Cap 8.

BANDAJUL CHIRURGICAL
Bandajul sau înfăsarea chirurgicală reprezintă metoda de fixare a pansamentului sau de imobilizare temporară a unor
regiuni anatomice cu ajutorul feşilor.
Feşile pot fi de tifon, de pânză sauţesătură elastică, de diferite lungimişi lăţimi, în funcţie de regiunea pe care o acoperă.
Lăţimea unei feşi este cuprinsă între 5-25 cm, iar lungimea 1-20 m. Ele se livrează în formă de sul, cu capătul iniţial la
exteriorşi cel terminal în interior.
Faşa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moaleşi se adaptează bine oricarei regiuni. Se livrează sub formă de
suluri cu lăţimile mai sus menţionateşi cu lungimea de 5 m (fig. 8-1)
Faşa de pânzăeste confecţionată din orice fel deţesatură în cazul în care nu dispunem de feşi de tifonşi i se pot da
lungimişi laţimi diferite în funcţie de necesitate.

Figura 8-1

Tot din pinză se confecţioneazăşi bandajele pline ,,basma”, in forma triungiulară, patrată sau dreptunghiularăşi care se
folosesc pentru fixarea pansamentului, dar mai ales pentru imobilizarea temporară a unui membru in caz de fracturi sau
luxaţii.
Faşa elasticăesteţesută din fire de bumbacşi de latex, nu se desiră, este uşoară, solidă, nu jenează mişcarile, nu produce
stază si se recupereaza usor. Este folosita in bandajul artuculatiilor in cazul luxatiilor si pentru profilaxia stazei
venoaseşi edemului de etiologie vasculară la nivelul membrelor inferioare (figura 8-2) .
Infaşarea chirurgicală a avut mai multă intrebuinţare pină la descoperirea substanţelor adezive, care au cucerit teren
fiind mai economiceşi mai manevrabile. In prezent nu se mai practică reutilizarea feşilor deoarece există riscul de
transmitere a unor germeni rezistenţi în urma manevrelor de spălareşi călcare a lor, deaceea după folosire, feşile sunt
arse la crematoriu.
Indicaţiile bandajului
- fixarea pansamentului în regiunile în care materialele cu substanţe adezive nu asigură această cerintă ( pe extremitaţi,
regiunea capului, zona articulaţiilor);
- fixarea pansamentelor unor plăgi usoare situate în regiuni supuse traumatizmelor in timpul activiaţii (mîna, picior);
- efectuarea unui pansament compresiv
- imobilizarea temporară a membrelor care au fost supuse unor traumatizme (entorse, lixatii, fracturi)
Principii
- să imobilizeze perfect pansamentul pentru protecţia plăgii
- să fie elastică pentru a nu produce leziuni de compresie
- să fie efectuată cu blindeţeşi îndeminare pentru a nu spori suferinţa bolnavului
- bandajarea membrelor se incepe din porţiunea distală spre cea proximală în sensulcirculaţiei venoase
- bandajarea trebuie sa inceapă si să se termine la 15-20 cm de plagă
- sa permită mişcări în articulaţiile interesate
- capătul feşei va fi plasat opus plăgiişi se va fixa printr-un nod care nu jenează sau cu leucoplast
- turele feşei să nu prezinte cuteşi să se acopere parţial unele pe altele pentru a nu aluneca
Tehnica bandajului
Faşa de tifon esteţinută în mână dreaptă şi cu ruloul spre cel ce execută se derulează de la stânga spre dreapta.
Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare”. Pentru o fixare sigură, după primul tur, colţul liber al feşii se
rasfrânge (fig. 8-3). Următoarele ture se trag în diverse moduri (circular, oblic, în evantai, etc.). Terminarea bandajării
se efectuează cu 2-3 ture suprapuse, capătul feşii fixându-se cu ace de suguranţă, prin legare sau cu bandă adezivă. În
cazul legării se despică faşa in două, se încrucişează sau se înnoadă capeteleşi se leagă în jurul segmentului respectiv în
aşa fel încât nodul să nu fie amplasat pe zona afectată sau pe zone de sprijin.
Scoaterea feşei se efectuază prin derularea ei în sens invers sau prin tăiere cu foarfeca butonată.
 Figura 8-3

