PREGATIREA

PREOPERATORIE
SI
INGRIJIRILE
POSTOPERATORII
Autor Speranța Agapie
A. PREGATIREA PREOPERATORIE A
BOLNAVULUI

Pregătirea preoperatorie generală şi specifică reprezintă primul

pas al terapiei chirurgicale aplicată bolnavului.
Măsurile de pregătire le putem sistematiza în 3 categorii:

1. PREGĂTIRE PSIHICĂ
2. PREGĂTIRE BIOLOGICĂ
3. PREGĂTIRE CHIRURGICALĂ
Există și situaţii când în extremă
urgenţă, pacientul ajunge imediat în
sala de operaţie cu o linie venoasă
prinsă, este intubat și operat.
1.PREGĂTIREA PSIHICĂ

- Între pacient şi medicul său trebuie să se stabilească o relaţie

de încredere şi respect.

- Psihicul bolnavului este la fel de important în procesul de

vindecare ca şi medicamentele administrate.

- Bolnavul trebuie să se adapteze la condiţii de spital, uneori

percepute ca “agresive” de anumiţi pacienti.
-Esenţial pentru toţi pacienţii dar mai ales pentru cei cu
spitalizare îndelungată, este asigurarea încrederii prin
contactul direct cu medicul operator.
-Trebuie avută în vedere o altă abordare pentru
stabilirea contactului şi comunicarea diagnosticului la
pacienţii cu boli maligne.
Diagnosticul nu poate fi ascuns, pacientul este informat
despre:
 necesitatea interventiei,
riscul,
eventualele complicatii si i se cere consimtamantul.

Foarte bine pentru moralul bolnavului este contactul

acestuia cu pacienţi care anterior au suferit aceeaşi
intervenţie chirurgicala.
- Explicarea modului în care va decurge operaţia şi alternativele
acesteia trebuie prezentate bolnavului în cuvinte simple, pe
care acesta să le înţeleagă.
- Psihicul pacientului este influenţat şi de mediul ambiant.
Cazarea în saloane mici, cu pat curat, existenţa telefonului şi a
televizorului asigură pacientului un confort psihic
Vizita familiei şi a prietenilor, atitudinea prietenoasa
a personalului medical crește increderea pacientului.
Ideală este existenţa în fiecare spital a 1-2 psihologi
pregătiţi în domeniul medical.
2. PREGĂTIREA BIOLOGICĂ
- Se face în funcţie de rezultatele clinice şi paraclinice
- Examinarea clinică este cea care stabileşte sau orientează
diagnosticul, indicându-se şi testele paraclinice necesare.

Importante sunt antecedentele operatorii şi anestezice

ale pacientului, dar şi afecţiunile ce pot fi contraindicaţie a
intervenţiei chirurgicale.
-Operaţia este un eveniment important in viaţa
pacientului generator de stres fizic si psihic.Teama de
spital de anestezie, de suferinţa postoperatorie fac ca
bolnavii sa fie anxiosi, agitaţi, deprimaţi psihic

-Obligatorie este şi revederea tratamentului

urmat până la internare .
La descoperirea factorilor de risc la cardiaci,
pulmonari, renali, diabetici, etc. este foarte utilă
obţinerea avizului de la specialiştii în domeniu.
Analizele obligatorii pentru toate tipurile de intervenţii sunt:

 Hemoleucograma
 Grupul şi Rh-ul sanguin
 Electroliţii serici
 Ureea
 Creatinina
 Glicemia
 Probele hepatice
 Sumar de urină
 EKG şi radiografie toracică
 În funcţie de complexitatea cazului, tarele
organice preexistente şi descoperirile clinice, se
pot efectua investigaţii suplimentare specifice
care să conducă la un diagnostic corect.

Decizia privind modalitate de tratament aparține

medicului după discuția cu pacientul.
a) Examenul aparatului respirator este în general suficient
clinic şi radiologic pentru operaţiile mari şi mijlocii.
La cele care deschid toracele, devin utlie probele respiratorii.
În preoperator trebuie oprit fumatul cu câteva zile.
b. Cunoaşterea anterioară sau descoperirea prin examen
clinic, EKG, Rx a suferinţelor cardiace impune
monitorizarea acestor bolnavi.

Atenţie la pacienţii cu stimulatoare cardiace, la care

folosirea bisturiului electric trebuie evitată.
c. Bolile de sânge care pot produce sângerări
cunoscute de către pacient trebuie semnalate medicului.
Alteori pot fi descoperite de laborator în preziua
operaţiei.
Tratamentele anticoagulante sau cu antiagregante
trebuie oprite cu 10 zile înainte de operaţie.
d. La pacienţii icterici se va efectua timpul de protrombină
şi trebuie corectată eventuala hipoalbuminemie.
e. Dezechilibrele hidroelectrolitice trebuie corectate sub
controlul laboratorului.
f. Pacientul diabetic trebuie compensat; toţi cei cu tratament oral trebuie
trecuţi pe insulină i.v. Și trebuie colaborat cu medicul de specialitate.

g. Pacienţii cu suferinţă renală trebuie reechilibraţi biologic în preoperator.

