An II Ortopedie

ORTOPEDIE, TRAUMATOLOGIE SI NURSING SPECIFIC
Ingrijirea bolnavilor traumatizati primeste particularitati deosebite in urma

dezechilibrarii functiilor vitale ale organismului, determinate de traumatismul suferit sau de
socul traumatoc consecutiv.
Accidentele rutiere , sportive , de munca , prin agresiune si cele de la domiciliu pot
cauza intreruperea completa sau incompleta a solutiei de continuitate a unuia sau mai
multor oase sub forma diverselor fracturi.
Cauza este intotdeauna un traumatism.
Ingrijirea bolnavilor traumatizati incepe inca de la locul accidentului, masurile de
reanimare se continua si in timpul transportului pina la spital in autosalvarile special
amenajate.
Totusi ei ajung in general la spital in stare de soc sau iminenta de soc traumatic –
fata palida, cu acrocianoza, transpiratii reci, scaderea TA, puls frecvent.
Bolnavul periclitat cu stare de soc nu trebuie mobilizat in mod inutil .
Masurile obligatorii de ingrijire ca dezbracarea , imbracarea lenjeriei de spital,
toaleta macar sumara, indepartarea substantelor straine de pe suprafata corpului trebuie
facute cu cea mai mare atentie
Miscarile si durerile, eventual hemoragia consecutiva mobilizarii, agraveaza socul
sau favorizeaza recaderea la bolnavul desocat.
- se iau masurile necesare pentru prevenirea infectiilor
- se vor efectua recoltarile si insamintarile bacteriologice in vederea administrarii
antibioticelor
- se vor lua masurile de profilaxie antitetanica cu anatoxina tetanica
- in unele cazuri se administreaza si ser antigangrenos
- se asigura maximum de confort
- se utilizeaza paturi osteoarticulare si de terapie intensiva
- se fac mobilizari la pat pentru evitarea aparitiei escarelor
- schimbarea lenjeriei trebuie facuta cu deosebita atentie pentru a nu provoca dureri
bolnavului
- toaleta zilnica a bolnavului se va face prin baia la pat
- din cauza imobilizarilor indelungate se va avea grija de prevenirea micozelor
interdigitale de la membrele inferioare
- se previne constipatia
- alimentatia trebuie sa asigure un aport substantial de calorii
- asistenta sta in permanenta linga bolnav pentru a sesiza numeroase manifestari ce
pot aparesau complicatii, care uneori se exteriorizeaza numai dupa un anumit
interval de timp cum ar fi
o fenomenele hemoragiei interne cu stare de soc in ruptura de splina
o dispnee si cianoza in caz de pneumo si hematorace
o tulburari de respiratie
o somnolenta
o tertaplegie cu abolirea sensibilitatii in caz de leziuni medulare cervicale
o coma sau stupor (lipsa reactiei de a se trezi, doar la manevre mai puternice)
in caz de traumatisme craniene
o varsaturi
o incontinenta sau retentie de urine
o hematurie posttraumatica
- pe masura ce starea bolnavului se imbunatateste trebuie inceputa reabilitarea
functionala
o miscarile active previn atrofiile, imbunatatesc circulatia
as.princ.tamas simona 1
- leziunile traumatice pot fi infectate prin germenii gangrenei gazoase care poate
reprezenta un oarecare pericol si pentru bolnav si pentru personalul de ingrijire
Problemele pacientului
- Durere
- discomfort
- diminuarea mobilitatii fizice
- deficit de autoingrijire
- potential de accidente
- perturbarea imaginii de sine
- perturbarea imaginii corporale
- potential de coplicatii
- anxietate
Obiective
- se va tine cont de tipul si de stadiul afectiunii si ceialti factori care pot influienta
realizarea lor
- ele vor viza
o imbunatatirea pozitionarii corpului in timpul activitatii
o minimalizarea efectelor imobilizarii
o mentinerea tonusului muscular
o cresterea tolerantei la efort
o obtinerea independentei in satisfacerea nevoilor
o prevenirea diminuarii conceptului de sine
Interventii
Pacientii cu traumatisme
a. la locul accidentului
- asigurarea unui mediu securitar pentru pacient
- anamneza pentru a afla
o circumstantele traumatismului,
o ora,
o starea pacientului in momentrul producerii traumatismului
- efectuarea bilantului lezional
o examinarea segmentului anatomic afectat
o examinarea celorlalte regiuni in vederea decelarii regiunilor asociate
o aprecierea starii de constienta
o aprecierea functiilor vitale
- acordarea primului ajutor tinind cont de elementele de gravitate care pun in pericol
viata pacientului
- in cazu unei parti amputate , aceasta vi fi recuperata imediat si introdusa intr-un
recipient cu gheata
b. pe timpul transportului
- pozitionare corecta a pacientului in mijlocul de transport
- continuarea masurolor de prim ajutor
- prevenirea si combaterea unor complicatii
- supravegherea pacientului
o starea de constienta
o functiile vitale
o culoarea tegumentelor
o modificari aparute in starea pacientului
o la indicatia medicului instituirea de perfuzii, recoltare de produse biologice,
administrarea tratamentului medicamentos
- suport psihic al pacientului
c. in spital
- interventiile sunt diferentiate in functie de tipul tratamentului si de starea pacientului
Pacientii imobilizati in aparat gipsat
- urmarirea miscarilor si segmentelor distale

- observarea culorii tegumentelor din jurul aparatului gipsat – cianoza, paloare
- sesizarea medicului in cazul in care pacientul acuza furnicaturi, amorteli, presiune
la nivelul membrului afectat
- sesizarea oricarui miros emenat de la nivelul aparatului gipsat
- observarea schinbarii culorii aparatului gipsat la nivelul plagii
o singe
o secretii purulente
- asezarea obiectelor de stricta necesitate linga patul pacientului si inlaturarea
obstacolelor
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale
- aplicarea masurilor de combatere a masurilor de a efectelor imobilizarii la pat
- educatia pacientului
o modul de folosire a mijloacelor auxiliare pentru schimbarea pozitiei si
deplasare
Deplasare cu cirjele
o necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare in deplasare pentru protejarea
membrului lezat in timpul consolidarii
o modul de efectuare a unor miscari fara a prejudicia procesul de vindecare
Perioade de consolidare a calusului
o consecintele sprijinirii precoce pe membrul afectat

o necesitatea respectarii repausului la pat si a indicatiilor medicului
o exercitii in perioada de recuperare
Interventii pentru pacientii imobilizati in aparat gipsat
Pacientii cu extensie. Tractiune
- verificarea frecventa a dispozitivului de tractiune

- verificarea pozitiei membrelor in functie de tractiune
o cablurile sa treaca prin mijlocul rolelor scipetelui
o greutatiile sa atirne libere
o cadrul si barele patului sa nu stinjeneasca aparatul
Tipuri de tractiune
- plasarea unei paturi facute sul sub membrul afectat

- plasarea unei perne pentru a impiedica alunecarea
- urmarirea culorii si temperaturii membrlor
- sesizarea oricaror modificari aparute
- aplicarea masurilor de prevenire a complicatiilor imobilizarii
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale
- suport psihic
o incurajarea pacientului
o indepartarea sentimentului de neputinta
o necesitatea tractiunii pentru vindecarea membrului afectat
o modul de realizare a amplitudinii miscarilor permise
o pozitionarea corecta in timpul tractiunii
Pacientii cu amputatie
- suport psihic
o incurajarea pacientului sa-si priveasca bontul
o mod de abordare a implicatiilor psiho-sociale a amputatiei
o existenta posibilitatii de protezare
o existenta fenomenului de membru fantoma care poate fi ignorat in cazul
protezarii
o mod de pansare a bontului
o prevenirea contracturii prin pozitionarea corecta a segmentului
Pansarea segmentelor amputate
Pacintii cu ruptura musculara
- imobilizarea regiunii in pozitie relaxanta pentru rupturile incomplete

- ingrijiri pre si postoperatorii la pacientii cu ruptura completa care necesita tratament
chirurgical
- administrarea tratamentului simptomatic prescris de medic
Pacientii cu osteoporaza
- administrarea tratamentului prescris de medic

- sa efectueze zilnic miscare
- sa doarma pe un plan dur cu o perna subtire sub cap
- alimentatie echilibrata bogata in calciu , vitamine
Pacientii cu TBC osteo - articular
- ingrijiri pre si postoperatorii la pacientii cu interventie chirurgicala

o se practica de obicei la pacientii tineri si in cazul abceselor reci
Artroplastie
- ingrijiri specifice ,a pacientul imobilizat in aparat gipsat

