviziunea 75cm se află la arcada dentară, oliva sondei a ajuns in
duoden(după cca 1h-1h jumatate de la pătrunderea ei in stomac).

19. TEHNICA PREGATIRII PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE.

 

Urografia: metoda curenta de examinare morfofunctionala a rinichilor si cailor urinare, utilizandu-

se substante iodate hidrosolubile administrate intravenos.
Pregatirea pacientului
Psihica
- se anunta pacientul şi i se explica importanta tehnicii pentru stabilirea diagnosticului;
- se explica pacientului tehnica investigatiei şi regimul alimentar necesar pentru
reusita acesteia.
 Alimentara
-cu 2-3 zile inaintea examinarii, pacientul va consuma un regim fara alimente care contin celuloza
şi dau reziduuri multe (fructe, legume si zarzavaturi, paste fainoase, paine) şi ape
gazoase;
-in ziua precedenta examenului, pacientul va consuma un regim hidric (supe, limonade, ceai, apa
negazoasa);
-in seara precedenta, pacientul va consuma o cana cu ceai şi paine prajita;
-inaintea examenului pacientul nu mananca şi nu consuma lichide. Dupa examen,
bolnavul
poate consuma regimul sau obisnuit.
Medicamentoasa
- cu doua zile inaintea examinarii, se administreaza carbune animal şi triferment cate
2 tablete de 3x /zi
- in seara precedenta zilei de radiografie, se administreaza doua linguri ulei de ricin.
Fizica
- se reduce cantitatea de lichide din regimul cunoscut, iar in ziua examinarii bolnavul nu mai
mananca si nu mai bea (pentru reducerea volumului urinei);
- se efectueaza clisme evacuatoare inaintea injectarii substantei de contrast.

20. SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI IN PRIMUL TRIMESTRU DE SARCINA.

- interviu amanuntit pentru a stabili starea de sanatate anterioara a sarcinii;
- indrumarea femeii sa consulte medicul pentru a stabili existenta sarcinii;
- informarea femeii despre modificarile organismului in timpul sarcinii;
- aprecierea starii de nutritie a gravidei, sfaturi privind alimentatia (gravida care varsa este
sfatuita sa nu se ridice brusc din pat si chiar inainte de a se ridica sa manance cativa
biscuiti, paine prajita sau saratele; sa evite alimentele grase, prajeli mai ales inainte de
culcare);
- asigurarea confortului psihic;
- informarea gravidei asupra datei posibile a nasterii;
- stabilirea ritmului consultatiei;
- instruirea gravidei privind semnele de avort, manifestari in sarcina patologica.

21. TEHNICA SONDAJULUI VEZICAL LA FEMEIE.

Prin sondaj vezical se intelege introducerea unui instrument tubular (sonda sau cateter) prin
uretra in vezica urinara, realizand astfel o comunicatie instrumentala intre interiorul vezicii si
mediul extern.
Executie:
- sondajul se efectueaza in conditii de perfecta asepsie atat a pacientei si a instrumentelor,
cat si a mainilor celui care o executa;
- asistenta imbraca manusi sterile;
- evidentiaza meatul urinar(=deschiderea uretrei spre exterior );
- dezinfecteaza cu oxicianura de mercur orificiul uretral de sus in jos in directia anusului;
- scoate sonda cu o pensa si o prinde intre degetele mediu si inelar ale mainii drepte;
- lubrifiaza sonda cu ului steril;
- orientata cu varful in sus, sonda se introduce in uretra 4-5cm;
 

- paralel cu inaintarea sondei, extremitatea acesteia va fi coborata printr-o miscare in

forma de arc pentru a-i usura trecerea in vezica;
- primele picaturi se lasa sa se scurga in tavita renala, apoi in recipientele pregatite in
functie de scop (urocultura, examene biochimice) sau intr-un recipient de colectare;
- extragerea sondei se face dupa pensarea orificiului extern prin aceleasi miscari, in sens
invers.

22. TEHNICA SPALARII OCULARE.

Prin spălătura oculară se inţelege introducerea unui lichid in sacul conjunctival.
Scop:terapeutic
- in procesele inflamatoare ale conjunctivei;
- in prezenţa unor secreţii conjunctivale abundente;
- pentru indepărtarea corpilor străini.
Materiale:
de protecţie : prosoape
sterile: comprese, tampoane de vată; undină sau alt recipient picurător; apă
bicarbonatată 22‰
Execuţie:
- participă două asistente: una supraveghează pacientul şi-l menţine in poziţia aleasă,
cealaltă efectuează tehnica;
- se spală pe maini; se dezinfectează;
- verifică temperatura lichidului de spălătură: 37gradeC (temperatură mai joasă
declanşează reflexul de inchidere a pleoapelor);
- aşează pe cele două pleoape cate o compresă imbibată in soluţia antiseptică de
spălare;
- deschide fanta palpebrală cu degetele mainii stangi şi toarnă incet lichidul din
undină (sau alt recipient) in sacul conjunctival, evitand corneea;
- solicită pacientului să rotească ochiul in toate direcţiile;
- repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini in lichidul de spălătură
(cand este cazul)
- indepărtează tăviţa renală.

23. TEHNICA INGRIJIRII PLAGII OMBILICALE LA NOU-NASCUT.

In primele 15 zile de viata cand plaga ombilicala nu este inca cicatrizata, nou-nascutului nu-i vom
face baie generala ci doar toaleta partiala si o riguroasa ingrijire a plagii ombilicale.
Bontul ombilical ramas dupa sectionarea cordonului ombilical la nastere se usuca in 7-8 zile pana
la 10 zile. Bontul se sterge de jos in sus cu betadina si spirt de 2-3 ori pe zi pentru o cicatrizare
rapida.
Pentru o buna evolutie a plagii ombilicale vom efectua zilnic sau ori de cate ori este nevoie
pansamentul ombilical cu comprese sterile inmuiate in alcool 70 grade.
Dupa ce a cazut acest bont, plaga ramane putin umeda si se va cicatriza in timp de o saptamana.
Se va continua efectuarea pansamentului pana plaga este uscata. Vom supraveghea cu mare
atentie si grija cicatrizarea acetei regiuni deoarece ea poate constitui o poarta de intrare pentru
microbi. La aparitia unei sangerari, a unei secretii sau chiar roseata a plagii vom anunta imediat
medicul.
Daca la nivelul plagii ombilicale dupa detasare si cicatrizare apare o hernie ombilicala, nu o vom
rezolva prin aplicarea unui pansament, ea va fi rezolvata chirurgical cand copilul va fi mai mare.

24. TEHNICA SPALATURII AURICULARE.

Prin spălătură auriculară se inţelege spălarea conductului auditiv extern prin
introducerea unui curent de lichid.
Scop
· terapeutic 
- indepărtarea secreţiilor (puroi, cerumen)
 

- indepărtarea corpilor străini ajunşi in urechea externă accidental sau voluntar;

- tratamentul otitelor cronice.
Materiale:
- de protecţie(două şorţuri de cauciuc, muşama, prosop, aleză)
- sterile(seringă Guyon, vată, lichidul de spălătură la 37gradeC, soluţia
medicamentoasă prescrisă, soluţie de bicarbonat de sodiu 1‰)
- nesterile(masă de tratamente, tăviţă renală, scaun).
Execuţie:
- asistenta se spală pe maini şi imbracă şorţul de cauciuc;
- verifică temperatura lichidului de spălătura şi incarcă seringa Guyon;
- cere pacientului să deschidă gura (conductul se lărgeşte şi conţinutul patologic se
indepărtează mai uşor);
- trage pavilionul urechii in sus şi inapoi cu mana stangă, iar cu dreapta injectează
lichidul de spălătură spre peretele postero-superior şi aşteaptă evacuarea;
- operaţia se repetă la nevoie;
- se usucă conductul auditiv extern;
- medicul controlează rezultatul spălăturii prin otoscopie;
- se introduce un tampon de vată in conduct;
- se aşează pacientul in decubit dorsal 1/2-1 oră;
- se examinează lichidul de spălătură.