La cei dializaţi este recomandabil ca intervenţia să se desfăşoare în acelaşi
spital cu centru de dializă.
3. PREGĂTIREA CHIRURGICALĂ
Pregătirea chirurgicală presupune măsuri de igienă uzuale,
pregătirea organului ce urmează a fi operat şi pregătirea
echipei operatorii şi de anestezişti.

a. Măsurile de igienă uzuală constau în spălare generală

alături de raderea largă a părului de pe regiunea de operat,
după care bolnavul va îmbrăca lenjerie specială pentru Bl
operator.
b. Se obişnuieşte ca în seara dinaintea
intervenţiei, bolnavul să fie clismat.

În cazul în care pregătirea se poate obţine

cu un laxativ uşor iar intervenţia nu este pe tubul
digestiv se poate renunţa la clismă.
c. În cazul intervenţiilor pe aparatul respirator, bolnavul

va fi aspirat de secreţiile bronşice şi se va urmări diminuarea

lor. În cazuri de inundaţie bronşică se va aspira cu o sondă

Carlens
d. Bolnavul cu afecţiune pe tubul digestiv va fi pregătit
în raport de segmentul pe care va fi operat.
– Megaesofagul va fi aspirat şi spălat înainte de operaţie pentru a
preveni refluxul în arborele respirator dar şi pentru a nu împrăştia
conţinutul septic în plagă.

– Pentru intervenţiile pe stomac, dacă acesta îşi goleşte conţinutul este

suficient ca bolnavul să nu ingere alimente in seara dinaintea operaţiei.
Dacă golirea se face cu dificultate se va efectua spălătura gastrică.
Pregătirea colonului şi rectului va avea în vedere
evacuarea conţinutului şi aseptizarea acestor
segmente.
Golirea conţinutului se face prin clisme evacuatorii
mici şi repetate iar aseptizarea se face prin
administrarea locală de chimioterapice ( sulfamide ).
Pregătirea modernă se face prin administrarea de
soluţii hipertone sub urmărire medicală
e. Pentru intervenţiile din sfera genitală se va efectua
toaleta vaginală şi eventual o meşă îmbibată în soluţie iodată
slabă sau betadină .

Înainte de intervenție, bolnavul își golește vezica urinară sau,

dacă acest lucru nu este posibil se va aplica o sondă urinară.

Pregătirile speciale care se acordă in cazul intervențiilor cu

prognostic rezervat, sunt în funcție de boala de bază, bolile
asociate , starea bolnavului și natura intervenției la care va fi
supus pacientul.
 Tratamente profilactice:

Antiinfecţios - se face prin administrare de antibiotic cu

spectru larg în doză unică. De obicei se folosesc
cefolosporine de gen. 2 sau 3
Antitrombotic - se face cu heparine fracţionate
administrate subcutanat. O caetgorie cu risc crescut este
reprezentată de femeile ce iau contraceptive orale.
Acestea trebuie stopate cu 4-6 săptămâni înaintea
intervenţiei chirurgicale.
Pregatirea preoperatorie din ziua care
precede operația

Se recomanda tact si ințelegere in comunicare cu

pacientul pentru a reduce disconfortul psihic creat
de teama intervenției, anesteziei.

Se respecta opiniile pacientului legate de credințe și

concepții.
Se ofera informații clare și accesibile legate
de actul operator și de consecințele acestuia
și se obține consimțământul scris pentru
pacientul conștient sau al familiei in cazul
minorilor sau a pacientului inconștient.
 Se măsoară și se reprezintă grafic funcțiile vitale
puls , T.A, respirație , temperatura.
 Se cantărește pacientul pentru dozarea corectă a
premedicației și a anestezicelor.
 Se semnalează medicului eventualele modificări ale
tegumentelor din zonele prevăzute pentru intervenție.
 Se notează și se semnalează medicului eventualele
simptome nou apărute.
 Se practică raderea pilozităților, toaleta și dezinfecția
regiunii supusă intervenție.
Regim alimentar funcție de tipul intervenției
 Clisma seara și dimineața funcție de intervenție
 Consultul preanestezic
 Verificarea analizelor, EKG, consult cardiovascular
 Verificarea documentelor a F.O.
 Stabilirea medicației preanestezice
 Consemnarea recomandarilor in F.O.
 Somnul bolnavului din noaptea dinaintea intervenției trebuie
asigurat cu medicamente hipnotice, indicate de medicul anestezist
după consultul preanestezic ceia ce asigură o mai bună rezistență față
de intervenție.

