Sunteți pe pagina 1din 2

Perfuzia intravenoasă

Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a unor


substanţe medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a
organismului.
Scop:
-hidratarea şi mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
-depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente;
-alimentarea pe cale parenterală
Materiale:
-dezinfectante: alcool iodat, mănuşi
-pentru puncţia venoasă: garou, ac de puncţie/branulă, perfuzor, soluţie de perfuzat,
comprese sterile, 1-2 seringi, romplast.
Pregătirea pacientului:
-psihic: se informează pacientul asupra scopului puncţiei
-fizic: pentru puncţia de la venele braţului şi amtebr se informează pacientul asupra
scopului puncţiei
-fizic: pentru puncţia de la venele braţului şi antebraţului
• Se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă atât pentru el cât şi pentru asistentă
(decubit dorsal)
• Se examinează calitatea şi starea venelor, se aşează braţul pe perniţă şi muşama în
abducţie şi extensie maximă.
Execuţia: spălare pe mâini, îmbrăcare mănuşi sterile
-se pregăteşte soluţia de perfuzat: se desface perfuzorul şi se încheie prestubul, se
montează la soluţia de perfuzat şi se lasă lichidul să circule prin tub pentru îndepărtarea
aerului.
-se alege vena, se aplică garoul, se dezinfectează locul de la centru în afară. Se introduce
acul sau branula în venă, se scoate garoul, se ataşează tuburile, se deschide prestubul şi se
fixează rata de flux la 60 picături/min (de obicei)
-administrarea unei perfuzii se termină când în pungă sau în flacon au mai rămas 10 ml
soluţie.
-se menţine locul de perfuzie (branula) acoperindu-se cu comprese sterile.
Se schimbă pansamentul la 24 ore şi se inspectează zona pentru a depista o
eventuală inflamaţie.
-la sfârşitul perfuziei se exercită o presiune asupra venei cu 1 tampon şi se retrage acul în
direcţia axului venei. Se aşează pacientul comod.
Accidente:
-hiperhidratarea se combate prin reducerea ritmului sau prin întreruperea perfuziei;
-embolia gazoază prin pătrunderea aerului în venă;
-revărsarea lichidului în ţesuturi perivenoase care pot da naştere la flebite sau necroza
tesuturilor;
-coagularea sângelui pe ac sau canulă.