Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ”Nicolae Testemiţanu ”

Catedra de Ortodonție

Tema:Malocluziile verticale.Ocluzia adâncă.Definiție,frecvență,etiologie


Anomaliile de ocluzie în sens vertical includ în sine:

 Sindromul de ocluzie adincă


 Inocluzia verticală
Sindromul de ocluzie adâncă

 Definiție.Sindromul ocluziei adânci este o tulburare de


creștere și dezvoltare,cu caracter primar sau dobândit,a
maxilarelor și a proceselor dento-alveolare, caracterizată
printr-un grad mai mare de acoperire a incisivilor inferiori
de către cei superiori (Clasele I, a II-a) iar ,în alte cazuri, a
incisivilor superiori de către cei inferiori (Clasa a III-a)
 Terminologie.Anomalia are și alte denumiri,termenii folosiți caracterizând relațiile incisive sau
consecința relației ocluzale asupra parodonțiului.Astfel, amintim: sindromul de supra-acoperire
incisivă, ocluzia adâncă sau ocluzia traumatică(Horosilkina).
 Școala engleză utilizează termenii de ,,over bite’’ și ,,deep bite’’, desemnând gravitatea
anomaliei:în primul caz, ocluzie acoperită de la ușor la moderat, iar în al doilea caz,ocluzie
acoperită de grad foarte mare.
 Școala germană recurge la denumirea de ocluzie adâncă acoperită și în ,,acoperiș’’,în timp ce
școala franceză o denumește supraalveolodonție incisivă și infraalveolie molară.
 Pentru forma clinică rezultată din pierderea dinților ,,zonei de sprijin’’ termenul de ,,ocluzie
prăbușită’’ este cel consacrat.
 Epidemiologie.Anomalia reține atenția nu atât sub raportul proporției care
afectează populația,cât,mai ales,sub aspectul prezenâei ei în combinație cu alte
tipuri de dismorfoze(Chateau), unde anomalia de tip vertical impune obligativitatea
anumitor secvențe și metode de tratament.
Forme clinice- În cadrul sindromului ocluziei
adânci se descriu două forme clinice:

 Ocluzie adâncă acoperită(Clasele I, a II-a, a III-a);


 Ocluzie adânca în ,,acoperiș’’(Clasa a III- a).
 O entitate etiologică produsă prin pierderea ,,zonei de sprijin’’ o clostituie ocluzia
prăbușită,care poate apărea în timpul desfășurării proceselor de creștere și
dezvoltare(în perioada dentiției temporare) sau după terminarea lor în dentiția
permanentă stabilizată.
 În cadrul sindromului de ocluzie adîncă,școala franceză descrie două forme clinice:
supraocluzia incisivă și infraocluzia molară.
În ambele sisteme se descriu trei forme de gravitate:

 Gradul I –incisivii superiori acoperă pe cei inferiori cu valori


cuprinse între 1/3-2/3, exprimată în milimetri, acoperirea este
de pînă la 5mm.
 Gradul II – incisivii superiori acoperă pe cei inferiori cu
valori cuprinse între 2/3-3/3, în milimetri, valorile sunt între
5-9mm.
 Gradul III – incisivii superior acoperă pe cei inferiori cu
valori ce depășesc 3/3, în milimetri, valoarea este de peste
9mm.