- administrarea medicamentelor prescrise
o tuberculostatice
o antibiotice
- respectarea masurilor de asepsie in efectuarea tehnicilor
- alimentatie echilibrata, vitamine
- ingrijire riguroasa a tegumentelor
Exercitii dupa artropatie de sold
- efectuarea miscarilor pasive pentru prevenirea atrofiilor musculare
- pozitionarea corecta in pat
- aplicarea masurilor de prevenire a efectelor imobilizarii
Pacientii cu artropatie deformata
- tratament simptomatic in vederea alinarii suferintelor si a tulburarilor organice ce

apar in cursul evolutiei bolii
o respiratorii
o cardiace
o renale
- incurajarea pacientului sa efectueze exercitii pentru prevenirea atrofiilor musculare
si a rigiditatii articulare
o precautii in timpul miscarii pentru evitarea fracturilor
o necesitatea mentinerii independentei si a rolului social
Miscari pasive pentru pacientul impbilizat

Membrul inferior
Membru superior
Pacientul cu tendinita
Afectarile tendonului achilean includ:

- Tendinita – o afectiune inflamatorie ce se caracterizeaza prin aparitia unei dureri
localizate in timpul sau dupa desfasurarea unui efort. Pe masura ce boala progreseaza,
durerea apare la eforturi din ce in ce mai mici, pentru ca in final sa apara chiar si in repaus
- Tendinoza – este o afectiune degenerativa caracterizata de microtraumatisme repetate,
cu aparitia unor microfisuri la nivelul tendonului. Poate genera aparitia unui nodul in
regiunea posterioara a piciorului
- Ruptura partiala sau totala a tendonului – caracterizata de o durere violenta, mersul
devenind aproape imposibil
• Factori de risc
Atletii cu o forma fizica proasta sau cei supraantrenati prezinta cel mai mare risc de a
dezvolta boala. Efectuand activitati ce presupun opriri bruste, starturi si sarituri repetitive
( baschet, tenis, dans ), creste riscul instalarii tendinitei.
Tendinita se instaleaza de obicei gradat, dupa schimbari bruste ale activitatii sau nivelului
de antrenament, purtarea de incaltaminte inadecvata, suprafata de antrenament
necorespunzatoare, mai ales daca factorii de risc sunt prezenti: varsta peste 30 de ani,
piciorul cav (bolta plantara scobita excesiv), tibia vara (tibia, osul gambei, curbat in
exterior), deformari in var ale calcaiului si labei piciorului (piciorul are contact cu solul prin
marginea externa, in timp ce marginea interna priveste in sus).
Femeile care poarta pantofi cu toc si trec la pantofi cu talpa plata pot dezvolta tendinita
ahileana pentru ca tendonul si musculatura gambei lor s-a adaptat la o pozitie mai scurta
din cauza pantofilor care nu au permis intinderea lor pana la nivelul solului. Pantofii fara
toc obliga astfel tendonul sa se intinda peste limita obisnuita, cauzand aparitia inflamatiei.
Daca pantofii cu toc sunt purtati in fiecare zi, exercitii de stretching sunt indicate dimineata
si seara pentru a mentine lungimea lui normala.
• Cauze de aparitie ale bolii

Leziunile tendonului ahilean pot fi cauzate de :
- Suprasolicitare – Tendinita achileana este o leziune de suprasolicitare, ceea ce
inseamna ca folosirea repetitiva a acestui tendon genereaza microrupturi tisulare.
Suprasolicitarea presupune alergatul sau mersul pe distante mai lungi, intr-un ritm mai
alert, urcatul/coboratul mai multor scari, mai multe miscari efectuate exploziv, precum
sariturile. Activitatea fizica in sine nu este o problema, ci cresterea intensitatii efortului intr-
un timp prea scurt sau reluarea intempestiva a efortului fizic dupa o perioada de repaus
- Tulburarile statice ale piciorului – piciorul plat, pronatia accentuata a piciorului, scurtarea
tendonului lui Achile sau a muschilor gambei, deformarea calcaiului sau a altor oase ale
piciorului
- Incaltamintea necorespunzatoare – papuci cu prea mult sau prea putin suport al boltii
plantare, sistem de amortizare necorespunzator, suport pentru calcai, tocuri inalte sau
incaltaminte uzata
- Efecte secundare ale unor medicamente: antibioticele din familia fluorochinolonelor,
folosite pentru a trata o gama larga de infectii bacteriene, administrate in doze mari mai
mult de 5 zile ; perfloxacina are un risc de patru ori mai mare decat norfloxacina sau
ciprofloxacina; infiltratiile cu cortizon efectuate la nivelul sau in vecinatatea tendonului lui
Achile permit unui tendon afectat sa se intinda sau sa se contracte fara durere, uneori
ajungand la ruptura
- Accidente – strivit de corpuri grele, in accident de masina de exemplu, sau retezat partial
sau complet de obiecte taioase in timpul unor accidente de munca. Aceste leziuni sunt
complicate si de obicei se asociaza cu multiple leziuni ale piciorului si gambei
Simptome si semne
- Durere localizata in spatele calcaiului ce apare in timpul mersului/alergarii sau la
ridicarea pe varfurile degetelor
- Rigiditate ce dispare odata cu incalzirea tendonului
- Prezenta unui nodul retrocalcanean
- Auzul unei “trosnituri” la mobilizarea tendonului
Exista trei stadii ale durerii, gradate astfel:

1. Durere care dispare la incetarea efortului
2. Durerea reapare in repaus dupa o perioada variabila
3. Durere permanenta
- repausul regiunii
- infiltratii locale
- tratament simptomatic pentru ameliorarea durerii si a inflamatiei
- observarea aparitiei unor semne legate de limitarea miscarii
o evitarea activitatiilor care cauzeaza exacerbarea procesului inflamator timp
de 4 - 6 saptamini
Ingrijirea pacientilor cu fracturi
- prin fractura se intelege o intrerupere totala sau partiala a continuitatii unui os ,

aparuta in urma unui traumatism
- fractura nu este numai un simplu accident traumatic , cu repercursiune locala ci un
proces patologic complex , care angajeaza intrg organismul
Fractura poate fi
- Deschisa – tegumentul si straturile de sub el au fost lezate , fie de agentul
vulnerant, fie de fracturile osoase si osul ajunge in contact cu exteriorul
- Inchisa – segmentele osoase sunt acoperite integral de piele
Exista fracturi
- Incomplete – in care linia de fractura nu intereseaza toata circumferinta osului
- Complete – cu doua sgmente sau mai multe fragmente mari si mici – se
numeste comunicative
- Fara deplasare – cind nu a avut loc deplasarea fragmentelor osoase
- Cu deplasare – cind fragmentele osoase sunt deplasate intre ele
Linia de fractura poate fi
- Oblica
- Transversala
- Longitudinala
- In spirala
Traumatismul care a provocat fractura poate leza tesuturile vecine provocind hemoragii
mari, sectionarea nervilor sau traumatizarea altor tesuturi.
Semne si simptome
Semne de probabilitate
- Durere aparuta odata cu traumatismul
- Poate avea sediul in focarul de fractura sau pot aparea fracturi reflectante –
dureri la genunchi la pacientii cu leziuni primare ale soldului
- Unde este fractura durerea este mai vie
- Se exacerbeaza odata cu palparea
- Deformarea segmentului fracturat
- Scurtarea membrului datorita deplasarii in sens convergent a segmentelor
fracturate
- Impotenta functionala
- Echimoza pot fi comune si in entorse, luxatii
o Apar tirziu
- Subfuziunile sanguine aparute la 24-48 ore
Semne de certitudine
- Mobilitate anormala a segmentului fracturat
- Crepitatia osoasa palpata si auzita in timpul miscarilor anormale
- Lipsa transmiterii miscarilor dincolo de fractura
- Intreruperea continuitatii unui os
- Radiografia segmentului fracturat stabileste definitiv existenta sau lipsa fracturii
Fracturile sunt insotite adesea de socul traumatic.
Ingrijirile de urgenta – primul ajutor
- Se incep la locul accidentului
1. combaterea socului
o suprimarea durerii
o se face exclusiv de medic prin injectare de Morfina si infiltrarea focarului de
fractura cu Novocaina
o asistenta are obligatia sa pregateasca materialele necesare
 seringi de 2 si 10 ml
 solutie Novocaina 1% fara Adrenalina
 fiole de Morfina 1%
o se anunta telefonic spitalul
o in lipsa medicului se va incerca calmarea durerii cu alte medicamente
 algocalmin
 antinevralgic
 sedalgin
2. evitarea infectiei
o in cazul fracturilor deschise
o prin aplicare de pansamente sterile
o in lipsa pansamentelor se poate utiliza o pinza alba
o important este modul cum a luat nastere fractura deschisa
3. imobilizare provizorie
o se face inainte de a misca bolnavul de pe loc
o se uitlizeaza atele de sirma, lemn, tabla
o lungimea atelelor trebuie sa fie mai lunga decit segmentul fracturat
4. pregatirea pentru transport
Fracturile deschise
- sunt fracturile in care segmentele osoase fracturate comunica direct cu exteriorul

