LAUZIA FIZIOLOGICA

Lauzia reprezinta intervalul de 6-8 saptamani dupa nastere necesar pentru refacerea starii organismului de dinaintea sarcinii si reluarea functiei organelor genitale. Din punct de vedere legislativ, concediul medical de lauzie este de 63 de zile din care 42 sunt obligatoriu de efectuat dupa nastere. Pentru perioada de lauzie cuprinde trei etape distincte: lauzia imediata, lauzia propriu-zisa (secundara) si lauzia tardiva. Lauzia imediata cuprinde primele 24 ore de dupa nastere, cand lauza trebuie atent supravegheata pentru a depista eventualele complicatii hemoragice si a interveni prompt. Primele 4 ore dupa nastere prezinta pericolul maxim de hemoragie. Imediat dupa nastere, lauza se simte obosita si are tendinta de a adormi. Aceasta stare depinde foarte mult de durata si de intensitatea travaliului. Tot in aceasta perioada poate aparea senzatia de frig (frisonul fiziologic) datorata efortului muscular, pierderilor de sange si pierderilor de caldura din timpul nasterii. Dupa o nastere eutocica, starea generala a lauzei se amelioreaza vizibil, de la o zi la alta. Resorbtia edemului din sarcina incepe imediat dupa nastere si se definitiveaza in cateva zile. Dupa resorbtia edemelor, volemia revine la normal, ceea ce determina valori normale ale tensiunii arteriale si pulsului. De asemenea, frecventa respiratorie revine la valori normale. Lauzia propriu-zisa cuprinde intervalul de 10-12 zile dupa nastere. Principalele complicatii din aceasta perioada sunt infectiile locale. Pe parcursul primelor zile dupa nastere, tranzitul intestinal este incetinit, ceea ce mentine constipatia de pe parcursul sarcinii. Evacuarea intestinului se face la 24-36 ore dupa nastere si, daca aceasta nu se produce spontan, se efectueaza clisma. Se va avea in vedere un regim alimentar adecvat. Se recomanda un regim lacto-vegetarian in primele zile dupa nastere, iar din ziua a treia se poate trece la un regim alimentar echilibrat si diversificat cuprinzand carne, lapte si derivate, legume, fructe si lichide (supe, compot, ceai). Pe periada alaptarii, se recomanda evitarea consumului de fasole, mazare, varza murata, mezeluri, condimente. Sunt contraindicate alcoolul, tutunul, cafeaua, bauturile acidulate si foarte

dulci, prajelile. In aceasta perioada este posibila declansarea unei crize hemoroidale care se poate datora si efortului depus la nastere. Boala hemoroidala se trateaza prin igiena locala, combaterea constipatiei si prin aplicatii locale de doxiproct, proctoline si hemorzon. Este posibila in aceasta perioada si poliuria tranzitorie, datorita edemelor din sarcina. Dupa operatie cezariana sau dupa o nastere laborioasa poate aparea hipotonie vezicala. Cateterismul uretral poate provoca infectii urinare si, de aceea, se recomanda apelarea la el numai in caz de necesitate. Pentru favorizarea reluarii mictiunilor spontane, se recomanda mobilizarea precoce a lauzei si aplicarea de comprese locale calde. Mobilizarea precoce favorizeaza si prevenirea trombozelor si evacuarea intestinului. Sistemul muscular isi reia tonicitatea normala si dispar treptat imbibitia si relaxarea musculara caracteristice perioadei de sarcina. Dispare masca gravidica, se modifica vergeturile de la nivelul peretelui abdominal prin modificarea culorii in alb-sidefiu, aparatul respirator isi reia amplitudinea normala, se instaleaza lactatia, ca act reflex cu participare hormonala. Nou-nascutul va fi alaptat la 12 ore dupa nastere, momentul primei alaptari depinzand de starea mamei si a copilului. In primele 3-4 saptamani, intervalul de alaptare este de 3 ore (6 mese/zi). Se recomanda ca durata unei alaptari sa nu depaseasca 10-15 minute. Se recomanda igiena riguroasa a sanului. Unele lauze pot prezenta o stare de indispozitie ca urmare a furiei laptelui, caracterizata prin cresterea temperaturii pana la 38o, tahicardie, tensiune si dureri la nivelul sanilor care au tegumentul cald si inrosit. Un numar considerabil de lauze pot prezenta o labilitate neurovegetativa si/sau psihica datorata supasolicitarii din timpul sarcinii si al nasterii.