Asistenta medicală care pregăteste pacientul pentru intervenția

chirurgicală insoțește bolnavul la sala de operție pâna este preluat de
către personalul de la Blocul operator.
 Pregatirea preoperatorie din ziua operației

 se supraveghează pacientul să nu consume alimente ;

 se apreciază starea generală și comportamentul;

 se comunică medicului eventualele modificări patologice

tuse, coriză, diaree modificări in zona intervenției;

 se indepartează bijuteriile, ceasul, protezele dentare,

lentilele de contact.
 se cere pacienților să-și facă toaleta de dimineață
fără folosirea machiajului , lacului de unghii rujului
pentru o bună observare a extremităților.

se invită pacientul să-și golească vezica urinară sau

se montează aseptic o sondă urinară;

 se strânge părul lung intr-o bonetă, pacientul

imbracă o pijama curată sau o cămașă specială;
 se administrează medicația preanestezică conform
indicaților;

 se transportă pacientul la Bl. Op. cu mijlocul de

transport adecvat insoțit de F.O.

 la Bl. Op. se va respecta procedura de

identificare a pacientului ;
Ultima parte a pregătirii se desfăşoară în sala de operaţie.
Se va efectua o ultimă verificare a aparaturii.
În urgenţele majore, întreaga pregătire preoperatorie se
desfăşoară în sala de operaţie, fiind de tip terapie intensivă şi
coordonată de un medic anestezist reanimator.
 B. RISCUL OPERATOR
 Orice act operator este însoţit de un cuantum de risc ce
însumează neajunsurile pe care bolnavul le poate avea în urma
tratamentului chirurgical.

 Experienţa arată că riscul operator este un calcul realist de

probabilitate al prognosticului vital şi funcţional postoperator
care ţine cont de factorii furnizaţi de examenul fizic, amploarea
intervenţiei şi a anesteziei.
S-au imaginat scale de calcul al riscului operator. A fost
propusă o scală ce cuprindea 7 factori de risc, ulterior
fiind simplificată numai la 5 grupe, bazate numai pe
patologia bolnavului:
Risc 1 = stare de sănătate normală
Risc 2 = boli sistemice medii şi moderate
Risc 3 = boală sistemică severă dar nu cu
incapacitate
Risc 4 = boală sistemică severă, invalidantă
care pune viaţa în pericol
Risc 5 = bolnav muribund
 La noi în ţară s-a adoptat o scală de risc operator
bazată pe următorii parametri:
 Starea generală:
 1p fără afecţiuni asociate
 2p cu afecţiuni compensate
 3p cu afecţiuni decompensate
 4p muribund
Amploarea intervenţiei
 1p= operaţie mică
 2p= operaţie mijlocie
 3p= operaţie mare
 4p= reintervenţie precoce
Pentru vârstă
 1p= sub 1an şi peste 60 de ani
Urgenţa= 1p
 Obiectivele supravegherii intraoperatorii

 - asigurarea unei anestezii corecte;

 - depistarea la timp a incidentelor ce pot să apară;

Elementele supravegherii

 - fazele anesteziei se va urmari T.A., puls;

 - ventilația pulmonară se apreciază prin măsurarea
frecvenței respirației, dozarea gazelor din sânge,
observarea culorii tegumentelor;
 - constantele circulatorii prin aprecierea
ritmului cardiac, T.A.
 - aprecierea pierderilor sangvine;
Aprecierea generala a pacientului inainte
de a fi transportat de la Bl. Op.

 - aspectul pansamentului, plagii operatorii;

 - funcționalitate tuburilor și cateterelor;
 - capacitatea de a mișca extremitatile;

In functie de starea pacientului acesta va fi

transportat fie la ATI, fie in salonul de pe secție.
C. ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE
A BOLNAVULUI
Postoperator bolnavul este un traumatizat care poate
să dezvolte în acestă perioadă complicaţii locale sau
generale care să-i pună viața în pericol .

Îngrijirile postoperatorii por fi:

Îngrijiri postoperatorii generale

Îngrijiri postoperatorii specifice

 Îngrijiri postoperatorii generale

În general perioada post operatorie durează de la câteva zile

în cazul chirurgiei laparoscopice, la 7-10 zile pentru bolnavii
operaţi prin chirurgia clasică.

În această perioadă trebuie luate o serie de măsuri care să

favorizeze o însănătoşire rapidă şi completă a pacientului.
Poziţia bolnavului în pat va fi adaptată tipului
de anestezie şi de intervenţie chirurgicală.

Se va supraveghea trezirea bolnavului cu

revenirea stării de conştienţă și se va raporta
medicului orice modificare(cianoza,
transpiratii, perturbari ale respiratiei).
Se aplică măsuri de protecție și siguranța a
pacientului.

Se vor monitoriza :
 funcțiile vitale;
 pansamentul ;
 poziția cateterelor ;
 poziția tuburilor de dren ;
 aspectul și cantitatea aspiratului .
 În perioada postoperatorie, asistenta va supraveghea activitatea
tuturor organelor și aparatelor, de multe ori bolnavul nefiind în
stare șă semnaleze singur modificărilor survenite în starea lui.

Asistenta va urmări aspectul general al bolnavului :

culoarea feței, a tegumentelor și a mucoaselor ce indică
de multe ori apariția unor complicații postoperatorii.
 COMBATEREA DURERII

Durerea de la nivelul plăgii şi din jurul ei este de intensitate

mare, inducând bolnavului un disconfort deosebit şi
întreţinând un tonus simpatic crescut.
Pentru combaterea durerii se folosesc:

Analgetice majore- opiacee şi derivate ale morfinei.

Pot fi administrate injectabil sau oral.