25. OXIGENOTERAPIA: MATERIALE NECESARE, METODA SI ROLUL A.M.

Materiale necesare:
- sursă de oxigen;
- umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conţinand apă sterilă);
- sondă nazală , cateter, mască de oxigen sau cort, in funcţie de metoda aleasă;
- material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei.
Metode de administrare a oxigenului:
a. prin sondă nazală
- este metoda cea mai frecvent utilizată;
- permite administrarea oxigenului in concentraţie de 25%-45%;
- poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung;
- nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazale.
b. prin mască (cu sau fără reinhalarea aerului expirat)
- permite administrarea oxigenului in concentraţie de 40%-60%;
- este incomodă datorită sistemului de prindere şi etanşeizare;
- accentuează starea de anxietate, mai ales la copii;
- poate cauza iritaţia tegumentelor feţei;
- nu se va utiliza la pacienţii cu arsuri la nivelul feţei.
c. ochelari pentru oxigen
- sunt prevăzuţi cu două sonde care se introduc in ambele nări;
- se utilizează la copii şi pacienţi agitaţi;
- sunt mai bine toleraţi de pacienţi.
d. cortul de oxigen
- frecvent utilizat la copii;
- concentraţia oxigenului nu poate depăşi 50%;
- are dezavantajul că atmosfera de sub cort se incălzeşte şi se supraincarcă cu vapori
datorită faptului că pacientul inspiră şi expiră in acelaşi mediu;
oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalaţii de răcire;
- in cort se pot monta instalaţii de răcire;
- copiii vor fi supravegheaţi permanent, pentru a nu disloca cortul.
Intervenţiile asistentei:
- pregătirea psihică a pacientului asigurandu-l de luarea tuturor măsurilor de
precauţie şi
 

aşezarea pacientului in poziţie corespunzătoare (dacă este posibil pozitia semişezand

care favorizează expansiunea pulmonară);
- asamblarea echipamentului;
- dezobstruarea căilor respiratorii;
- măsurarea lungimii sondei de la nară la tragus;
- umectarea sondei cu apă sterilă pentru facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării
mucoasei;
- introducerea sondei in nară şi fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast;
- dacă se utilizează masca de oxigen, aceasta se va aşeza acoperind nasul şi gura
pacientului şi se va fixa cu o curea in jurul capului;
- fixarea debitului de administrare a oxigenului, in funcţie de prescripţia medicului;
- aprecierea răspunsului terapeutic al administrării oxigenului (observarea culorii
tegumentelor, măsurarea respiraţiei şi pulsului)
- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariţie
a unor complicaţii;
- supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit, etc.);
- acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrării oxigenului şi
combaterea oricărei cauze de disconfort;
- mobilizarea periodică a sondei;
- scoaterea sondei o dată pe zi şi introducerea ei in cealaltă nară;
- curăţirea echipamentului la terminarea tehnicii.

26. INJECTIA SUBCUTANATA: MATERIAL NECESAR, TEHNICA, SCOP.

Este introducerea unor substante medicamentoase (izotonice, lichide, nedureroase) prin
intermediul unui ac in tesutul celular subcutanat.
Scop: terapeutic - injectarea insulinei la diabetici ;
- tratament anticoagulant.
Substanta introdusa formeaza un depozit din care difuzeaza lent spre sistemul capilar in care e
resorbit si transportat.
Materiale necesare: seringi + ace (2-3) mici si subtiri cu bizou lung.
Pentru introducerea oblica (la 450) se folosesc ace lungi de 23-32mm, iar pentru introducerea
perpendiculara L=12mm. Cu cat este mai scurt drumul pe care varful acului il are de parcurs, cu
atat scade riscul lezarii de nervi si vase, durerea este mai mica si hematomul rar.
Straturile pielii sunt:
- epidermul (grosimea = 0,007-1,3mm);
- dermul (grosimea = 1mm);
- hipodermul (diferit in functie de regiune).
Pregatirea pacientului: se aseaza pe scaun cu membrul superior sprijinit in sold si se descopera
zona (fata externa a bratului, regiunea abdominala, etc).
Executie:
- spalarea mainilor 
- montarea seringii si acului, fara a atinge amboul seringii
- se verifica fiolele, se taie se incarca seringa
- se elimina aerul, se schimba acul
- se tine seringa in mana dreapta ca pe un creion
- se cuteaza cu policele si indexul (aratatorul) mainii stangi o portiune mai mare de piele
fixand-o si radicand-o de pe planurile profunde. Se va tine astfel pana la introducerea intregii
cantitati (se evita astfel patrunderea intra musculara)
- se patrunde prin tegument dealungul axului longitudinal al cutei, in profunzimea stratului
subcutanat la Ì adancime de 2-4 cm. Se verifica daca acul nu a ajuns intr-un vas
(aspirand). Tendinda de a renunta la aspiratie, intr-o zona slab vascularizata.
- se injecteaza lent prin apasarea cu indexul pe piston
- la terminare se retrage si se tamponeaza cu vata si alcool
 

- la introducerea unor cantitati mai mari de 0,5 ml se mentine acul in tesut inca 5 secunde
dupa injectare pentru a impiedica refularea substantei in canalul de punctie.
- se maseaza locul injectarii pentru a favoriza circulatia locala in vederea accelerarii
rezorbtiei.

27. TEHNICA INGRIJIRII PLAGILOR.

Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin intreruperea continuităţii
tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a
mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.
Clasificare:
După tipul de acţiune a agentului vulnerant(traumatic):
1. mecanice(prin tăiere, prin inţepare, arme albe, insecte, prin contuzii, prin lovire,
prin strivire, prin arme de foc, prin muşcătura de animale sălbatice /domestice,prin
muşcătura de şarpe, viperă)
2. termice: - căldură, frig, electricitate
3. agenţi ionizanţi : radiaţii
4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri
După circumstanţele de producere pot fi:
a) accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice
b) intenţionale – suicid, agresiuni
c) iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii
După timpul scurs de la producere:
- recente (sub 6 ore)
- vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se
consideră plăgi infectate
După profunzime:
- superficiale; profunde
După straturile anatomice interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen, torace,
craniu), pot fi:
- nepenetrante - cand nu depăşesc invelişul seros;
- penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura mater);
plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer parenchinratos sau cavitar =
perforante.
După evoluţie pot fi:
- necomplicate;
- complicate
 Tratamentul local al plăgilor
 Tratamentul variază in funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul
accidentului, la dispensar sau la spital). Indiferent de nivelul la care se intervine,
pentru a ingriji o plagă in mod corespunzător se cere ca:
- ingrijirea să se facă in condiţii de asepsie perfectă
-să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor
-plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din mediul inconjurător
-să fie asigurat un repaus al regiunii lezate
 Tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul pansamentelor.

29. TEHNICA RECOLTARII SECRETIEI NAZALE, OCULARE SI OTICE.

Recoltarea secretiei nazale:
- se vor utiliza tampoane mai subtiri adaptate de cavitatile nazale, montate pe port-
tampoane de sarma, cu care se poate patrunde cat mai profund;
- recoltarea se face cu tampoane separate din cele 2 nari;
- se executa dimineata, imediat dupa trezirea bolnavului;
- bolnavul este asezat in pozitie sezand, cu capul in extensie forata;
 

- se executa cu o solutie de clorura de sodiu sterila, care se injecteaza in fosele nazale cu

o seringa de 10ml, al carui ambou se prelungeste cu un tub subtire de cauciuc lung de 2-
4cm;
- capatul liber al tubului –taiat oblic- se introduce intr-una din narile bolanavului si se
injecteaza solutia de spalatura;
- bolnavul apleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichidul intr-o cutie Petri
sterila, de unde se transvazeaza in eprubete etichetate, care vor fi trimise de urgenta la
laborator;
- daca trimiterea imediata a probelor recoltate nu este posibila, atunci vor fi asezate fara
intarziere la rece.
Recoltarea secretiei oculare:
- recoltarea trebuie sa se efectueze inainte de toaleta fetei, care ar indeparta secretiile si
exudatul conjunctival;
- recoltarea se face asezand pacientul pe scaun cu capul pe spate;
- cu policele stang se coboara pleoapa inferioara, pentru a evidentia fundul de sac
conjunctival, din care se recolteaza material cu ajutorul a 2 tampoane fine;
- daca pleoapele sunt mult tumefiate, se va recolta cu tamponul sau cu ansa de platina
direct de la nivelul unghiului inferior, fara coborarea pleoapei;
- in cazuri de orjelet, prelevarea se face direct;
- recoltarea se face obligatoriu din ambii ochi cu tampoane diferite.
Recoltarea secretiei otice:
- cu un tampon umezit se curata conductul auditiv extern;
- cu un al doilea tampon se recolteaza prin rotire ferma;
- se recolteaza obligatoriu 2 tampoane;
- transportul la la laborator se face in maxim 2h.

