1

Anul 2
Cursul 2
Pneumologie
Bronsitele
Bronsita cronica
Bronsita cronica este o afectiune de durata a cailor respiratorii, caracterizata de prezenta constanta a
reflexului de tuse si a expectoratiei timp de minim 3 luni pe o perioada consecutiva de 2 ani.

Principalul factor de risc al afectiunii il constituie fumatul. Bronsita cronica poate sa duca la bronsita
obstructiva cronica, emfizem pulmonar sau carcinom bronsic. Prevalenta bolii este de trei ori mai
mare in randul barbatilor fata de femei, iar riscul general de boala creste o data cu varsta.

Tusea cronica poate fi declansata de diferite patologii, care, datorita faptului ca au o simptomatologie
foarte asemanatoare, dar variaza din punct de vedere etiologic, sunt desemnate prin denumirea
generica bronhopneumonii obstructive cronice ( BPOC - boli pulmonare /bronhopneumonii
obstructive cronice).

Bronsita cronica simpla, cu toate ca nu se caracterizeaza prin ingustarea bronhiilor, este inclusa in
acest grup de afectiuni, deoarece poate duce la bronsita obstructiva cronica.
Definitie

Bronsita cronica este o afectiune in care simptomul caracteristic este reflexul constant de tuse, cu
expectoratie, care se manifesta aproape zilnic, cel putin trei luni, doi ani consecutiv.

Diagnosticul diferential cu alte afectiuni pulmonare (cum ar fi astmul bronsic sau emfizemul
pulmonar) se face foarte simplu: bronsita cronica simpla provoaca daor tuse cu expectoratie, fara
ingustarea bronhiilor si fara dispnee.
Etiologie

S-a constatat ca principala cauza a bronsitei cronice o reprezinta fumatul. Riscul de boala creste in
functie de numarul de tigari fumate zilnic. 90 % din bolnavi sunt fumatori activi sau au fumat o
perioada indelungata de timp. Fiecare al doilea fumator peste 40 de ani sufera de bronsita cronica.

O alta cauza a bronsitei cronice este inhalarea frecventa de substante toxice, care patrund in
sistemul respirator. Grupele de risc sunt minerii si lucratorii din fabrici, care sunt expusi regulat la
fum, gaze si vapori. Bronsita cronica poate fi determinata si de o predispozitie genetica
(hipersensibilitatea sistemului bronsic).

Substantele toxice inhalate afecteaza tesutul pumonar, marind astfel riscul de infectie virala sau
bacteriana.
Agentii patogeni
Agentii patogeni cei mai frecventi ai bronsitei cronice sunt bacteriile:
- Haemophilus influenzae;
- Streptococcus pneumoniae;

2


Diagnostic
Diagnosticarea bronsitei cronice se face in principal pe baza simptomului caracteristic- tuse
permanenta cu expectoratie alba, vascoasa, mai ales la fumatori.

Examenele care se efectueaza sunt:
Clinic
- auscultatia pulmonara;
- percutia pulmonara;
- examinarea cailor aeriene;
Paraclinic
Analizele de sange evidentiaza eventualele complicatii ( prin infectii sau afectiuni asociate);
Analiza functiei pulmonare prin spirometrie permite diferentierea de bolile pulmonare obstructive (
astmul, emfizemul pulmonar, bronsita obstructiva cronica) si restrictive (boli in care parenchimul
pulmonar este distrus, iar tesutul de sustinere este modificat patologic prin depuneri de colagen);
Radiografia pulmonara pentru excluderea altor patologii pulmonare ca tuberculoza sau cancerul
pulmonar;
Electrocardiograma (EKG) evidentiaza eventualele complicatii la nivelul inimii (cauzate de
suprasolicitarea cordului datorita presiunii sangvine crescute din sistemul pulmonar- complicatie mai
putin frecventa in bronsita cronica simpla) sau la nivelul vaselor coronariene (boala coronariana);

Simptomatologie
Simptomul principal al bronsitei cronice este tusea persistenta, cu expectoratie alba, vascoasa, care
devine galben purulenta in infectii. Toaleta bronhiilor ( prin expectoratie) se face mai ales dimineata.