Modalitaţi de bandajare. În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului, sunt mai multe tipuri de infaşare: spirală,
circulară, în spică, în evantai, în ,,8”, etc.
Bandajul circular: se efectuază suprapunând turele de faşă exact una peste alta. Are avantajul că se execută simpluşi
rapid. Dezavantajul constă în faptul că se rasuceşte, mobilizând pansamentul de pe plagă. Se aplică pe regiunile
cilindrice: cap, git, braţ, abdomen, torace, articulaţia pumnului, etc. (fig. 8-4)
Figura 8-4
Bandajul in spirală: după fixarea feşei cu ture circulare, se trece la ture oblice, conducând-oşerpuind în aşa manieră
încât să acopere 1/3 din turele anterioare. Pe alocuri faşa se rasfrânge prin tehnica numită ,,manevra policelui”,
deoarece marginea caudală a fiecărei ture ramâne departată de tegumente. Acest tip de bandajare este indicat de aplicat
6 pe membrele superioareşi cele inferioare (fig. 8-5;8-6).
Bandajul in evantai:se începe cu ture circulare aplicate deasupra articulaţiei după care se efectuază o tură oblică
deasupra articulaţiei, următoarele ture fiind conduse din ce în ce mai puţin oblic, ajungând circulare la nivelul liniei
articulare. Sub articulaţie se continue din nou cu ture oblice , pâna la acoperirea completă a regiunii. Este indicată
în regiunea cotului genunchiului, etc. (fig. 8-7)
se continue din nou cu ture oblice , pâna la acoperirea completă a regiunii. Este indicată
în regiunea cotului genunchiului, etc. (fig. 8-7)
Figura 8-7
Bandajul în ,,spic de griu” sau ,,spică”: se începe cu ture circulare deasupra articulaţiei , pentru fixarea
pansamentului, după care faşa este condusă în forma cifrei ,,8”, fiecare tură acoperind cea precedentă cu 1/3 sau 2/3. Se
termină infăşarea cu ture circulare pe punctul de sprijin. Se indică tot în regiuni articulare (fig. 8-8), la radacina
membrelor (regiunea inghinală, scapulo-humerală), câtşi pentru executarea unui pansament compresiv după amputaţie
de sân la femei (fig. 8-15) .

Bandajul in forma cifrei ,,8”: se incepe cu ture circulare sub articulaţie, după care turele sint conduse oblic peste
articulaţie, continuând cu ale ture circulare deasupra articulaţiei. Se revine oblic pe fata opusă , incrucişând prima tură
ascendentă, dupa care se continuă în 8 acoperind jumatate din tura anterioară. Se continuă de câteva orişi se termină
bandajul deasupra articulaţiei cu ture circulare. Este indicată pentru regiunile articulare: articulaţia cotului, piciorului,
mâinii (fig. 8-9).
Figura 8-9
Bandajul rasfrânt: se fixează fasă prin ture circulare, după care se continuă oblic
în sus până pe faţa anterioară sau posterioară a antebraţului unde se fixează cu ajutorul policelui mâinii stângişi apoi se
rasfrângeşi continua în jos, înconjurând segmentul posterior, după care iarăşi oblic în sus acoperind jumătatea turei
anterioare se continuă până pe faţa anterioară a antebraţului unde iaraşi este fixată cu policele, repetând manevra. La
sfârşit este fixată cu ture circulare. Aceasta metodă este indicată de aplicat la nivelul membrelorşi are avantajul
etanşietaţii pe toată lungimea sa (fig 8-10; 8-11).

Figura 8-10
Figura 8-11
Tipuri de bandaje pe regiuni.
Bandajarea calotei craniuluise execută sub formă de capelină sau prin bandaj recurent (mitra lui Hipocrate)
Capelinase efectuază folosind o singură faşă de către 2 persoane. Iniţial faşa este condusă circular pornind de la
protuberanţa occipitală, pe deasupra urechii drepte, lasând libere pavilioanele auriculare, trecând deasupra arcadelor
sprâncenoase, apoi deasupra urechii stângişi se continuă cu înca 2 ture circulare pâna la nivelul frunţii, unde se fixează
faşa cu ajutorul policeluişi se rasfrânge până la nivelul regiunii occipitale unde este fixată de ajutor. Se conduce faşa
din spate în fata acoperind bolta craniană cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. Se fixeaza capătul liber al
feşii cu leucoplast sau ace de siguranţă, în capătul opus regiunii pansate (fig. 8-12).
Figura 8-12
Aceeaşi tehnică poate fi efectuată de către o singură persoană, când fiecare tură oblică răsfrântă peste bolta craniană
este fixată cu câte o tură circulară până la infaşarea completă a capului (fig. 8-13).
Figura 8-13
-Bandajul recurent (mitra lui Hipocrate) se efectuază cu ajutorul a 2 feşi: una cu ture circulare frontooccipitaleşi alta
cu ture anteroposterioare de acoperire. Dupa fiecare tura feşele se incrucişeaza la nivelul regiunii frontaleşi cele
occipitale.