Sunt analgeticele de elecţie pentru combaterea durerii
postoperatorii imediate.
 Analgetice minore- Algocalmin, AINS.
Sunt indicate după intervenţiile chirurgicale cu traumatism
operator mic sau 24-48 de ore după intervenţiile chirurgicale
mari.
TERAPIA SEDATIVĂ

Opiaceele pe lângă analgezie asigură şi o sedare

a bolnavului.
Frecvent însă după trecerea la analgeticele
minore, bolnavul va primi şi o medicaţie sedativ-
hipnotică de tip barbituric sau benzodiazepine.
COMBATEREA VĂRSĂTURILOR ŞI PAREZEI
INTESTINALE

Postoperator datorită receptorilor alfa şi beta de la nivelul

tubului digestiv se instalează o pareză gastro- intestinală.

Expresia clinică este oprirea tranzitului şi apariţia vărsăturilor.

Prima funcţie care se reia este de resorbţie la nivelul intestinului
subţire şi apoi apariţia motilităţii acestuia.
Pentru a preveni aceste efecte se plasează o sondă
de aspiraţie gastrică şi asociere de blocante H2 şi
anticolinergice, acestea din urmă protejând şi
mucoasa.

Dacă pareza se prelungeşte, bolnavul poate primi şi

antiemetice.
Se va urmări dacă pacientul are sughituri, semne de iritație
peritonială.

Asistenta medicală trebuie șă supravegheze aspectul limbii,

mucoasele bucale și abdomenul bolnavului.

Va urmări cu atenție restabilirea funcției tubului digestiv.

În general funcțiile digestive se restabilesc in a doua zi după

intervenție.
Supravegherea pansamentului trebuie facută cu atenție de
către asistentul medical imediat ce pacientul a fost adus in
salon.

Se controlează de mai multe ori pe zi dacă plaga nu

sângerează.

În cazul pansamentelor compresive se verifică circulația

regiunilor subadiacente și învecinate.

Dacă mai jos de regiunea lezată apar edeme sau cianoză se va

lărgi pansamentul pentru a evita ischemia regiunii cauzată de
tulburări de circulație.

Dacă plaga supurează frecvența schimbării pansamentului se

va face in raport cu semnele locale pe care le prezintă
pacientul.
 Complicațiile postoperatorii

Supravegherea ingrijirea postoperatorie atentă

și completă au ca obiective:

 grabirea vindecarii si reducerea perioadei de spitalizare;

 prevenirea sechelelor postoperatorii;
 prevenirea cicatrizarii inestetice in cazul operațiilor
pe zone expuse;
 Dupa factorul temporal complicațiile
postoperatorii sunt:
 complicații imediate - apar in primele ore după
intervenție;
 complicații precoce - apar in primele zile ;
 complicații tardive - apar după săptămani,
luni sau chiar ani.
Dupa localizare si mod de manifestare:
 locale la nivelul plagii
 generele la nivelul unor aparate sau sisteme, sau
chiar al intregului organism
Dupa gravitate:
 complicati minore se vindecă repede și nu
influențează starea generală;
 complicații majore se vindecă greu sunt
costisitoare;
 complicații letale dificil de controlat și care duc
la deces;
 Complicații imediate

 Șocul – survine in primele cinci ore de la intervenție.

Semne:
Puls tahicardic, filiform;
T.A. Scade;
transpiratii reci ; cianoza extremităților;
somnolența ;
apatie.
 Asfixia – dispnee sau apnee, tiraj,agitație,cianoza.

Cauze:
obstructie bronșică;
edem pulmonar;
obstacol in caile respiratorii ;
paralizia musculaturii respiratorii.

 Vărsăturile- pe gură sau pe lângă sondă, paloare,

transpirații reci, tahicardie .
 Hemoragia – la nivelul plagii operatorii .

Cauze:
 ligatură defectuoasă;
 desfacerea suturii;
 tulburari de cuagulare;

Semne:
 pansament imbibat cu sange;
sange pe tubul de dren ;
semne de soc;
 Hemoragii interne – hemostaza insuficientă
intraoperator, tulburari de cuagulare, traumatisme
ale anselor intestinale.

Semne:
agitatie,
paloare, sete,
cianoza,
hematemeza,
melena,
colaps.
 Complicații postoperatorii precoce și tardive

 Pneomonia hipostatica – inflamatia alveolelor prin

hipoventilatie.
Semne: febra , dispnee, tahicardie, junghi toracic, tuse
inițial seaca,iritativa apoi
cu expectoratie

Cauze:
imobilizare prelungita;
staza secrețiilor;
reducerea ventilației pulmonare;
 Embolia pulmonară – obstrucția unei artere
printr-un cheag de sânge.

Semne:

 durere toracică;
 dispnee și cianoză;
 tuse cu expectorație sanghinolentă;
 stare de șoc;
 oprirea inimii deces rapid.
 Edem pulmonar acut – inundare cu plasmă a
alveolelor pulmonare.

Semne:

 dispnee,
 polipnee,
 puls tahicardic, filiform,
 cresterea T.A.
 cianoza extremităților,
 expectorație rozată, spumoasă,
 transpirații.
Tromboflebita – inflamatia unei vene de
regula periferica.

Cauze:
 interventii pe micul bazin;
 imobilizare prelungita;
 obezitate;
 Peritonita – inflamația mucoasei peritoniale.