Bronsita cronica evolueaza de obicei in trei stadii care indica deterioararea progresiva a starii de
sanatate:

Stadiul 1: forma simpla, vindecabila prin renuntarea la nicotina, caracterizata de tuse frecventa cu
expectoratie alba ( galbena in caz de infectie bacteriana). Bronhiile nu sunt inca ingustate cronic, iar
dispneea lipseste;

Stadiul 2: afectiunea progreseaza spre bronsita obstructiva cronica, cu ingustarea bronhiilor.
Dispneea si accesele de tuse apar mai ales in urma incordarii fizice. Capacitatea de efort scade
considerabil;

Stadiul 3: caracterizat de degradarea cronica a plamanilor prin aparitia unui emfizem pulmonar.
Cresterea presiunii in vasele pulmonare suprasolicita inima si deterioreaza functia cardiaca (CPC -
Cord pulmonar cronic).


3

Tratament
Vindecarea bronsitei cronice este posibila doar in stadiile incipiente, cu evitarea absoluta a
substantelor toxice declansatoare. Simptomatologia poate fi ameliorata prin diferite medicamente.
Evitarea substantelor toxice declansatoare

Diagnosticul de bronsita cronica impune renuntarea absoluta la nicotina. Cu toate acestea, foarte
putini bolnavi reusesc sa renunte la fumat, cu toate ca exista pericolul de malignizare (cancer
pulmonar- carcinom bronsic). Renuntarea completa la fumat duce, de regula, la disparitia tusei la 4
saptamani de la ultima tigara.

Pacientii care sufera de bronsita cronica provocata de noxele din mediu, ar trebui sa isi schimbe
resedinta intr-o regiune cu aer mai curat. Chiar vacantele la munte sau la mare amelioreaza
simptomatologia.
Tratamentul medicamentos in caz de infectii

Mucolitice
Medicamentele mucolitice (acetilcisteina, extractul de iedera) nu influenteaza in mod direct evolutia
bronsitei acute, dar amelioreaza producerea masiva de secretie si infectiile acute.

Antialgice si Antipiretice
Medicamentele folosite pentru combaterea durerii si scaderea febrei sunt : paracetamol, acid
acetilsalicilic, metamizol (algocalmin). Adminstrarea antipireticelor trebuie sa se faca cu
discernamant, tinandu-se cont de faptul ca febra nu trebuie combatuta cu orice pret, deoarece ea
reprezinta modul organismului de a lupta cu infectia.


Antitusive
In cazul in care tusea este seaca si suparatoare se poate administra un antitusiv de tipul codeinei sau
noscapinului, insa doar pe termen scurt si in cazuri exceptionale, deoarece aceste medicamente
suprima nu doar reflexul de tuse, ci si eliminarea naturala si intentionata a sputei. Folosirea abuziva a
antitusivelor duce la acumularea sputei in bronhii, cu risc de pneumonie.
Tratamentul de intretinere

Bronsitele cronice necomplicate nu necesita tratament cu bronhodilatatoare si antiinflamatoare.
Administrarea acestora se face doar in stadiile avansate, cand lumenul cailor respiratorii este ingustat.







4

Bronsita acuta
Bronsita acuta se caracterizeaza printr-o inflamatie cronica a bronhiilor, care debuteaza de obicei in
contextul unei infectii virale si evolueaza fara complicatii.
Simptomul principal este tusea chinuitoare. Tratamentul bronsitei acute se face cu expectorante si
antitusive. Uneori se impune administrarea de antibiotice. Complicatiile apar datorita evolutiei spre
pneumonie sau bronsita cronica.
Definitie
Bronsita acuta reprezinta inflamarea mucoaselor de la nivelul cailor respiratorii inferioare. De obicei
sunt afectate mai ales bronhiile, cu toate ca inflamatia poate sa se extinda de la nivelul traheei
(traheonbronsita) pana la nivelul celor mai mici unitati (bronhiolele). Bronsita acuta se declanseaza de
obicei datorita unei infectii virale, care poate fi agravata de influente de mediu (poluare, fum de tigara)
sau de suprainfectii bacteriene.

