Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ”Nicolae Testemiţanu ”

Catedra de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială și Implantologie Orală ,,Arsenie Guțan’’

Tema:Plastia cu lambouri

Student:Bodrug Gheorghe
Grupa S1601
Definiție:
Un lambou este o masă de ţesut care conţine o reţea vasculară
aptă să-i asigure supravieţuirea şi care este parţial sau total
detaşată de ţesuturile înconjurătoare pentru a fi mutată la
nivelul unei zone receptoare aflată în vecinătate sau la distanţă
de zona donatoare.
CLASIFICAREA LAMBOURILOR
În funcţie de structură:

Lambouri simple:
Cutanate (tegument + fascie superficială);
Fasciocutanate (include şi fascia profundă);
Musculare;
Fasciale.
Lambouri compozite:
Musculocutanate;
Osteomusculocutanate, osteomusculare, osteofasciocutanate;
Articulare;
Digitale.
După localizare faţă de zona
defectului:
-local;
-regional;
-la distanţă
După sursa de vascularizare:
-fără sursă proprie de vascularizare – grefele;
-cu vascularizare aleatorie – vascularizarea are loc din contul
plexurilor vasculare subdermale;
-cu vascularizare axială – sursă de vascularizare uşor
identificabilă şi anatomic stabilă
PLANIFICAREA LAMBOURILOR
Elemente de bază
•Desenul – care să asigure absenţa tensiunii în lambou
Baza lamboului trebuie să fie întotdeauna mai largă decât vârful
(lambourile cutanate pe circulatie aleatorie)
•Stabilirea punctului pivot al lamboului (pentru cele pediculate şi
insulare) sau a punctului care reprezintă centrul arcului de rotaţie în
jurul căruia se mişcă lamboul.
Pentru lambourile pediculate la distanţă - asigurarea unei poziţii
postoperatorii confortabile pentru pacient
Recoltarea lambourilor să se facă cu o rezervă (cca.20-30%),
rezecţia excesului fiind preferabilă suturii în tensiune
Lambourile triunghiulare
Aceste lambouri pot fi practicate la nivelul oricarei regiuni
anatomice si stau la baza asa numitei plastii in "Z" sau cu
lambouri triunghiulare incrucisate.
Analiza stiintifica, matematica a principiilor care stau la baza
acestei plastii a fost facuta de Limberg in anul 1943 in lucrarea
"Bazele matematice ale plastiilor locale la suprafata corpului
omenesc.
Plastia locala cu lambouri triunghiulare incrucisate presupune
transpunerea a doua lambouri cutanate de forma triunghiulara
adiacente, unul in locul celuilalt, folosind rezervele tegumentare
existente la nivelul aceleasi zone anatomice
Pentru practicarea unei astfel de plastii sunt necesare trei incizii: una
mijlocie si doua laterale. Lungimea celor trei incizii trebuie sa fie egala.
Unghiurile ce se delimiteaza la cele doua extremitati ale inciziei centrale,
pot fi de marime egala (lambouri triunghiulare simetrice) sau diferita
(lambouri triunghiulare asimetrice) Incrucisarea lambourilor triunghiulare,
realizeaza urmatoarele 3 efecte:
a) schimbul de tesuturi;
b)alungirea in directia inciziei mediane;
c) obtinerea de formatiuni conice.

Castigul in lungime prin practicarea unei plastii cu lambouri triunghiulare

ce se incruciseaza este direct dependent de marimea unghiurilor si a
laturilor.
PrincipinZ-pastie:

•Plastia cu lambouri încrucişate multiple produce

rezultate,superioare unei singure plastii în Z de mari dimensiuni.
•Se croiesc lambouri de laturi egale a lambourilor care vor fi
încrucişate.
•Unghiurile lambourilor pot fi egale (lambouri simetrice) sau
inegale asimetrice în funcţie de distribuţia rezervelor
tegumentare şi a efectului vizat.
Există numeroase variaţii:

