MODULUL 22: CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC (CH.

I)
CURS NR.7
TEME :
 Intervenții proprii și delegate ale asistentului
medical în procesul de nursing la pacienții din
ortopedie - traumatologie
 Elaborarea planului de îngrijire al pacientului
cu fracturi, luxații, entorse.
 Elaborarea planului de îngrijire al pacientului
cu afecțiuni congenitale .
 PROCESUL DE NURSING LA PACIENȚII DIN ORTOPEDIE -
TRAUMATOLOGIE

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR DE DEPENDENTA ALE PACIENTULUI

IN SERVICIUL DE ORTOPEDIE

Problemele bolnavului sunt depistate:

• prin interviul direct cu acesta sau indirect cu apartinatorii;
• cu ocazia examenului clinic general la care trebuie sa participe si asistentul
medical
• cu ocazia examenului ortopedic efectuat de medicul specialist prin observatie,
inspectie, palpare .
Intervenții proprii și delegate ale asistentului medical în procesul de nursing la
pacienții din ortopedie - traumatologie

INTERVENTII PROPRII (AUTONOME):

 masurarea, notarea si monitorizarea functiilor vitale si vegetative ;
 asigurarea conditiilor de igiena;
 toaleta partiala a tegumentelor si mucoaselor;
 prevenirea escarelor;
 alimentatia si hidratarea pasiva a bolnavilor dependenti;
 imbracarea și dezbracarea bolnavilor cu deficiente motorii;
 mobilizarea pasiva a bolnavilor;
 transportul pacientilor dependeți;
 incurajarea și ridicarea moralului pacientilor cu aparat gipsat;
 asigurarea conditiilor de a se recreea și de a a-si practica religia;
 comunicarea cu bolnavii;
 educatia sanitara.
Intervenții proprii și delegate ale asistentului medical în procesul de nursing la
pacienții din ortopedie - traumatologie

INTERVENTII DELEGATE:
 participarea si pregatirea psihica si fizica a bolnavului pentru examenul clinic si pentru
efectuarea investigatiilor paraclinice;
 aplicarea tratamentului medicamentos prescris de medic;
 pregatirea preoperatorie
 ingrijirea postoperatorie
 ingrijirea bolnavilor imobilizati in aparat gipsat;
 ingrijirea bolnavilor operati cu proteze articulare, cu amputatie;
 prevenirea complicatiilor postoperatorii;
 recuperarea motorie a bolnavilor.
 Intervenții proprii și delegate ale asistentului medical în procesul de nursing la
pacienții din ortopedie - traumatologie
PREGĂTIREA PREOPERATORIE – LOCALĂ ȘI GENERALĂ
 Pregătirea generală
 asigurarea repausului fizic, psihic și intelectual;
 măsurarea, notarea şi monitorizarea funcţiilor vitale ;
 evidența diurezei;
 observarea scaunului;
 se cântărește pacientul (necesar pentru dozarea medicației);
 se verifică obligatoriu pentru toate intervențiile chirurgicale: grup sanguin, factor Rh, HLG, glicemie,
uree, creatinina, probe hepatice, factori de coagulare, sumar de urina;
 se efectuează EKG și radiografie toracica ;
 se atașează toate rezultatele la dosarul medical (F.O.C.G.) al pacientului.
 asigurarea alimentației necesare, alimente ușor digerabile;
 începând cu ora 21 în seara dinaintea operației se va sista aportul de alimente și lichide;
 se interzice fumatul sau consumul de băuturi alcoolice în preziua operației;
 se va efectua evacuarea intestinului, clisma evacuatoare (dacă nu sunt contraindicații) în seara dinaintea
intervenției ;
 asigurarea igienei corporale, se va efectua baie sau duș, pe regiuni la pat.
Intervenții proprii și delegate ale asistentului medical în procesul de nursing la pacienții
din ortopedie - traumatologie