Prevalenta

Infectiile acute ale cailor respiratorii superioare, inclusiv bronsita acuta, sunt cele mai frecvente
patologii. Bronsitele si celelalte boli respiratorii ating un varf al incidentei mai ales primavara si
toamna.

Etiologie

Cea mai frecventa cauza a bronsitei acute este atacul viral ( cam 90%). In cazul adultilor, boala este
declansata adesea de virusi ca : virusul gripal, virusul paragripal, rino- si adenovirusi. In cazul copiilor,
boala este declansata de anumiti virusi respiratori, de adenovirusi, coxsackievirusi si echovirusi.
Bronsita acuta poate sa apara si ca urmare a contractarii virusului rujeolic.

Infectia bacteriana survine destul de rar. De cele mai multe ori bacteriile suprainfecteaza mucoasa
bronhiala care a fost deja supusa atacului viral. Cei mai frecventi agenti patogeni ai bronsitei
bacteriene sunt streptococii, virusul Haemophilus influenzae, virusul Mycoplasma pneumoniae si
Moraxella catarrhalis in cazul adultilor, iar la copiii si sugari clamidiile. Bronsita acuta poate sa apara
si secundar unui episod de tuse convulsiva.

Infectiile acute ale bronhiilor cu ciuperci apar foarte rar, la persoanele cu sistem imunitar slabit.





5

Diagnostic
Examenul clinic

Diagnosticarea bronsitei acute se face de regula pe baza anamnezei (istoricul bolii) si a rezultatelor de
la auscultatia pulmonara si a bronhiilor. Suplimentar, se poate face consultatia urechilor, a cavitatii
orale, nazale si faringiene, dar si a ganglionilor de la nivelul gatului.

Examene de laborator

In caz de febra si expectoratii purulente se va recolta sange pentru a se decide daca se impune sau nu
tratamentul cu antibiotice. Cresterea usoara a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH-ul) si scaderea
numarului de leucocite (leucopenie) indica o infectie virala. Cresterea semnificativa a vitezei de
sedimentare a hematiilor, asociata cu leucocitoza (cresterea numarului de leucocite) , semnalizeaza o
infectie bacteriana.

Daca evolutia bronsitei este ingrijoratoare, se recomanda examenul bacteriologic al secretiei
expectorate si un exudat faringian pentru identificarea germenilor patogeni, care vor fi urmate de o
antibiograma.

Radiografia pulmonara

Daca manifestarile patologice nu cedeaza sau se inrautatesc, este posibil ca bronsita acuta sa fi evoluat
spre pneumonie. In acest caz se impune radiografia pulmonara. Examenul radiologic al plamanilor se
recomanda si in cazul in care pacientul prezinta hemoptizie, pentru a exclude din diagnostic tumorile
pulmonare sau bronhiale.
Manifestari clinice
Bronsita acuta se asociaza, de obicei, cu simptomele tipice unui episod de raceala:
- febra;
- tuse (mai ales matinala);
- uneori senzatie de arsura in spatele sternului (pirozis);
- dureri articulare;
- senzatie de arsura la nivel ocular;
- guturai;
- raguseala;

Initial tusea este seaca, dar dupa cateva zile devine productiva, bolnavul expectorand sputa albicioasa.
Daca infectia virala este agravata de o suprainfectie bacteriana, culoarea sputei devine galben-verzuie,
iar starea generala a pacientului se deterioreaza. Se impune chemarea de urgenta a medicului, care va
descoperi la auscultatia pulmonara asa-numitele raluri crepitante, care semnalizeaza prezenta secretiei
mucopurulente la nivelul bronhiilor. Odata cu eliberarea acestei secretii, apare un sunet suierat la
nivelul plamanilor.