- se produc si leziuni de diferite grade a partilor moi care devin poarta de intrare pentru
microbi
desi nu comporta un risc vital imediat infectia osoasa este cea mai redudabila complicatie
a fracturilor deschise datorita dificultatii deosebite pe care le ridica in calea vindecarii
deschiderea focarului se face odata cu producerea discontinuitatii osoase
Primul ajutor
- este o urgenta care trebuie rezolvata integral in primele 6 ore de ;a accident
- indepartarea complicatiilor generale si locale care ameninta viata
o stop cardiorespirator
o embolii
o hemoragii externe
- imbracamintea sau incaltamintea vor fi taiate
o plaga va fi inspectata
- toaleta fizica si chimica a plagii
o se indeparteaza toate impurtatiile
o se curata plaga prin stergere cu solutie de iod
o in caz de impregnari cu impurtati se poate curata cu ser fiziologic
o nu se pudreaza plagile cu antibiotice
- se aplica comprese sterile
o in caz de hemoragii se face hemostaza cu pansament compresiv
- infasarea se facfe in mod diferit in functie de regiunea anatomica ranita
- imobilizarea provizorie
- se face profilaxia antitetanica
- cind functiile vitale nu sunt afectate si cind nu exista un traumatism abdominal vor fi
administrate antalgice (algocalmin, mialgin im)
- transportul la spital in cele mai bune conditii
- toate manevrele se vor face cu maximum de menajare a traumatizatului
- bolnavul nu va putea fi operat in primele 4 -5 ore de la accident
- in mod normal acesti bolnavi trebuie operati imediat
o toaleta riguroasa a plagii fiind facuta de chirurg in sala de operatii cu un timp
operator esential, premergator fixarii osului fracturat
IMOBILIZAREA
SCOPUL ORICAREI IMOBILIZARI

 De a impiedica miscarile active si pasive , pentru a pune in repaus organele si
tesuturile traumatizate
 De a mentine axarea corecta a membrului atunci cind fragmentele nu sunt
deplasate
 De a diminua durerile
 De a evita complicatiile pe care le poate provoca mescarea in focar a unui fragment
osos rupt si devenit taios
o Sectionari ale unor vase si nervi
o Sfisierea musculaturii din jurul osului
o Perforarea tegumentului
o Transormarea fraturii inchise intr-una deschisa
 Suprimarea sau atenuarea relexelor
 ameliorarea unor tulburari functionale
PRINCIPIILE UNEI IMOBILIZARI CORECTE
 asigurarea functiilor vitale
 se va cauta obtinerea unei axari relative a segmentului de imobilizat prin tractiuna
atraumatica
 pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza imobilizarea trebuie sa prinde
obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura
 sa fie adaptatat feliefului anatomic al regiunii accidentate
 sa fie simplasa nu fie compresive
MIJLOACE PE CARE LE PUTEM FOLOSI
 atele Cramer – facute din sirme
 aparat gipsat circular
 atele gipsata
 atele din lemn
 atele din material plastic
 mijloace improvizate
MANEVRE INAINTE DE IMOBILIZAREA PROVIZORIE
 eliberarea sau degajarea membrului accidentat
 executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanta vitala
o resuscitare cardio-respiratorie
o aplicarea garoului
o indepartarea imbracamintii
ATENTIE!
 se dezbraca intii membrul sanatos si se imbraca membrul bolnav intii
 cind dezbracarea este dificila se prefera sacrificarea imbracamintii
Cind este accidentat membrul superior , indiferent de nivelul traumatismului trebuie

scoase inelele
Daca inelul se afla pe degetul fracturat se taie inelui cu aprobarea bolnavului
o primul ajutor in fracturile costale simple nu urmareste imobilizarea ci obtinerea
unei analgezii
o in fracturile costale si ale sternului imobilizarea cu bandaje circumtoracice este
inutila si chiar contraindicata, deoarece accentueaza durerea, jeneaza
expansiunea plaminului sanatos si deci respiratia
ENTORSELE
- provocarea unei miscari a oaselor care compun o articulatie dincolo de gradul de

libertate pe care il asigura elementele anatomice care o delimiteaza determina fie o
entorsa , fie o luxatie
- este o leziune capsulo-ligamentara data de o miscare fortata anormala
- entorsele pot fi
o usoare
o grave
- carecteristic entorselor este faptul ca indiferent de gravitatea leziunilor existente in
partile moi , oasele care formeaza articulatia ramin in pozitia lor normala si nu au
suferit rupturi
- semne clinice
o durere
 foarte intensa
 se concentreaza pe un punct fix
 dupa citeva ore de la traumatism
 la locul insertiei capsulo-ligamentare
o impotenta functionala relativa
o edem
o echimoze
o pozitie antalgica caracteristica articulatiei
 marirea volumului complexului articular este data de revarsatele
interstitiale si de cele intraarticulare
 hidartroza – prezenta de lichid seros in cavitatea articulara
 hemartroza – prezenta de singe in cavitatea articulara
Entorsa – pozitie antalgica

- masuri de urgenta
-
combaterea durerii
o antalgice
o novocainizare
- imobilizare articulatiei cu atele
- unele entorse usoare pot beneficia de siplul repaus regional
- masajul, caldura si mobilizarea fortata sunt sunt contraindicate
- in entorsele usoare se aplica comprese locale cu apa rece sau ghiata
- masajul, caldura si mobilizarea fortata sunt contraindicate
- Masuri ulterioare
- fasa elastica sau ciorap elastic 1-2 saptamini, nu prea strins
- ciorapul se inlatura seara la culcare
- roengenterapie in edemele masive
- in hidrartrozele mari sau hemartroze masive se efectueaza punctie articulara
degajatoare in conditii de asepsie riguroasa
- cele complexe necesita interventie chirurgicala
- dupa perioada de imobilizare incepe recuperarea functionala
Luxatiile
-daca extremitatiile osoase care alcatuiesc o articulatie sunt indepartate de la

raporturile lor normale si sunt mentinute permanent in aceasta situatie → luxatie
Simptomatologie
 durere care se mareste odata cu tentativa de miscare
 impotenta functionala
 edem – tumefierea regiunii
 deformarea regiunii
 hemartroze
 echimoze subcutane
 perestezii
 paralizii
 usoara cianoza
 scurtarea eventuala a segmentului unde s-a produs leziunea
Luxatia cotului
Atitudine caracteristica a membrului toracic in luxatia cotului
Luxatia policelui
Luxatia soldului
 diagnosticul se pune radiologic

Primul ajutor
 se pot administra calmantenumai pe cale injectabila
 se face imobilizarea
 luxatiile deschise vor fi pansate
 profilaxia antitetanica
 transportul la sectia de ortopedie
 efectuarea controlului radiologic
 reducerea pe cale ortopedica sau chirurgicala
Sectionareea miinii
- beneficiaza refacere prin tehnici de microchirurgie

- conservarea miinii
 mina taiata zboara adesea la distanta de locul accidentului si trebuie
cautata, curatata si conservata
 se spala cu apa de la robinet
 se inveleste intr-o compresa curata
 se introduce intr-un sac de plastic si se inchide ermetic
 acest sac se plaseza in alt sac de plastic ce contine gheata
 nu este permis ca gheata sa fie in contact direct cu mina
 este contraindicata plasarea miinii taiate direct in ser , in alcool
TRAUMATISMELE VASELOR SI HEMOSTAZA PROVIZORIE
NOTIUNI ELEMENTARE
 toate arterele din corp au ca origine 2 trunchiuri principale
o artera aorta
o artera pulmonara
 artera aorta
o porneste din ventricolul sting
o se curbeaza formind arcul aortei – cirja
o se indreapta in jos in fata coloanei vertebrale – aorta toracica
o strabatind difragma devine abdominala
o la nivelul vertebrei L4 aorta se bifurca in arterele iliace comune, care la rindul
lor se divid in
 artera iliaca externa
 artera iliaca interna – artera femurala
 din acul aortic se desprind ramuri ce vor iriga gitul si capul
o trunchiul brahiocefalic care se divide in
 artera carotida comuna
 artera subclaviculara
 sistemul arterial e insotit de sistemul venos
 singele venos de la creier , fata, git e colectat de vena jugulara
o acesta se uneste cu vena subclaviculara , ea colecteaza singele de la
membre formind vena cava superioara ce se deschide in atriul drept
 venele membrelor inferioare impreuna cu venele iliace comune formeaza vena cava
inferioara
 circulatia mare incepe din ventricolul sting si se contunua prin aorta, distribuind
singe oxigenat, singele se incarca cu bioxid de carbon si este colectat de cele 2
vene cave care se deschid in atriul drept
 circulatia mica sau pulmonara incepe in ventricolul drept, se continua prin artera
pulmonara, dupa care se imparte in 2 ramuri pentru cei 2 plamini, duc singele
neoxigenat la plamini, dupa oxigenare singele este readus la inima prin cele 4 vene
pulmonare ce se deschid in atriul sting
 orice leziune de vas determina hemoragie
 cauzele care dau hemoragii sunt multiple
Modalitati de a clasifica hemoragiile
A.In functie de locul unde se scurge singele se deosebesc
 hemoregia interna
o cind singele se varsa intr-o cavitate seroasa (hemotorax, hemoperitoneu)
sau prin fracturarea unor oase
 hemoragia externa
o cind singerarea se face in afara organismului
 hemoragia exteriorizata
o cind hemoragia se face intr-o cavitate (stomac, intestin) , iar eliminarea are
loc dupa ceva timp (epistaxis, melena, hematurie)
B. In functie de felul vasului care singereaza, hemoragiile pot fi
 hemoragii arteriale
o cele mai periculoase
o deoarece singele se evacueaza rapid in cantitate mare
o are urmatoarele caracteristici
 tisneste din rana in jeturi intrerupte (sincron cu sistola cardiaca)
 culoare rosie aprinsa
 hemoragii venoase
o singele iese in jet continuu
o are culoare inchisa
 hemoragii capilare
o singerarea este difuza
o apar echimoze sau hematoame
 hemoragii mixte
o arterio-veno-capilare
o apar in cazul unui traumatism cind se rup toate deodata
C. In functie de cantitatea de singe pierdut deosebim
 hemoragii
o mici
o mijlocii
o grave
Hemoragii interne
Simptomatologie
 hemoragiile interne se insotesc de tulburari din partea intregului organism
o paloare din cauza vasoconstrictiei
o ameteli
o vijiituri in urechi
o lipotimii
o extremitati reci
o sete intensa
o gura uscata
o puls accelerat – 100-120 batai/minut
o TA scazuta
o Respiratie accelerata superficiala
o Semne in functie de cavitatea in care a avut loc hemoragia
 Hemotorax
 Hemoperitoneu
Stabilirea indicelui de soc
- este foarte important ca inca de la locul accidentului sa fie precizat
- poate constitui un indiciu pretios in vederea aprecierii volumului de singe
pierdut
- permite evaluarea starii ranitului, facind un simplu raport intre frecventa pulsului si
valoarea tensiunii arteriale maxime
Valoarea raportului P/TA max Indice Singe pierdut Starea ranitului
de soc Deficit
70/140 0,5 Normovolemie
100/100 1 Deficit 20-30% Soc potential
120/80 1,5 Deficit 30-35% Soc manifest
140/70 2 Deficit 50% Soc grav
140/60 2,5 Deficit >50% Soc termial
- starea accidentatului nu evolueaza intotdeauna paralel cu intensitatea