30. TEHNICA RECOLTARII EXUDATULUI FARINGIAN.

Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator faringian.
Scop: Explorator 
- Depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului.
- Depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni.
Materiale:
De protecţie(masca de tifon)
Sterile(Spatulă linguală, Eprubetă cu tampon faringian sau ansă de Pt, Eprubete
medii de cultură, Ser fiziologic sau glicerină 15%)
Nesterile(Tăviţă renală, Stativ pentru eprubete, Lampă de spirt, Chibrituri)
Execuţie:
- se recoltează inainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor;
- asistenta se spală pe maini şi se dezinfectează cu alcool;
- işi pune masca de protecţie;
- invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul de gat;
- deschide eprubeta cu tamponul faringian;
- flambează gatul eprubetei şi o inchide cu dop steril;
- apasă limba cu spatula linguală;
- cu tamponul faringian şterge depozitul de pe faringe şi amigdale, dezlipeşte o
porţiune din falsele membrane (cand este cazul);
- flambează gura eprubetei şi introduce tamponul faringian in eprubeta care se
inchide cu dopul flambat;
- la indicaţia medicului, intinde produsul obţinut pe lame de sticlă pentru frotiuri
colorate sau insămanţează imediat pe medii de cultură, succesiv două eprubete din
aceeaşi recoltare;
- se spală pe maini cu apă şi săpun.
 

32. TEHNICA INGRIJIRII ACORDATA PACIENTILOR CU INTOXICATIE DE CO2.

-  Antidotul este oxigenul in concentratie de 100% (grabeste descompunerea
carboxihemoglobinei si eliminarea gazului toxic pe cale respiratorie).
- Scoaterea victimei din mediul toxic.
-  Asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii.
- Respiratia artificiala la nevoie.
- Combaterea insuficientei circulatorii acute, la nevoie.
- Tratamentul edemului oulmonar acut, la nevoie.
- Combaterea edemului cerebral (glucoza hipertona, manitol).
-  Antibioterapie de protectie.
- Tonicardie cand apare insuficienta cardiaca congestiva.
- Oxigenoterapia hiperbara (oxigen la presiune de 2atm) in camere special construite, atunci
cand este posibil, se considera astazi ca tratamenul cel mai eficace.

43. INJECTIA INTRADERMICA: MATERIALE NECESAR, TEHNICA, INCIDENTE.

Este introducerea de substante medicamentoase (izotonice) in organism prin intemrediul unui ac
atasat la o seringa, in stratul dermic (in piele).
Materiale necesare:
- Seringi speciale pt. ID -0,5ml ,1ml; 2ml.
-  Ace speciale pt. ID –de 0,5-1,5cm ,calibru foarte fin si bizou taiat scurt
- Soluţia medicamentoasă de injectat ,
- Manusi sterile , tavita renala;
- Tampon de vata ,alcool medicinal 70%;
- Betadina (pt. cei alergici).
Tehnica:
- Se spala si se dezinfecteaza mainile si se imbraca manusi de protectie;
- Se monteaza seringa si se aspira medicamentul (0,1ml) si se schimba acul;
- Se elimina aerul;
- Se dezinfecteaza locul punctiei cu alcool si se asteapta evaporarea;
- Se introduce varful acului in grosimea pielii, tengential pe suprafata pielii, cu bizoul in
sus, pana dispare orificiul acului complet;
- Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă;
- Se injectează lent;
- Se formeaza o papula alba de aspectul cojii de portocala de 5-6mm diametru, o inaltime
de 1-2mm la 0,1 solutie injectata;
- Se retrage acul fără a aplica tampon la locul puncţiei;
- Se or donează materialele folosite.
Incidente si accidente:
- Revărsat lichidian – când acul a intrat parţial în derm.
-  Tumefacţia stratului subcutanat, fără apariţia papulei cu aspect de coajă de
portocală când acul a pătruns prea profund.
- Lipotimie. Stare de şoc  – în caz de testare a unor alergeni.
- Reactie intensa la necroza unor portiuni de tegument din cauza distensiei puternice
prin injectarea de soluţii hipotone .

44. SPALATURA GASTRICA : SCOP, MATERIALE NECESARE, TEHNICA.

Spalatura gastrica – evacuarea continutului stomacal si curatirea mucoasei de exsudate si
subtante straine.
 

Scop : terapeutic : evacuarea continutului stomacal toxic.

Materiale necesare:
De protectie:
- 2 sorturi din material plastic;
- musama, traversa;
- prosoape.
Sterile :
- sonda gastrica Faucher ;
- 2 seringi de 20ml ;
- casoleta cu manusi de cauciuc ;
- pensa hemostatica.
Nesterile :
- cana de sticla sau metal de 5l
- palnie, apa calda la 25-26 grade ;
- recipient pentru cAptarea lichidului ;
- scaun.
Medicamente :
- carbune animal.
Executie :
- asistenta se spala pe maini, imbraca manusi sterile si sortul de cauciuc ;
- umezeste sonda, se aseaza in drepata pacientului si ii fixeaza capul intre mana si
torace ;
- cere pacientului sa deschida gura, sa respire adanc ;
- introduce capatul sondei pana la peretele posterior al faringelui cat mai aproape de
radacina limbii invitand pacientul sa inghita ;
- prin deglutitie sonda patrunde in esofag si prin miscari blande de impingere ajunge in
stomac (la marcajul 40-50cm la arcada dentara) ;
- la capatul liber al sondei se adpateaza palnia si se aduce la nivelul toracelui pacientului ;
- se verifica temperatura lichidului de spalatura si se umple palnia ;
- se ridica palnia deasupra capului pacientului ;
- inainte ca ea sa se goleasca complet, se coboara cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului in
pozitie verticala pentru a se aduna in ea lichidul din stomac ;
- se goleste continutul palniei in vasul colector ;
- se repeta operatia pana ce lichidul este curat, limpede, fara resturi alimentare sau
substante straine ;
- se indeparteaza palnia si se penseaza capatul liber al sondei dupa care se extrage cu
atentie, pentru a se impiedica scurgerea continutului ei in faringe, de unde ar putea fi
aspirat de pacient.