 Ocluzia intestinală – oprirea tranzitului pentru

scaun și gaze.

 Eviscerația

 Eventrația
 PROFILAXIA BOLII TROMBO- EMBOLICE POSTOPERATORII

Profilaxia bolii trombo-embolice este începută în preoperator şi

continată postoperator.
În mod normal în timpul intervenţiei chirurgicale are loc o
reacţie hipercoagulantă.
La bolnavii cu risc trombo- embolic crescut,
pentru profilaxie se folosesc heparine cu
greutate moleculară mică de 2 ori pe zi.
La restul bolnavilor, fără risc trombo-embolic
important se poate administra medicaţie
antiagregantă.
De reţinut că această profilaxie cuprinde şi
mobilizarea precoce a bolnavului.
 URMĂRIREA TEMPERATURII BOLNAVULUI
Hipotermia:

În timpul operaţiei se poate instala hipotermia datorită

pierderilor de căldură.

De exemplu în laparotomiile mari, când sunt exteriorizate în

afara abdomenului viscere ( intestin, mare epiplon ). Este
posibil ca la sfârşitul intervenţiei să apară un frison ce trebuie
combătut prompt pentru a evita complicaţiile posibile.
 Hipertermia:

Exogenă - se întâlneşte rar

Endogenă - febră postoperatorie imediată,
este întâlnită aproape constant.
Dacă persistă după a 3-a zi postoperator sau
creşte valoarea, trebuie să ne gândim la
complicaţii supurative locale sau la distanță.
 SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE
Aparatul respirator
Pot exista efecte reziduale ale medicamentelor anestezice ce pot produce
depresie respiratorie.
Pentru aceasta postoperator se recurge pentru o perioadă de timp
la ventilaţie mecanică.
După suprimarea acesteia se va administra oxigen umidificat pe sondă
endonazală şi se va evita decubitul dorsal prelungit.
Se vor monitoriza gazele sangvine şi echilibrul acido- bazic.
 Aparatul cardiovascular

Se vor urmări:

 Pulsul central şi periferic

 Tensiunea arterială
 Aspectulextremităţilor ( reactivitatea capilară la nivelul
patului unghial )
 EKG de câte ori este indicat
 Aparatul digestiv

Se va combate pareza gastro- intestinală prin

plasarea unei sonde de aspiraţie gastrică şi prin
medicaţie specifică.
Se va relua treptat alimentaţia per os, începând cu
lichide.
 Aparatul urinar

Se vor urmări:
 Diureza; În caz de retenţie acută de urină se va plasa o
sondă uretrală
 Ureea şi creatinina
 Sumarul de urină
 TERAPIA ANTIMICROBIANĂ

Se poate face:
 Preventiv - în chirurgia abdominală, imunodeprimaţi, iradiaţi,
intervenţii pe viscere deschise potenţial infectate
 Curativ - în complicaţii septice locale sau la distanţă ( pneumonii,
infecţii urinare, etc. )

ÎNGRIJIREA REGIUNII OPERATE

La nivelul plăgii operatorii pot apare complicaţii imediate sau precoce de tip:
 Hemoragic
 Supurativ ( abcese parietale, gangrene parietale, etc. )
Dacă au fost instalate tuburi de dren, se va urmări cantitatea şi aspectul
drenajului.
La plăgile cu evoluţie necomplicată, firele sau agrafele se scot la 5-6 zile după
intervenţiile mici şi 10-12 zile după laparotomiile mari.
 Îngrijiri postoperatorii specifice
TIROIDA
Postoperator pacientul va fi transportat în secţia de terapie intensivă şi aşezat
în poziţie semişezândă cu capul uşor flectat. Elemente obligatorii în
chirurgia tiroidei:
 Monitorizarea pulsului, TA, EKG
 Aport hidric
 Supravegherea drenajului din loja tiroidiană
Apariţia febrei sau tahicardiei, extrasistolelor, HTA poate fi un semn de
declanşare a crizei.
Dacă tubul de dren este neproductiv, se poate suprima după 24-48 ore iar
firele după 5-6 zile.
 Îngrijiri postoperatorii specifice

Ingrijirea bolnavilor după intervenții intratoracice prezintă unele

particularități legate de caracterele anatomice și funcționale ale organelor
din cutia toracică.

Îngrijirele acordate acestor pacienți are ca scop principal asigurarea

funcționării organelor intratoracice de a menține tonusul cardio-
respiratlor și de a restabili echilibrul mediastinal.

Pentru a preveni formarea aderențelor pleurale și limitarea capacității

respiratorii asistenta va indruma bolnavul să facă exerciții sistematice
de gimnastică respiratorie, pe careo va continua și după plecarea din
spital.
 Îngrijiri postoperatorii specifice

Se supraveghează și se raportează semnele de hipotermie;

- somnolență
- reacții încetinite
- respirație rară
- T. A. Puls scăzute ca urmare a scăderii metabolismului bazal;
- se semnalează medicului orice modificare în starea pacientului;
 Îngrijiri postoperatorii specifice

Mobilizarea bolnavului se face cât mai precoce, in urma mișcărilor circulația

sanguină devine activă, peristaltismul se imbunatățește, ventilația pulmonară
se intensifică și se pun in mișcare mușchii, pe lângă toate acestea bolnavii
devin mai increzători.