hemoragiei
- orice ranit care a avut o singerare este amenintat de soc hipovolemic, chiar
daca imediat dupa hemoragie nu s-a prabusit tensiunea arteriala
Prim ajutor
 Se aseaza in pozitia in care centrii nervosi cerebrali , rinichii, ficatul, organe foarte
sensibile la lipsa de oxigen sa primeasca cantitate suficienta de singe
Membrele inferioare ridicate la 30-40 grade
 Orizontal, pe spate cu membrele inferioare ridicate

 Capul plasat sub nivelul corpului
 Daca este inconstient se aseaza in pozitie laterala de securitate
Asezare in pozitie de securitate
 Se vor punctiona venele – cit acestea nu sunt colabate

 Se va recolta singe pentru grup sanguin
 Se monteaza perfuzii cu solutii macromoleculare
 Controlul functiilor vitale
 Reanimare imediata in caz de stop cardiorespirator
 Scoaterea vestimentatiei
 Supravegherea in timpul transportului
DE RETINUT
1. va fi miscat cit mai putin
2. nu se vor administra apa sarata sau alte lichide, varsaturile declansate periclitind in
plus viata bolnavului
3. nu se injecteaza vasoconstrictoare la un traumatizat care singereaza
Hemoragiile externe
Simptomatologie
- provenienta singelui –arteriala, venoasa – in hemoragiile externe se

stabileste in functie de caracteristicile singelui aratae – culoare, jet
- hemoragiile externe fiind insotite de tulburari din partea intregului organism,
semnele generale de anemie sunt asemanatoare
DE RETINUT
 cantitatea de singe existenta in corpul omenesc reprezinta ~ 1/13 parte din
greutatea corpului, adica o medie de 5-8 litrii la un adult
 organismul poate sa suporte 1/10 maxim din cantitatea totala fara tulburari
importante
 la pierderi mai mari apar tulburari acute, soc hemoragic prin hipovolemie (20-30 %)
Prim ajutor
 se intinde la orizontala
 se face hemostaza provizorie realizabila pe mai multe cai
o compresiune manuala sau digitala
 artera ranita va fi comprimata numai daca apasarea se exercita in
regiunile in care ea trece in apropierea unui plan osos
 in functie de calibrul vasului si de profunzimea la care se afla
apasarea va fi executata cu degetul mare , cu celelalte degete ale
miinii sau cu pumnul
 compresiunea digitala se foloseste de prima urgenta pina s-a procurat
materialele necesare pentru obtinerea hemostazei provizorii
 locurile de electie pentru realizarea compresiunii trebuie bine
cunoscute de cei care aplica metoda
comprimarea arterei temporale superficiale
crestetul capului : comprimarea marginilor ranii
o pansament compresiv
 in cazul oaselor capului fracturate hemostaza provizorie se va face
prin pansament compresiv
caoprimarea vaselor sanguine pentru ranile partilor laterale ale craniului
comprimarea arterei faciale
comprimarea arterei carotide
comprimarea arterei carotide
hemostaza provizorie prin comprimarea arterei subclaviculare pentru controlul
hemoragiilor umarului, axilei
comprimarea arterei in axila
o flectarea puternica a extremitatii

 se utilizeaza cind plaga este localizata in regiunile axilare, inghinale,
fata anterioara a cotului sau posterioara a genunchiului
o aplicarea garoului
 este indicat in plagile arteriale sau venoase de calibru mare si mijlociu
de la membre
 se poate aplica peste imbracaminte sau peste pansament si se va
stringe pina la disparitia singerarii
 este bine ca intre garou si tegument sa se fixeze un rulou de fasa pe
traiectul arterei
 aplicarea garoului se face inaintea toaletei si pansarii ranii

daca rana continua sa singereze inseamna ca garoul nu a fost aplicat
corect
 garoul va fi plasat deasupra plagii cind hemoragia provine dintr-o
artera rupta si sub rana cind este sectionata o vena
 in realitate in practica aceasta diferentiere intre hemoragia arteriala si
cea venoasa nu este foarte importanta pentru ca in cazul in care
garoul este aplicat corect la radacina membrului se opreste atit
hemoragia arteriala cit si cea venoasa
 dezavantajul principal al aplicarii garoului consta in faptul ca nu poate
fi mentinut mai mult de o ora sau o ora si jumatate
 daca este mentinut peste acest interval exista riscul aparitiei unor
leziuni ireversibile , fapt care poate solda la amputarea membrului
o pensarea vasului singerind
 se face cu pensa Pean sau Kocher
 capetele vaselor sectionate singerinde se prind in virful penselor
 pensa va fi lasata in plaga pe vasul prins , aplicindu-se peste ea un
pansament aseptic si se tarnsporta bolnavul la spital
 se va urmari sa nu se desfaca pensele
Prevenirea sau combaterea socului posthemoragic
 dupa refacerea hemostazei provizorii se va proceda astfel
o se aseaza pe targa in decubit dorsal, orizontal sau decliv
( nu se pune decliv in caz de traumatism cerebral)
o se pregateste trusa de perfuzie si se racordeaza la un flacon sau punga cu
solutii perfuzabile
o se punctioneaza vena
o daca hemoragia este grava si se afla in stare de colaps se vor ridica
membrele la verticala si se mentin ca atare astfel se obtine un volum de circa
1000 ml de singe
o se monteaza tensiometrul, se masoara la intervale prestabilite si se
consemneaza
o daca punctionarea nu reuseste se incearca la jugulara sau femurala de
cadrul competent
o se evita manevrarea traumatizatiilor
o se administreaza oxigen
La spital
 transfuzie de singe si plasma
 orice transfuzie va fi izo grup si Rh cu determinarea compatibilitatii
 flacoanele se vor incalzii la temperatura corpului
Hemoragii exteriorizate
Simptomatologie
 semnele locale apar in functie de organul cavitar din care s-a produs exteriorizarea
 cele mai frecvente sunt
o epistaxis – singerare pe nas
o hemoptizie – hemoragie din arborele respirator
 rosu
 aerat
 spumos
 eliminat prin tuse
o hematemeza – eliminare prin cavitatea bucala a singelui provenit din stomac
o melena – exteriorizarea prin defecatie
o metroragie – hemoragie care provine din uter in afara ciclului
o hematurie – singerare care provine din arborele urinar
 in functie de cantitatea de singe pierdut si viteza cu care se pierde semnele
generale sunt cele de la hemoragia interna
Prim ajutor
 se va pastra nemiscat in pozitie laterala sau semisezinda in functie de sediul
hemoragiei
 se interzice orice efort fizic
 hemostaza provizorie
 se aplica punga cu gheata deasupra zonei presupusa suferinda
 aplicarea tratamentului general
POLITRAUMATISMELE
- sunt afectiuni traumatice in care leziunile periferice sunt asociate cu leziuni