In cazurile de bronsita acuta cu evolutie mai indelungata, poate sa apara, izolat, impregnarea
6

hemoragica a secretiei expectorate. Prezenta sangelui se datoreaza unor mici leziuni de la nivelul
mucoaselor, care apar ca urmare a acceselor frecvente si severe de tuse. Hemoptizia este de cele mai
multe ori inofensiva, dar trebuie informat medicul, care va decide daca se impune efectuarea de
investigatii paraclinice, cum ar fi radiografia pulmonara.
Tratament
Daca bronsita acuta se manifesta intr-o forma blanda, nu este necesar tratament medicamentos. In
cazul in care simptomatologia se agraveaza, apare febra mare si expectoratie purulenta, se recomanda
consultarea medicului.
Pentru ameliorarea simptomelor se pot pune in aplicare, complementar cu tratamentul medicamentos,
urmatoarele masuri:
- odihna, in nici un caz suprasolicitare. Activitatea fizica usoara favorizeaza expectoratia;
- hidratare suficienta (apa sau ceai);
- inhalatii cu musetel sau sare. Eficienta uleiurilor eterice nu este mai ridicata si, datorita faptului ca
pot provoca tuse iritativa sau alergii, nu sunt recomandabile;
- comprese umede si calde aplicate pe piept 20 de minute, dupa care se usuca foarte bine pielea si
bolnavul se odihneste la pat;
- o baie fiebinte, dupa care odihna la pat sub o patura calduroasa ( bolnavul va transpira intens) si
bauturi fierbinti cu suc de lamaie;
- in cazul persoanelor batrane, mai ales a celor imobilizate la pat, se recomanda tapotaj regulat pe spate
(pentru mobilizarea secretiilor si prevenirea pneumoniilor de staza);

Tratamentul medicamentos

Mucolitice (Substante fluidizante ale secretiilor bronsice)
Pentru a declansa reflexul de tuse si a favoriza eliminarea secretiilor mucopurulente, se prescriu
mucolitice ca Acetilcisteina, Ambroxol (forma de prezentare: solutie sau comprimate).

Antipiretice si Antialgice
Daca pacientul are febra ridicata se prescriu antipiretice ca paracetamol sau acid acetilsalicilic
(aspirina). Este important sa se aiba totusi in vedere ca febra este o reactie normala a sistemului
imunitar la atacul unui agent patogen ( reprezinta modul organismului de a lupta cu infectia) si ca nu
se impune mereu combaterea ei.

Antitusive
Daca tusea bolnavului este uscata si chinuitoare, medicul poate prescrie medicamente care contin
codeina. Antitusivele se administreaza doar pe termen scurt si in cazuri exceptionale, deoarece reprima
reflexul de tuse si, consecutiv, expectorarea secretiilor de la nivelul bronhiilor. Folosirea abuziva a
antitusivelor determina staza secretiilor in bronhii, care este foarte periculoasa si poate declansa o
pneumonie.

Antibiotice
Daca se evidentiaza o infectie bacteriana, se impune administrarea de antibiotice, cum ar fi
aminopeniciline si cefalosporine sau, in caz de infectie cu micoplasme, tratament cu macrolide.
7

Antibioticele se recomanda si atunci cand starea generala se inrautateste considerabil, insotindu-se de
febra ridicata si expectoratii purulente abundente. In rest, antibioticele nu se utilizeaza in tratamentul
bronsitei acute decat in mod exceptional, la persoanele in varsta cu imunitate scazuta sau la pacientii
cu afectiuni secundare grave.

Tratamentul cu antibiotice in formele usoare de bronsita

In cazul pacientilor cu imunitate scazuta, a celor batrani sau a celor cu imunosupresie datorata unei
afectiuni secundare - cum ar fi infectia HIV- se va folosi tratamentul cu antibiotice si pentru tratarea
bronsitei acute de etiologie virala, cu scopul de a preintampina o aparitie secundara bacteriana, care
poate actiona fatal pe un fond imunitar deja slabit. Antibioticele se prescriu si pacientilor cu valve
cardiace artificiale, deoarece bacteriile pot disemina pe cale sangvina pana la nivel cardiac, colonizand
valva artificiala.

Tratamentul cu cortizon pentru tusea iritativa

Accesele puternice de tuse iritativa persistenta se trateaza, mai ales la persoanele a caror bronhii sunt
deja degradate, cu cortizon (spray-uri).
Pneumoniile
Pneumonia reprezinta inflamarea parenchimului pulmonar prin actiunea unor agenti patogeni.