Bandajarea regiunii feţei se practică folosind praştia, căpăstrul, binoclu sau monoclu.
Praştia se foloseşte la bandajarea nasului. Se confecţionează dintr-o faşa lungă de 50-60 cm, care la ambele capete se
despică lung, lasând la mijloc o porţiune de aproximativ 5 cm lungime nedespicată (fig. 8-14), care este aplicată peste
pansamentul nasului. Se trec capetele superioare ale feşii sub pavilionul urechiişi se înnoada în regiunea occipitală, iar
cele inferioare se trec deasupra urechilor incrucişându-le pe cele superioare, realizând astfel o praştie (fig. 8-15; 8-17).
Figura 8-14
Figura 8-15
Figura 8-16
Figura 8-17
Capastrul se foloseşte pentru fixarea pansamentului de la nivelui bărbiei şi buzelor. Este confecţionat la fel caşi praştia
folosind o faşă cu o lungime de 0,50-1m. Fixăm cu partea nedespicată pansamentul de la nivelul bărbiei sau buzelor,
după care capele inferioare sunt legate pe calotă, iar cele superioare la ceafă sau se incrucişează în regiunea occipitalăşi
se leagă în regiunea frunţii(fig. 8-18; 8-19; 8-20).

Monoclul sau binoclul se foloseşte pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor.Monoclul acoperă o singură
regiune orbitară. Se efectuază începând cu 2-3 ture circulare frontooccipitale după care se conduce faşa oblic peste
ochiul pansat, pe sub urechea de aceeaşi parteşi se readuce faşa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuaza din nou
o tură circulară frontooccipitală, apoi oblic repetând succesiunea de ture obliceşi
circulare pâna la acoperirea completa a ochiului. Se fixează capătul liber al feşei cu leucoplast sau ace de siguranţă (fig.
8-21).
Figura 8-21
Figura 8-22
Binoclul acoperă ambele regiuni orbitale. Pentru infaşarea binoculară, în locul turelor circulare frfontooccipitale, se
conduce fasa oblic peste celălalt ochi, turele incrucişindu-se deasupra piramidei nazale unde formează o spică (fig. 8-
22).
Bandajarea toracelui se efectuază pentru fixarea pansamentului la nivelui regiunii toracice câtăi pentru imobilizare în
fracturi de coasteşi entorse sau luxaţii ale umaruluişi a claviculei. Tipurile de bandaje sânt: bandajul circular, spica
sânului, bandajul Desault, bandajul Velpeauşi basmaua pentru imobilizarea braţuluişi a umarului
bandajul umarului
(în spică)
bandajul toracelui
(în spică)
bandajul sânilor
(în spică)
bandajul sânului
(în spică)
Figura 8-23

Bandajul circular (fig. 8-23) al toracelui se realizeaza conducând faşa circular incepând din regiunea inferioară a
toracelui 2-3 ture de fixare, după care efectuam ,,manevra policelui”şi se conduce faşa de jos în sus peste umăr,
coborând faşa pe spate pentru a realiza asfel o bretea de susţinere pe umăr, fixând-o apoi cu o tura circulară peste
torace. Se repetă manevra pentru a doua bretea peste celălalt umăr. Se conduce faşa în ture spiralate pâna în axilă, unde
se închee cu 2 ture circulare.
Spica sânului (fig. 8-23) se începe cu două ture circulare de fixare pe torace, după
care se conduce faşa de jos în sus spre umarul opus sânului de pansat, trecând peste sânul interesat. Se coboară faşa pe
spate prin axila sânului ce trebuie pansat, pâna în dreptul turei circulare, care se execută de fiecare dată după ce s-a
trecut faşa peste sânşi spate. Se încheie bandajul cu doua ture circulare. Spica dublă acoperă în mod similar ambii sâni.