viscerale ce pot determina tulburari ale functiilor vitale
- accidentele de circulatie constituie cauza a peste 50% din totalul
politraumatismelor
- este cea mai frecventa cauza de deces pina la virsta de 40 de ani
- pentru o interventie terapeutica eficace la politraumatizati este necesara
stabilirea in primul rind a unui bilant lezional
- exista 4 regiuni anatomice principale care pot fi afectate de agentul traumatic
si anume
 extremitatea cefalica
 toracele
 abdomenul
 aparatul locomotor
- politraumatismele biregionale sunt numeroase
- masuri de urgenta la locul accidentului
 crearea unui baraj de securitate pentru a putea acorda primele ingrijiri
in conditii cit mai bune
 evaluarea rapida a situatiei printr-o prima examinare, pentru
aprecierea functiilor vitale si inventarierea leziunilor
 stabilirea prioritatilor de prim ajutor
 in functie de numarul ranitilor se face un triaj primar si se hotaresc
masurile ce trebuie luate [entru fiecare caz in parte
 ierarhizarea gesturilor de prim ajutor este urmatoarea
 pe primul loc se situeaza resuscitarea cardiorespiratorie
 in cazul in care exista mai multi accidentati se actioneaza simultan
 de regula se considera ca prioritatile de interventie in ordinea urgentei
vitale
 combaterea insuficientei respiratorii acute
 insuficientei cardiocirculatorii
 a starilor grave de soc
 dupa masurile de prim ajutor intreprinse se face o a doua examinare
si trierea urgentelor
 cuprinde
 urgenta I
o stopul cardiorespirator
o hemoragiile mari nu pot fi oprite cu garou – hemoragiile
organelor interne
 urgenta II
o hemoragiile arteriale care pot fi oprite cu garou
o amputatiile de membre
o plagile mari abdominale
o traumatizatii care si-au pierdut cunostiinta
 urgenta III
o traumatismele craniocerebrale
o traumatismele vertebomedulare si de bazin
o fracturi deschise, plagi profunde
 urgenta IV
o ceilalti traumatizati constienti
o cei cu leziuni superficiale, fracturi ale membrelor toracice
o alte fracturi care se pot imobiliza provizoriu si se pot
temporiza
- transportul politraumatizatilor
 se va afla in permanenta supraveghere a cadrului mediu
- citeva precizari
 rapiditatea si competenta cu care se intervine si se transporta
bolnavul pot contribui mult la scaderea mortalitatii
 stabilirea prioritatiilor la acordarea primului ajutor , ca si la organizarea
si executarea transportului spre unitatiile sanitare este de mare
importanta
 atit la locul accidentului cit si in camera de garda reanimarea
politraumatizatiiilor se desfasoara in 2 etape
 prima
o asigurarea schimburilor gazoase pulmonare prin
manevrele de resuscitare respiratorie
o restabilirea si mentinerea functiei cardiocirculatorii
o oprirea hemoragiei
 a doua
o cuprinde actiunile care pot fi executate dupa restabilirea
in limite normale a functiilor respiratorii si hemodinamice
 bilantul leziunilor se va face din principiu evitind gesturile intempestive
care pot agrava leziunile initiale
 inventarul lezional al politraumatizatului se face prin
 inspectie
 palpare
 la nevoie vesmintele vor fi taiate pentru a evita mobilizarea inutila
 la spital
 se va aprecia mai exact gravitatea leziunii
 executarea interventiilor chirurgicale de urgenta
o hemostaza chirurgicala
o repararea sau inlaturarea viscerelor rupte
o rolul cadrului mediu de la camera de garda este de a
asigura prompt in continuare toate masurile de urgenta
luate pe timpul transportului si cele indicate de medicul
de garda
o va urmarii functiile vitale si vegetative
o va recolta singe pentru examenele de laborator indicate
de medic
o va pregatii bolnavul din punct de vedere al asigurarii
igienei
o la nevoie va executa tehnici de mica chirurgie
 in sectiile unde au fost internati
 terapie intensiva
 traumatologie
 chirurgie
 va supraveghea permanent bolnavul
 necesita o monitorizare atenta
 clinic se va urmari
 facies
o paloarea
o cianoza
o roseata exagerata
o uscarea buzelor
 limba uscata denota o hidratare deficitara
 semnele subiective
o durerea
 localizare
 caracteristica
 intensitate
o greturi, varsaturi
 alimentare
 fecaloide
 sangvinolente
o tulburari ale auzului, vazului
TRAUMATISMELE CRANIO- CEREBRALE
 sunt totalitatea fenomenelor clinice sau paraclinice care apar ca urmare a actiunii
unui agent traumatic asupra cutiei craniene
 poate fi
o inchis
o deschis
 mecanismele traumatice fizice pot determina
o leziuni
 ale scalpului
 excoriatii
 echimoze
 plagi
 ale cutiei craniene
 fracturi
 cerebrale
 contuzie
 dilacerare
 hematom intracerebral
 edem cerebral
 extracerebrale
 hematom epidural – revarsat sanguin intre tabla interna
craniana si duramater
 hematom subdural - revarsat sanguin intre duramater
 si suprafata creierului
 meningita seroasa – revarsat lichidian subdural
TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE INCHISE
COMOTIA CEREBRALA
 se caracterizeaza prin
o abolire brusca a cunostiintei
o survine imediat postimpact
o insotita sau nu de modificari ale functiilor vitale si vegetative
 TA
 Tahicardie
 Scurta apnee
 fenomenul este de scurta durata citeva minute si e reversibil
PRIMUL AJUTOR
 in repaus culcat
 transport cu autosanitara
 atentie = exista riscul instalarii unei come
TRATAMENTUL ULTERIOR
 daca fenomenele sunt toatal reversibile fara tratament – necesita doar repaus fizic
si psihic
 daca e vorba de un labil psihic
o se pot administra sedative sau tranchilizante la indicatia medicului si
somnifere 2-3 zile
ATENTIE!!!!
POT APARE UNEORI MANIFESTARI DUPA CITEVA ZILE, TREBUIE ATENTIONAT
PACIENTUL CA LA APARITIA UNEI CEFALEE PERSISTENTE, VERTIJ, VARSATURI
SA SE PREZINTE DE URGENTA LA MEDIC
CONTUZIA CEREBRALA
Contuzia este rezultatul leziunilor cerebrale apărute în urma unei lovituri violente a capului,
având ca efect cel puţin o pierdere temporară a funcţiior cerebrale. În mod normal, creierul
este înconjurat de lichidul cefalorahidian care îi conferă protecţie împotriva loviturile
uşoare, ce pot apărea în cursul activităţilor zilnice. Dar acest lichid nu poate absorbi forţa
unei explozii neaşteptate sau a unei opriri bruşte. Impactul asupra capului produs de o
explozie determină o mişcare bruscă a creierului spre craniu cauzând lezarea creierului.
Această mişcare traumatică poate determina diferite tipuri de leziuni. Contuzia este cea
mai uşoară dintre ele.
Semne şi simptome
•Scurte episoade de pierderi de conştientă sau de memorie după un traumatism cranian
•Cefalee
•Leşin
•Greaţă sau vomă
•Uşoare tulburări de vedere
•Dificultăţi de concentrare Semne şi simptome de urgenţă
•Stare persistentă de confuzie sau delirium
•Ameţeală persistentă
•Letargie persistentă
•Dilataţie pupilară
•Tulburări de vorbire
•Paralizii parţiale
•Stupor
•Comă
 afectiune cranio-cerebrala traumatica

 poate fi de diferite grade
o minora (una sau citeva ore)
o moderata (pina la 24 ore)
o grava (alterari profunde de lunga durata)
 simptomatologie
o abolirea sau alterarea starii de constienta
o modificari tranzitorii
 in contuzia minora
 puls
 respiratie
 TA
 varsaturi
 in contuzia moderata
 dispnee
 tahicardie
 rar oscilatii a TA
 in contuzia grava
 domina perturbarile respiratorii cu incarcare traheo-bronsica
 dispnee de tip Cheyne Stokes, Kussmaul
 hipertermie
 tahicardie
 varsaturi
 puseuri de hipertensiune
o deglutitie dificila sau abolita in contuzii grave
o semne neurologice
 contuzie minora
 modificari de reflexe
 abolire de reflex plantar
 contuzie moderata
 redoarea cefei
 asimetrie de reflexe miostatice
 extensia halicelui
 pareze oculomotorii
 contuzie grava
 sindrom bipiramidal gal sau inegal
 crize convulsivante generalizate
 rigiditate prin decerebrare
o semne oftalmologice
 midriaza bilaterala
 mioza
 miscari pendulare ale globilor oculari
o lcr

poate fi
 rozat sau clar in contuzia minora
 sangvinolent sau rozat incontuzia moderata
 intens sangvinolent in contuzia grava
o alte semne
 cefalee
 ameteli
 vertije
 varsaturi
GRADUL DE CONTUZIE SE IDENTIFICA PE BAZA PROFUNZIMII COMEI.