46. TEHNICA INGRIJIRII PACIENTULUI CU HDS.

Hemoragia digestivă superioara(HDS)reprezintă hemoragia care provine din segmentele
digestive situate între joncţiunea faringo -esofagiană şi cea duodeno-jejunală.
Ingrijiri:
-repaus strict la pat in decubit dorsal, fara perna;
-se interzice orice efort fizic;
-asistenta medicala va colecta intr-un vas sangele eliminat de bolnav si-l va prezenta madicului;
-va curata gura bolnavului, cu capul asezat intr-o parte, fara sa deplaseze bolnavul;
-la indicatia medicului se recolteaza sange pentru determinarea hematocritului, numarul
hematiilor, hemoglobinei (hemograma);
-asistenta aplica punga cu gheata in regiunea epigastrica;
-pregateste sange izotrop, izoRH si instaleaza trasfuzia de sange;
 

-pregateste si administreaza, in cazurile indicate, sedative, pentru calmarea starii de agitatie;

-se recomanda aspiratie gastrica pentru evacuarea sangelui, deoarece hemoragia se opreste mai
usor daca stomacul este colabat;
-se suprima alimentatia pe gura, bolnavul putand primi numai lichide reci cu lingurita si bucatele
de gheata in prima zi, eventual lapte rece in cantitati mici 20-30 ml, din ora in ora;
-in functie de evolutie, a doua zi de la sangerare sunt permise 12-14 mese, compuse din 150-
200ml lapte, regim hidrozaharat;
-incepand cu a treia zi regimul se imbogateste, adaugandu-se supe mucilaginoase, griş cu
lapte, piureuri de legume, budinci, creme ou moale.

47. REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR.

Prin respectarea unor reguli , se evită greşelile care pot avea efecte nedorite asupra
pacientului, uneori efecte mortale.
- Respecta medicamentul prescris de medic;
- Identifica medicamentul prescris dupa eticheta, forma de prezentare, culoare, miros,
consistenta;
- Verifica calitatea medicamentelor, observand integritatea, culoarea medicamentelor solide;
sedimentarea , tulburarea, opalescenta medicamentelor sub forma de solutie;
- Respecta caile de administrare prescrise de medic;
- Respecta orarul si ritmul de administrare pentru a se mentine concentratia constanta in
sange, avand in vedere timpul si caile de eliminare a medicamentelor;
- Respecta doza de medicament : doza unica si doza /24h;
- Respecta somnul fiziologic al pacientului : organizeaza administrarea inafara orelor de somn
(se trezeste pacientul in cazul administrarii antibioticelor, chimioterapicelor cu ore
administrare);
- Evita compatibilitatile medicamentoase datorate asocierilor unor solutii medicamentoase in
aceeasi seringa ,in acelasi pahar;
- Serveste pacientul cu doza unica de medicament pentru administrarea pe cale orala;
- Respecta urmatoarea succesiune in administrarea medicamentelor :pe cale orala(solide ,
lichide), injectii, ovule vaginale, supozitoare.
-  Administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;
- Respecta masurile de igiena, de asepsie, pentru a preveni infectiile intraspitalicesti;
- Informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise in ceea ce priveste efectul urmarit si
efectele secundare;
-  Anunta imediat medicul privind greselile produse in administrarea medicamentelor legate de
doza , calea si tehnica de administrare;
-  Administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;
- Respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a preveni infectiile intraspitalicesti.

49.ENUMERATI METODELE DE STERILIZARE.

a) Sterilizarea la sterilizator cu aer cald (pupinel, etuva).
La sterilizatorul cu aer cald se steri lizează sticlăria şi instrumentarul care nu suportă
sterilizarea cu aburi sub presiune (oţel ne-inoxidabil: cromat). Sterilizatorul cu aer
cald este total contraindicat pentru materiale textile, lichide şi cauciuc. Un ciclu
complet de sterilizare durează între 4 - 5 ore. Durata menţinerii sterilităţii
materialelor ambalate în cutii metalice este de 24 de ore de la sterilizare, cu condiţia
menţinerii cutiilor metalice închise.
b) Sterilizarea cu abur sub presiune(autoclava).
Sterilizarea la autoclavă se realizează în staţia centrală de sterilizare sau punct de
sterilizare la autoclavă ataşat blocului operator şi accesibil pentru toate serviciile sau
ataşat laboratorului clinic. Principiul sterilizării cu abur sub presiune aşa cum se
realizează în autoclavă este de a expune fiecare articol direct la contactul cu aburul
 

la temperatura şi presiunea pentru timpul specificat. Aburul ideal pentru sterilizare

este abur uscat saturat 100% (absenţa condensului).

50. CLISMA EVACUATORIE SIMPLA : DEFINITIE, SCOP, TEHNICA.

Definitie. Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se introduc diferite lichide
in intestinul gros (prin anus, in rect şi colon).
Scop: evacuator 
evacuarea conţinutului intestinului gros;
pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie, irigoscopie);
intervenţii chirurgicale asupra rectului.
Tehnica:
- se fixează canula la tubul irigatorului şi se inchide robinetul;
- se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase;
- se umple irigatorul;
- se evacuează aerul şi prima coloana de apă;
- se lubrifiază canula cu o compresă de tifon;
- se fixează irigatorul pe stativ;
- asistenta se spală pe maini şi se dezinfectează;
- depărtează fesele pacientului cu mana stangă;
- introduce canula prin anus si rect (cu mana dreaptă) perpendicular pe suprafaţa
subiacentă, cu varful indreptat inainte in direcţia vezicii urinare;
- după ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridică extremitatea externă şi se
indreaptă varful in axa ampulei rectale;
- se introduce canula 10-12 cm;
- se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin
ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului;
- pacientul este rugat să respire adanc, să-şi relaxeze musculatura abdominală, să
reţină soluţia 10-15 minute;
- se inchide robinetul inainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de
scurgere;
- se indepărtează canula şi se aşează in tăviţa renală;
- pacientul este adus in poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal pentru
a uşura pătrunderea apei la o adancime mai mare ; se captează scaunul la pat
sau la toaletă.

52. PERFUZIA : SCOP, MATERIALE, TEHNICA.

Scop: hidratarea si mineralizarea organismului, administrarea medicamentelor la care se
urmareste un efect prelungit, depuartiv diluand si favorizand excretia din organism a produsilor 
toxici, completarea proteinelor sau alte componente sangvine, alimentatie pe cale parenterala.
Materiale necesare: tava medicala acoperita cu un camp steril; trusa pentru perfuzat si solutii
amalata steril; solutii hidrante in sticle RCT inchise cu dop de cauciuc si armatura metalica, sau in
pungi originale de material plastic, riguros sterilizate si incalzite la temperatura corpului; garou de
cauciuc; tavita renala; stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor; substante
dezinfectante; alcool; romplast; foarfece; vata; tehnica.
Tehnica:
- se desface aparatul de perfuzie si se inchide prestubul;
- se indeparteaza teaca protectoare de pe trocar si se patrunde cu el prin dopul flaconului ;
- se suspenda flaconul pe support ;
- se coboara prograsiv portacul, pana cand tubul se umple cu lichid, eliminand astfel bulele
de aer complet ;
 

- se ridica picuratorul in pozitie verticala si se inchide prestubul, paparatul ramanand

atarnat pe stativ ;
- se aseaza bolnavul in pat in decubit dorsal ;
- se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului;
- se dezinfecteaza plica cotului cu alcool ;
- se cere bolnavului sa inchida pumnul si se efectueaza punctia venei alese ;
- se verifica pozitia acului in vena, se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul
aparatului de perfuzie la ac ;
- se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea ;lichidului in vena si se regleaza viteza
de scurgere a lichidului de perfuzat ;
- se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat acestuia pe pielea
bolnavului.

53. DEFINITI ESCARELE SI ENUMERATI METODELE DE PREVENIRE.

- Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse intre doua planuri dure(os si pat). Sunt
rani la nivelul pielii si tesutului invecinat.
- Mijloace de prevenire :
- Schimbarea de pozitie( se face la 2-3 ore iar la nevoie mai des) ;
-  Asigurarea confortului si mentinerea bolnavului intr-o stare de igiena perfecta(spalarea
zilnic cu apa si sapun si ungerea regiunilor expuse umezelii, scuturarea patului zilnic) ;
- Folosirea materialelor complementare, necesare pentru prevenirea escarelor(saltele
speciale, perne de diverse dimensiuni si forme, colaci de cauciuc, talc pe panza) ;
-  Alimentatie si hidratare echilibrata(bogata in proteine, vitamine, 1,5-2l la 24 de ore) ;
- Favorizarea vascularizatiei in zonele comprimate(prin masaj, prin utlizarea alternativa de
cald si frig).