 Pregătirea locală
 se curăță tegumentul pe regiuni. Dacă în zona în care se va interveni chirurgical este
tegument cu pilozitate, se rade cu grijă o suprafață largă (20-25cm), evitându-se să se
producă mici leziuni (pot fi poartă de intrare pentru germeni, sau zonă dureroasă la
efectuarea dezinfecției);
 nu se vor folosi creme depilatoare deoarece pot produce iritații locale;
 se degresează tegumentul cu comprese sterile;
 se dezinfectează tegumentul cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
 se acoperă câmpul operator, la indicația medicului.
 Intervenții proprii și delegate ale asistentului medical în procesul de nursing la pacienții din
ortopedie - traumatologie
ÎNGRIJIREA POST-OPERATORIE

 Supravegherea și îngrijirea postoperatorie începe din momentul terminării intervenției

chirurgicale.
 Transportul pacientului se va face cu patul rulant;
 Pacientul va fi acoperit;
 Asistentul medical va verifica tuburile de dren, sondele și perfuzia , pentru ca acestea să nu fie
comprimate sau deplasate pe parcursul transportului;
 Se vor urmări funcţiile vitale: respirație, puls, aspectul feței (cianoză);
 Instalarea pacientului operat se va face într-o cameră cu temperatură între 18-20 grade C (căldura
excesivă favorizează deshidratarea și hipotermia).
 Transferul pe pat va fi efectuat de către trei persoane ale căror mișcări trebuie să fie sincrone.
 Camera trebuie să fie prevăzută cu instalaţie de oxigen și aparatură de aspirație.
 Poziția pacientului în pat este variabilă în funcție de tipul intervenției chirurgicale. Poziția uzuală
este cea de decubit dorsal, însă se poate poziționa și în decubit lateral drept sau stâng (pentru
drenajul căilor respiratorii) sau în semișezând Fowler, cu genunchii flectați (obezi, cardiaci, operații
torace).
Intervenții proprii și delegate ale asistentului medical în procesul de nursing la pacienții
din ortopedie - traumatologie
ÎNGRIJIREA POST-OPERATORIE
Asistentul medical, va supraveghea , observa, nota şi monitoriza:
 colorația pielii și unghiilor (paloare,cianoză),
 starea extremităților (răcirea nasului, urechilor, membrelor),
 starea mucoaselor (limbă uscată, saburală – indică starea de hidratare),
 starea de calm sau agitație (exprimă de multe ori o complicație chirurgicală, cum ar fi hemoragia
internă ).
Parametrii fiziologici
 Tensiunea arterială – se măsoară ori de câte ori este necesar și se notează în foaia de terapie
intensiva;
 Pulsul – se urmărește frecvența, ritmicitatea și se notează. Orice modificare (bradicardie,
tahicardie) se va aduce la cunoștința medicului.
 Respiraţia, tusea sau expectoraţia;
 Temperatura – se va măsura dimineața și seara și se va nota. Se poate combate frisonul prin
încălzirea pacientului cu pături de încălzire. Se supraveghează semnele de hipotermie (respirație
rară, reacții lente, T.A. și puls scăzute).
 Intervenții proprii și delegate ale asistentului medical în procesul de nursing la
pacienții din ortopedie - traumatologie