Mobilizarea se efectueaza progresiv si instituită precoce duce la evitarea

complicațiilor imediate sau tardive: tromboze venoase, pneumonii hipostatice,
escare, atrofii musculare, anchiloza articulațiilor, constipații etc.
 Îngrijiri postoperatorii specifice

Bolnavii operați pe cord trebuie să fie supravegheați in permanență.

- se vor nota pierderile prin dren cât și cele interioare și se vor nota în fișa
pacientului;
- se vor acorda îngrijirile generale ca după o intervenție mare ;
- monitorizare funcțiilor vitale cu multă atenție cel puțin 48 h;
- controlul pansamentului;
- mobilizarea pacientului se va face in prezența medicului;
- reluarea alimentației se va face progrisiv la indicația medicului ;

BBolnavii
Beneficiază de îngrijiri specifice pacienții cu mastectomia
simplă sau radicală.
Bolnavul este transportat în secţia de terapie intensivă şi aşezat în
decubit dorsal.
Foarte important este:
– Supravegherea drenajului;
– Monitorizarea funcțiilor vitale;
– Mobilizarea activă şi pasivă a membrului superior de
aceeaşi parte cu intervenţia;
– Pansament compresiv pentru combaterea acumulării de
secreţie limfatică;
– Mobilizarea pacientului pentru prevenirea complicațiilor;
Ingrijirea pacienților după intervenții intracraniene

- necesită o atenție deosebită deoarece craniul adăpostește creierul

cu cei mai importanți centri nervoși care în cursul îngrijirilor,
trebuie menajați și a căror suferință trebuie semnalată fără
întârziere.
- transportul bolnavului din sala de operație in secția de terapie
intensivă trebuie făcută cu multă atenție căci mișcările bruște pot
provoca hemoragii intracraniene.
- asigurarea poziției corecte a pacientului se face la indicația
medicului.
- în caz de secreții traheo- bronșice se practică aspirarea secrețiilor;
- se va schimba poziția bolnavului pentru prevenirea escarelor
- în caz de stază gastrică , vărsături incoercibile se va monta o sondă
gastrică ;
 Ingrijirea pacienților după intervenții intracraniene
Foarte important este:
– Supravegherea drenajului;
– Monitorizarea funcțiilor vitale
– Mobilizarea pacientului pentru prevenirea complicațiilor;
 Odata cu depasirea perioadei critice postoperatorii imediale, riscul
aparitiei complicatiilor scade, iar pacientul este transferat din ATI in
sectia de chirurgie.
 Asigurarea necesarului de lichide se realizeaza prin perfuzii
intravenoase in perioada imediat postoperatorie.
 Administrarea lichidelor per-os se face indata ce toleranta digestiva o
permite.
 In prima zi postoperator se poate da apa, ceai neindulcit, limonada,
zeama de compot.
 A doua zi se poate da supa de legume strecurata si apoi lapte.
 Ingrijirea pacienților după intervenții intracraniene
Foarte important este:
– Supravegherea drenajului;
– Monitorizarea funcțiilor vitale
– Mobilizarea pacientului pentru prevenirea complicațiilor;
 Odata cu depasirea perioadei critice postoperatorii imediale, riscul
aparitiei complicatiilor scade, iar pacientul este transferat din ATI in
sectia de chirurgie.
 Asigurarea necesarului de lichide se realizeaza prin perfuzii
intravenoase in perioada imediat postoperatorie.
 Administrarea lichidelor per-os se face indata ce toleranta digestiva o
permite.
 In prima zi postoperator se poate da apa, ceai neindulcit, limonada,
zeama de compot.
 A doua zi se poate da supa de legume strecurata si apoi lapte.
 JONCŢIUNEA ESO-GASTRICĂ

Importanţă deosebită o au intervenţiile pentru neoplasm.

Se vor monitoriza:
 Volemia
 Echilibrul acido-bazic
 Tuburile de dren toracic şi abdominal ( racordate la un sistem de
drenaj închis )
 Alimentaţia care va fi reluată pe sonda naso-gastrică sau jejunală
 ULCERUL GASTRO- DUODENAL

Este necesar să se monitorizeze:

 Funcţiile vitale
 Starea de hidratare

Se va efectua aspiraţie gastrică pentru protejarea anastomozei,

evidenţierea unor complicaţii hemoragice şi aprecierea funcţionalităţii
gurii de anastomoză.
 RECTO- COLONUL

Cele mai importante îngrijiri postoperatorii sunt:

 Compensarea pierderilor lichidiene
 Corectarea anemiei
 Stimularea peristalticii cu ulei de ricin şi apoi amestec
alfa- beta blocant
 Supravegherea tuburilor de dren
 Montarea aparatului de protezare a anusului iliac
 HEPATO- BILIAR

Pentru intervenţiile pe colecist se va monitoriza:

– Aspectul abdomenului coroborat cu starea generală
– Tubul de dren ( Kehr ):
 Biliragia ce se opreşte brusc are semnificaţie benignă.
Dacă se menţine se va reinterveni.
 O atenție deosebită necesită așezarea bolnavului în
pat;
 Dacă drenajul diminuă progresiv, tubul se va pensa în
ziua 8-9 iar în ziua 10-12 se va scote;
 Se va urmări pacientul după scoaterea drenului;
 HEPATO- BILIAR

Pentru intervenţiile pe ficat se va urmări:

– Combaterea hipoxiei
– Combaterea hipovolemiei
– Aportul caloric şi azotat corespunzător
– Evitarea administrării de sedative şi analgetice opiacee
– Restabilirea și menținerea echilibrului biologic – se face asigurând
cantitatea necesară de lichide , săruri minerale , vitamine, alimente.
– Masuri de prevenire a complicațiilor.
 Îngrijirea pacienților traumatizați

- comportă particularități deosebite în urma dezechilibrării funcțiilor vitale

ale organismului , determinate de traumatismul suferit sau de șocul
traumatic .
Accidentele de circulație și de muncă adesea cauzează leziuni multiple
care interesează deodată mai multe organe sau aparate , craniul,
toracele abdomenul , extremitățile etc.

Ingrijirea pacienților traumatizanți începe incă de la locul acidentului.

Masurile de reanimare se continuă si în timpul transportului.

Pozitia bolnavului in pat este determinată de natura , extinderea și

multiplicitatea traumatismelor precum și de metoda de tratament
aplicată.
 Îngrijirea pacienților traumatizați

Monitorizarea pacientului postoperator, conform protocolului

de îngrijiri.
Pacientul va fi transportat la salon sau la ATI în momentul
hotărât de medic sub supravegherea personalului medical.

Asistentul medical va urmări cu atenție pacientul :

Supravegherea drenajului;
Monitorizarea funcțiilor vitale;
Supravegherea perfuziei;
Mobilizarea activă şi pasivă ;
Se va urmăîri pansamentul ;
Mobilizarea pacientului pentru prevenirea complicațiilor;

În caz de sângerare abundentă, asistentul va alerta medicul operator

care va hotărî oportunitatea reintervenţiei, pentru efectuarea
hemostazei.
 Îngrijirea pacienților traumatizați

Sepsisul, sau infecţia plăgii operatorii se manifestă prin

prezenţa semnelor celsiene (mărire de volum, tegumente
eritematoase, căldură locală, durere) la care se adaugă
impotenţa funcţională.

Contaminarea plăgii se produce în marea majoritate a

cazurilor în sala de operaţie.

De aceea, profilaxia infecţiei trebuie să aibă în vedere o

asepsie riguroasă la blocul operator, ordinea intervenţiilor
trebuie să fie aleasă de maniera ca riscul de contaminare
microbiană între operaţii să fie minim.
 Îngrijirea pacienților traumatizați

Operaţiile de chirurgie ortopedică trebuie din acest motiv să le preceadă

pe cele de chirurgie generală, toracică, plastică (dacă este vorba de
plastii cutanate pentru defecte tegumentare) sau urologie, iar în aceeaşi
specialitate, operaţiile aseptice vor preceda pe cele septice.

Fractura închisă a aceluiaşi pacient va fi operată înaintea celei deschise,

cu excepţia situaţiei de sângera.

De asemenea, se va efectua o antibioprofilaxie preoperatorie, iar la

operaţiile delabrante şi prelungite se vor administra antibiotice în scop
profilactic şi postoperator timp de 3-5 zile.
 Îngrijirea postoperatorie a bătrânului

Bătrânul are mare sensibilitate la hipoxie, hipercapnie, temperatură, etc.

Este necesar:
 Aşezarea în poziţie semişezândă

 Ventilaţie artificială prelungită

 Prevenirea escarelor

 Evitarea hiperhidratării

 Monitorizarea diurezei

 Prevenirea bolii trombo- embolice

 Îngrijirea postoperatorie a pacientților
după intervenții pe aparatul uro-genital

Bolnavii vor fi tinuți sub supraveghere permanentă.

Supravegherea și îngrijirea postoperatorie începe din momentul

terminării intervenției chirurgicale.
Poziția pacientului în pat este variabilă în funcție de tipul intervenției
chirurgicale.
Poziția uzuală este cea de decubit dorsal, însă se poate
poziționa și în decubit lateral drept sau stâng (pentru
drenajul căilor respiratorii)
sau în semișezând Fowler, cu genunchii flectați (obezi, cardiaci,
operații torace).
 Îngrijirea postoperatorie a pacientților
după intervenții pe aparatul uro-genital

 Supravegherea pacientului operat

 Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Se efectuează în
vederea prevenirii și depistării precoce a complicațiilor postoperatorii.