Forma cea mai frecventa de pneumonie este inflamatia de cauza bacteriana, provocata de pneumococi,
care se recunoaste foarte bine la un examen radiografic. Riscul de pneumonie este ridicat daca tesutul
pulmonar este deja deteriorat prin afectiuni preexistente.

Tratamentul pneumoniei cuprinde masuri generale de ameliorare a simptomatologiei si de anihilare
medicamentoasa a agentilor patogeni. Rata de mortalitate a pacientilor cu pneumonie este relativ mare,
foarte periculoase in acest sens fiind infectiile nosocomiale (contractate in spital) cu agenti patogeni
rezistenti la medicatia actuala. In cazurile grave apare insuficienta respiratorie sau cardiaca. In prezent
exista formule de vaccin impotriva anumitor germeni care determina pneumonia.

Definitie

Pneumonia se defineste ca fiind inflamarea tesutului pulmonar in urma unei infectii, care poate evolua
acut sau cronic.
Pe langa pneumonia de cauza infectioasa, parenchimul pulmonar se poate inflama prin contactul cu
iritanti chimici sau fizici. In acest caz vorbim de pneumonita.
La nivel pulmonar se desfasoara procesul vital al respiratiei. Oxigenul trece din caile respiratorii in
sange, iar produsii de catabolism, cum ar fi dioxidul de carbon, sunt transferati din sange in caile
respiratorii, pentru a fi eliminati la exterior. Astfel, deteriorarea functionalitatii pulmonare pune in
pericol viata pacientului.
8


Clasificare

In functie de localizare:
In functie de segmentul de tesut pulmonar afectat, se distinge intre pneumonia interstitiala si cea
alveolara. In cazul pneumoniei interstitiale este afectat tesutul care inconjoara alveolele, pe cand
pneumonia alveolara vizeaza chiar alveolele pulmonare.

In functie de extindere:
A. Pneumonia lobara: afecteaza un lob pulmonar in intregime;
B. Pneumonia lobulara: afecteaza un lobul pulmonar. Datorita faptului ca in acest caz pot exista unul
sau mai multe focare inflamatorii, acest tip de pneumonie se mai numeste pneumonie de focar.

In functie de tabloul clinic:
In functie de manifestarile clinice si de germenii patogeni raspunzatori, pneumoniile pot fi tipice si
atipice, acestea din urma fiind foarte rare.

In functie de rezervorul de infectie:
Pneumoniile se pot clasifica si in functie de locul unde s-a infectat bolnavul:
-infectii nosocomiale (contractate in spital);
-infectii non-nosocomiale (contractate in afara mediului spitalicesc);
Aceasta categorie de clasificare este importanta mai ales datortia faptului ca agentii patogeni din
mediul spitalicesc sunt de regula foarte agresivi si rezistenti la medicatia uzuala (antibiotice, etc.).
Incidenta pneumoniilor

Anual se inregistreaza 3 pana la 5 milioane de decese datorita pneumoniei. In Europa de vest,
pneumonia ocupa locul I intre cele mai frecvente cauze de deces de etiologie infectioasa.
Grupele de risc sunt reprezentate de persoanele cu imunodepresie, persoanele in varsta si copiii mici.
Se estimeaza ca 5% din totalul persoanelor internate in spital sufera de pneumonie. Aproximativ 1
pana la 5% din bolnavi au contractat boala prin manevre iatrogene (tehnici medicale).
S-a constatat ca varful de incidenta este atins mai ales de pneumoniile virale si cele produse de
pneumococi in lunile reci ale anului.
Etiologie
Agentii patogeni responsabili pentru inflamarea parenchimului pulmonar sunt bacteriile, virusii,
ciupercile si parazitii care determina infectii la acest nivel.

In anul 2007 a fost descoperit, in Statele Unite, un nou germen patogen, numit Adenovirusul de Tip
14.
Pneumoniile de cauza virala si micotica apar mai ales la persoanele cu un sistem imunitar slabit (in
urma unui transplant de organe, a unor boli- SIDA).

