COLEGIUL NAȚIONAL MIRCEA ELIADE REȘIȚA

ȘCOALA POSTLICEALĂ AMG

Particularități de îngrijire cu hemoragie digestivă

Prof. Gal Camelia

Prof. Fenyes Gabriela
Bălean Adina-Geanina
Hemoragiile digestive sunt extravazarea de sânge în lumenul digestiv în urma unor leziuni
gastrointestinale. Hemoragiile apărute în urma afecțiunilor localizate în esofag, stomac și duoden
până la unghiul duodeno-jejunal se numesc hemoragii digestive superioare (HDS). Acestea
reprezintă 90% din hemoragiile digestive.

Hemoragia digestivă superioară (H.D.S) este sângerarea care are loc în esofag, stomac,
duoden și jejunul proximal, exteriorizându-se în special prin hematemeză (vărsături cu sânge)
și/sau melenă (scaun cu sânge).

Hemoragiile cu sursă după valvula ileocecală se numesc hemoragii digestive inferioare (HDI) și
nu au un risc vital crescut, majoritatea producându-se în boli cronice sau în urma tratamentului
anticoagulant.

Hematemeza

Hematemeza este eliminarea prin vărsătură de sânge roşu (proaspăt) în sângerările mari sau
sânge digerat cu aspect de “zaţ de cafea” prin digestia gastrică a hemoglobinei din sângele care a
stagnat câteva ore în stomac, în pierderile mai mici. Hematemeza apare numai în sângerările
suprajejunale, de regulă la pierderi de peste 1000ml şi este urmată de emisia de scaune melenice.

Hematemeza apare brusc, fiind adesea precedată de durere epigastrică, greață, amețeli,
slăbiciune, transpirații, anxietate.

Melena

Melena este emisia de scaune negre moi, lucioase ca păcura, fetide. Apare în pierderi acute a cel
puțin 60-80 ml de sânge din tractul digestiv superior cu un tranzit intestinal de minim 8 ore şi
încă 3-4 zile după încetarea hemoragiei, aşa zisa “melena reziduală”. Prezența melenei nu
înseamnă neapărat sângerare activă, dar arată cert existența unei sângerări recente.

Sângele eliminat din intestin prin melenă este “negru ca păcura”, fiind digerat de sucurile
digestive. Melena apare când în intestin pătrund cel puțin 50-80 ml. Melena se succede
hematemezei, fiind de fapt faza doi al unei hemoragii digestive superioare.

Hematochezia reprezintă eliminarea de sânge proaspăt prin scaun din hemoragii digestive
superioare masive, cu pierderi mari de peste 1 litru de sânge prin erodare arterială sau rupturi de
varice esofagiene, însoțite de un tranzit intestinal accelerat cu durata sub 8 ore.

Rectoragia și anoragia reprezintă pierderea de sânge roșu în cursul defecației sau independent
de aceasta.

Tipuri de H.D.S. – hemoragia digestivă

 H.D.S. mică – se pierd până la 250 ml și nu apar efecte sistemice.

 H.D.S. moderată – cantitatea de sânge pierdută este între 250 și 1000 ml, hemoglobina
rămâne peste 10%.
 H.D.S. masivă – pierderea depășește 1000 ml, sângerarea determină șoc, iar
hemoglobina scade sub 8%. Pacientul prezintă agitație, anxietate sau chiar pierderea
 conștienței. Atunci când pierderile depășesc 2000 ml se instalează starea de colaps, cu
dispnee accentuată, absența pulsului și poate determina decesul pacientului.

Cauze

 Afecțiuni ale esofagului: varice esofagiene, ulcer peptic al esofagului, tumori maligne și
benigne, diverticul esofagian, etc.
 Afecțiuni ale stomacului și duodenului: ulcer gastric și duodenal,gastrite hemoragice,
tumori maligne și benigne ale stomacului și duodenului, traumatisme.
 Afecțiuni ale intestinului subțire, hipertensiune portală, boli ale
organelor învecinate sau boli de sânge.

Semne și simptome în hemoragia digestivă superioară Manifestări de dependență

În hemoragiile digestive mici, semnele clinice sunt în general absente. Uneori poate să apară:
slăbiciune, transpirații reci, hipotensiune arterială sau lipotimie.

În hemoragiile digestive moderate se observă: tahicardie, amețeli, tulburări de vedere (vedere în

ceață), hipotensiune arterială, lipotimie.