56. TEHNICA INGRIJIRII ACORDATA PACIENTILOR INTOXICATI CU CO.

-scoaterea imediata din mediul toxic, aerisirea incaperilor prin deschiderea ferestrelor;
-va fi asezat in decubit lateral, avand degajate caile aeriene (capul in hiperextensie si sub nivelul
trunchiului);
-respiratie artificiala (gura la gura) daca nu respira sau respira greu;
oxigenoterapie, prin mijloace imediat disponibile(sonda nazala cu debit 10-15l/min, masca
faciala) ;
transportul bolnavului cat mai urgent la spital ;
dupa intoxicatiile grave, bolnavul trebuie supravegheat pentru depistarea complicatiilor si tratarea
lor.

58. TEHNICA ALIMENTATIEI DIVERSIFICATE.

Diversificarea alimentatiei sugarului consta in introducerea altor alimente pe langa laptele
exclusiz din primele luni.
Se incepe la 3-4 luni, in fuctie de gradul de dezvoltare a sugarului si pentru orice nou aliment se
face progresiv (cantitatile crescand de la o zi la alta) si dupa ce s-a realizat administrarea si
obisnuirea completa cu alimentul precedent.
Ordinea aproximativa de introducere a alimentelor poate fi urmatoarea :
- la 3½-4 luni - gris cu lapte ;
- la 4-4½ luni - supa de zarzavat strecurata cu gris in ea, urmata imediat de piureul de
legume, resuspendat in supa.
- La 4½-5 luni - mere rase(miezul) cu biscuiti si zahar 5%.
- La 5 luni – branza de vaca ;
- La 5½ luni - galbenus de ou fiert ;
 

- La 6 luni – ficat de pasare sau de vita bine fiert, carne slaba de pasare sau de vita, bine
fiarta, apoi tocata si resuspendata in supa si piureul de legume, supa de carne
degresata.
- La 7 luni - paste fainoase cu unt si branza ;
- La 8 luni – mamaliguta, paine inmuiata in supa.

61. TEHNICA INGRIJIRII PACIENTULUI CU DEGERATURI.

Degeraturile sunt leziuni datorate frigului, caracterizate prin modificarea preponderent locale, dar 
cu rasunet general. Pana la un anumit punct se aseamana cu leziunile existente in arsuri.
Tratament:
 A.Tratament profilactic:
- constă din măsuri de protecţie a indivizilor expuşi timp îndelungat la frig  şi
umezeală.
- echipament de protecţie special, îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată,
alimentaţie corespunzătoare, vitaminizare.
B.Tratament curativ:
a.Primul ajutor 
- scoaterea victimei de sub influenţa frigului
- înlaturarea factorilor mecanici care produc staza venoasă
- încălţăminte şi haine strâmte, şireturile bocancilor - evacuarea cât mai rapidă a
degeratului. Se interzice încalzirea temporară a segmentului lezat până la nivelul
unităţii spitaliceşti, deoarece aceasta încălzire temporară pe de o parte este
ineficientă şi va duce la o pierdere şi mai mare de ţesuturi, iar pe de altă parte,
infecţia apare rapid pe extremitatea edemaţiată şi nedureroasă.
b.Tratamentul în unitatea spitaliceasc ă .
1.Reîncălzirea - În deger ăturile superficiale, temperatura de reîncalzire nu trebuie să
depăşească temperatura corpului uman. Dacă nu dispunem de mijloace der
eîncălzire, este suficientă “reîncălzirea prin piele umană”, metodă practicată de
eschimoşi.
- În degerăturile profunde, aceasta se face rapid, în băi cu ap ă caldă la 40-43oC, timp
de 20-30 minute până dispare paloarea extremităţilor şi se instalează o roşeaţă
intensă. După baie, regiunile sunt pansate steril.
2.Debridarea flictenelor cu conţinut seros (cele cu conţinut sangvinolent nu se
debridează, deoarece ele trădează lezarea plexurilor subdermice, putându-se
produce disecarea dermului profund şi necroza acestuia).
3.Profilaxia antitetanică
4.Administarea de antialgice IM sau IV
5.Administrarea de antibiotice injectabil
6.Reechilibrare hidro-electrolitică
7.Elevarea segmentelor afectate pentru reducerea edemului.
C.Tratament chirurgical:
In faza acută este limitat la incizia de decompresiune în cazul unor escare
constrictive sau la excizia escarei atunci când există un proces infecţios sub aceasta.
 Tratamentul chirurgical al degerăturilor este util după incheierea fazei acute şi după
delimitarea clară a zonelor de necroză. Se practică debridarea necrozelor sau
amputaţii ale unor segmente ale extremităţilor. Tardiv se pot efectuaşi proceduri
chirurgicale reconstructive.

62. CALITATILE FIZICE SI MORALE ALE ASISTENTEI MEDICALE.

Ingrijirea bolnavului este o munca de mare raspundere care necesita cunostinte profesionale
temeinice si calitati morale deosebite.
Constiinciozitatea. Este o urmare fireasca a unei bune pregatiri profesionale. Dupa terminarea
programului trebuie reverificata activitatea intregii zile de munca pentru a nu scapa nimic din
tratamentul bolnavului. O munca superficiala duce la remuscari ulterioare.
 

Pregatirea profesionala. Cunostintele profesionale trebuie sa corespunda profilului sanitar in care

lucreaza. Pregatirea priveste atat acumularea cunostintelor teoretice cat si insusirea tehnicii
ingrijirii bolnavului, metodele de investigatie, pregatirea bolnavului pentru examinarile
complementare. Este necesar sa cunoasca simptomele si epidemiologia bolilor infecto-
contagioase, precum si prevenirea infectiilor intraspitalicesti.
Devotamentul. El se verifica atunci cand este pus la incercare : o unitate sanitara aglomerata,
bolnav in stare grava, aparitie de epidemii, accidente sau calamitati cand este necesara
prelungirea orelor de serviciu.
Punctualitatea. Am trebuie sa respecte exact timpul si spatiul prevazut pentru efectuarea orelor 
de lucru. Administrarea intarziata a medicamentelor, nerespectarea dozelor prescise,
neschimbarea pansamentului, recoltarea de cantitati neprecise de sange dauneaza bolnavului si
pot avea efecte neplacute.

Pastrarea secretului profesional. Tot ceea ce afla despre bolnav sau boala lui de la medici, din
analize sau foaia de observatie, confidentele facute de bolnav sau de familia acestuia constituie
obicetul secretului profesional.
Dragostea fata de profesiune si de munca. Se manifesta prin activitatea depusa pentru profilaxia
bolilor si combaterea suferintei.
 Atitudinea justa fata de bolnav. Trebuie sa fie corespunzatoare gravitatii si temperamentului
bolnavului, lipsita de exagerari, ea trebuie sa le imprime optimism si vointa de a trai.
Respectarea bunurilor bolnavului (haine, alimente, medicamente, carti, bani, reviste).
 Atitudinea fata de familia bolnavului. Castigarea increderii familiei este atat de imporatanta ca si
cea a bolnavului.