•folosirea unor triunghiuri cu unghiuri sau cu laturi inegale,

•a două perechi de lambouri triunghiulare opuse,
•plastia cu patru, cinci sau şase triunghiuri încrucişate,
•plastia în W,
•tehnica de avansare V-Y.
Plastia în Z presupune transpoziţia,încrucişarea a două
lambouri triunghiulare şi prin aplicarea ei se poate obţine:
-o alungire a unei contracturi liniare cu redistribuirea
tensiunii locale;
-o înterupere şi o redistribuire a unei cicatrici liniare,
-o repoziţionare a unei cicatrici de-a lungul sau paralel cu
liniile de minimă tensiune.
Marimeaunghiurilor

Este cea care sta la baza cresterii in lungime.In cazul lambourilor simetrice, marimea
unghiurilor poate varia intre 30° si 120°, cu mentiunea ca cel mai frecvent utilizate
sunt cele de 60/60°. Conform calculului matematic, castigul in lungime in diferite
situatii este pentru unghiuri simetrice urmatorul: 30/30° = 25%; 45/45° = 50%; 60/60°
= 75%; 75/75° = 100%; 90/90° = 120%.
Tensiunea dupa incrucisare este egal repartizata de o parte si de alta a unghilor.
Aceasta tensiune creste proportional cu cresterea unghiului. Experimental s-a
constatat ca tensiunea dupa inchiderea unei plastii de 90/90° este de 10 ori mai mare
decat tensiunea ce se produce prin inchiderea unei plastii de 30/30°, in conditiile unei
lungimi egale a laturilor unghiurilor. De aceea, este de preferat ca o plastie de 90/90°
sa fie transformata intr-o plastie asociata, prin impartirea fiecarui lambou de 90° in
cate doua lambouri cu unghiuri de 45°
O alta modalitate de scadere a tensiunii si de minimalizare a distorsiunilor laterale este
reprezentata de practicarea unei plastii cu lambouri triunghiulare simetrice multiple ,
sau care se constituie in asa numita plastie in "zig-zag\" sau in "W\" .Utilitatea
maxima a acestei plastii este la nivelul zonelor de curbura ale fetei deoarece prin
incrucisarea unui mare numar de mici triunghiuri se obtine un efect de camuflare .In
ceea ce priveste lambourile asimetrice, marimea fiecaruia dintre cele doua unghiuri
poate varia intre 30° si 120° sau chiar mai mult. Alungirea obtinuta poate fi: 30/90° =
50%; 30/105° = 52%; 30/135° = 45%; 30/150° = 40%.
Alungirea obtinuta in cazul incrucisarii a doua lambouri asimetrice se repartizeaza
inegal la cele doua extremitati ale unirii deoarece singurul care este mobil si pe baza
caruia se realizeaza alungirea este lamboul mai mic.
Lungimea laturilor
Rata de crestere in lungime este direct proportionala cu
lungimea laturilor. Trebuie tinut insa cont de dezavantajele unor
lambouri cu latura mai mare:
- viabilitatea lambourilor scade proportional cu cresterea
dimensiunii laturilor;
-cicatricile postoperatorii sunt mult mai vizibile.
Alte efecte ale incrucisarii lambourilor fiind schimbul de
tesuturi si obtinerea unor formatiuni conice.
Lambouri la nivelul fetei
Vascularizatia deosebit de bogata a tegumentelor fetei face ca,
practic, toate lambourile prelevate sa aiba o irigatie prin vase
cutanate directe.
Rinoplastia cu lamboul din regiunea frontală

Un aspect interesant de mentionat este ca lamboul frontal a fost descris inca din anul 700
I.C. intr-un tratat de chirurgie si medicina generala, scris de indianul Sushruta Samita.
Operatia a fost efectuata pentru prima data in India. Anumite infractiuni cum ar fi jaful
sau adulterul erau pedepsite in India, prin amputarea varfului nasului. De aici si nevoia
de reconstructie a nasului.
Doar din anii 1900 lamboul frontal a inceput sa fie folosit la reconstructia nasului
secundar dupa diferite boli cum ar fi sifilis, cancer de piele, etc. Pana in zilele noastre a
suferit doar mici adaptari si subclasificari.

Lamboul frontal face parte din categoria lambourilor cutanate axiale de transpozitie.

