Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului ce chist ovarian

Pacienta confruntată cu diagnosticul de chist ovarian reacţionează cu frică, spaimă şi

anxietate. Având în vedere , în mod curent, reacţia emoţională la diagnostic, pacienta are nevoie
de timp pentru a simila semnificaţia diagnosticului şi alte informaţii care o vor ajuta în
recuperare. Rolul asistentei medicale constă în o bună informare a pacientei îl legatură cu
afecţiunea şi competenţa acesteia de a discuta cu bolnava.
Examenul clinic general
Examinarea pacientei reprezinta o etapa importanta în viaţa acesteia şi necesităcâstigarea
încrederii, respectarea intimătăţii. La examenul clinic general, asistenta observa :
 culoarea tegumentelor: paloare în anemii, galben ca paiul(posibil cancer);
 aspectul general: conformaţie, repartizarea ţesutului adipos, eventuale localizări
caracteristice, înălţimea, îndepărtarea pilozităţii locale;
 aspectul abdomenului : la inspecţie se poate evidenţia o creştere anormală de volum
datorită unor tumori, vergeturi vechi, prezenţa circulaţiei colaterale; la palpare, facută cu
blândeţe , cu mâna încălzită se poate evidenţia existenţa unei tumori ;
 examenul genital: pacienta goleşte vezica urinară şi rectul şi este aşezată într-o poziţie
comodă care să asigure relaxarea (poziţie ginecologica).
 la inspecţia vulvei se observă conformaţia labiilor, anomalii, inflamaţii (bartholinite ),
rupturi de perineu. Pacienta este rugată să tuşească pentru a evidenţia modificări la
nivelul peretelui vaginal. La examenulcu valvele se permite observarea cavităţii
vaginale a colului uterin, prelevarea de secreţii vaginale sau din canalul cervical .
 tactul vaginal: combinat cu palparea abdominală, efectuat în poziţie ginecologică,
oferă informaţii despre vagin, col, corp uterin şi anexe.Poate fi însoţit de anumite
reacţii din partea femeii determinate în principal de durere.
 tactul rectal: este rezervat virginelor; poate evidenţia o tumora genitală
sauextragenitală, colecţii în fundul de sac posterior .
 Îngrijiri acordate bolnavei cu chist ovarian :
Îngrijiri în urgenţă:
Dat fiind timpul foarte scurt avut la dispoziţie, pregătirea pacientei cu chist ovarian în
urgenţă se face în acelaşi timp cu pregatirea sălii şi a chirurgilor . Pregătirea constă în :
 spălarea cu apa şi săpun numai a zonelor cu risc;
 raderea cu atenţie pentru a nu provoca excoriaţii;
 badijonarea zonei cu un antiseptic colorat;
 eventualele plăgi se vor pansa si se vor proteja foarte atent;
 golirea conţinutului gastric daca este cazul .
Pregătiri pre- şi post operatorii:
Intervenţia chirurgicală reprezintă un eveniment important în viaţa pacientei care va fi
resimţită ca un şoc sau ca o agresiune percepută în mod conştient sau inconştient.
Pregatirea preoperatorie cuprinde :
Bilantul preoperator
 examinari curente ca hemoleucograma, hematocrit, grup sanguin, Rh, ureea sanguină,
glicemie, V.S.H., T.S., T.C., timp Howell, timp Quick, examen de urină,
electrocardiograma şi un examen al secreţiilor genitale. În funcție de vârstă şi de tarele
biologice existente , medicul poate să solicite şi alte explorări : fibrinogen în sânge,
colesterol în sânge .
 alimentaţia în preziua operaţiei este uşor digerabilă, seara se mănâncă, eventual o cană
cu ceai şi pâine prăjită.
 se face o clismă seara şi dimineaţa .
Îngrijirile specifice
 urmăresc probabilele infecţii şi le tratez cu antibiotice prescrise de medic, după
antibiogramă, tratamentul se începe cu câteva zile înainte de intervenţie şi se continuă
şi după aceasta;
 corectarea anemiei se face deoarece în multe afecţiuni ginecologice sângerarea este
importantă şi repetată, ceea ce predispune la complicaţii postoperatorii– șoc,
tromboze.
Pregătirea locală
  se face în funcţie de obiceiul secţiei, de regulă începând cu o zi înainte de operație. Cu
o seară înainte, se îndepărtează pilozitatea pubiană, se face baie generală, se îmbracă
bolnava cu rufărie curată.
 regiunea pe care se face incizia se dezinfectează cu alcool şi se acoperă cu o compresă
sterilă. Dacă acest lucru nu a fost făcut, pregătirea se poate realiza şi în preziua
intervenţiei, prin spălarea şi uscarea regiunii, urmată de dezinfecţia cu alcool sau
tinctură de iod.
 cu ocazia pregătirii regiunii se observă dacă în vecinatatea zonei nu există puncte de
foliculită, eczeme, deoarece sunt surse de infecţie postoperatorie. În dimineaţa
intervenţiei se măsoară temperatura si tensiunea arterială.
 se îndepărtează oja de pe unghii, este atenţionată pacienta să nu-şi dea cu ruj buzele,
explicându-i că astfel sunt mai bine urmărite funcţiile circulatorii şi respiratorii a căror
tulburare intraoperatorie se evidenţiază prin cianoza buzelor şi unghiilor.
 înainte de intrarea în sală, pacienta iși goleşte vezica sau se poate monta o sondă
permanentă.