9

Cei mai frecventi agenti patogeni ai pneumoniei:

Pneumoniile tipice - determinate de bacterii: Streptococi, Haemophilus influenzae;
Pneumoniile atipice - determinate de bacterii: mykoplasme (M. Pneumoniae), Chlamidii (C. Psittaci,
C. Pneumoniae), Legionelle (L. Pneumophilia), Rickettsii ( Coxiella burnetii);
Pneumoniile nosocomiale - determinate de bacterii: Stafilococi (Stafilococul auriu), enterobacterii (E.
Coli, Klebsielle);
Pneumoniile aparute pe fond de imunodepresie
- determinate de bacterii: Stafilococi (Stafilococul auriu) si Mycobacterii;
- determinate de virusi: Cytomegalovirus (CMV);
- determinate de ciuperci: Pneumocystis carinii, Candida Aspergillus;
Simptomatologie
Pneumoniile bacteriene si cele virale se deosebesc in functie de manifestarile clinice.

Pneumonia bacteriana

Pneumonia bacteriana tipica apare de obicei in timpul iernii. Debutul este marcat adesea de frisoane
(de o jumatate de ora sau chiar o ora), urmate de febra si de tuse. Starea generala a bolnavilor este grav
alterata. Tusea se insoteste initial de o expectoratie rosu-ruginie, care ulterior devine galben-verzuie
(purulenta). In multe cazuri aceste manifestari sunt precedate de o infectie respiratorie superioara ( de
exemplu in nazofaringe).

Pneumonia pneumococica ( cu Streptococcus pneumoniae) se asociaza adesea cu un acces febril
abrupt (pana la 40C). Ritmul respiratiei este incetinit, bolnavii respira superficial si foarte repede
(polipnee). Datorita inflamarii pleurei, respiratia poate deveni dureroasa. Dispneea determina batai
sincrone cu respiratia ale aripilor nazale, un indiciu important de diagnostic mai ales in cazul copiilor
foarte mici. Lipsa de oxigen la nivelul buzelor, al limbii sau al extremitatilor (degetele de la maini si
de la picioare, nas) se exteriorizeaza prin cianoza (coloratie albastru-violeta).

Pneumonia virala

Debutul pneumoniei virale este de cele mai multe ori mai grav decat cel al pneumoniei de etiologie
bacteriana. Evolutia tabloului clinic atinge un climax in decurs de cateva zile .

Manifestarile clinice includ: cefalee, dureri articulare, rareori frisoane, tuse chinuitoare, neproductiva.
Sputa are aspect limpede si este fara miros. Temperatura corpului creste incet, rareori depaseste
38,5C. Dispneea acuta si durerile la respiratie apar mai rar decat in cazul pneumoniei bacteriene, iar
starea generala a bolnavului este mai buna.
Diagnostic
Primele indicii de diagnostic sunt oferite la anamneza, prin simptomele descrise de pacient. Examenul
clinic ofera informatii privind starea de sanatate a plamanilor. In special auscultatia pulmonara si
cardiaca deceleaza anumite sunete care intaresc diagnosticul prezumtiv de pneumonie.

Pentru identificarea germenilor bacterieni se face o hemocultura si examenul bacteriologic al sputei.
Se recomanda si efectuarea unei hemoleucograme. Identificarea altor agenti patogeni (cum ar fi virusii
sau ciupercile) se face prin culturi specifice.

Localizarea si extinderea unei pneumonii se face cu ajutorul examenului radiologic.
10

Tratament

Masuri generale

Pacientul cu pneumonie trebuie sa se odihneasca la pat si sa aiba un aport corespunzator de lichide,
sub forma de apa, sucuri de fructe sau ceaiuri de plante.
Pentru imbunatatirea respiratiei se recomanda sa se efectueze regulat exercitii respiratorii. Dispneea se
trateaza cu oxigenoterapie, iar in caz de insuficienta respiratorie acuta se impune respiratia artificiala.

Terapia medicamentoasa

Terapia medicamentoasa se impune in cazul pneumoniei de etiologie bacteriana, micotica sau
parazitara. Se administreaza antibiotice, antimicotice si antiparazitate, care sa actioneze cat mai
specific, in functie de fiecare agent patogen in parte. Pneumonia virala insa nu poate fi abordata
medicamentos.