Aspectul general al operatului

colorația pielii și unghiilor (paloare, cianoză),

starea extremităților (răcirea nasului, urechilor, membrelor),
starea mucoaselor (limbă uscată, saburală – indică starea de
hidratare),
starea de calm sau agitație (exprimă de multe ori o
complicație chirurgicală, cum ar fi hemoragia internă, peritonita
postoperatorie, etc).
 Îngrijirea postoperatorie a pacientților
după intervenții pe aparatul uro-genital

Parametri fiziologici
 tensiunea arterială (T.A.) – se măsoară ori de câte ori
este necesar și se notează în foaia de reanimare;

 pulsul – se urmărește frecvența, ritmicitarea și se

notează. Orice modificare (bradicardie, tahicardie) se va
aduce la cunoștința medicului.

 respirația, tusea sau expectorația;

 temperatura – se va măsura dimineața și seara și se va

nota pe foaia de temperatură a pacientului.
 Îngrijirea postoperatorie a pacientților
după intervenții pe aparatul uro-genital
Pierderile lichidiene sau sanguine
 urina – reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn
bun. Inițial, urina nu este abundentă, dar în decurs de două zile revine
la normal. Dacă urina lipește, se efectuează sondajul vezical.
 scaunul – se reia în următoarele 2-3 zile și e precedat de eliminare de
gaze. Dacă nu apar gazele, se poate folosi tubul de gaze, iar în cazul în
care scaunul nu e spontan, se poate face clisma evacuatoare.
 transpirația – în cazul în care este abundentă, poate antrena pierderi
de apă importante.
 vomismentele – cantitatea, aspectul și caracterul (bilinoasă,
alimentară, sanguinolentă);
 pierderile prin drenaj – se verifică și se notează aspectul pentru
fiecare dren în parte.
 Alte semne clinice
 sunt urmărite de către medic: starea abdomenului, starea aparatului
respirator.
 Îngrijirea postoperatorie a pacientților
după intervenții pe aparatul uro-genital

Insuficienţa renală acută (IRA) reprezintă o complicaţie nedorită a

intervenţiilor chirurgicale majore care contribuie la creşterea
morbidităţii şi a mortalităţii în domeniul chirurgical.

Insuficienţa renală acută (IRA) asociată cu chirurgia majoră poate fi

responsabilă de 18,47% din cazurile de insuficienţă renală acută
apărute la pacienţii spitalizaţi.

Mortalitatea pacienţilor cu IRA variază între 25-90%, îngrijorător de mare

în ciuda avantajelor oferite de progresele metodelor de epurare
extrarenală şi ale tratamentelor de terapie intensivă. a unei IRA
asociată cu aplicarea măsurilor de terapie intensivă perioperatorie au
capacitatea de a reduce incidenţa IRA şi mortalitatea prin IRA.
 Îngrijirea postoperatorie a pacientților
după intervenții pe aparatul uro-genital

Evaluarea pacienţilor chirurgicali cu risc înalt de dezvoltare a unei IRA

asociată cu aplicarea măsurilor de terapie intensivă perioperatorie au
capacitatea de a reduce incidenţa IRA şi mortalitatea prin IRA.

Dezvoltarea înţelegerii fiziopatologiei IRA poate determina noi strategii

terapeutice pentru prevenirea acesteia deoarece, în prezent, cea mai
bună formă de tratament este prevenţia.
Perioada perioperatorie rămâne una dintre cele mai frecvente condiţii de
apariţie a unei insuficienţe renale acute.

Apariţia acesteia în perioada postoperatorie este strâns legată de

tipul intervenţiei chirurgicale, hemodinamica pre- şi
intraoperatorie dar şi de statusul preoperator al rinichilor.
Riscul renal peroperator.

Factori de risc :
Aprecierea riscului renal reprezintă o problemă reală în perioada
pereoperatorie deoarece poate influenţa prognosticul vital al pacientului.
Riscul renal cuprinde două aspecte:
 ƒ riscul personal al bolnavului
 ƒ riscul referitor la actul chirurgical în sine.
Principala dificultate este reprezentată de diagnosticarea pacienţilor cu risc
crescut de degradare a funcţiei renale în postoperator.
Creatinina serică permite o evaluare grosieră a funcţiei renale şi, de aceea,
este de dorit a se utiliza aprecierea debitului filtrării glomerulare
Pacienţii, consideraţi cu risc înalt de dezvoltare a IRA în post-operator,
sunt cei cu o valoare a Cl. creatininei < 80 ml/min
O analiză recentă a demonstrat că fiecare scădere a clearance-ului
creatininei cu 10 ml/min este asociată cu o creştere a riscului de
mortalitate perioperatorie de 40%
 CONCLUZII

Insuficiența renală acută după intervenţia chirurgicală rămâne o

complicaţie gravă, cu efect negativ asupra prognosticului
pacientului operat.
Depistarea grupelor de pacienţi „cu risc”, managementul
pereoperator atent şi recunoaşterea substanţelor nefrotoxice
posibile sunt componentele celei mai bune strategii pentru
evitarea acestei complicaţii
Tratamentul IRA postoperatorii are consecinţe economice
importante, de aceea prevenirea sa are implicaţii nu numai
asupra pacientului ca individ dar şi pe plan al comunităţii
generale.
 BIBLIOGRAFIE

Cursul: Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatori

 Chirurgie Silvian Daschievici, Mihai Daschievici

Manual Medical Mark H. Beers

 Ghid practic de etiologie , - Ed. ALL, București, 2012
 Eevaluare și tratament - Autor: Porter Robert și colaboratorii

 Urgente medico- chirurgicale Lucretia Titirca

 Manual de Nursing Coordonator Prof. Dr. Marcean

Cri Vol. I, II, III