Profunzimea Comei Se Apreciaza In Functie De Precizarea Abolirii Timpilor De Deglutitie
 prim ajutor
o se face examen riguros si rapid
o asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii
o pozitionarea in decubit lateral sau ventral cu fruntea sprijinita pe antebrat
a)pozitionarea pe timpul transportului cu respiratie eficienta

b)pozitie de amplasare si transport
c)pozitia de semipronatie in care se tranporta un comatos
decubit ventral sau lateral cu fruntea sprijinita pe antebrat
o in timpul transportului trebuie urmarite orice modificare astfel

 TA normala plus bradicardie indica compresiune cerebrala
 TA plus tahipnee si hipertermie indica o leziune cerebrala profunda
 TA normala cu stare de obnubilare si cu midriaza unilaterala plus
pareza indica un hematom extradural sau subdural

Daca starea de coma se accentueaza progresiv se suspecteaza un
hematom subdural sau extraduralcare difuzeaza rapid – interventie
chirurgicala de urgenta
o mai pot apare si alte modificari
 ca instalarea unei afazii sau anartri (Imposibilitatea de articulare a
cuvintelor datorita unei pareze, paralizii sau tulburari in coordonarea si
tonusul muschiilor ce intervin in vorbirea articulara.) de la inceput
indica o contuzie cerebrala
 afazia dupa un interval liber indica un hematom
 tulburari psihice
 sindrom convulsiv
 agitatie psihomotorie
o exista situatii cind isi recapata cunostiinta dupa o coma trecatoare
o pentru scaderea edemului cerebral la indicatia medicului se
administreazaglucoza 33%
o pentru reechilibrare acidi-bazica se administreaza solutii tampon THAM
- tratamentul in stationar
o se interneaza in terapie intensiva
o intubatie orotraheala
o intubatia nu se mentine mai mult de 36-48 de ore
o daca fenomenele de insuficienta respiratorie persista se practica
traheostomia
o in caz de stop respirator → ventilatie artificiala
o oxigenoterapie
o combaterea hipotermiei → inveliri in cearceafuri umede
o combaterea edemului cerebral → glucoza 33%
o combaterea hipertoniilor
o rehidratare
o tratament chirirgial la nevoie
o in contuziile minore si moderate tratamentul este simptomatic
 antalgice
 mici doze de tranchilizante
 repaus la pat 7-15 zile (contuzie minora)
 2 -3 saptamini (contuzie moderata)
DILACERAREA CEREBRALA
o este o leziune distructiva
o cu lipsa de continuitate a substantei cerebrale
o survine in traumatisme cranio-cerebrale deschise (glont)
o simptomatologie
o in functie de sediul leziunii
 hemipareza sau hemiplegie
 afazie
 hemianopsie (modificare de cimp vizual)
 in traumatismele inchise dilacerarea este asociata cu contuzie si
edem cerebral
o tratament
o in cele deschise – al plagii
o in cele inchise – explorare chirurgicala
TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE DESCHISE
o pot fi
o plagi cranio-cerebrale nepenetrante intereseaza
 partile moi
 oasele craniului
o plagi cranio-cerebrale penetrante si perforante sunt cele care au depasit
dura mater si ajung in profunzime
o conduita de urgenta
o mobilizarea va fi redusa la minim
o transportul se face cu mare grija
o tratament neurochirurgical
FRACTURILE BAZEI DE CRANIU

o sunt fracturi grave
o simptomatologia
o scurgere de LCR , singe sau chiar de substanta cerebrala prin nas, gura ,
urechi
o deosebirea dintre epstaxis si o singerare data de o rana a urechii sa face
prin faptul ca singele provenit din fractura este amestecat cu LCR, este apos,
nu coaguleaza , curge in continuu
o stare de coma
 superficiala
 profunda
o echimoze la pleoape
o leziuni nervoase, paralizii
o diagnosticul se pune prin punctie rahidiana sau prin radiografie
Puncţia lombară (rahidiană)

Metodă de recoltare şi investigare a lichidului cefalorahidian (LCR) prin pătrunderea în
spaţiul subarahnoidian cu un ac adecvat (se efectuează în spital).
Indicaţii:
- diagnostic: măsurarea presiunii LCR, prelevarea LCR pentru examen
bacteriologic, chimic şi citologic în caz de meningită, encefalită, hemoragie
meningo-cerebrală, injectarea de substanţe de contrast (mielografie);
- terapeutic: scăderea presiunii intracraniene în caz de hidrocefalie a nou-
născutului, introducerea în spaţiul subarahnoidian de substanţe medicamentoase
(citostatice în caz de leucemii)
- Contraindicaţii:
o edem papilar,
o instabilitatea cardio-respiratorie,
o coagulopatie,
o contuzia coloanei sau infecţia tegumentelor în regiunea unde se va
efectua puncţia,
o refuzul categoric al pacientului,
o hipertensiune intracraniana,
o edem cerebral,
o tratamentul antiagregant si anticoagulant
- trombocitopenii sau coagulopatii
Material necesar:
- ace de puncţie lombară, tăviţă renală, pense hemostatice
- lidocaină 1%,
- mănuşi, pansamente şi câmpuri sterile,
- antiseptic: betadină / alcool iodat,
- leucoplast,
- seringă de 2 ml (pentru anestezia locală),
- 3 recipiente colectoare (sticluţe) sterile pentru recoltarea LCR,
- medicaţie (anestezice, antibiotice)
Tehnica:
- înainte de efectuarea puncţiei lombare se va recurge la examen neurologic şi FO.
- rahicenteza se efectuează de către medic care va fi servit cu cele necesare de
către cadrul mediu;
- bolnavul, pe nemâncate, se poziţionează în decubit lateral (cel mai frecvent), la

marginea patului, cu faţa la perete, coapsele flectate pe abdomen, gambele
flectate pe coapse şi capul flectat pentru a realiza curbura coloanei în vederea
măririi spaţiilor dintre apofizele spinoase (sugarul şi copilul mic va fi imobilizat de
un cadru medical care va menţine copilul cu capul flectat; copilul mare sau obez
este menţinut cu capul, membrele inferioare şi coloana flectate de o persoană cu
experienţă);
- locul puncţiei poate fi:
o la nivelul vertebrelor lombare (L4-L5) – puncţie lombară;
o la nivelul vertebrelor toracale – puncţie toracală dorsală;
o între protuberanţa occipitală şi prima vertebră cervicală – puncţie
suboccipitală;
- se efectuează dezinfecţia zonei (coloanei) cu două tampoane de betadină apoi se
usucă zona cu un tampon steril uscat;
- se palpează spaţiul intervertebral, se introduce acul perpendicular pe linia mediană
.La traversarea ligamentului galben şi pătrunderea în canalul medular se simte o
pierdere a rezistenţei. În acest moment se retrage mandrenul şi va avea loc
scurgere de LCR (în caz de poziţionare corectă). Se recoltează în flacoane
etichetate (numele bolnavului, data şi ora recoltării) pentru: examen bacteriologic
(primele 20 picături pentru cultură şi frotiu direct), examen biochimic (glicorahia,
clorurorahia, albuminorahia) şi examen citologic.
- după extragerea acului se aplică pansamentul steril, iar bolnavul va fi aşezat în
decubit dorsal fără pernă (!).
- puncţia lombară se notează în F.O., precizându-se aspectul LCR (clar, tulbure,
opalescent, purulent, icteric, citrin etc), presiunea (normotensiv, hipertensiv „în jet”)
şi cantitatea de LCR extrasă;
- la finele puncţiei lombare se trece la „reorganizarea” locului de muncă;
- după puncţie se verifică periodic funcţiile vitale; la fiecare examinare se urmăresc
eventuale simptome de alarmă apărute: greţuri, vărsături, fotofobie;
- alimentaţia bolnavului se poate relua după 6-8 ore;
Incidente şi accidente:
- durere la locul puncţiei,
- cefalee post puncţie,
- parestezii tranzitorii în timpul puncţiei,
- hematom peridural.
o prim ajutor
o in cazul fracturilor de baza cu leziuni cerebrale → tratamentul contuziilor
grave
o in contuziile simpla va fi mentunut in repaus
TRAUMATISMELE VERTEBRO-MEDULARE
o simptome in fracturi
o daca este constient, ne poate informa despre
 prezenta durerii
 contractura si rigiditatea grupurilor de musch din zona segmentului
fracturat
 tumefactie locala
 echimoza locala
 crepitatii ososase depistate la palpare
 departarea a 2 apofize spinoase
 in regiunea cervicala se mai adauga citeva semne specifice
 capul aflat in pozitie de flexiune este sustinut cu ambele
miinichiar de acesta
 pozitia de torticolis(inclinarea permanenta intr-o parte a
capului) in fracturile de atlas
 tulburari de respiratie de diferite grade
o simptome in fracturi vertebrale cu sectiune totala de maduva
o paralizia si pierderea sensibilitatii in regiunile subiacente focarului focarului
de fractura
o daca sediul leziunii este la coloana cervicala accidentatul va avea toate
extremitatile paralizate (tetraplegie)
o daca mai respira greu leziunea e localizata la primele vertebre cervicale
o paraplegia cind apare corespunde vertebrei C6C7
o se va insista asupra nivelului de sensibilitate tactila si dureroasa
o tulburari sfincteriene
 retentie de urina
 incontinenta de fecale
o abolirea reflexelor osteo-tendinoase
o tulburari respiratorii si cardiace
o conduita la locul accidentului
o se va evita orice tentativa de ridicare a traumatizatului
o se va cerceta daca nu are o leziune medulara prin intepare usoara a
extremitatiilor
o daca e constient e pus sa faca miscari ale membrelor
o prin interogatorii se poate afla daca prezinta parestezii
 amorteli
 furnicaturi
 intepaturi
o imbracamintea va fi inlaturata prin taiere cu foarfeca la cusaturi
o examinarea se face in pozitia in care a fost gasit
o daca sunt necesare rotiri se face de mai multe persoane
o este important ca la orice accident , nici o victima sa fie ridicata de umeri si
picioare si nici sa fie dezbracata pina nu sau stabilit leziunile
o nu se exercita tractiuni pe membre
o prim ajutor
o remedierea tulburarilor generale
o permeabilizarea cailor respiratorii
o la nevoie oxigenoterapie
o asezarea traumatizatului pe brancard
o va fi asezat cu fata in sus
o se aseaza linga accidentat targa
o se pregateste targa
o se acopera cu o patura
modalitate de ridicare la acelasi nivel
o 4 persoane vor muta accidentatul pe targa