Are ax vascular propriu care se poate identifica usor cu ajutorul Ecografiei Doppler. In
principiu traseul este destul de predictibil si este reprezentat de artera supratrohleara.
Este unul din cele mai frecvent folosite lambouri pentru reconstructia defectelor la
nivelul fetei.
Specific, lamboul frontal este folosit cu
precadere pentru reconstructia nasului
dupa pierderi de tesut in urma
traumatismelor sau a diverselor boli
cum ar fi cancerul de piele.
Lamboul frontal este foarte versatil si
suporta un design si adaptare
personalizata fiecarui pacient in parte.
Teoretic marea majoritate a defectelor
nazale pot fi acoperite de un lambou
frontal, sau de subtipurile de lambouri
frontale.
Subtipuri de lambouri frontale:
-Lamboul frontal medial
-Lamboul frontal paramedian
Lamboul cervical:
Simplu de ridicat, lambou fascio-cutanat cu vascularizare
stabilă, care include vena jugulară externă. Permite plastia
defectelor mucoasei planşeului bucal, peretelui lateral al
orofaringelui. Zona donatoare poate necesita plastie în cazul
lambourilor cervicale mari, care poate fi efectuată cu ţesuturi
locale sau cu ajutorul lamboului deltopectoral.
Lambou cervico-humeral sau ”epolet”

Oferă o cantitate mare de ţesut cu caracteristici similare zonei

recipiente, permite plastia defectelor cervicale anterioare,
orofaringostomelor laterale. Dezavantajul major al acestui
lambou este necesitatea formării acestuia în 3 – 4 etape.
Lamboul deltopectoral
Este unul dintre cele mai frecvent utilizate lambouri în
chirurgia reconstructivă cervico-facială. Permite plastia
defectelor porţiunii anterioare şi laterale a planşeului cavităţii
bucale, a defectelor de mucoasă a obrazului, defectelor
subtotale şi totale ale buzei inferioare, superioare şi comisurior
labiale. Formare simplă, într-o etapă sau mai mult în
dependenţă de necesităţile chirurgului, oferă o cantitate mare
de ţesut, iar morbiditatea zonei donatoare este minimă
Lamboul nazolabial
Este un lambou axial bazat pe vasele faciale, poate fi ridicat atît
ca lambou cutano-adiăpos, cît şi în calitate de lambou cu
component mucos. Permite plastia defectelor totale şi subtotale
ale buzei inferioare, mucoasei planşeului bucal şi a porţiunii
mobile a limbii. Morbiditate zonei donatoare este minimă, cere
atenţie în timpul formării pentru a evita traumarea vaselor
faciale, fapt care ar putea compromite viabilitatea lamboului.
Lamboul frontotemporoparietal
Fascial sau fasciocutanat este un lambou axial, bazat pe vasele
temporale superficiale. Poate fi utilizat pentru plastia defectelor
mucoasei cavităţii bucale. Dintre dezavantaje vom menţiona
prezenţa pilozităţii, necesitate plastiei zonei donatoare şi
tehnica relativ complicată de formare a lamboului.
Lambourile faciale
Cu vascularizare aleatorie, care vor fi formate strict individual,
dar care în unele cazuri constituie varianta optimă de
reconstrucţie a defectelor tisulare faciale.
Lambourile la distanţă
Lambourile la distanţă de tip ”walking flap” (lambou Filatov-
Gillies) sau lamboul deltopectoral tubular migrat pe etape
necesită internări multiple şi intervenţii repetate. Astfel în
cazuri aparte durata totală de spitalizare a acestor pacienţi
poate ajunge pînă la 200 zile , iar în cazul unor pacienţi
necooperanţi plastia poate dura cîţiva ani. În pofida acestui fapt
lamboul deltopectoral tubular oferă şi o serie de avantaje ca:
tehnica chirurgicală simplă, morbiditate minimă a zonei
donatoare, cantitate mare de ţesut şi posibilitatea formării şi
migrării în condiţii de anestezie locală.
Zonele favorabile pentru formarea
tubului Filatov
Mulțumesc pentru
atenție!