Sunteți pe pagina 1din 2

MASAJUL CARDIAC EXTERN

(RESUSCITAREA CARDIORESPIRATORIE)

Stopul cardiac este urmat întotdeauna de stopul repirator în 20-30 secunde, care
corespunde cu moarte clinică (exista stop respirator fără stop cardiac).
Moartea clinică începe odată cu stopul cardiac, care determină şi oprirea circulaţiei
cerebrale. Este un proces reversibil şi pacientul poate reveni complet la o viaţă normală
dacă i se acordă primul ajutor competent în timp util.
Moartea clinică durează 3-4 minute după care se instalează moartea biologică, datorită
lipsei de oxigen în creier ( leziunile din creier sunt ireversibile).

Semne clinice:
- oprirea mişcărilor respiratorii
- încetarea bătăilor inimii
- absenţa pulsului la artere mari
- paloarea sau cianoza tegumentului
- midriază, cu globii oculari imobili
- pierderea conştienţei
- relaxarea completă a musculaturii, inclusiv sfincterele

Înainte de reanimare, salvatorul se va asigura foarte rapid dacă este vorba de oprire
cardiacă prin:
- controlul pulsaţiilor cardiace
- controlul respiraţiei
- controlul reflexului pupilar
Reanimarera respiratorie se practică atât în stopul respirator, cât şi în cel cardiac.

Manevrele de reanimare încep cu :


- eliberarea căilor aeriene superioare prin:
o poziţiile diferite în care ezte aşezată victima
o hiperextensia capului şi luxaţia anterioară a mandibulei
o curăţirea orofaringelui şi aspiraţia
o introducerea pipei Guedel
- masajul cardiac extern combinat cu respiraţie artificială
- poziţia pentru masajul cardiac extern este decubit dorsal pe un plan dur
- unii autori recomandă aplicarea unei singure lovituri uşoare cu pumnul de la
o înălţime de 20-30 cm în mijlocul regiunii presternale
- în caz de insucces se trece la respiraţie artificială şi masaj cardiac

Tehnica masajului cardiac:


- se aplică transversal podul palmei uneia din mâni pe treimea inferioară a
sternului, iar cealaltă palmă se suprapune perpendicular pe prima
- cu cele două mâini suprapuse şi cu braţele extinse, salvatorul exercită presiuni
ritmice asupra sternului
- fiecare compresiune va fi bruscă şi scurtă, sternul să fie înfundat cu aprox. 5-6
cm
- se apasă numai cu podul palmei, degetele sunt ridicate pentru a evita
comprimarea coastelor
- după fiecare compresiune sternul este lăsat să revină în poziţia iniţială fără să
fie ridicate mâinile de pe sternul victimei
- dacă este un singur salvator se aplică 12-14 compresiuni urmate de două
insuflaţii rapide
- frecvenţa compresiunilor 60-70/ min, a respiraţiilor14-16/ min.
- dacă sunt doi salvatori: o insuflaţie urmată de 5 compresiuni sternale
- dacă sunt trei salvatori unul dintre ei ridică picioarele vicitmei cu 30-400 mai
sus de planul orizontal
- la copii se face comprimarea cu o singură mână, la sugari cu 1-2 degete, ritm
100/min
Precizări:
- masajul cardiac trebuie executat până la reluarea bătăilor inimii
- în afara primului ajutor descris, cadrul mediu va avea pregătite unele
medicamente: adrenalină (diluată 1f în 10 ml = 1‰) se adm 3-4 ml, clorură de
Ca 10%, xilină, amiodaronă, bicarbonat de sodiu
- trusă pentru dezobstruarea căilor aeriene
- defibrilatoare
- monitoare
- aparate automate pentru respiraţie artificială
- oxigen
- truse de perfuzii cu soluţii cristaloide, substituenţi plasmatici

Contraindicaţiile masajului cardiac extern:


- leziuni grave ale peretelul toracic cu fracturi costale
- hemoragie masivă intrapericardică şi tamponada inimii
- embolie gazoasă masivă

Complicaţiile şi accidentele:
- dacă poziţia capului victimei nu este corectă aerul insuflat poate lua calea
digestivă şi creând pericol de vărsături
- căderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor
- fracturi costale, strenale leziuni splenice, hepatice

După noile ghiduri de resuscitare cardiorespiratorie se trece la masaj cardiac extern


dacă:
- pacientul nu răspunde la stimuli şi nu respiră normal (fără a căuta pulsul)
- mâinile resuscitatorului: in mijlocul pieptului
- frecventa 100 / min
- raport compresii toracice / respiratie: 30/2 la adulţi şi 15/2 la copii