În hemoragiile digestive masive apar semne de șoc hipovolemic, paloare, polipnee, anxietate,
extremități reci, tahicardie, hipotensiune arterială, tendință de pierdere a cunoștinței. Atunci când
pierderile depășesc 2000 ml se instalează starea de colaps, cu dispnee accentuată, absența
pulsului și poate determina decesul pacientului.

Diagnostic

 Anamneză – Examen clinic

 Examen hematologic complet (hemoglobină, hematocrit, eritrocite, uree, creatinină,
glicemie, bilirubină, probe de coagulare, VSH, grup sanguin, Rh.);
 Examen radiologic (explorarea intestinului subțire și a colonului prin irigoscopie, tranzit
baritat, radiografie pe gol etc);
 Endoscopie digestivă.

Conduita de urgență în hemoragia digestivă superioară

 Repaus la pat în decubit dorsal;

 Se interzice orice efort fizic;
 Supravegherea functiilor vitale. În hemoragiile masive, supravegherea se face din oră în
oră: se recoltează sânge pentru determinarea hematocritului, numarului hematiilor,
hemoglobinei (hemograma). Se recoltează scaun pentru pentru a îl trimite la laborator în
vederea punerii în evidență a hemoragiilor oculte;
 Internare – bolnavul cu H.D.S. trebuie în mod obligatoriu să fie internat, pentru a se evita
agravarea hemoragiei și pentru a fi monitorizat pacientul;
 La nevoie – transfuzie de sânge, perfuzie cu substituenți de volum;
 Suprimarea alimentației pe gură;
 Administrarea de lichide reci, cu lingurița. Începând cu ziua a treia se introduc legume
fierte, carne slabă, supe.
 Când hemoragia se datorează varicelor esofagiene, se introduce sondă cu balonaș
esofagian compresiv (sonda Blakemore);
 Dacă hemoragia nu se oprește, se recurge la intervenție chirurgicală.
Intervenţiile asistentului medical în cazul unui pacient cu hemoragie digestivă superioară

 Asistentul medical face evaluarea clinică rapidă a parametrilor hemodinamici (se vor
determina frecvența pulsului, tensiunea arterială, se vor inspecta atent tegumentele şi
mucoasele pentru depistarea semnelor de şoc);
 administrează medicația prescrisă de medic;
 chiar dacă starea este stabilizată, supraveghează permanent funcțiile vitale, diureza și
bilanțul pierderilor sanguine;
 asistentul medical trebuie să cunoască cum a debutat hemoragia și să observe
manifestările de dependență ale pacientului (paloare, extremități reci, cearcăne,
transpirații reci, puls accelerat, agitație, anxietate, sete);
 asistentul medical trebuie să diferențieze și să identifice epistaxisul și hemoptizia (sânge
roșu, aerat, spumos), față de hematemeză (precedată de greață, pacient cu antecedente de
afecțiuni digestive, cu sânge alterat, digerat, negru, amestecat cu resturi alimentare);
 se recoltează sânge pentru hematocrit, număr de trombocite, indicii de coagulare, uree,
grup sanguin, Rh;
 pacientul poate fi aşezat în poziţie Trendelenburg pentru ameliorarea irigaţiei cerebrale,
asigurând protecţia împotriva pericolului de aspiraţie a refluxului conţinutului gastric
hemoragic mai ales la pacienţii cu conștienta alterată şi reflexele diminuate;
 se pregătesc două căi venoase periferice sigure (branulă) şi se instituie perfuzia cu soluţii
cristaloide (ser fiziologic, soluţie Ringer) la recomandarea medicului;
 montarea unei sonde de aspiraţie; instalarea unei sonde de aspiraţie furnizează date
importante pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice;
 aspirarea de sânge din stomac în prezența unor rectoragii permite diagnosticul de
hemoragie digestivă superioară;
 aspirarea de sânge proaspăt indică o hemoragie activă;
 reapariţia sângelui după ore sau zile indică recidiva hemoragică;
 în formele ușoare, asigură alimentația cu regim hidric în prima zi, apoi sunt permise
brânză dulce, smântână, unt, ouă, carne slabă;
 în afară de măsurile igienico-dietetice riguroase, asistentul medical are intervenții
autonome și la indicația medicului pentru: combaterea grețurilor, efectuarea bilanțului
hidroelectrolitic, combaterea stării de anxietate;