PREVENIREA COMPLICAȚIILOR POSTOPERATORII IMEDIATE/TARDIVE

Complicaţiile ce pot apărea sunt:
 Tromboze venoase.
 Pneumonii hipostatice.
 Tranzit intestinal perturbat.
 Escare de decubit.
 Deformări articulare.
 Intervenții proprii și delegate ale asistentului medical în procesul de nursing la
pacienții din ortopedie - traumatologie
PREVENIREA COMPLICAȚIILOR POSTOPERATORII IMEDIATE/TARDIVE
• Trombozele venoase – se previn prin masajul uşor al membrelor şi mobilizarea pasivă sau activă a
degetelor picioarelor şi mâinilor, eventual a gambelor şi a antebraţelor în funcţie de localizarea fracturii.
Aceste mişcări înviorează circulaţia, viteza sângelui în vase creşte, ceea ce previne coagularea
intravasculară.
• Pneumoniile hipostatice – se previn prin ridicarea bolnavului în poziţie semişezând şi prin gimnastică
respiratorie, executată sistematic de mai multe ori pe zi.
• Tranzitul intestinal trebuie asigurat cu mijloace naturale printr-un regim bogat în celuloză şi lichide –
dacă nu se restabileşte tranzitul normal se recurge la clismă sau în ultimă instanţă la laxative .
• Escarele de decubit – se previn prin schimbarea poziţiei bolnavului in funcţie de posibilităţi, folosirea
saltelelor antidecubit, lenjerie curată, uscată, bine întinsă, fără cute, fără resturi în pat, evitarea contactului
pielii cu metal sau cauciuc.
• Pentru stimularea funcţiilor pielii şi a circulaţiei cutanate, tonifierea vaselor superficiale şi mobilizarea
sistemului reticulo-endotelial din ţesutul celular subcutanat, bolnavii cu fracturi vor fi zilnic fricţionaţi cu
alcool diluat pe toată suprafaţa corpului după terminarea toaletei.
• Deformările articulare, poziţiile vicioase – pot fi prevenite prin asigurarea poziţiei corecte în pat cu
ajutorul rezemătorilor, a pernelor etc.
ELABORAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU FRACTURI, LUXAȚII,
ENTORSE
DEFINIŢIE
• Entorsa la glezna este o leziune traumatica aparuta in urma intinderii
sau ruperii ligamentelor laterale interne sau externe ce fac parte din
articulatiilor gleznelor.
• Ligamentele din articulatii au proprietati elastice de intindere si revenire la
dimensiunea normala, insa atunci cand sunt fortate peste limita de suportabilitate, acestea nu mai fac fata
stresului, se deterioreaza, putandu-se rupe partial sau total.
• O entorsa la glezna apare intotdeauna atunci cand la nivelul articulatiei se aplica o forta extrema sau cand
forta respectiva are o directie neobisnuita. Astfel, cu cat greutatea si acceleratia sunt mai mari si
actioneaza intr-o directie gresita, cu atat creste riscul de entorsa la glezna.
ELABORAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU FRACTURI, LUXAȚII,
ENTORSE
Leziunile ligamentelor variaza de la simple intinderi sau rasuciri minore catre rasuciri severe
de ligamente.
Se face o stadializare a leziunii:
• Gradul I – intindere sau mica ruptura de ligament, insotita de sensibilitate usoara, rigiditate si
umflarea gleznei (edem); se poate ca in timpul mersului sa apara mici dureri;
• Gradul II – ruperea (nu totala) a ligamentelor, insotita de durere, edem si invinetire (echimoza)
de nivel moderat; durerea este mai puternica in timpul mersului iar zona lezata este sensibila la
atingere;
• Gradul III – ruperea ligamentului este completa, edemul si echimoza sunt severe; este o situatie
in care mersul se dovedeste imposibil, din cauza faptului ca glezna se poate deplasa catre interior
insotita de o durere intensa .
 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE LA PACIENȚII CU ENTORSE
CULEGEREA DATELOR
Circumstanţele de apariţie :
- traumatisme, miscari bruste , fortate, fragilitate articulara, afecţiuni degenerative etc.
Investigaţii :
- examinări imagistice: radiografie simplă sau RMN
Manifestări de dependenţă :
• durere sensibilitate la atingere sau palpare; gradul de severitate depinde de cat de majora este ruperea ligamentului
care a fost afectat ;
• semnele inflamatiei locale: rubor (roseata), dolor (durere) si tumor (edem sau umflatura);
• hematomul datorat hemoragiei locale;
• instabilitatea articulatiei ;
• imposibilitatea mersului .
• limitarea miscarilor articulatiei
• parestezii
• senzatia de picior rece
Caracteristic pentru entorse, indiferent de gravitatea lor, este INTEGRITATEA ARTICULATIEI SI A OASELOR.
 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE LA PACIENȚII CU ENTORSE

Problemele de dependenţă ale pacientului :

 disconfort, datorita durerii;
 diminuarea mobilităţii fizice ;
 deficit de autoîngrijire ;
 pericol de accidente ;
 anxietate .