Lauzia tardiva reprezinta intervalul de pana la 6-8 saptamani in care femeia isi reia in mod treptat activitatea obisnuita. Sunt frecvente modificarile metabolismului protidic si lipidic, ca urmare a reparatiilor si revenirii organismului la starea normala. Glicemia revine la normal. Factorii coagularii revin la normal in prima perioada a lauziei. Trombocitele cresc imediat dupa nastere si scad apoi lent, astfel ca la 4 saptamani de la nastere revin la normal. Fibrinogenul revine la normal in 3-4 saptamani. Scad factorii coagularii VII, VIII si X. La sfarsitul lauziei, ovarele si hiopfiza isi reiau activitatea normala. La femeia care nu mai alapteaza, scade prolactina si estrogenii cresc progresiv

incepand cu sfarsitul primei saptamani de sarcina. Progesteronul este constant scazut inaintea reinstalarii ciclului menstrual. Pe toata perioada de lauzie trebuie asigurate conditii favorabile: camere linistite, aerisite, luminoase si calde. Nu se vor administra medicamente decat in caz de necesitate, deoarece acestea trec in lapte si ajung la copil. Pe durata lauziei, organele genitale sufera o serie de modificari, dintre care cele mai spectaculoase se manifesta la nivelul uterului care revine la volumul, greutatea si consistenta avute inaintea sarcinii. Imediat dupa nastere, uterul este globulos, dur, si are fundul la nivelul ombilicului sau cu un deget deasupra acestuia si deviat spre dreapta. Greutatea scade de la 1100-1500 g (imediat dupa nastere) la 60 g (la sfarsitul lauziei). Involutia uterina este mai rapida la primiparele care au nascut spontan decat la multipare sau la femeile care au prezentat infectii in zona genitala. Involutia uterina se urmareste prin supravegherea fundului uterin, care coboara zilnic cu 1-1,5 cm. El trebuie sa aiba consistenta dura, dar nedureros la palpare. In ziua a saptea, fundul uterin trebuie sa se situeze la jumatatea distantei dintre ombilic si simfiza pubiana, la sfarsitul saptamanii a 2-a de lauzie uterul redevine organ pelvin, iar dupa 6 saptamani isi reia dimensiunile anterioare sarcinii. La nivelul zonei de insertie a placentei (cu un diametru de circa 9 cm), imediat dupa delivrenta incep modificari importante: straturile superficiale ale zonei se necrozeaza si se elimina odata cu lohiile, arterele spiralate sufera fenomene de tromboza si involueaza, la 30 zile dupa nastere arterele uterine sunt complet revenite la starea initiala si restaurarea epiteliului se incheie la aproximativ 6 saptamani. Colul uterin isi reia treptat dimensiunile initiale si, la 15 zile de la nastere, orificiul intern este complet inchis. Ca urmare a disparitiei edemului, vulva isi reia forma, consistenta si tonicitatea de dinainte, orificiul vulvar se reface a doua zi, iar vaginul isi reia dimensiunile cvasinormale si are loc cicatrizarea fisurilor produse la nastere.

Pe perioada lauziei se urmareste aspectul si cantitatea lohiilor. Lohiile sunt scurgeri vaginale caracteristice lauziei, care provin in cea mai mare parte din uter, fiind formate din: liza cheagurilor formate in procesul de hemostaza; caduca necrozata care se detaseaza in prima parte a lauziei; transudatul uterin; exudatul format la nivelul plagilor cervicala si vaginala.

Cantitatea lohiilor este variabila si prezinta un miros fad. In mod normal, in primele zile lohiile sunt sero-sanguinolente, formate din sange necoagulat, cheaguri de sange, lichid amniotic in cantitate de 100-400 ml/24 ore. Incepand din ziua a 6-a / a 8-a, ele devin seroase, culoarea vireaza catre brun-roscat si, incepand cu ziua a 10-a / a 14-a, culoarea devine galbuie. Cantitatea scade constant, ajungand la o medie de 30-50 ml/24 ore. Dupa ziua a 21-a de la nastere, cantitatea se reduce pana la disparitie (la 4-6 saptamani), in aceasta perioada lohiile avand culoare alb-latoasa. Lohiile constituie un mediu de cultura propice si, din acest motiv se impune indepartarea lor printr-o toaletare vulvo-vaginala de 4-6 ori /zi. Intre zilele 20-25 de lauzie, se poate intalni o perioada de sangerare putin abundenta care dureaza 1-3 zile (mica menstruatie) si nu necesita ingrijiri suplimentare. La 6 saptamani de la nastere, daca femeia nu mai alapteaza, menstrele se reinstaleaza. Activitatea sexuala se poate relua la 6 saptamani, daca nu s-a practicat perineotomia. La femeia la care s-a practicat perineotomia si perineorafia, raporturile sexuale se pot relua la 2 luni de la nastere.