INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURI

INTRODUCERE
Fractura este intreruperea continuitatii unui os, datorata unor traumatisme.

Probleme de dependenta :
-durere vie
-impotenta functionala
-echimoza
-mobiliate anormala in focar
-crepitatii osoase

Tratament:
1.Ortopedic: reducere si imobilizare
2 Chirugical: osteosinteza

Interventii:
-asigura suplinirea nevoilor unde sunt manifestari de dependenta(ingrijirea tegumentelor si
mucoaselor, alimentatai pasiva, hidratarea, imbracarea-dezbracarea, transportul pacientului,
ajutor la mobilizare etc.)
-adm trat medicamnetos prescris
-pregegatirea pacientul pentru :investigatii, operatie
-recolteaza analize de laborator
-monitorizeaza functiilor vitale

Clasificarea fracturilor se face dupa mai multe criterii, unul dintre acestea fiind comunicarea cu
exteriorul, astfel ca fracturile pot fi :
- fracturi inchise cand segmentele osoase sunt acoperite cel putin de piele.
- fracturi deschise in care pielea a fost lezata si osul ajunge in contact cu exteriorul. In acest
caz se poate infecta, poate apare un proces septic de osteita sau chiar osteomielita care intarzie
vindecarea sau poate da nastere unor complicatii, distrugeri osoase, calus vicios, pseudoartroze.
Fractura deschisa este forma cea mai grava din punct de vedere al evolutiei locale precum si a
starii generale a bolnavului. Aceste fracturi sunt deseori multiple si apar in asociere cu alte
leziuni ale membrelor viscerelor si tegumentelor , in marile accidente, ceea ce face tratamentul
lor anevoios si indelungat.
 INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURI

INGRIJIREA BOLNAVILOR

In atentia asistentului medical care urmareste evolutia bolnavului cu fractura si care este
imobilizat la pat in aparat gipsat, sau prin osteosinteza, se afla acordarea urmatoarelor ingrijiri :

a)Crearea conditiilor optime de confort prin :

asigurarea unui pat corespunzator patul universal este special construit pentru
tratamentul osteoarticular si poate fi adaptat conditiilor cerute de afectiune. Patul nu va fi asezat
sub fereastra sau aproape de usa pentru ca este foarte dificila protejarea bolnavului fata de
curentii de aer ;
este bine ca bolnavul sa fie amplasat intr-o camera mica , linistita ;
confortul bolnavului trebuie asigurat prin schimburi pasive de pozitie, binenteles
limitate ;
satisfacerea nevoilor permanente de miscare si energie ale copiilor prin jocuri, carti de
controlat, care ii ajuta sa suporte mai usor aceasta perioada de imobilizare.

b)Igiena generala si corporala :

aerisirea salonului ;
curatarea si schimbarea asternutului si lenjeriei de corp de cate ori este nevoie ;
toaleta corporala sub forma de bai partiale la pat, se va efectua cu atentie pentru ca
gipsul sa nu se imbibe cu apa. Se va acorda atentie toaletei perianale ;
se va urmari : igiena gurii, spalarea mainilor inaintea fiecarei mese, precum si igiena
saptamanala a parului.

c) Alimentarea bolnavilor :
alimetarea se va face la pat sau pasiv, asigurandu-se o pozitie comoda a bolnavului ;
bolnavul imobilizat in pozitie orizontala va fi intors pe partea stanga, atat cat este
posibil , iar sub cap i se va aseza o perna. Tava cu mancare se aseaza la marginea patului, pe un
servetel curat sau pe o masuta de inaltime adecvata, trasa langa pat.