Obiective :
 Reducerea durerii ;
 Pacientul sa beneficieze de confort psihic si fizic;
 Sa-i fie satisfacute nevoile fundamentale ;
 pacientul sa se poata mobiliza .
 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE LA PACIENȚII CU ENTORSE
Intervenţiile asistentului medical
Priorităţi de îngrijire:
Primul ajutor consta in imobilizarea articulatiei respective cu
ajutorul unei fese si un prisnit alcoolizat. Ulterior este important
repausul articulatiei cateva zile.
Intervenţii proprii (autonome):
• comunicare,
• masurarea si notarea funcţiilor vitale şi vegetative ,
• igienă,
• mobilizare/transport,
• cântărire,
• suplinire în satisfacerea nevoilor fundamentale ,
• regimul igieno-dietetic ,
• In cazul unei entorse minore, cel mai important este sa ca
zona respectiva sa fie protejata prin repaus, compresie si
ridicare (bratul sau piciorul umflat trebuie ridicat deasupra nivelului inimii, reducand astfel edemul ;
• Pentru a diminua durerile, umflaturile sau spasmele musculare, puteti folosi gheata ;
 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE LA PACIENȚII CU entorse
Educaţie pentru sanatate - instruieşte pacientul cu privire la regimul de viaţă: mentinerea
fortei si tonusului muscular, acordand atentie si flexibilitatii gleznei. Este recomandata
incalzirea inainte de efectuarea exercitiilor fizice si a activitatilor care presupun efort fizic
sustinut, incaltamintea sa fie adecvata si confortabila.
Intervenţii delegate:
• pregăteşte pacientul pentru investigaţii şi tehnici,
• recoltează sânge pentru examene de laborator;
• administrează medicaţia prescrisă: analgezice si a unguente antiinflamatoare, care au rolul
de a ameliora durerea si tumefierea.
• Tratamentul chirurgical este necesar atunci cand entorsa este grava si se impune repararea
ligamentelor care s-au rupt si s-au detasat de os.
• Se poate ca medicul sa recomande imobilizarea zonei respective cu atele sau aparat gipsat.
 LUXAŢIILE
DEFINIŢIE - Luxatia sau dislocarea articulara reprezinta un traumatism ligamentar insotit de
deplasarea capetelor distale al oaselor unei articulatii, cu pierderea raportului anatomic normal al
suprafetelor articulare. .
• Dislocarea articulara poate fi partiala atunci cand contactul dintre oasele afectate se realizeaza doar
pe o anumita suprafata si totala in situatia in care deplasarea determina desprinderea completa a
structurilor osoase la nivelul articulatiei.
• Luxatia poate fi prezenta la nivelul membrului inferior si poate afecta articulatia soldului,
genunchiului si glezna sau la nivelul membrelor superioare- umar, cot sau incheietura mainii si mai
putin la nivelul degetelor.
 LUXAŢIILE
Tipuri de luxatii
In functie de gravitatea traumatismului, directia de deplasare a membrului si zona, luxatiile pot fi
impartite in mai multe tipuri in functie de:
 Directie: anterioare, posterioare, mediale, laterale
 Complexitate: simple sau mixte
 Moment de producere: recente sau vechi (peste 24 ore)
 Desprindere: partiala sau totala
Luxatia totala sau completa are loc cand cele doua oase care fac parte din articulatie pierd contactul
dintre ele in totalitate. Cele mai frecvente articulatii care sufera luxatii totale sunt cele ale
mainilor: umeri, coate, incheieturi.
Luxatia partiala, incompleta sau subluxatia se produce atunci cand contactul dintre cele doua oase
este mentinut, se pastreaza mai mult sau mai putin. Cea mai intalnita luxatie partiala este
subluxatia soldului.
De precizat este ca luxatia prezinta o mare diversitate de variante sau combinatii ale tipurilor de
mai sus, chiar si atunci cand este localizata la aceeasi articulatie.
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu luxaţii

CULEGEREA DATELOR
Circumstanţele de apariţie : traumatisme, accidente casnice, activitati fizice,
afecţiuni degenerative, infecţii etc.
Investigaţii : examinări imagistice - radiografie simplă faţă şi profil, RMN ;
Manifestări de dependenţă :
• durere - violentă la început, apoi difuză; tumefiere;
• impotență funcțională totală la debut;
• atitudine vicioasă a membrului, caracteristică fiecarui tip de luxație, care în general se insoțește de o
scurtare;
• deformarea regiunii, particulară fiecărei varietăți de luxație și caracteristică articulației interesate.
• mobilitate anormala a structurilor osoase din componenta articulatiei afectate;
• lipsa pulsului periferic; senzatia de rece la nivelul articulatiei.
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu luxaţii

Problemele de dependenţă ale pacientului :

 disconfort, datorita durerii;
 diminuarea mobilităţii fizice ;
 deficit de autoîngrijire ;
 anxietate ;
 pericol de accidente .

Obiective :
 ameliorarea durerii si inflamatiei ;
 pacientul sa beneficieze de confort psihic si fizic;
 sa-i fie satisfacute nevoile fundamentale ;
 prevenirea complicaţiilor .
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu luxaţii

Intervenţiile asistentului medical

Priorităţi de îngrijire:
• imobilizare provizorie in functie de articulatia afectata (asemanator fracturilor)
• Se pot complica de la inceput cu fracturi, leziuni vasculare sau nervoase, leziuni capsulare si
ligamentare ce se interpun in articulatie, ceea ce face ca reducerea sa nu se obtina si sa
necesite interventie chirurgicala.

Intervenţii proprii (autonome):

• masurarea si notarea funcţiilor vitale şi vegetative ,
• comunicare,
• igienă,
• mobilizare/transport,
• cântărire,
• suplinire în satisfacerea nevoilor fundamentale ,
• asigurarea alimentatiei si hidratarii ,
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu luxaţii

Educaţie pentru sanatate - instruieşte pacientul cu privire la regimul de viaţă:

• utilizarea, in timpul mersului, a sprijinului oferit de balustrade sau de solutiile pentru suport;
• montarea covoraselor antiderapante, mai ales in zonele cu risc de alunecare;
• purtarea echipamentului de protectie, in functie de sportul practicat;
• purtarea de incaltaminte cu talpa ce asigura o aderenta optima;
• efectuarea sesiunilor de incalzire, inaintea oricarui antrenament;

Intervenţii delegate:
• pregăteşte pacientul pentru investigaţii şi tehnici,
• recoltează sânge pentru examene de laborator;
• administrează medicaţia prescrisă:
- administrarea analgezicelor si a unguentelor antiinflamatoare, care au rolul de a ameliora
durerea si tumefierea; pentru calmarea durerilor, parenteral, atunci când se reduc sub anestezie
generala pentru a se realiza relaxarea musculara.
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu luxaţii

Daca in urma luxatiei, se constata ligamente, cartilaje, tendoane, oase sau muschi grav afectate si ca
aceste leziuni pot duce la recidiva, rigiditate si complicatii viitoare sau daca luxatia este deschisa, se
impune tratamentul chirurgical artroscopic.

Artroscopia in caz de luxatie este o operatie ce rezolva intr-un mod minim-invaziv leziunile articulare
asociate, recuperarea dupa acest tratament chirurgical facandu-se mai rapid si mai eficient, cu
reducerea posibilelor riscuri si complicatii.
 FRACTURILE

Definitie
Fractura reprezinta intreruperea continuitatii osoase,
aparuta in urma unui agent traumatic, ce actioneaza
prin mecanism direct sau indirect, pe un teren aparent
sanatos sau patologic.

Conditia : forta exterioara sa depaseasca

rezistenta mecanica a osului
 FRACTURILE
Clasificare :
Indiferent de mecanismul de producere, fracturile pot fi:
I a. fracturi inchise – fara rana a tegumentelor
b. fracturi deschise – cu leziuni ale pielii, cu
sangerari si uneori cu strapungeri de catre fragmentele osoase
II. a. fracturi simple – cu o singura linie de fractura
b. fracturi duble – cu mai multe fragmente .

Dupa structura osului fracturat

I. pe os sanatos
a. traumatism violent
b. traumatism mediu dar repetat (fracturi de oboseala)
II. pe os patologic : traumatism minim
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu fracturi
CULEGEREA DATELOR
Circumstanţele de apariţie : accidente rutiere, traumatisme,
accidente casnice, activitati fizice, afecţiuni degenerative, infecţii, etc
Investigaţii : imagistice: radiografia
Manifestari de dependenta
 durere vie, foarte intensa, in loc fix la miscare sau deplasare;
 febra 38-39 grade C (apare la aproximativ 2 zile de la traumatism)
 impotență funcțională, imposibilitate de a se deplasa sau schiopatare la mers;
 echimoză, plaga cu hemoragie externa in caz de fracturi deschise
 deformarea regiunii, crepitații osoase, discontinuitatea segmentului.
 atitudine vicioasa din punct de vedere anatomic( exemplu: umar cazut in fractura de clavicul, rotatie
externa exagerata a membrului inferior in caz de fractura de col femural);
 scurtarea unui segment al membrului superior sau inferior in cazul fracturilor cu deplasare, fractura de
col femural; mobilitate anormala acolo unde in mod normal nu exista;
 stare de soc in cazul politraumatismelor;
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu fracturi

Problemele de dependenţă ale pacientului :

 durerea ,
 disconfort , din cauza durerii, imobilizării în aparat gipsat,
 diminuarea mobilităţii fizice ,
 deficit de autoîngrijire ,
 potenţial de accidentare ,
 devalorizarea (perturbarea imaginii de sine) ,
 perturbarea imaginii corporale ,
 potenţial de complicaţii ,
 anxietate,
 alterarea respiraţiei (pentru traumatismele toracice) ,
 alterarea perfuziei tisulare la nivel cerebral (traumatisme cranio-cerebrale) ,
 alterarea senzorială (traumatisme vertebro-medulare).
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu fracturi

Obiective :
 pacientul sa beneficieze de conditii optime de ingrijire şi de tratament adecvat;
 pacientul sa inteleaga importanta imobilizarii;
 pacientul sa prezinte dureri diminuate in intensitate intr-un timp cat mai scurt posibil;
 pacientul sa aiba un regim alimentar corespunzator, bogat in calciu şi vitamine;
 pacientul sa fie echilibrata psihic, sa adopte masurile necesare pentru diminuarea anxietatii.
 îmbunataţirea poziţionării corpului în timpul activităţii (reeducare posturală) ,
 minimalizarea efectelor imobilizării (organice si psiho-sociale) ,
 menţinerea tonusului muscular ,
 cresterea toleranţei la efort ,
 obţinerea independenţei în satisfacerea nevoilor si îndeplinirea rolului social
 prevenirea diminuării conceptului de sine (imagine de sine, imagine corporală).
 pacienta sa fie recuperata din punct de vedere functional pentru a putea sa-şi satisfaca singura nevoile
fundamentale şi sa se reintegreze in societate.
 pacienta sa beneficieze de ingrijiri generale şi locale de urgenta, sa i se explice, sa inteleaga necesitatea
acestora, sa coopereze cu echipa de ingrijire;
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu fracturi
Intervenţiile asistentului medical :
 Interventii proprii (autonome):
• asigurarea conditiilor de igiena; toaleta partiala a tegumentelor si mucoaselor;
• prevenirea escarelor;
• alimentatia si hidratarea pasiva a bolnavilor dependenti;
• imbracarea și dezbracarea bolnavilor imobilizati;
• mobilizarea pasiva a bolnavilor;
• transportul pacientilor dependenți;
• incurajarea și ridicarea moralului pacientilor cu aparat gipsat;
• asigurarea conditiilor de a se recreea și de a a-si practica religia;
• comunicarea cu bolnavii;
• reabilitarea funcţională;
• educatia sanitara - necesitatea tracţiunii pentru vindecarea membrului afectat;
- modul de realizare a amplitudinii miscărilor permise;
- pozitionarea corectă a corpului în timpul tracţiunii.
Procesul de îngrijire la pacienţii cu fracturi

Intervenţii delegate:
• participarea si pregatirea psihica si fizica a bolnavului pentru examenul clinic si pentru
efectuarea investigatiilor paraclinice;
• recoltează sânge pentru examene de laborator;
• aplicarea tratamentului medicamentos prescris de medic;
• pregatirea preoperatorie
• ingrijirea postoperatorie
• ingrijirea bolnavilor imobilizati in aparat gipsat;
• ingrijirea bolnavilor operati cu proteze articulare, cu amputatie;
• prevenirea complicatiilor postoperatorii;
• recuperarea motorie a bolnavilor.
 AFECȚIUNI CONGENITALE

DEFINIŢIE sunt anomalii de structura, functie sau metabolism, care se manifesta de la naştere sau
din prima varsta a copilăriei .
• Piciorul stramb congenital sau piciorul varus equin , este un termen folosit pentru a descrie un
grup de defecte structurale ale piciorului si gleznei . Oasele, muschii, articulatiile si vasele de sange
sunt formate neadecvat. Pacientii cu aceasta boala se confrunta cu probleme locomotorii, deoarece
varful piciorului este indreptat in jos.
• Luxaţia congenitală de şold, apare atunci cand partea superioara a coapsei (capul femural) nu
ramane fixata in interiorul cavitatii osului iliac sau cand portiunea coxala este adancita, iar soldul se
poate disloca usor, articulaţia devenind instabila.
• Genu varum sau genunchii în var (O), reprezintă o deviație a genunchilor în plan frontal, aspectul
fiind de ,, picioare în paranteze”. Coapsa cu gamba realizează un unghi intern deschis.
• Genu Valgum sau genunchi în valg (X), sunt o deviație în plan frontal a genunchilor, în care
unghiul extern, format din coapsă și gambă este mai mic de 170 de grade.
Aceste deviații de ax ale genunchilor sunt foarte frecvente la copii.
Procesul de îngrijire la pacienţii cu afecțiuni congenitale

CULEGEREA DATELOR
Circumstanţele de apariţie :
A. Cauze genetice sau endogene.(35% din M.cg.): mutatiile genetice si anomaliile
cromozomiale
B. Cauze exogene (infectioase, parazitare, medicamentoase) -5%
 inaintea fecundarii: citostaticele - anomalii cromozomiale in timpul gametogenezei ;
 inaintea implantarii (intre fecundatie si implantarea din ziua a 6-a) : barbiturice,
tranchilizante
C. Cauze mecanice : pozitia intrauterina. picior strimb congenital, paralizie congenitala
faciala.
D. Idiopatice (fara cauza cunoscuta)
Procesul de îngrijire la pacienţii cu afecțiuni congenitale

Investigaţii :
• Consult ortopedie pediatrica si apoi recuperare medicala.
• Examenul fizic complet – arata inegalitatea lungimii
picioarelor, unghiul de aliniament al genunchiului, forma
neregulata a talpilor sau a incaltamintei. De asemenea,
se va analiza felul in care copilul sta in picioare sau in
timpul mersului.
• Daca medicul considera necesar, va recomanda investigatii suplimentare imagistice:
radiografia sau examenul RMN, pentru a observa cu exactitate gradul de deformare.
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu afecțiuni congenitale
Manifestări de dependenţă :
 inegalitatea membrelor inferioare, durere la mers ;
 se poate observa prezenta piciorului plat;
 membrul inferior afectat este scurtat;
 se produc deviatii la nivelul coloanei vertebrale
si a bazinului;
 la un pacient cu picior strâmb congenital - aplecarea
spre spate în timpul mersului accentueaza lordoza lombară.

Problemele de dependență :
 disconfort
 diminuarea mobilităţii fizice
 potenţial de accidentare
 perturbarea imaginii corporale
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu afecțiuni congenitale

Obiective :
 îmbunataţirea poziţionării corpului în timpul
activităţii (reeducare posturală),
 minimalizarea efectelor imobilizării (organice
si psiho-sociale),
 menţinerea tonusului muscular,
 participarea la activitati conform varstei ,
 cresterea toleranţei la efort,
 obţinerea independenţei în satisfacerea nevoilor si îndeplinirea rolului social,
 prevenirea diminuării conceptului de sine (imagine de sine, imagine corporală).
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu afecțiuni congenitale

Intervenţiile asistentului medical:

Prioritati de ingrijire:
 supravegherea si mentinerea functiilor vitale si vegetative,
 a starii de constienta,
 profilaxia infectiilor,
 prevenirea complicatiilor
Intervenţii proprii (autonome):
 comunicare,
 hidratare,
 alimentare,
 igiena,
 mobilizare/transport,
 profilaxie,
 educatie.
 Procesul de îngrijire la pacienţii cu afecțiuni congenitale

Intervenţii delegate:
 pregatirea pentru investigatii si analize,
 recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
 pregatirea preoperatorie,
 ingrijiri postoperatorii,
 administrarea tratamentului general si local.