Îngrijirea postoperatorie
Trebuie avute în vedere urmatoarele elemente de apreciere :
 faciesul bolnavei: trebuie urmărit atent, modificarea putând să ne informeze asupra unor
complicaţii imediate; paloarea exagerată este semnul unei hemoragii interne sau a
prăbuşirii circulaţiei, cianoza este semnul asfixiei, buzele uscate pot evidenţia
deshidratarea ;
 temperatura : uşor scăzută imediat dupa intervenţie, dar poate să crească la 38C în prima
zi, pentru ca apoi să scadă în limite normale. Menţinerea temperaturii peste 37C sau
apariţia febrei în zilele următoare este semn de infecţie;
 respirația: amplă şi rară imediat după operaţie datorită anesteziei, ea devine uşor
accelerată din cauza durerii postoperatorii şi a anxietăţii; revine la normal dupa 24 – 36
ore; menţinerea unui ritm alert prevesteşte o complicaţie pulmonară, iar o respiraţie
zgomotoasă arată o obstrucţie;
 pulsul: trebuie urmărit deoarece creşterea frecvenţei şi scăderea tensiunii arteriale sunt
semnele prabuşirii circulaţiei sau al unei hemoragii în primele ore; în urmatoarele zile
trebuie corelat cu valoarea temperaturii, dat fiind faptul că în intervenţiile pe micul bazin
complicaţiile trombo-embolice sunt mai frecvente;
 tensiunea arteriala: este în directă corelaţie cu pulsul;
 diureza: nu suferămodificări importante; prima micţiune apare de regulă după 6 ore de la
intervenţie; infecţia vezicală favorizată de sondaj poate fi prevenită prin respectarea
condiţiilor de asepsie si antisepsie şi aplicând un unguent în jurul meatului urinar.
 starea generală: bolnava prezintă o uşoară tensiune a peretelui abdominal,chiar o
hiperestezie superficială, moderată şi dureri în primele 2-3 zile după operaţie; combaterea
balonarii se face prin mobilizare precoce, prin stimularea peristaltismului; se aplică la
nevoie tubul de gaze care nu se va menţine mai mult de 2 ore; la indicaţia medicului se
poate administra Miostin.
 restabilirea tranzitului intestinal: este o problemă pe care asistentamedicală trebuie sa o
aibă permanent in atenţie; după ce trece perioada de pareză intestinală postoperatorie,
bolnava incepe să emită gaze, semne că peristaltismul s-a restabilit; in mod normal după
48-72 ore de la intervenţie apare primul semn;
 combaterea durerii: este importantă în primele zile, deoarece durerea face să crescă
anxietatea, favorizează insomnia, impiedică confortul bolnavei; pentru calmare şi
asigurarea a cel putin 8 - 10 ore de somn, se administrează analgezice, tranchilizante şi
barbiturice;
 supravegherea pansamentului: începe dupa ieşirea din sală; se urmăreşte imediat după
intervenţie să nu sângereze, iar în următoarele zile să se menţină uscat;
 reluarea alimentaţiei: se va face cu prudenţă , fără să se aplice o dietă severa;
administrarea de lichide per os începe imediat ce au încetat vărsăturile ( daca au existat )
şi va consta, în prima zi, în ceai, apă, limonadă, zeamă de compot, aproximativ 300 ml; a
doua zi poate să primească supă strecurată alături de lichide dulci ( circa 1000 ml / 24
ore); după apariţia scaunului se adaugă branză de vaci, iaurt, smântână, carne fiartă; în
continuare alimentaţia este completă, variată, vitaminizată;
 mobilizarea: trebuie să se realizeze cât mai precoce, întrucât diminuează frecvenţa
complicaţiilor venoase, evită escarele de decubit şi favorizează creşterea amplitudinii
respiratorii; bolnava va fi ridicată din pat a doua zi cu atenţie, dacă are tub de dren şi
sondă urinară; vârsta înaintată sau intervenţia dificilă nu constituie nici o contraindicaţie
pe care trebuie să le respecte pentru prevenirea complicaţiilor sau recidivelor .
I
Educaţie pentru sănătate
 Sănătatea femeii are o importanţă deosebită pentru îndeplinirea rolului său social.
Educaţia pentru sănătate începe de la vârste foarte tinere şi trebuie adaptată fiecarei etape
fiziologice din viaţa femeii. Un lucru de neglijat este faptul că cunoştinţele mamei se răsfrâng în
comportamentul igienic de mai târziu al fetiţei, de aceea mama are datoria de a o educa să își
formeze deprinderi sanătoase privind igiena, alimentația și faptul de a avea un stil de viață
sănatos.
Factorii care cresc riscul de apariţie a chistului ovarian funcţional sunt:
- istoric de chist ovarian funcţional;
- administrarea în mod curent de clomiphene citrate, cum sunt Clomidul şi Serophenul, pentru
a produce ovulaţia;
- folosirea de implanturi de levonorgestrel (sistem Norplast) ca anticoncepţionale. Dacă se
folosesc aceste implanturi se recomandă prezentarea la medic şi scoaterea implantului;
- sterilizarea tubară (legarea trompelor) poate creşte riscul de chist ovarian funcţional.
Se recomandă prezentarea urgentă la medic în următoarele situaţii:
- durere pelvină severă apărută brusc, însoţită de greaţă şi vărsături;
- sângerare vaginală abundentă;
- lipotimie bruscă sau slăbiciune;
- ameţeală bruscă însoţită de disconfort abdominal care durează mai mult de 2 ore.
Majoritatea chisturilor ovariene funcţionale sunt inofensive, asimptomatice şi dispar fără
tratament.
Chistul ovarian funcţional nu poate fi prevenit dacă există ovulaţie. Tot ceea ce scade
frecvenţa ovulaţiei, scade riscul de producere a chistului ovarian.
Anticoncepţionalele, sarcina, alăptarea la sân în primele 6 luni previn ovulaţia.
Ovulaţia încetează complet la menopauză.