66. TEHNICA RESPIRATIEI ARTIFICIALE.

Respiratia artificiala urmareste redresarea schimburilor de aer de la nivelul plamanilor. Metoda
cea mai eficace este "gura-la -gura". Avantajul acestei metode consta in faptul ca nu necesita
echipament special si nici manevre obositoare.
-  Accidentatul sta intins pe spate, cu fata in sus.
- Se controleaza caile respiratorii superioare pentru a avea siguranta ca nu sunt blocate cu
sange, secretii, noroi sau alti corpi straini. In cazul infundarii lor, se recurge la
desfundarea lor cu ajutorul degetelor.
- Salvatorul se aseaza in genunchi, langa capul victimei.
- Se trece mana stanga pe sub ceafa accidentatului si se impinge in sus, astfel incat sa se
asigure o extensie a cefei.
-  Aceasta manevra asigura eliberarea cailor respiratorii superioare acoperite de limba,
stiut fiind ca, la accidentatii care si-au pierdut cunostinta, limba cade in fundul gatului.
- Dupa aceste manevre de pregatire, salvatorul trage aer in piept si, aplicandu-si gura pe
gura deschisa a accidentatului, insufla aerul din plamanii sai in cei ai victimei.
- In tot acest timp, narile accidentatului trebuie astupate cu ajutorul celeilalte maini, pentru
a impiedica refularea aerului.
- In timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmarindu-se umflarea
abdomenului cu aerul insuflat.
- Dupa fiecare insuflare, in timp ce salvatorul inspira, se vor lasa libere gura si nasul
accidentatului. In acest fel aerul introdus in plamanii victimei este eliberat datorita
elasticitatii custii toracice.
- Ritmul de insuflare va fi de 10 -16 cicluri pe minut si va fi mentinut pana cand victima
incepe sa respire autonom.
- Daca victima are gura inclestata, se poate recurge la respiratia "gura-la-nas".
 In cazul unui stop cardio-respirator este necesar sa se execute concomitent si respiratia
artificiala si masajul cardiac extern. In aceasta situatie este necesara prezenta a doi salvatori
care sa execute concomitent manevrele. Alternarea miscarilor va fi urmatoarea: la patru
compresiuni de masaj cardiac - o insuflare de aer. In eventualitatea ca nu exista decat un singur 
 

salvator, acesta va efectua, in ritmul amintit mai sus, ambele manevre.

67. TEHNICA RECOLTARII VSH.

VSH- viteza de sedimentare a hematiilor.
Tehnica:
-  Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun;
- Imbraca manusi de cauciuc sterile;
-  Aspira in seringa 0,4 ml citrat de Na 3,8%
- Punctioneaza vena fara garou si aspira pana la 2ml (1,6ml);
- Retrage acul si aplica tampon cu alcool;
- Scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent;
-  Aseaza aerubeta in stativ;
- Ingrijeste pacientul.

68. INTERVENTIILE ASISTENTEI LA PACIENTII CU ELIMINARE URINARA INVOLUNTARA.

- sondaj evacuator al vezicii urinare, respectandu-se toate masurile de asepsie si
antisepsie (cu sonde Nelaton, Tiemann);
- sondajul vezical ofera informatii cu privire la existenta, sediul si natura unor eventuale
obstacole uretrale sau vezicale;
- sondajul trebuie sa fie netraumatizant si sa nu evacueze brusc continutul vezicii urinare
(pericol de hemoragie);
- sonda se fixeaza pe loc cu leucoplast;
- dupa golirea completa a vezicii se penseaza extremitatea sondei (astfel va fi transportat
bolnavul la spital)

69. PUNCTIA VENOASA: SCOP, MATERIALE NECESARE, TEHNICA.

Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de
punctie.
Scop:
Explorator - recoltarea sangelui pentru examenele de laborator precum cele biochimice,
hematologice, serologice si bacteriologice
Terapeutic:
- administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei intravenoase;
- recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale;
- executarea transfuziei de sange sau derivate ale sangelui;
- sangerare in cantitate de 30-500 ml in edemul pulmonar acut, hipertensiune arteriala.
Materiale necesare:
Pentru protectie se foloseste o perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama si aleza. Pentru
a dezinfecta locul unde va fi executata punctia se foloseste alcool medicinal si tampoane.
Se utilizeaza ace de 25-300 mm, diamentrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (in functie de scop), seringi de
capacitate, pense, manusi chirurgicale. Toate aceste materiale sunt de unica folosinta.
Tehnica:
-  Asistenta medicala imbraca manusile sterile si se asaza vizavi de bolnav.
- Se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara
compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine. Se fixeaza seringa, gradatiile fiind
in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre police si restul degetelor.
- Se patrunde acul traversand, in ordine tegumentul - in directie oblica, unghiul sa fie de 30
de grade, apoi peretele venos - invingandu-se o rezistenta elastica pana cand acul
inainteaza in gol.
In lumenul venei, se schimba directia acului 1-2 cm, si se controleaza patrunderea acului in
vena prin aspiratie cu seringa.
 

- Se continua tehnica in functie de scopul punctiei venoase - precum injectarea

medicamentelor, recoltarea sangelui sau perfuzie.
- In caz de sangerare, se prelungeste acul de punctie cu un tub din polietilena care se
introduce in vasul colector, garoul ramanand legat de brat.
- Dupa executarea punctiei se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a
pumnului.
- Se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului si se
retrage brusc acul din vena.
- Se comprima locul punctiei timp de 10 3 minute, bratul fiind in pozitie verticala.

73. TEHNICA INGRIJIRII PACIENTULUI CU INSOLATIE.

Insolatia este un accident produs de actiunea directa si prelungita a razelor solare asupra capului
si cefii.
- Scoaterea bolnavului de sub influenţa razelor solare.
- Culcare la loc umbrit, bine ventilat, cu capul ridicat.
- Se aplică comprese reci pe cap sau chiar o pungă cu gheaţă nu numai pe frunte,
ci pe toată calota (ajută la retrocedarea edemului cerebral in insolaţie).
- Se administrează antalgice şi antiflogistice: aspirină, soluţie de pitan 1% , sau
piramidon, vit.C 1000mg.
- Se controlează funcţiile vitale in caz de comă sau stări convulsive, se asigură
libertatea căilor aeriene.
- Se administrează oxigen dacă există posibilitatea.

78. TEHNICA MASURARII PULSULUI.

Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, sincrona cu sistola ventriculara ce ia nastere in
urma conflictului dintre sangele existent in sistemul arterial si cel trimis de catre inima in timpul
sistolei.
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Locurile de măsurat: măsurarea se face la artera radială sau aceeaşi succesiune de
timp la alte artere: temporala, carotida, cubitala, humerala, radiala, femurala, poplitee, tib iala
posterioară, pedioasa.
Intervenţiile asistentei:
-pregătirea psihică a bolnavului
-asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului timp de 10-15 min.
-spălarea pe mâini
-reperarea arterei
-fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
-exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor.
-numărarea pulsaţiilor timp de un minut
-consemnarea valorilor obţinute printr-un punct pe foaia de   temperatură,  ţinând cont
că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii
-unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei
-Consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor 
pulsului: ex:Pd=80 b/min Ps=90 b/min-puls regulat
VALORI NORMALE ALE FRECVENTEI PULSULUI:
-la nn-130-140 p/min
-la copilul mic 100-120p/min
-la 10 ani 90-100 p/min
-adult-60-80p/min
-varstnic-80-90 p/min

79. RADIOGRAFIA RENALA SIMPLA : SCOP , TEHNICA.

Radiografia renală simplă:  explorare radiologică f ăr ă substanţă de contrast care poate
 

evidenţia conturul şi poziţia rinichilor, calculii renali, ureterali sau vezicali radioopaci (care con ţin
săruri de calciu).
-pentru reusita acesteia, se cere o buna evacuare a intestinelor si colonului, al caror continut ar 
putea crea contraste nedorite, care sa impiedice citirea radiografiilor;
-cu 2-3 zile inaintea examinarii, se va da bolnavului un regim sarac in celuloza si alimente
fermentedcibile si se va administra de 3 ori cate 2 tablete carbune animal pentru a impiedica
distensia gazoasa a intestinelor;
-concomitent se va sista administrarea medicamentelor radioopace;
-in preajma zilei examinarii se vor administra bolnavului 30g ulei de ricin, iar seara primeste
numai un ceai cu paine prajita;
-in dimineata zilei examinarii se va face o clisma ecauatoare cu apa calda si se goleste vezica
urinara spontan sau prin sondaj;
-inaintea efectuarii rediografiei se va controla daca intestinul nu contine cumva aer. In acest caz,
se amana radiografia.
-in caz de urgenta, se va face fara nici o pregatire, in acest caz insa reusita este problematica.