d)Supravegherea starii generale :

se urmaresc si se noteaza zilnic functiile vitale si vegetative (puls, respiratie, tensiune
arteriala, temperatura, diureze, scaun) ;
examinarile paraclinice vor fi executate la pat, iar daca nu este posibil, bolnavul va fi
transportat cu patul la serviciul respectiv.
 INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURI

e)Prevenirea escarelor :
Una din complicatiile de temut ale bolnavilor imobilizati timp indelungat la pat o constituie
ecarele de decubit.
Regiunile unde intre tegument si suprafata osoasa nu se intrerupe un strat de tesut adipos sau
muscular, care sa protejeze tesutul cutanat si subcutanat vor fi irigate intr-o masura insuficienta,
ce va avea ca rezultat aparitia unor tulburari trofice ce se manifesta sub forma de escare. La
inceput apare o zona dureroasa la presiune si pielea se ingroasa datorita tulburarilor de
circulatie , ce se poate transforma in escare daca nu se intrevine in mod corespunzator.
Factorii favorizanti ai aparitiei escarelor sunt : caldura, umezeala , neglijarea igienei
tegumentelor, cearsaf mototolit, neintins sau cu cusaturi, orice neregularitate de pe suprafata
patului, edeme, piele uscata si subtire.
Pentru a preveni aparitia escarelor, asistentul medical va urmari :
evitarea executarii unei presiuni continue pe aceleasi regiuni, realizata prin
modificarea pozitiei bolnavului la interval de maxim doua ore ;
va verifica sistematic zonele predispuse la aparitia escarelor, cunoscand
rapiditatea cu care acestea apar ;
va asigura bolnavului un pat comod, cu lenjerie curata, cearsaf bine intins, fara
cute, asezand sub regiunile periclitate perne sau colaci de protectie ;
se vor indeparta din pat resturile alimentare si obiecte care ar putea produce prin
comprimare tulburari locale de circulatie ( nasturi, medicamente, bucati de gips) ;
va asigura masarea zilnica a zonelor predispuse la aparitia escarelor timp de
zece minute, pentru a se realiza activarea circulatiei. Lenjeria de corp va fi imediat inlocuita cu
lenjerie curata si uscata.
Daca cu toate aceste masuri si ingrijirile respective s-au format totusi escare, se va anunta
medicul si plaga se va ingriji dupa principiile tratamentului plagilor.
Starea tegumentelor reprezinta oglinda calitatii muncii profesionale si a
constiinciozitatii asistentului medical.

f)Supravegherea si asigurarea tranzitului intestinal :

Starea de imobilizare favorizeaza constipatia de aceea vor fi supravegheate si inregistrate
emisiile de scaun.

g)Prevenirea altor complicatii:

pneumoniile hipostatice se previn prin ridicarea bolnavului de pe planul patului
si prin efectuarea exercitiilor de gimnastica respiratorie, executata sistematic de mai multe ori pe
zi , daca este cazul, administrarea de aerosoli cu Mucosolvin;
aparitia trombozelor venoase este prevenita prin efectuarea masajului unor al membrelor
neimobilizate. Miscarile de masaj vor inviora circulatia, viteza sangelui din vase va creste , fapt
care previne coagularea intrevasculara;
deformarile articulare, pozitiile vicioase ale membrelor si ale coloanei vertebrale pot fi
prevenite prin asigurarea pozitiei corecte in pat cu ajutorul sacilor de nisip , rezematoarelor si a
pernelor.

h)Pregatirea bolnavului pentru explorarea radiologica a sistemului osteo-articular.

 INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURI

Explorarea radiologica a sistemului osteo-articular se efectueaza in scopul de a studia

morfologia si functionalitatea unor oase, articulatii pentru stabilirea diagnosticului corect.
Pregatirea psihica a bolnavului : se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii
precum si conditiile efectuarii acesteia.
Pregatirea fizica a bolnavului :
se dezbraca regiunea expusa examinarii, se indeparteaza obiectele radioactive;
daca membrul examinat nu poate fi mentinut in pozitie optima fara atele, se vor folosi
atele transparente pentru razele X;
medicul radiolog va stabili pozitia adecvata a bolnavului pentru a fi examinat, iat
asistentul va ajuta bolnavul pentru mentinerea acestei pozitii;
dupa terminarea examenului, bolnavul va fi readus in salon;
examenul radiologic se va consemna in foaia de observatie.