o se vor aseza in genunchi linga accidentat
o introduc miinile sub accidentat
o la un semn ridica toti odata
o un altul impinge taga
o se aseaza pe targa
o va fi legat cu traverse
imobilizarea fracturilor de coloana vertebrala pe un plan tare
fixarea capului si gitului intre 2 paturi rulate pentru transportul unui accidentat cu fractura
de coloana cervicala
o daca transportul dureaza mai mult de 4-6 ore va fi sondat

o in cazuri exceptionale cind este imposibil sa se asigure o targa tare trasportul
este admis pe patura
tehnica imobilizarii fracturilor de coloana vertebrala pe o patura
TRAUMATISMELE BAZINULUI
- fracturile bazinului includ fracturile oaselor care il compun

o coxal
o fundul cotilului
o ramurile ilio si ischiopubiene
o sacrul
o coccisul
- Diagnosticul de prezumtie
o Evidentierea durerilor locale
o Contracture muschilor abdominali
 Poate fi reprezentata ca un semn reflex sau datorita hematomului
retroperitoneal
 Poate fi semnul unei rupturi de viscer abdominal
 Vezica urinara
 Uretra
 Colon
 intestin
 Prezemta contracturii abdominale trebuie apreciata ca un element de
gravitate
o Vor fi urmarite
 Puls
 TA
 Aparitia semnelor clinice de anemie
 Aspectul urinei
 Posibilitatea mictiunii spontane
o Poate prezenta impotenta functionala relative a membrelor inferioare
o Mobilizarea coapselor este dureroasa
o Fracturle de cotil se pot complica cu luxatia centrala a capului femural
o In fracturile inelului pelvian poate sa apara scurtarea aparenta a membrelor
o In fracturi de disjunctie pubiana se constata largirea bazinului
- Primul ajutor
- Sedarea bolnavului nu opiacee
- combaterea starii de soc
- transportul se face pe targa
- este interzis transportul cu patura
- nu se recomanda sondajul uretral decit la spital
- nu se vor face clisme
Tratamentul in spital
- diagnosticul de certitidine se stabileste in urma examenului radiologic
- in functie de gravitate tratamentul poate fi chirurgical sau conservator
- in fracturile fara deplasare sau cu deplasare moderata consta in imobilizare la pat
20-30 zile , cu incepere precoce a recuperarii functionale la pat
- in fracturile cu deplasare ale centurii pelviene se va face reducerea fracturilor sau a
disjunctiilor
- disjunctia(procesul de separare a 2 portiuni dintr-un organ) simfizei pubiene mai
mare de 3 cm are indicatie chirurgicala
Tratamentul complicatiilor
- necesita interventia corelata a ortopedului si urologului
- in ruptura uretrei se incearca cu prudenta introducerea unei sonde uretrale, daca nu
se reuseste se face cistotomie suprapubiana si se monteaza o sonda tip Pezzer
- ruptura vezicii urinare impune laparatomie de urgenta, sutura vezicii si istalarea uei
sonde
- rupturile altor viscere abdominale impun de asemenea laparatomie de urgenta si
repararea chirurgicala
- in paralel se face tratamentul starii de soc
INGRIJIREA PLAGILOR
Plaga est rezultanta unui traumatism in urma caruia se produc distrugeri ale tesuturilor ,
interesand intotdeauna pielea. Agentii pot fi mecanici , termici sau chimici.
Atunci cand trauma nu a produs distrugerea pielii este contuzie.
Clasificarea plagilor
In functie de natura agentului traumatic:

- mecanic - taiere, intepare, muscatura, impuscare, interventie chirurgicala sau
accidentala
- termic - arsura, degeratura
- chimic - arsura chimica
- electric - electrocutare, trasnet.
In functie de regiunea anatomica interesata:

- cap (scalp, fata, etc.)
- gat
- membre
- trunchi (abdomen, torace, pelvis).
In functie de profunzime si complexitate:

- plagi superficiale - limitate la tegument si tesuturile subiacente; nu depasesc fasciile de
invelis
- plagi profunde: nepenetrante (nu patrund in cavitati seroase): oarbe, in seton (deasupra
fasciei superficiale), transfixiante (simple sau complexe); penetrante (fara/cu leziuni
viscerale).
In functie de timpul scurs de la trauma:

- plagi recente (pana la 6 ore de la accident, fara semne de infectie)
- plagi vechi (peste 6 ore de la accident)
In functie de circumstantele producerii accidentului:

- traumatism de circulatie, de munca, domestic, etc.
In functie de gradul contaminarii si prognoza ratei de infectii:

- plagi curate - incizii chirurgicale pe tegumente dezinfectate, fara patrundere in tractul
digestiv (hernii, etc.); risc de infectie existent - in jur de 2%
- plagi cu contaminare minima (din tractul digestiv, respirator sau genitourinar); rata de
infectie - in jur de 4%
- plagi contaminate (contaminare majora a plagii): abordarea terapeutica corecta duce la
risc de infectie - in jur de 8%
- plagi infectate (presupun o infectie preexistenta: peritonita apendiculara, etc.); risc de
infectie de pana la 40%.
Plaga contuza este un traumatism semiinchis, caracterizata prin distrugeri mari de

tesuturi subtegumentare insotita de o mica distrugere a tegumentelor. Pentru a se aprecia
gravitatea plagilor prin eventualele manifestari ale starii generale.la un traumatizat se vor
observa si masura:
- pulsul
- tensiunea arteriala
- temperatura
Pentru a evalua intensitatea hemoragiei si a gradului de septicitate si determina

hematocritul si hemoleucograma.
Ingrijirea unei plagi trebuie sa realizeze urmatoarele:
- sa se suprime durerea
- sa se efectueze hemostaza provizorie/ definitiva
- sa se trateze plaga in functie de cauza si intindere
Pansamentul este actul chirurgical prin care o plaga se aseptizeaza , se trateaza si se

protejeaza pentru a-i usura cicatrizarea
Se realizeaza in functie de :
- agentul vulnerant
- regiunea anatomica interesata
- profunzimea
- timpul scurt de la producerea plagii
- forma anatomo-patalogica
Efectuarea corecta a unui pansament trebuie sa raspunda urmatoarelor principii

fundamentale:
1. sa se lucreze in conditii de asepsie perfecta; instrumentele si materialele folosite sa

fie sterile iar mainile celui ce exercita sa fie dezinfectate la atingerea tegumentlui
din jurul plagii.
2. sa se asigure abosrbtia secretiilor cu o compresa de tifon acoperita cu vata
hidrofila.
3. Sa se aseptizeze plaga cu antiseptice corespunzatoare cadrului de evolutie.
4. Protejarea plagii fata de agentii termici, mecanici, climatici si infectiosi ai mediului
inconjurator.
5. Asigurarea repusului sau imobilizarea regiunii lezate pt a grabi cicatrizarea.
Aceste principii constituie in acelasi timp obiectivele pansamentului.
Efectuarea pansamentului- protector, compresiv si absorbant
Scop: protejeaza plaga de factorii nocivi , asigura o buna absorbtie a secretiilor , un

repaus perfect al regiunii lezate si favorizeaza cicatrizarea.
Materiale necesare:
- trusa cu intrumente sterile
- 1,2 pense hemostatice
- 1,2 pense anatomice
- 2 foarfece
- 1 casoleta cu comprese si tampoane de tifon si vata , sterile ; vata hidrofila sterila taiata
in dreptunghiuri.
- Tavita renala
- Musama si adeziv in functie de regiune
o Solutii antiseptice: – alcool 70%
o alcool iodat si tinctura de iod 2%
o permanganat de potasiu
o nitrat de argint 1-2%
o acid boric 4%
o bromocet 1%
o rivanol 1%
o apa oxigenata
o unguenti si pulberi cu antibiotice
o sulfacide
o fesi de diferite masuri
o leucoplast
Tehnica pansarii plagii la locul accidentului
- toaleta si dezinfectia tegumentului
o cind plaga se afla intr-o regiune paroasa
 se incepe cu tunderea regiunii paroase
 spalarea tegumentului in jurul plagii cu apa si sapun, apoi degresarea

cu eter si benzina
 dezinfectia in jurul plagii cu tinctura de iod, apoi cu alvcool, prin

miscari circulare, din jurul plagii spre exterior
- toaleta plagii
 curatirea plagii prin turnare in jet cu apa sterila , ser fiziologic,
antiseptice neiritante apa oxigenata 3%
 tamponarea plagii cu comprese si tampoane de tifon sterile
 nu se face tamponare cu vata
 nu se toarna nici un fel de substanta in plagile penetrante, perforate in

organe si cavitati naturale
 se poate face o tamponare superficiala a plagii cu tampoane de tifon

umezite in substante antiseptice neiritante
- dezinfectia din nou a tegumentului din jurul plagii
o se face din nou cu tinctura de iod, apoi cu alcool
o aceste dezinfectante sa nu intre in plaga
- acoperirea plagii
o se face cu comprese sterile care trebuie sa depaseasca marginile plagii cu

