COLEGIUL NAȚIONAL MIRCEA ELIADE REȘIȚA

ȘCOALA POSTLICEALĂ AMG

PREGATIREA PREOPERATORIE SI INGRIJIREA

POSTOPERATORIE

Prof. Gal Camelia

Prof. Fenyes Gabriela
Bălean Adina-Geanina
1. Pregătirea generală preoperatorie.
Pregătirea generală preoperatorie, constă în examenul clinic şi paraclinic, pregătirea
psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcţională, vitală şi vegetativa, precum şi observarea
schimbării în starea bolnavului şi regimul dietetic preoperator.
A. Examenul clinic
Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar şi pune în
evidenţă starea fiziologică a bolnavului dând totodată posibilitatea depistării unor deficienţe ale
organismului şi ale unor boli însoţitoare. El este completat de examinări paraclinice.
Examenele de laborator obligatorii :
-determinarea grupei sanguine
-timpii de sângerare
-timpii de coagulare
-hemoglobina
-hematocritul
-glicemie
-uree sanguină
B. Pregătirea psihică
Bolnavul este informat despre necesitatea intervenţiei chirurgicale, riscul, eventualele
mutilări şi i se cere consimţământul.
Se fixează data aproximativă a intervenţiei. Bolnavul este înconjurat cu solicitudine şi
atenţie. Se suprima tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de nelinişte. Bolnavului i se
crează a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut. I se asigura legătură cu
aparţinătorii.
C. Îngrijiri igienice
Dacă starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi îndrumat, ajutat să facă baie sau
dus, urmat de igiena cavităţii bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.
Asanarea focarului de infecţie: Se efectuează controlul stomatalogic la invitaţia medicului
şi dacă este cazul, se efectuează control stomatabogic.
D. Urmărirea funcţiilor vitale
 măsurarea şi notarea temperaturii;
 măsurarea şi notarea pulsului;
 observarea şi notarea respiraţiei (la indicaţia medicului);
 măsurarea şi notarea T.A.;
 observarea diurezei;
 observarea scaunului.
2.Pregătirea din preziua operaţiei
A. Pregătirea generală
 asigurarea repausului fizic, psihic şi intelectual;
 la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
 asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;

 evacuarea intestinului, clismă (dacă nu sunt contra indicaţii: nu se face clismă înaintea
intervenţiilor pe rectocolon);
 asigurarea igienei corporale. Se va efectua baie sau dus pe regiuni la pat.
B. Pregătirea locală
 se curăţă pielea pe regiuni. Pielea păroasă se râde cu grijă, evitându-se să se producă mici
tăieturi (poarta de intrare pentru infecţie, dureroasă la efectuarea dezinfecţiei);
 se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu grijă să nu se scurgă eter pe
regiunea perianala);
 se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
 se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.
Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:
 se întrerupe alimentaţia. Bolnavul nu mănâncă cel puţin 12 ore înaintea intervenţiei
chirurgicale;
 îmbrăcarea se face cu cămaşa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru bărbaţi) şi şosete
în picioare.
 protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon şi puse în noptiera
bolnavului;
 bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;
 îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului de pe buze (prezenţa lor face dificilă
depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoza la nivelul extremităţilor);
 golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau se efectuează sondaj
vezical;
 se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un barbituric (fenobarbital). Se
administrează un vagolitic (atropina). Dozele şi ora injectării sunt indicate de medicul
anestezist.
3. Pregătirea specială a bolnavilor cu risc operator (târâţi)
Îngrijirile acordate acestora, urmăresc să corecteze deficienţele organismului şi să
restabilească echilibrul fiziologic pentru a suporta actul operator şi pentru a evita complicaţiile ce
se pot produce, atât în timpul intervenţiei cât şi după aceasta.
Îngrijirile postoperatorii sunt:
Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la vindecarea completă a
bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se accorda pentru restabilirea funcţiilor organismului,
asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea complicaţiilor. Bolnavul operat sub
anestezie generală, trebuie supravegheat cu toată atenţia până la apariţia reflexelor (de deglutiţie,
tuse, faringian şi cornean), până la revenirea campleta a stării de conştientă cât şi în orele care
urmează, de altfel transportul din sala de aperatie se execută după revenirea acestor reflexe.
Primele zile postoperatorii sunt cele mai dificile pentru pacient şi datorită acestui fapt, în aceste
zile, îngrijirile sunt foarte numeroase. Ele sunt de ordin general şi local-pansamentul.
Supravegherea pansamentului
Imediat ce bolnavul este adus în salon de la sala de operaţie se examinează
pansamentul. Dacă s-a larigt ori s-a deplasat, el va fi întărit cu o faşă nouă suprapusa, fără să se
desfacă cel aplicat în sala de operaţie. Se controlează de mai multe ori pe zi dacă plaga nu
sângerează, dacă pansamentul nu s-a udat cu puroi sau urina. Dacă mai jos de regiunea lezată
apar edeme sau cianoza, se va lărgi pansamentul pentru a evita ischemia regiunii din cauza
tulburărilor de circulaţie. După operaţiile aseptice, dacă pansamentul rămâne uscar şi bolnavul nu
prezintă dureri locale sau febră, se desface numai după 6-7 zile când se scot firele de sutură.
Dacă bolnavul are febră, se plânge de dureri locale, are hemoragii sau plaga supurează se desface
pansamentul pentru controlul plăgii şi se schimbă la intervale fixate de medic. Dacă plaga
supurează, frecventa schimbării pansamentelor se va face în raport cu semnele locale şi generale
pe care le prezintă bolnavul. Când exsudaţia scade, schimbarea pansamentelor se poate face la
intervale mai mare. Cu ocazia pansamentelor se va lucra cu grijă şi blândeţe, pentru a evita
provocarea durerilor inutile. Se examieaza plaga, tegumentele din jur şi secreţiile existente. La
nevoie se fac recoltări pentru însămânţări pe medii de cultură, pentru identificarea germenilor şi
antibiograma. Evoluţia procesului de vindecare a plăgii se notează în foaia de observaţie a
bolnavului.
Îngrijiri de ordin general
a) lupta împotriva durerii
La originea durerilor postoperatorii stau mai mulţi factori care vor fi precizaţi înainte de a
se prescrie analgezicele de rutină. De menţionat că nu se vor administra calmante fără prescripţie
medicală şi fără a se cunoaşte exact caracterul durerii. După intervenţii chirurgicale asupra
organelor interne, durerile pot fi superficiale, de origine parietală sau profunde, de origine
viscerală. Durerile parietale apar datorită tracţiunii musculare asupra suturilor profunde, atunci
când pacientul se mişcă, datoria unui hematom la nivelul plăgii, ceea ce duce la instalarea durerii
prin distensie. Pentru calmarea acestor dureri sunt suficiente analgezice anale sau intervenţii
chirurgicale, în caz de hematom.
Durerile profunde au mai multe cauze:

- perfuzii, rehidratarea venoasă completând necesitatea zilnică, se va ţine cont de starea

cardiacă şi renala a operatului, iar ritmul picăturilor nu va fi rapid
Perfuzile venoase aduc organismului necesarul de apă, electroliţi şi calorii.
Eficacitatea rehidratării va fi controlată prin cantitatea de urină eliminată prin curba diurezei.
i) alimentaţia şi realimentatia
În cazurile cele mai frecvenţă, simple, de chirurgie obişnuită, se va ţine cont de
următoarele principii:
-bolnavul va bea atunci când nu vomită
- va mânca după ce a avut scaun precoce sau după emisia de gaze
- nu va consuma fructe crude sau glucide în exces
În ziua operaţiei, pacientul va bea apă cu linguriţa, rehidratarea fiind completată cu
perfuzii. După 24 de ore – eai, citronada şi supa de zarzavat (numai zeama), iar a doua zi- ceai,
citronada îndulcită, lapte cu ceai şi, de asemenea, zeamă de la supa de zarzavat; a treia zi- iaurt,
fidea, tăiţei cu lapte, piure de cartofi, biscuiţi.
După reluarea tranzitului: carne de pui, peste alb, şi se revine, treptat, la alimentaţia
obişnuită.
Nu trebuie uitat că pentru a favoriza realimentatia, alimentele trebuie să fie calde, bine
preparate, prezentate estetic şi în veselă foarte curată, însoţite de amabilitatea şi bunăvoinţa
asistenţei medicale.
În cazurile speciale, realimentatia este dificilă. O anorexie rebelă sau vărsăturile pot
împiedica reluarea alimentaţiei. În aceste cazuri, alimentele vor fi mixate, mesele vor fi servite în
cantităţi mici, repartizate în 6-7 reprize şi se vor alege alimente cu valoare calorică mare, cum ar
fi: crema de lapte, concentrat de lapte, ou întreg, zahăr (1700 de calorii).
În cazul alimentării prin sondă nazale permanenta, se vor folosi soluţii nutritive ce ajung
până la 3000 de calorii. De exemplu: ou crud, lapte, zeamă de carne, carne mixată (în cantităţi
mici), cacao, zahăr, sare- totul administrat pe sonda.
Câteva precauţii pentru alimentaţia prin sondă:
-ritmul scurgerii lichidului trebuie să fie acelaşi ca la perfuzie
-se testează, treptat, toleranţă la alimentele introduse
 -la sfârşit, se va introduce apă, atât pentru curăţarea sondei, cât şi pentru a se administra
necesarul de apă
În intervenţiile chirurgicale de gravitate medie, rolul asistentei este relativ simplu, el
devine complex şi de o importanţă fundamentală în intervenţii cu gravitate mare.