Antoche Octavian Constantin

AMG 1 A4

Bandajele

Bandajul sau înfasarea chirurgicala reprezinta metoda de fixare a pansamentului sau de

imobilizare temporara a unor regiuni anatomice cu ajutorul fesilor.

Fesile pot fi de tifon, de pânza sau tesatura elastica, de diferite lungimi si latimi, în
functie de regiunea pe care o acopera. Latimea unei fesi este cuprinsa între 5-25 cm, iar
lungimea 1-20 m. Ele se livreaza în forma de sul, cu capatul initial la exterior si cel terminal
în interior.

Fasa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moale si se adapteaza bine oricarei
regiuni. Se livreaza sub forma de suluri cu latimile mai sus mentionate si cu lungimea de 5 m.

Fasa de pânza este confectionata din orice fel de tesatura în cazul în care nu dispunem
de fesi de tifon si i se pot da lungimi si latimi diferite în functie de necesitate. Tot din pinza se
confectioneaza si bandajele pline ,,basma”, in forma triungiulara, patrata sau dreptunghiulara
si care se folosesc pentru fixarea pansamentului, dar mai ales pentru imobilizarea temporara a
unui membru in caz de fracturi sau luxatii.

Fasa elastica este tesuta din fire de bumbac si de latex, nu se desira, este usoara, solida,
nu jeneaza miscarile, nu produce staza si se recupereaza usor. Este folosita in bandajul
artuculatiilor in cazul luxatiilor si pentru profilaxia stazei venoase si edemului de etiologie
vasculara la nivelul membrelor inferioare.

Infasarea chirurgicala a avut mai multa intrebuintare pina la descoperirea substantelor

adezive, care au cucerit teren fiind mai economice si mai manevrabile. In prezent nu se mai
practica reutilizarea fesilor deoarece exista riscul de transmitere a unor germeni rezistenti în
urma manevrelor de spalare si calcare a lor, deaceea dupa folosire, fesile sunt arse la
crematoriu.

Indicatiile bandajului

- fixarea pansamentului în regiunile în care materialele cu substante adezive nu asigura

aceasta cerinta ( pe extremitati, regiunea capului, zona articulatiilor);
- fixarea pansamentelor unor plagi usoare situate în regiuni supuse traumatizmelor in
timpul activiatii (mîna, picior);
- efectuarea unui pansament compresiv
- imobilizarea temporara a membrelor care au fost supuse unor traumatizme (entorse,
lixatii, fracturi
 Principii

Bandajul trebuie sa:

- sa imobilizeze perfect pansamentul pentru protectia plagii

- sa fie elastica pentru a nu produce leziuni de compresie
- sa nu sporeasca suferinta bolnavului
- sa permita miscari în articulatiile interesate

Din punct de vedere tehnic:

- bandajarea membrelor se incepe din portiunea distala spre cea proximala în sensul
circulatiei venoase
- bandajarea trebuie sa inceapa si sa se termine la 15-20 cm de plaga
- capatul fesei va fi plasat opus plagii si se va fixa printr-un nod care nu jeneaza sau cu
leucoplast
- turele fesei sa nu prezinte cute si sa se acopere partial unele pe altele pentru a nu
aluneca

Tehnica bandajului

Fasa de tifon este tinuta în mâna dreapta si cu ruloul spre cel ce executa se deruleaza de la
stânga spre dreapta. Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare”. Pentru o fixare
sigura, dupa primul tur, coltul liber al fesii se rasfrânge (fig. 8-3). Urmatoarele ture se trag în
diverse moduri (circular, oblic, în evantai, etc.). Terminarea bandajarii se efectueaza cu 2-3
ture suprapuse, capatul fesii fixându-se cu ace de suguranta, prin legare sau cu banda adeziva.
În cazul legarii se despica fasa in doua, se încruciseaza sau se înnoada capetele si se leaga în
jurul segmentului respectiv în asa fel încât nodul sa nu fie amplasat pe zona afectata sau pe
zone de sprijin.