2-3 cm
o compresele vor fi astfel manevrate incit sa nu se atinga cu miinile suprafetele

ce vin in contact cu plaga
- fixarea pansamentului
o se face cu galifix, leucoplast sau prin infasare
DE RETINUT
- primul ajutor in ingrijirea plagilor va urmari prevenirea infectarii acestora
- este necesara spalarea pe miini inaintea inceperii manevrelor
- respectarea cu strictete a masurilor de asepsie constituie succesul vindecarilor

rapide fara complicatii
- inaintea efectuarii pansamentului se administreaza antalgice , eventual si sedative

pentru calmarea durerilor si linistirea bolnavului
CE NU SE FACE
- nu se exploreaza plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument
- nu se scot fragmentele osoase in cazul fracturilor deschise
- nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa oxigenata – pericol de

hemoragie
Etape de executie:
1. pregatirea materialelor si instrumentelor necesare – se pregateste si se transporta

langa bolnav
2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului- se explica necesitatea efectuarii
pansamentului si se aseaza in pozitie cat mai comoda , sezanda sau decubit dorsal
in functie de regiunea in care este situata plaga.
3. Efectuarea tehnicii
- spalarea pe maini cu apa si cu sapun
- dezinfectarea cu alcool medicinal
- examinarea plagii si a tegumentului din jur.
- Daca plaga a fost pansata inainte se desface fasa si se ridica pansamentul cu multa
blandete pt a nu produce dureri prin dezlipire ; daca nu se desface se inmoaie cu apa
oxigenata si apa si se ridica pansamentul. Se indeparteaza eventualele secretii prin
tamponare cu compresii sterile uscate si se runca fiecare compresa sterila in tavita renala.
Se folosesc 2 pense anatomiced din trusa sterila pentru indepartatea pansamentului vechi;
cu o pensa port tampon se se ia o compresa sterila si cu ajuto rul celei de-a doua se
efectueaza o tamponare cu un tampon imbibat cu apa oxigenata- apa oxigenata se toarna
din sticla.
Se toarna in palga apa oxigenata , avand rol dezinfectant, hemostatic si de indepartare a

sectetiilor. Se curata marginile plagii de cateva ori , la fiecare stergere folosind un alt
tampon. Marginile plagii se sterg cu un tampon uscat.
- tegumentul din jurul plagii se dezinfecteaza cu tinctura de iod sau alcool iodat. Plaga se
curata cu tampoane sterile.
- Se acopera plaga cu 2-3 comprese sterile care sa depaseasca marginile plagii cu 1-2 cm
, uscate sau imbinate in solutii antiseptice
- Peste pansament se aseaza vata sterila cu rol absorbant si apoi pansament.se fixeaza
cu leucoplast sau prin bandajare.
- se spala pe maini cu apa si sapun si se dezinfecteaza cu alcool
- Plagile mari, care au marginile taiate, se prind cu agrafe Michel
INGRIJIREA BOLNAVULUI DUPA EFECTUAREA TEHNICII
- Bolnavul se aseaza in pat comod
- Regiunea lezata se tine in repaus pentru a reduce durerea si a grabi vindecarea
Reorganizarea locului de munca
- se strang materialele folosite in tavita renala , se curata , se spala si se dezinfecteaza

instrumentele
- se pregatesc pentru sterilizare
- se aeriseste salonul
PREZENTARE DE CAZ
In urma unui accident rutier, ajung in UPU 2 persoane . prima X este o femeie de 48 de
ani cu multiple fracturi ale membrelor inferioare, in stare de inconstienta, TA 50/80 mmHG,
puls 45 bat/min, , prezinta hemoragie interna, iar cind isi revine nu isi mai aminteste nimic,
este palida , mucoase deshidratate.
Pacientul Y un barbat de 50 de ani, cu fractura la membrul inferior sting , plinge de durere,
este speriat pentru ca nu stie ce se intimpla cu sotia, TA 140/90 mm HG, cianoza a fetei,
dispnee in timpul vorbirii.
Efectuati planul de ingrijire.

An II Ortopedie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

An II Ortopedie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ORTOPEDIE, TRAUMATOLOGIE SI NURSING SPECIFIC

Ingrijirea bolnavilor traumatizati primeste particularitati deosebite in urma

Pacientii imobilizati in aparat gipsat

- urmarirea miscarilor si segmentelor distale

Perioade de consolidare a calusului

o consecintele sprijinirii precoce pe membrul afectat

Pacientii cu extensie. Tractiune

- verificarea frecventa a dispozitivului de tractiune

- plasarea unei paturi facute sul sub membrul afectat

Pansarea segmentelor amputate

Pacintii cu ruptura musculara

- imobilizarea regiunii in pozitie relaxanta pentru rupturile incomplete

- administrarea tratamentului prescris de medic

Pacientii cu TBC osteo - articular

- ingrijiri pre si postoperatorii la pacientii cu interventie chirurgicala

- ingrijiri specifice ,a pacientul imobilizat in aparat gipsat

Exercitii dupa artropatie de sold

Pacientii cu artropatie deformata

- tratament simptomatic in vederea alinarii suferintelor si a tulburarilor organice ce

Miscari pasive pentru pacientul impbilizat

Afectarile tendonului achilean includ:

• Cauze de aparitie ale bolii

Exista trei stadii ale durerii, gradate astfel:

Ingrijirea pacientilor cu fracturi

- prin fractura se intelege o intrerupere totala sau partiala a continuitatii unui os ,

- sunt fracturile in care segmentele osoase fracturate comunica direct cu exteriorul

SCOPUL ORICAREI IMOBILIZARI

Cind este accidentat membrul superior , indiferent de nivelul traumatismului trebuie

- provocarea unei miscari a oaselor care compun o articulatie dincolo de gradul de

Entorsa – pozitie antalgica

-daca extremitatiile osoase care alcatuiesc o articulatie sunt indepartate de la

 diagnosticul se pune radiologic

- beneficiaza refacere prin tehnici de microchirurgie

TRAUMATISMELE VASELOR SI HEMOSTAZA PROVIZORIE

- starea accidentatului nu evolueaza intotdeauna paralel cu intensitatea

Membrele inferioare ridicate la 30-40 grade

 Orizontal, pe spate cu membrele inferioare ridicate

Asezare in pozitie de securitate

 Se vor punctiona venele – cit acestea nu sunt colabate

- provenienta singelui –arteriala, venoasa – in hemoragiile externe se

crestetul capului : comprimarea marginilor ranii

caoprimarea vaselor sanguine pentru ranile partilor laterale ale craniului

comprimarea arterei faciale

comprimarea arterei carotide

comprimarea arterei in axila

o flectarea puternica a extremitatii

- sunt afectiuni traumatice in care leziunile periferice sunt asociate cu leziuni

TRAUMATISMELE CRANIO- CEREBRALE

TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE INCHISE

 afectiune cranio-cerebrala traumatica

GRADUL DE CONTUZIE SE IDENTIFICA PE BAZA PROFUNZIMII COMEI.

a)pozitionarea pe timpul transportului cu respiratie eficienta

decubit ventral sau lateral cu fruntea sprijinita pe antebrat

o in timpul transportului trebuie urmarite orice modificare astfel

FRACTURILE BAZEI DE CRANIU

Puncţia lombară (rahidiană)

- bolnavul, pe nemâncate, se poziţionează în decubit lateral (cel mai frecvent), la

modalitate de ridicare la acelasi nivel

o 4 persoane vor muta accidentatul pe targa

o daca transportul dureaza mai mult de 4-6 ore va fi sondat

tehnica imobilizarii fracturilor de coloana vertebrala pe o patura

- fracturile bazinului includ fracturile oaselor care il compun

Atunci cand trauma nu a produs distrugerea pielii este contuzie.

In functie de natura agentului traumatic: