Modulul 29- ANESTEZIE, TERAPIE INTENSIVĂ ȘI NURSING SPECIFIC

PREGĂTIREA PREOPERATORIE A BOLNAVULUI

Definiție = este un element major de pregătire a pacientului înaintea unei

intervenții chirurgicale.
Scop:
 de ea depinde reușita operației și evoluția postoperatorie;
 este un element major de prevenire a infecțiilor postoperatorii;
 reducerea posibilităților de contaminare a pielii prin utilizarea de antiseptice;
 depistează și semnalează leziuni cutanate, infecții ORL sau urinare, paraziți
sau alergii.
Pregătirea pentru operaţie a bolnavului este diferenţiată în funcţie de felul bolii,
stadiul ei de evoluţie, afecţiunile asociate, starea generală a organismului și cuprinde
următoarele etape:
 pregătirea psihică a bolnavilor;
 pregătirea generală;
 pregătirea preoperatorie.
1. Pregătirea psihică a bolnavilor cu risc operator constă în:
- crearea unui regim de protecţie pentru bolnav, care să asigure: înlăturarea
factorilor care influenţează negativ analizorii vizuali, auditivi, olfactivi etc.;
- asistenta discută cu pacientul, îl ajută să își exprime temerile și îi oferă încredere
în echipa medicală;
- îi explică necesitatea tehnicii, ce se întâmplă în sala de preanestezie, de operație
și în timpul transportului;
- îl însoțește și îl susține până la sala de pereanestezie.
2. Pregătirea generală constă în:
 culegere de date privind antecedentele personale și heredocolaterale;
 măsurarea și notarea funcțiilor vitale, a diurezei și scaunului;
 se observă și se consemnează în FO:
- aspectul general al pacientului: înălțime, greutate, vârstă, starea de
nutriție, facies, starea psihică, ținuta (mersul);
- necesitățile pacientului și manifestările de dependență generate de
nesatisfacerea nevoilor;
 Examenul clinic constă în inspecție, palpare, percuție și auscultație;
 Explorarea paraclinică constă în:

SUPORT DE CURS
 Modulul 29- ANESTEZIE, TERAPIE INTENSIVĂ ȘI NURSING SPECIFIC

a) explorarea sangvină, care se realizează prin: exemene hematologice,

biochimice, bacteriologice;
b) examenul radiologic, care este foarte important pentru diagnostic;
b) explorările endoscopice, în afara vizualizării directe a leziunilor permit şi
biopsierea în vederea examenului histopatologic;
c) ecografia, foloseşte ultrasunetele a căror reflecţie este diferită în funcţie de
densitatea ţesutului întâlnit;
d) explorarea cu izotopi radioactivi: scintigrama hepatică, hepatobiliară şi
pancreatică;
e) tomografia computerizată (CT) aduce informaţii mai precise asupra regiunilor
analizate;
f) rezonanţă magneto-nucleară (RMN);
g) explorări biopsice;
h) alte explorări: tubajul duodenal, examen de materii fecale, coprocultura,
analiza secreţiei gastrice ş.a.
3. Pregătirea preoperatorie se face în funcție de timpul avut la dispoziție și de
starea generală a pacientului:
a. În ziua precedentă:
 se oferă regim alimentar ușor digerabil, neflatulent, nefermentescibil;
 consum de lichide pentru mărirea diurezei, diminuarea setei și acidozei
postoperatorii;
 se efectuează clismă evacuatoare;
 se face baie generală, toaleta buco-dentară și a nasului, se taie unghiile, se
înlătură lacul de pe ele;
 se măsoară FV;
 se calculează R= I/E;
 seara primește doar supă sau lichide dulci;
 se sedează pacientul cu 1fi de Fenobarbital;
 în dimineaţa operaţiei pacientul nu va mânca, bea și fuma şi va fi sfătuit să-
şi
golească vezica urinară
b. În dimineața intervenției:
În salon
 se face clismă evacuatoare cu 4 – 6h înainte, dacă este cazul și duș;
 se îndepărtează bijuteriile și proteza dentară;

SUPORT DE CURS
 Modulul 29- ANESTEZIE, TERAPIE INTENSIVĂ ȘI NURSING SPECIFIC

 se pregătește câmpul operator prin dezinfecție de tip III pe o zonă mai mare;
 se îmbracă cu lenjerie curată, în funcție de intervenție;
 se cântărește și se notează în FO;
 se pregătesc documentele necesare și se însoțește pacientul la blocul
operator;
 transportul se face cu căruciuorul, patul rulant sau brancarda în funcție de
starea generală, iar pe timpul transportului pacientul va fi acoperit;
 pacientul este predat asistentei de anestezie împreună cu documentația
necesară.
În sala de preanestezie
 se verifică câmpul operator, se notează eventualele escoriații, leziuni, etc;
 se verifică starea de curățenie a pacientului, dacă s-au îndepărtat proteza și
bijuteriile;
 se montează sondă vezicală și branulă.
În sala de operație
 se așează pacientul pe masa operatorie, se monitorizează FV, se montează
PEV;
 se pregăteșe câmpul operator din nou.

Atenție!!!!
La pacienții cu urgențe chirurgicale pregătirea se face concomitent cu sala de
operație, se efectuează spălătură gastrică înainte (la fel).

De evitat!!!
- Contactul cu alți pacienți operați înainte de intervenție;
- De a vorbi urât cu pacientul și familia;
- De a face aprecieri personale asupra echipei operatorii;
- la întrebări dificile se va răspunde ” va trebui să întrebăm
medicul”!

SUPORT DE CURS
 Modulul 29- ANESTEZIE, TERAPIE INTENSIVĂ ȘI NURSING SPECIFIC

COMPLICAŢIILE POSTOPERATORII IMEDIATE

COMPLICAŢIILE APARATULUI RESPIRATOR

1. Laringotraheita, este determinată de intubaţia traheală. Clinic se manifestă prin
senzaţii de usturime şi durere la nivelul laringelui, voce răguşită, tuse uscată.
2. Edemul glotei. Simptomatologia este dramatică: cianoză, tahipnee, cornaj.
3. Atelectezia pulmonară este cea mai întâlnită complicaţie postoperatorie
pulmonară. Se produce prin turtirea alveolelor dintr-un plămân (masivă), lob (lobară) sau
segment (segmentară). Zona astfel afectată este nefuncţională.
Factorii favorizanţi: dureri şi imobilizare reflexă a bazei toracelui şi diafragmului,
pneumoperitoneul, imposibilitatea tusei.
Simptomatologie: junghi toracic sau jenă în inspir, febră, dispnee, cianoză, matitate,
lipsa murmurului vezicular, raluri crepitante.
Examenul radiologic evidenţiază o umbră de întindere variabilă, deplasarea
mediastinului, ridicarea şi imobilitatea diafragmului.
Tratamentul profilactic se instituie preoperator (aspiraţia secreţiilor bronşice,
suprimarea bronhospasmului, interzicerea fumatului, aerosoli, gimnastică respiratorie),
intraoperator şi postoperator.
Tratamentul curativ constă în: bronhoaspiraţie, antibioterapie, agenţi mucolitici,
uneori traheostomie.
4. Complicaţii infecţioase pulmonare (pneumonia, bronhopneumonia, abcesul).
Mijlocul de prevenire îl constituie intubaţia, cu condiţia sterilizării corecte a materialului de
intubaţie.
5. Sindromul Mendelsohn (bronho-alveolita de aspiraţie), este un accident foarte
grav apărut în urma inhalării conţinutului gastric.
Simptomatologie: dispnee, cianoză, tahicardie. Tratamentul profilactic (golirea
preoperatorie a stomacului) şi curativ (intubaţie orotraheală, aspiraţie traheobronşică,
corticoterapie, antibioterapie).
6. Embolia pulmonară.

SUPORT DE CURS
 Modulul 29- ANESTEZIE, TERAPIE INTENSIVĂ ȘI NURSING SPECIFIC

COMPLICAŢIILE APARATULUI CARDIO-VASCULAR

1. Edemul pulmonar acut (EPA) este o manifestare dramatică a unui dezechilibru
circulator brusc, urmat de o inundare a alveolelor pulmonare, a arborelui bronşic şi a
interstiţiului pulmonar cu plasmă necoagulată. Clinic, bolnavul este anxios, cu dispnee
marcată, tahipnee, expectoraţie caracteristică (spumoasă, albă sau roză), cianoză, tuse.
Tratamentul urgent constă în: schimbarea poziţiei bolnavului (fotoliu),
oxigenoterapie, flebotomie, asigurarea libertăţii căilor aeriene, administrarea de
tonicardiace, diuretice, bronhodilatatoare, ventilaţie mecanică.
2. Boala tromboembolică este o complicaţie severă postoperatorie. Afecţiunea are
două aspecte: procesul de tromboză şi potenţialul ei emboligen.
Tromboza este mai frecventă după operaţiile care necesită imobilizare.
Simptomatologia este variată: accelerarea progresivă a pulsului, febră în jur de
380C, senzaţia de tensiune sau crampe dureroase la nivelul moletului, edem, bolnav
agitat. Tratamentul profilactic constă dintr-o bună pregătire preoperatorie şi o mobilizare
activă postoperator. Tratamentul curativ constă din medicaţie anticoagulantă (Heparină şi
Trombostop).
3. Embolia pulmonară este cea mai gravă complicaţie a trombozelor. Ea constă in
migrarea unui embolus în sistemul arterei pulmonare. Factorii favorizanţi sunt: mişcarea
după imobilizarea prelungită, efortul de tuse, efortul de defecaţie. Din punct de vedere
clinic poate fi de mai multe forme: forma letală (moarte subită), embolia pulmonară
masivă (bolnavul este rece, umed, palid sau cianotic, dispneic, puls filiform), infarctul
pulmonar redus, forma frustă.
Profilaxia constă în tratamentul corect al trombozelor, profilaxia emboliei
pulmonare.
Tratamentul curativ este medical: vasopresoare în perfuzie, tonicardiace i.v.,
oxigenoterapie, anticoagulante) şi chirurgical (embolectomie).
4. Infarctul miocardic acut postoperator prezintă risc crescut la coronarieni, la
pacienţi peste 50 ani, la diabetici.
Simptomatologia: hipotensiunea, durerea dispnee, cianoză, slăbiciune cu
transpiraţie, colaps, aritmie. ECG pune diagnosticul.
Prognosticul este sumbru.
Tratamentul: oxigenoterapie, menţinerea TA, heparinoterapie, tratamentul
tulburărilor de ritm etc.

SUPORT DE CURS
Modulul 29- ANESTEZIE, TERAPIE INTENSIVĂ ȘI NURSING SPECIFIC

SUPORT DE CURS