Uneori se impune inceperea tratamentului inainte ca agentul etiologic sa fie cunoscut. In acest caz se
administreaza intr-o prima faza antibiotice cu spectru larg, care vor fi inlocuite cu antibiotice specifice
odata ce ce identifica germenii. Tratamentul clasic al pneumoniei pneumococice se face cu penicilina,
pe cand pneumonia atipica (provocata de Chlamidii, Mykoplasme sau Legionelle) se trateaza cu
antibiotice macrolide.
Factori de risc
Sistemul imunitar influenteaza in mod decisiv tipul de agent patogen care agreseaza organismul. El
este raspunzator de eficacitatea cu care corpul lupta cu diferiti germeni patogeni.

Tratamentul cu imunosupresoare sau citostatice, de exemplu dupa un transplant de organe sau dupa un
neoplasm, slabeste foarte mult sistemul imunitar. O influenta negativa o au si unele boli cum ar fi
leucemia, limfomul malign, SIDA, alcoolismul sau diabetul zaharat. Bolnavii pot contracta astfel
forme atipice de pneumonie, provocate de ciuperci ca Pneumocystis carinii, de virusi ca
Cytomegalovirus, virusul herpetic sau virusul varicelozosterian. Persoanele cu imunodepresie pot face
si forme atipice de pneumonie cu mykobacterii.

Aparitia unei pneumonii poate fi favorizata si de preexistenta unor afectiuni de baza. In cazul
persoanelor imobilizate la pat, de exemplu, secretia bronsica stagneaza in partile pulmonare
subsegmentare, care, datorita ventilatiei si vascularizatiei deficitare, sunt colonizate de germeni
patogeni. Probleme de ventilatie a unor segmente pulmonare pot sa apara si in cazul unor tumori
pulmonare (carcinom bronsic) care obstrueaza traiectul bronsic. De asemenea, riscul de pneumonie
apare si datorita patrunderii unei corp strain in caile respiratorii (pneumonie de aspiratie). Corpul strain
obstrueaza una din ramurile bronsice aferente, alveolele pulmonare sunt prost ventilate si creeaza
astfel conditii ideale de colonizare bacteriana. Un alt factor de risc pentru aparitia pneumoniei este
deficitul de pompare al inimii stangi (insuficienta cardiaca stanga). Datorita acestei afectiuni sangele
stagneaza la nivel pulmonar, presiunea sangvina din vasele pulmonare creste si are efect de deteriorare
a acestora. Consecutiv, apare asa-numita pneumonie de staza sau o pneumonie cauzata de infarct de
miocard.

O alta cauza a problemelor de vascularizatie pulmonara este embolia. Un tromb de sange care se
formeaza pe traiectul sistemului circulator se desprinde de la locul sau si ajunge, pe cale sangvina,
pana la plamani, prezentand un risc ridicat de infectie.
11

Infectiile virale ale cailor respiratorii (de exemplu cu virusi gripali) se pot complica foarte usor cu
infectii bacteriene secundare , cu efecte grave pentru parenchimul pulmonar deja deteriorat.
Profilaxie

Prima masura profilactica impotriva pneumoniei este evitarea contactului corporal cu persoanele care
au deja boala.

Impotriva anumitor categorii de germeni se pot administra vaccinuri. Autoritatile competente
recomanda vaccinarea antipneumococica tuturor persoanelor cu varsta peste 60 de ani, dar si copiilor
peste 2 ani, tinerilor si adultilor care prezinta un risc crescut de imbolnavire.

Factorii de risc sunt reprezentati de deficiente imunitare congenitale sau dobandite (SIDA), boli
cronice de baza (diabetul zaharat, patologii cardiace sau pulmonre cronice, alcoolismul, bolile renale,
splinectomie, anemia celulelor-secera). In unele cazuri se recomanda, preventiv, administrarea de
penicilina acestor categorii de bolnavi. In timpul lunilor de iarna se indica administrarea vaccinului
antigripal persoanelor care fac parte din categoriile de risc.