80. TEHNICA DEPARAZITARII.

La serviciul de primire, bolnavii vor fi examinati daca nu sunt infestati cu paduchi. Deparazitarea
bolnavului trebuie sa fie completa, interesand atat paduchii de pe haine cat si cei de pe suprafata
paroasa a corpului, actionand atat contra parazitilor adulti cat si contra larvelor. Hainele si lenjeria
celor parazitati se vor pulveriza pana la ud cu solutie de cimexan.
Dupa uscare se aduga 100-200gr de plotox pulbere dupa care sacii in care au fost puse se
inchid, se formolizeaza si se pastreaza pana la externare.
1)aplicarea insecticidelor de contact –DDT, HEXACLORAN prin contact cu insectele, insecticidele
patrund si dizolva invelisul acestora.
2)curatirea mecanica a suprafetelor paroase – se face cu pieptene foarte des.
3)aplicarea din nou a insecticidelor remanente de contact si acoperirea capului cu batic.
4)distrugerea paduchilor utilizand un amestec de XILOL si ulei de vaselina in parti egale.

81. DEZINFECTIE : DEFINITIE, TEHNICA, EXEMPLE.

Dezinfectia – o serie de procedee fizice si chimice care urmaresc distrugerea tuturor 
microorganismelor patogene care pot provoca infectii sau boli transmisibile.
Metode fizice:
- incinerarea obiectelor periculoase sau nevaloroase ca pansamente indepartate pe plagi
infectate, resturi de alimente, jucarii de copii, ziare vechi;
- calcatul lenjeriei de corp, de pat si a altor materiale textile, al vaselor de metal si de portelan,
al tacamurilor si, la nevoie, al plostilor si al urinarelor;
- fierberea se face timp de 30 min in apa sau mai bine in solutie de carbonat de sodiu 2%, a
carei temperatura de fierbere este mai mare.
- Pasteurizarea se utilizeaza pentru dezinfectarea lichidelor, de exemplu a laptelui;
- Incalzirea cu vapori de apa sub presiune cu ajutorul etuvelor in care se pot dezinfecta
paturile, saltelele, covoarele si alte obiecte de cazarmament, precum si hainele, exceptand
obiectele confectionate din blanuri si piele.

83. TEHNICA INGRIJIRII PACIENTILOR CU COLICA RENALA.

Colica renala este durere foarte puternica, brusca, sfasietoare, care are originea dorsal (la nivelul
spatelui), in zona de proiectie a rinichiului (mai jos de ultima coasta). Durerea iradiaza (merge)
spre anterior, spre burta, spre fata interna a piciorului si organelle genitale externe (penis, scrot,
vulva).
TRATAMENTUL cuprinde 2 faze : calmarea durerii si tratarea cauzei .
Calmarea durerii: se va incerca indeplinirea obiectivului de la camera de garda a clinicii si seobtine astfel
1.CURA DE SETE: aportul hidric redus, scade diureza si deci presiunea pe cai. Daca sedecide
instalarea unei perfuzii i. v. , aceasta nu va depasi 250 ml. ser perfuzabil, avand rolul de vehicol de transport pentru
substantele analgezice, antispastice, antiinflamatoare incolicile rebele.
 

2.Administrare de ANALGEZICE ( Algocalmin, Salicilati, Piafen, Fortral, Tramal, derivatimorfinici ).

3.ANTISPASTICE miolitice ( Papaverina, Nitroglicerina, Lizadon, Scobutil, No-spa )
4.ANTIINFLAMATORII nesteroidiene ( Ibuprofen, Indocid, Fenilbutazona, Diclofenac,Piroxicam –
preferabil supozitoare, avand efect pe 2 cai: efect antiinflamator cu reducere a edemului la nivelul obstacolului – cu
efect permisiv pt urina – scad diureza si deci presiunea.
5.Se mai folosesc α –blocante ( Ergotoxin, Prazosin, Alfuzosin, Tamsulosin )
6.Antibioterapia se asociaza doar cand urocultura este pozitiva sau semnele clinice indica
suspiciune de infectie urinara.
7.Se pot utiliza aplicatiile de caldura locala ( sticle cu apa, buiote, perna electrica)
8.Tratamentul simtomatologiei asociate.

84. VACCINAREA ANTIHEPATICA TIP B (TEHNICA SI SCOP).

Hepatita B este o infectie a ficatului care poate duce la afectare cronica a ficatului.
Vaccinul antihepatic de tip B are drept scop imunizarea impotriva infectiilor cauzate de virusul
hepatitei B. Administrarea vaccinului trebuie amanata la pacientii cu afectiuni febrile, severe.
Se administreaza la sugari, copii mici, totdeauna in muschii feiseri, copilul fiind asezat in decubit
ventral. Asistenta este ajutata de o alta persoana care fixeaza cu o mana membrele inferioare la
nivelul genunchilor, iar cu cealalta mana exercita o presiune la nivelul regiunii lombare asigurand
imobilitatea.
Schema de imunizare consta in 3 doze de vaccin administrat conform schemei urmatoare:
-prima doza la o data aleasa
-a doua doza la o luna de la administrarea primei doze;
-a treia doza la 6 luni de la administrarea primei doze.
Vaccinul se pastreaza la temperaturi intre 2-8 grade, in ambalajul original, nu se congeleaza.
Ca si reactii adverse, pot sa apara reactii locale ca eritem, durere, tumefiere sau febra usoara-
dispar dupa 2 zile; hipertermie (peste 38 grade), greata, astenie, cefalee, varsaturi, ameteli,
mialgii sau artrite, eruptii cutanate.

85.MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI IN FOAIA DE OBSERVATIE.

Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, sincrona cu sistola ventriculara ce ia nastere in
urma conflictului dintre sangele existent in sistemul arterial si cel trimis de catre inima in timpul
sistolei.
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Locurile de măsurat: măsurarea se face la artera radială sau aceeaşi succesiune de
timp la alte artere: temporala, carotida, cubitala, humerala, radiala, femurala, poplitee, tibiala
posterioară, pedioasa.
Materiale necesare: ceas cu secundar, pix de culoare roşie, foaie de temperatura / carnetel
individual.
Intervenţiile asistentei:
-pregătirea psihică a bolnavului
-asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului timp de 10-15 min.
-spălarea pe mâini
-reperarea arterei
-fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
-exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor.
-numărarea pulsaţiilor timp de un minut
-consemnarea valorilor obţinute printr-un punct pe foaia de   temperatură,  ţinând cont
că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii
-unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei
-Consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor 
pulsului: ex:Pd=80 b/min Ps=90 b/min-puls regulat
VALORI NORMALE ALE FRECVENTEI PULSULUI:
-la nn-130-140 p/min
-la copilul mic 100-120p/min
-la 10 ani 90-100 p/min
 

-adult-60-80p/min
-varstnic-80-90 p/min
Pe ordonata sistemului de coordonate se va nota frecventa pulsului (echivalenta cu numarul
batailor/minut) iar pe abcisa, timpul cand s-a luat pulsul. La inaltimea liniei verticale si orizontale,
trase din cele 2 puncte notate, se fixeaza printr-un punct frecventa pulsului la ora respectiva. Prin
unirea acestor 2 puncte se obtine o curba care reflecta oscilatiile pulsului in cursul zilei si in cursul
imbolnavirii.
Notarea pulsului se face cu cerneala sau cu creionul rosu. Cifrele valorilor posibile ale pulsului
sunt in asa fel tiparite pe foaia de temperatura, ca linia groasa de baza –considerata ca limita
intre normal si patologic – sa corepunda cu o frecventa de 80 pulsatii/minut. De aici in sus sau in
 jos, fiecare linie subtire echivaleaza cu 4 pulsatii/min, iar liniile groase cu cate 20 de pulsatii.