Tratamentul general
Este bine ca asistentul medical sa cunosca foarte bine acest tratament inainte de a aplica
tratamentul specific, pentru ca el incepe din momentul contactarii ranitului si a degajarii lui de
sub agentul traumatic.
Analgezicele si tranchilizantele constituie tratamentul de fond care asigura confortul
bolnavului in perioada ce urmeaza accidentului. La acestea se pot adauga antibioticele,
bacteriostaticele, veccinarile (antitetanica, antigangrenoasa etc), reechilibrarea hemodinamica,
tratamentul antisoc, precum si altele in functie de complexitatea fracturii.
Ulterior, dupa rezolvarea fazei de urgenta , vitaminele, mineralele, proteinele cu greutate
moleculara mijlocie, alimentatia bogata in legume si zarzavaturi , suplinirea unor eventuale
disfunctii endocrine, pot contribui la evolutia favorabila a leziunilor.

Tratamentul local ortopedic

In ciuda progreselor medicinii moderne, la baza tratamentului fracturilor raman
principiile enuntate cu decenii in urma de Bhler:
reducerea cat mai exacta a fragmentelot fracturii;
mentinerea ( imobilizarea) cat mai buna a reducerii pana la consolidare;
mobilizarea articulatiilor libere, contractiile musculare, miscarea celorlelte segmente ale
corpului penru evitarea redorilor, tulburarilor trofice si vasculare.

Reducerea fracturilor:
Reducerea fracturilor poate fi facuta:
-imediat ( extemporaneu) la locul accidentului, la policlinica ( in ambulatoriu) sau in
spital cand se modifica starea generala a bolnavului, in politraumatisme , in caz de
ireductibilitate etc;
-progresiv ( extensia continua prin diferite metode) apoi se imobilizeaza in aparat gipsat;
-amanata pentru o perioada din diferite motive precum starea generala grava, leziuni la
organele vitale, fracturi deschise complicate, etc, si care se realizeaza prin reduceri apreciate
( dispozitive speciale, osteosinteza, osteotaxie-fixator extern).
Reducerea fracturii se face dupa anamneza ( pentru a identifica mecanismul fracturii,
reducerea reprezentand in mare repetarea inversa a mecanismului fracturii) si examen radiologic.
 INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURI

Ideal, o fractura trebuie redusa imediat dupa accident. Chiar specialist fiind, daca nu
avem conditiile optime de imobilizare a fracturii reduse, este preferabil sa ranuntam si sa aplicam
o imobilizare provizorie cat mai buna. Cea mai buna incercare de reducere de urgenta este
tractiunea si axarea in cele trei planuri a segmentului de membru afectat si mentinerea acestei
pozitii cu prinderea articulatiilor proximala si distala fata de focarul fracturii.
Reducerea se poate obtine :
ortopedic clinic ( semne externe);
radiologic ( sub control RX pe ecran video);
chirurgical prin deschiderea focarului si fixarea prin osteosinteza.
Reducerea ortopedica se face manual si instrumentar (dispozitive de reducere, mase
ortopedice etc).
Reducerea ortopedica manuala . In efectuarea acestei tehnici, asistentului medical ii sunt
distribuite o serie de responsabilitati pentru a ajunge la o buna reducere ortopedica, care trebuie
cunoscuta foarte bine. Dupa efectuarea anastezieie locale sau generala reducerea se face cu multa
usurinta.
Intotdeauna sunt necesare trei cadre medicale pentru a realiza o reducere corecta a
fracturii. Un asistent medical face extensia, un alt asistent contraextensia dupa ce fragmentele
ososase s-au indepartata intre ele, medicul chirurg sau ortoped face reducerea fracturii, asezand
fragmentele ososase cap la cap si cat mai corect in axul osului.
Aceasta manevra se numeste reducere ortopedica si este metoda cea mai simpla si de
aceea este prima folosita. Se efectueaza examenul radiologic al fracgemnteleor si apoi se aplica
aparat gipsat. Dupa aplicarera gipsului se mai face si un exament radiologic pentru a vedea daca
fragmentele ososase sunt bine reduse. Daca nu se reuseste o reducere corecta se va face o
reducere sangeranda.
Contributia asistentului medical este foarte importanta in reducerea ortopedica manuala si
pentru rolul de a incuraja bolnavul , sa-i diminueze starile de neliniste si teama, sa-i explice
necesitatea acestei tehnici ce contribuie la refacerea sanatatii lui si sa-l educe pentru a putea
continua acordarea ingrijirilor necesare.
Mentinerea reducerii fracturii se obtine prin aparate gipsate sau osteosinteza..
Aparatele gipsate:
Cu toate progresele chirurgiei in ortopedie si treumatologie , aparatul gipsat isi
pastreaza valoarea, el neputand fi , practic, inlocuit cu alta metoda terapeutica.
Aparatul gipsat reprezinta mijlocul cel mai bun, cel mai expeditiv si cel mai
practic de imobilizare eterna a fracturilor. El poate fi aplicat in toate serviciile chirurgicale
precum si la nivelul oricarei formatiuni medicale, cu conditia sa fie confectionat, instalat si
urmarit corect de catre medic cu experienta.
 INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURI

Principiile tratamentelor cu aparate gipsate:

- aparatul gipsat trebuie aplicat pe o situatie locala a membrului bine cunoscuta si care
trebuie mentinuta un oarecare timp;
- aparatul gipsat , chiar provizoriu, trebuie aplicat corect ca si cand ar fi definitiv.
Aparatele circulare sunt preferate atelelor.
- aplicarea sa trebuie sa fie netraumatizanta, sa menajeze zonele sensibile sau
susceptibile de leziuni, de decubit sau de compresie.
- aparatul gipsat trebuie sa fie perfect mulat dupa reliefurile segmentului de membru,
suficient de strans pentru a nu permite miscari in interiorul sau, dar si suficient de larg
pentru a nu genera tulburari vasculare sau trofice.
- un aparat gipsat trebuie sa depaseasca articulatiile proximala si respectiv distala
fracturii care articulatii trebuie sa fie usar flectate pentru a bloca rotatiile segmentului
lezat in interiorul gipsului.
- orice forma se da aparatului gipsat, acesta trebuie sa respecte pozitia fundamentala a
membrului si sa permita contractiile izotermice ale acestuia.
- aparatul gipsat trebuie sa fie solid , dar in acelasi timp usor de realizat estetic. In acest
scop se poate recurge la aparatele gipsate cu atele inglobate ( din ghips, furnir,
meteriale plastice poroase, bare de aluminiu).
- orice aparat gipsat trebuie supravegheat atent , la ficare ora in prima zi, apoi zilnic,
daca se poate. In orice caz , controlul in primele ore, apoi 1-2-3-10-21 zile este
obligatoriu pentru a decela orice eventuala tulburare de ordin vascular nervos sau
trofic, situatie in care aparatul gipsat trebuie modificat sau chiar inlaturat.
In cazul unei fracture deschise , aceast este o urgen care trebuie rezolvat integral n
primele 6 ore de la accident prin:
- ndeprtarea complicaiilor generale i locale care amenin viaa traumatizatului
(stop cardiorespirator, embolii, hemoragii externe) dac este cazul;
- mbrcmintea sau nclmintea din segmentul rnit vor fi tiate cu un cuit, lam
sau foarfec pentru a nu provoca suferine inutile bolnavului, plaga va fi inspectata
(aspectul plagii) pentru a constata dac exist impuriti (pmnt, lemn, testuri etc.);
- exploatarea instrumental a plgii cutanate (la locul accidentului), n scopul
prezicerii acesteia cu focarul de fractur este interzis;
- toaleta fizic i chimic a tegumentului din jurul plgii (cu ap i spun, degresarea
cu eter sau benzin i dezinfectarea cu alcool, tinctur de iod);
- toaleta fizic i chimic a plgii, se ndeprteaz impuritile libere cu instrumente
sterile, se cur plaga prin tergere cu soluie de eter iodat sau neofalin 0,5%. Aceste
soluii nu altereaz vitalitatea esuturilor sntoase. n caz de impregnri cu
impuriti, plaga poate fi curat i cu ser fiziologic, cloramin 0,2%, permanganat
de K 1/1400 de culoare roz pal. Nu trebuie pudrate plgile cu antibiotice;
- se mai sterilizeaz a dat tegumentul din jurul plgii (alcool, tinctur de iod);
- se aplic comprese sterile (pansament). n caz de hemoragii, care intereseaz vasele
mici, hemostaza se face cu un pansament compresiv. nfarea se aplica n mod
diferit, n funcie de regiunea anatomic n care exist rana;
- imobilizare provizorie;
 INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURI

- se face profilaxia antitetanic (este o msura de urgen dar ea poate fi fcut i la

ealonul urmtor, dispensar spital);
- cnd funciile vitale nu sunt afectate i cnd nu exist i un traunatism abdominal,
vor fi administrate antalgice (agocalmin, mialgin n injecii I.M.);
- transportul la spital n cele mai bune condiii ntr-un serviciu de traumatologie.
- Toate manevrele se vor face cu maximum de menajare a traumatizatului, cu mult
blndee i atenie spre a nu genera complicaii (ruptura unor oase sau nervi din
vecintate). De asemenea, toate aceste manevre nu trebuiesc executate n
camplexitatea lor, nici la locul accidentului, nici n camera de gard, dect n cazul n
care se tie c, dintr-un motiv sau altul, leal, nu va putea fi operat n primele 4-5 ore
de la accident. n mod normal aceti bolnavi trebuie operai imediat, toaleta riguroas
a plgii fiind fcut de chirurg n sala de operaii ca un timp operator esenial
premergtor fixrii osului fracturat.
- n aceste situaii, care sunt curente, primul ajutor la bocul accidentului i
n camera de gard, trebuie s se limiteze la splarea rapid, prin jet, a plgii cu soluii
antiseptic.
 INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURI

ANALIZE RECOLTATE
GLICEMIE - se recoltez snge prin puncie venoas, respectnd reguli de asepsie, 2-3
ml snge pe NaF, iar n urgen 5 ml snge.

H.L.G. - se recoltez snge capilar prin nepare sau se recolteaz 2 ml snge prin
puncie venoas pe Na2 EDTA sau complexan.

UREE - se recolteaz prin puncie venoas strict cu seringa de 2 ml, perfect sterilizat i
uscat, fr staza venoas.

V.S.H. - se recolteaz snge prin puncie venoas, strict cu sering de 2 ml, perfect
sterilizat i uscat, fr staz venoas.
- n sering se aplic 0,4 ml citrat de Na 3,8% + 1,6 ml snge,
- se scurge amestecul citrat-snge n eprubet i se agit lent,
- se cronometreaz timpul de sngerare i timpul de coagulare.

T.S. - prin neparea lobului urechii

T.C. - prin neparea pulpei degetului
Se cronometreaz timpul de sngerare i respectiv timpul de coagulare.
 INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURI

PREGTIREA PREOPERATORIE I
NGRIJIREA POSTOPERATORIE
1.Pregtirea general preoperatorie.
Pregtirea general preoperatorie, const n examenul clinic i paraclinic, pregtirea psihic,
ngrijiri igienice, urmrirea funcional, vital i vegetativ, precum i observarea schimbrii n
starea bolnavului i regimul dietetic preoperator.

A. Examenul clinic
Acesta este efectuat de ctre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar i pune n eviden
starea fiziologic a bolnavului dnd totodat posibilitatea depistrii unor deficiene ale
organismului i ale unor boli nsoitoare. El este completat de examinri paraclinice.

B. Pregtirea psihic
Bolnavul este informat despre necesitatea interveniei chirurgicale, riscul, eventualele mutilri i
i se cere consimmntul.
Se fixeaz data aproximativ a interveniei.
Bolnavul este ncanjurat cu solicitudine i atenie.
Se suprim tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de nelinite.
Balnavului i se creaz a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plcut.
I se asigur legtura cu aparintorii.

C. ngrijiri igienice
Dac starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi ndrumat, ajutat s fac baie sau du,
urmat de igiena cavitii bucale, ngrijirea prului, tierea unghiilor.
Asanarea focarului de infecie. Se efectueaz controlul stomatalogic la invitaia medicului i dac
este cazul, se efectueaz control stomatabogic.

D. Urmrirea funciilor vitale

- msurarea i notarea temperaturii;
- msurarea i notarea pulsului;
- observarea i notarea respiraiei (la indicaia medicului);
- msurarea i notarea T.A.;
- observarea diurezei;
- observarea scaunului.

2.Pregtirea din preziua operaiei

A. Pregtirea general
 INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURI

- asigurarea repaosului fizic, psihic i intelectual;

- la prescripia medicului, seara, se administreaz un calmant;
- asigurarea alimentaiei necesare normale, alimente uor digerabile;
- evacuarea intestinului, clism (daca nu sunt contra indicaii);
- asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau du pe regiuni la pat.

B. Pregtirea local
- se cura pielea pe regiuni. Pielea proas se rade cu grij, evitndu-se s se produc mici tieturi
(poart de intrare pentru infecie, dureroasa la efectuarea dezinfeciei);
- se degreseaz pielea cu comprese sterile mbibate cu eter (cu grij s nu se scurg eter pe
regiunea perianal);
- se dezinfecteaz pielea cu un antiseptic (alcool, tinctur de iod);
- se acoper cmpul operator la indicaia medicului.

Pregtirea din dimineaa interveniei:

- se ntrerupe alimentaia. Bolnavul nu mnnc cel puin 12 ore naintea interveniei chirurgicale;
- mbrcarea se face cu cma de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru brbai) i osete n
picioare.
- protezele dentare mobile vor fi scoase, nvelite ntr-o bucat de tifon i puse n noptiera
bolnavului;
- bijuteriile vor fi predate familiei sau administraiei spitalului;
- ndeprtarea lacului de pe unghii ca i a rujului de pe buze (prezena lor face dificil depistarea
semnelor de anaxie manifestate prin cianoz la nivelul extremitilor);
- golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o miciune voluntar sau se efectueaz sondaj vezical;
- se va administra hipnotic opiaceu (morfin, mialgin) sau un barbituric (fenabarbital). Se
administreaz un vagolitic (atropina). Dozele i ora injectrii sunt indicate de medicul anestezist.

3. Pregtirea special a bolnavilor cu risc operator (tarai)

ngrijirile acordate acestora, urmresc s corecteze deficienele organismului i s

restabileasc echilibrul fiziologic pentru a suporta actul operator i pentru a evita complicaiile ce
se pot produce, att n timpul interveniei ct i dup aceasta.
ngrijirile postoperatorii sunt:
ncep imediat dup intervenia chirurgical i dureaz pn la vindecarea complet a
bolnavului. ngrijirile postoperatorii se accord pentru restabilirea funciilor organismului,
asigurarea cicatrizrii normale a plgii i prevenirea complicaiilor. Balnavul operat sub anestezie
general, trebuie supravegheat cu toat atenia pn la apariia reflexelor (de deglutiie, tuse,
faringian i cornean), pn la revenirea camplet a strii de contien ct i n orele care
urmeaz, de altfel transportul din sala de aperaie se execut dup revenirea acestor reflexe.