Bandajul Desault (fig. 8-24) este tehnica cea mai des folosită de imobilizare provizorie pentru leziunile claviculeişi
umărului, precumşi ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile braţului. Pentru realizarea acestui tip de bandaj
avem nevoie de 4 feşi cu laţimea de 20 cm, vată şi talc. Iniţial se sprijina membrul superior al pacientului , astfel încât
braţulşi antebraţul să formeze un unghi de 90o. Se începe îmbrăcarea toracelui cu ture circulare pâna sub axilă. Aceste
ture vor izola pielea toraceluişi pielea braţuluişi antebraţului, evitând apariţia iritaţieişi chiar a eroziunii pielii,
provocate de transpiraţia locală. Se întroduce în axilăşi în plică cotului o cantitate mica de vată îmbibată cu talc, după
care lipim braţulşi antebtaţul de torace su cotul îndoit la 90o. Fixăm membrul superior de torace prin ture circulare de
faşa care trebuie să cuprindă braţul, cotulşi antebraţul. Apoi din spate faşa se trece peste umărul lezat, coboară anterior
peste braţ, sub cotşi urcă în spate paralel cu braţul. Faşa revine în faţa peste umărul lezat, se indreaptă oblic sub axilă
sănătoasăşi se reântoarce în faţă peste umărul bolnav, coboară lateral de-a lungul braţului sub cot, apoi susţinând
antebraţul , se indreaptă spre toracele opus facând o tură circulară de fixare la cot. După această tură de fixare, fasa se
trece din nou peste umarul lezat, coboară anterior, va susţine antebraţul, se face iar o tură circularăşi tehnică se continuă
astfel , încât fiecare tură oblicăşi circulară să depasească cu câţiva centimetri tura anterioară. După imobilizarea
membrului superior cu 2-3 feşi circulare, intreg antebraţul va fi întarit cu benzi de leucoplast. Pumnul, mâna
şi degetele trebuie sa rămâna libere pentru a putea fi permanent mobilizate.
Figura 8-24
Acelaşi lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 colţuri care suspenda membru superior ca într-un hamac în poziţia
descrisăşi ale cărei capete se înnoadă în spaţiul interscapularşi la ceafă. Această tehnică este cunoscută sub numele de ,,
eşarfa lui Petit” (fig. 8-25).
Figura 8-25
Bandajul Velpeau are aceleaşi indicaţii caşi bandajul Desault, de care diferă prin faptul că imobilizarea membrului se
realizează cu cotul flectat in unghi ascuţitşi cu mâna fixată pe umarul opus (fig. 8-26).

Figura 8-26
Bandajul umaruluişi axilei (fig. 8-27)
La nivelul braţuluişi axilei se pot aplica bandaje cu feşi trase în ,,8” sau în spică, precumşi o basma, care trece pe sub
axilă, se încrucişează peste umărşi se innoadă sub axila opusă (cravata biaxilară Mayor).
Cu aceste tipuri de bandaje, pe linga fisarea pansamentului se poate realiza si compresia regiunii.
Figura 8-27
Bandajul degetelor si miinii (fig. 8-28)
La nivelul acestor segmente faşa se fixează prin ture circulare la nivelul articulaţiei radio-carpiene, apoi se duce faşa
oblic pe partea dorsală a mâniişi se acoperă degetul respectiv prin ture în spirală. Pentru auricularşi police,câtşi pentru
haluce, bandajul se face în spică. Figura 8-28

Bandajul regiunii inghinaleşi fesiere

La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea iniţială se face prin 2-3 ture trecute circular pe
abdomen, deasupra crestelor iliace. De la această faşă se trece oblic peste regiunea inghinală, pe faţa internă,
posterioarăşi externă a radacinii coapsei de unde urcă iar oblic, peste regiunea inghinală realizând prima spică ce se
continuă printr-un nou circular pe abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinal’ până se acoperă (fig. 8-29)
Figura 8-29
Bandajul regiunii perinealeşi anale
Pentru perineu se foloseşte faşa în ,,T”. Aceasta fixare a pansamentului se efectuaza cu ajutorul a două feşe. Prima se
trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se. Ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se
trece dublu între coapse, acoperind perineul (fig. 8-30).

Bandajul bontului de amputaţie

Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării recurente cu 2 feşi sau înfaşarea cu o faşă. Se
incepe orin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care se rasfrânge faşa antero-posterior, caşi în cazul calotei
craniene, pâna se acoperă tot pansamentul fixând turele rasfrânte cu ture circulare.

Bandajul scrotului
Pansamentul regiunii scrotului se fixează cu ajutorul suspensorului, care poate fi confecţionat din pânză asemenea
bandajului în ,,T” sau din material elasticşi de formă corespunzatoare regiunii.