86. UROGRAFIA: TEHNICA, SUBSTANTA DE CONTRAST.

Vorbim de urografie cand umplerea cavitatilor renale cu solutie de contrast se face descendent
pe cale intravenoasa.
Ca substanta de contrast se utlizeaza Odistonul in concentratie de 30, 60, 75 %. Pregatirea
bolnavului incepe prin evacuarea gazelor din intestin. In ziua examinarii, bolnavul nu va mai primi
nimic d emancat sau de baut. Dimineata, in preajma injectarii substantei de contrast, se va face
inca o clisma evacuatoare. Cantitatea de substanta de contrast necesara este de 20ml din solutie
de 75% sau 25ml din solutie de 60%. Injectarea substantei de contrast se face pe masa de
radiografie, foarte incet, cu precautie, caci ea poate sa provoace dureri de-a lungul venei a caror 
intensitate este in functie de viteza injectiei. La 8-10 minute dupa injectarea substantei de
contrast, aceasta apare in urina. Radiografiile trebuie executate in acest timp.

87. TEHNICA RECOLTARII HEMOGRAMEI.

(eritrocite- globule rosii, leucocite- globule albe, hemoglobina, trombocite, hematocrit)
Recoltarea sangelui pentru hemograma se face :
- fie din pulpa degetului inelar folosind pentru intepatura ace dispozabile, pentru dilutii: pipete
si solutii speciale pt globule albe si rosii, iar pt frotiuri lame de sticla obisnuite pe care se
intinde frotiul si o lama slefuita cu care se face frotiul din picatura de sange aplicata de lama;
- fie din sange venos prin recoltarea unei cantitati fixe (2 ml) in flaconase cu pulbere de EDTA,
urmand ca la laborator sa se faca frotiurile si numaratorile.

88. PREGATIREA INSTRUMENTARULUI PENTRU STERILIZARE.

Se realizeaza in 3 etape: curatare, uscare si ambalare.
Curatarea reprezinta indepartarea in totalitate de pe obiecte si instrumente a murdariei vizibile cu
ochiul liber si a unui nr mare de microorganisme. Curatarea consta intr-o spalare initiala la jet de
apa rece imediat dupa folosire urmata de dezinfectia chimica sau termica ce presupune
distrugerea microorganismelor. Dezinfectia chimica se realizeaza prin imersia materialului
contaminat in solutie de sekusept 2%, substanta activa timp de 30minute. Dezinfectia termica se
realizeaza cu masina automata de spalat destinata spalarii instrumentarului chirurgical si a altor 
echipamente medicale folosind detergent special numit deconex la temperaturi de 95 grade.
Uscarea instrumentarului si a celorlalte echipamente medicale este esentiala pentru garantarea
sterilizarii.
 Ambalarea materialului se face astfel: impachetarea instrumentarului in hartie speciala pentru
sterilizare in 2 straturi; asezarea instrumentarului in cutii metalice cu capac; incarcarea
casoletelor cu material textil, 80% din capacitatea casoletei pentru a permite trecerea aerului.

90. TEHNICA ADMINISTRARII MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALA.

Prin cale parenterala se inteleg caile care ocolesc tubul digestiv. Injectia este introducerea
substantelor in stare lichida in organism, prin intermediul unor acea care traverseaza tesuturile
organismului.
Injectiile pot fi :
- intradermice;
 

- subcutanate;
- intramusculare;
- intravenoase.
Intradermice: se intinde si se imobilizeaza pielea cu policele si indexul sau degetul mediu al
mainii stangi, iar cu mana dreapta, tinand seringa intre police si degetul mijlociu, se introduce
varful acului in grosimea pielii usor oblic pe suprafata, cu taietura indreptata in sus, pana cand
orificiul acului dispare complet.
Subcutanate: seringa, incarcata si armata cu ac, se tine in mana dreapta sub forma de condei; cu
policele si indexul mainii stangi se cuteaza o portiune mai mare de piele, fixand-o si ridicand-o de
pe planurile profunde; se patrunde bine si cu forta prin tegumentul fixat de degete, de-a lungul
axului longitudinal al cutei, in profunzime.
Intramusculare: locurile de electie ale injectiilor sunt regiunea supero-externa muschilor fesieri si
muschii externi sau anteriori ai coapsei; pozitia bolnavului poate fi in decubit ventral sau lateral;
se degreseaza si dezinfecteaza punctul fixat pentru injectie, apoi se care sa nu se contracteze
musculatura nici inainte, nici in timpul injectiei; cu degetele mainii drepte se fixeaza regiunea,
apoi printr-o miscare brusca, se infige acul in musculatura fesiera, perpendicular pe suprafata
pielii, pana la o adancime de 4-6cm.
Injectia intravenoasa se face de cele mai multe ori in plica cotului, unde venele sunt mai vizibile comparativ cu alte
locuri ale corpului, dar ea poate fi facuta si in venele antebratului sau in cele de deasupra mainii. Injectarea necesita
aplicarea unui garou, destinat sa faca vena sa iasa in evidenta si se indeparteaza dupa ce vena a fost punctionata,
ceea ce se stie atunci cand intra sange in seringa. O injectie intravenoasa se face foarte lent cu seringi de capacitate
5-10 ml si cu ace de 4-5cm lungime, cu bizou scurt. Injectia o data terminata si acul scos, se dovedeste necesar sa
se comprime vena 3-4 minute pentru a evita formarea unei echimoze.

91. CAILE DE HIDRATARE ALE ORGANISMULUI.

- Or ală. Este calea fiziologică de administrarea lichidelor. Se renunţă la această cale
 în caz de vărsături, stenoză pilorică şi esofagiană (apar nişte îngustări la nivelul
esofagului), sau negativism total din partea pacientului.
- Duodenală. Administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală. Lichidele se
administrează picătură cu picătură 50-60 pe minut. Se menţine temperatura
lichidului în timpul administrării.
- Rectală. Se fac prin clismă picătură cu picătură.
- Subcutanată. Se face prin perfuzii, resorbţia este lentă, poate
determina accidente: necroza ţesuturilor, complicaţii septice şi
flegmoare (inflamarea ţesutului subcutanat).
- Perfuzia intravenoasă. Introducerea pe cale parenterală picătură cu
picătură a soluţiei medicamentoase, pentru reechilibarea
hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului.
Scopul: hidratarea şi mineralizarea organismului, administrarea
medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit, decurativ
(diluează şi favorizează excreţia din organism a produşilor toxici) şi
completarea proteinelor sau a altor componente sangvine şi
alimentarea pe cale parenterală.
93. TEHNICA INGRIJIRII COPIILOR CU CONVULSII.
Convulsiile sunt contractii involuntare bruste, tonice sau tonicoclonice, ale uneia sau mai multor 
grupe de muschi, care apar in accese si sunt insotite sau nu de pierderea constientei.
- Degajarea cailor respiratorii prin asezarea copilului dezbracat in decubit dorsal cu capul
inclinat intr-o parte;
- Se face respiratie artificiala;
- Daca este febril se administreaza antitermice;
 

- Se administreaza imediat medicatia anticonvulsivanta: barbiturice, fenobarbital IM 3-

7mg/kg corp);
- La nevoie se repeta;
- Dupa trecerea crizei se face tratamentul etiologic si hidratare parenterala;
- Se va combate retentia urinara si se previn escarele si pneumopatiile.

94. MASURI DE PRECAUTIE IN ADMINISTRAREA OXIGENULUI.

- deoarece oxigenul favorizează combustia , prezenţa sa trebuie atenţionată;
- pacienţii şi vizitatorii vor fi atenţionaţi asupra pericolului fumatului sau al unei
flăcări in preajma sursei de oxigen;
- se vor verifica echipamentele electrice din incăperea respectivă;
- se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale
sintetice) şi a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool);
- aparatele de monitoriz are sau aspirare vor fi plasate in partea opusă sursei de oxigen;
- transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare , evitandu-se lovirea lor in
timpul transportului;
- buteliile cu oxigen vor fi aşezate in poziţie verticală, pe un suport şi fixate de perete
cu inele metalice, departe de calorifer sau sobă;
- cunoaşterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a
extinctoarelor şi a modului de utilizare a acestora.