Sunteți pe pagina 1din 46

-SEMNE SI SIMPTOME -PRIORITATI IN INGRIJIRE -ASISTAREA IMOBILIZARII DEFINITIVE -SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI IMOBILIZAT

-DUREREA aparuta odata cu traumatismul si care se exacerbeaza odata cu palparea la locul fracturii -IMPOTENTA FUNCTIONALA -ECHIMOZE

SEMNE DE CERTITUDINE -MISCAREA ANORMALA A SEGMENTULUI FRACTURAT (nu se transmite miscarea ) -crepitatia osoasa -radiografia segmentului stabileste diagnosticul

1.COMBATEREA SOCULUI: SUPRIMAREA DURERII( o face medicul prin administrare in locul focarului de fractura a analgezicelor) Asistenta are obligatia de a pregatii materialele necesare administrarii: Ace seringi solutii dezinfectante Comprese sterile Solutii de administrat( novocaina, morfina ) In lipsa medicului se incearca calmarea durerii cu alte medicamente(algocalmin,sedalgin )

2.Prevenirea infectiei:
In cazul fracturilor deschise se aplica pansamente sterile ,dupa dezinfectarea prealabila a plagii de la nivelul fracturii ; Asistenta pregateste materiale ptr pansament : Pense anatomice , Pense hemostatice, Foarfeci,tavita renala,tuburi de dren, casoleta cu pansamente sterile,fesi de diferite marimi,apa oxigenata, alcool iodat ,tinctura de iod, ser fiziologic, solutie rivanol, betadina,leucoplast. se asigura o asepsie perfecta Se asigura prin pansament o buna absortie a secretiilor Se asigura un repaus perfect al leziunii prin imobilizare

Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun se usuca si va imbraca manusi de protectie bolnavul va fi asezat intr-o pozitie comoda I se va explica necesitatea efectuarii tehnicii Examinarea plagii apoi curatirea si dezinfectarea Se va folosii o pensa ptr servit materialul din casoleta si una ptr plaga efectiv Toaleta si degresarea tegumentelor din jur se face dinspre plaga spre exterior cu alcool iodat sau tinctura de iod Plaga se spala cu apa oxigenata, ser fiziologic. Este interzisa apasarea sau stoarcerea, masajul zonelor invecinate (diseminarea germenilor in plaga =septicemie) Se aplica pansamentul comprese sterile imbibate cu o substanta aseptica la indicatia medicului(betadina)

Marimea compreselor trebuie sa fie mai mare cu 2-3 cm fata de marimea plagii Fixarea pansamentului se face in asa fel incat: sa nu alunece, sa nu se desprinda de pe rana , sa nu permita patrunderea agentilor patogeni, prin infasare sau prin fixarea cu benzi de leucoplast .

Cu atele de sarma (Cramer) de tabla sau lemn atelele vor fi captusite si imbracate cu vata se va fixa segmentul fracturat prin infasarea atelei, care va depasi doua articulatii invecinate fracturii.

IMOBILIZAREA PROVIZORIE (entorse, luxaii, fracturi) Imobilizarea provizorie la locul accidentului sau n camerele de gard ale spitalelor a entorselor, luxaiilor i fracturilor se bazeaz pe aceleai principii, cu toate c aceste leziuni sunt diferite ca gravitate i ca potenial de evoluie. Msuri de imobilizare identice se impun i pentru faptul c n afara spitalului, la locul accidentului i chiar ntr-un cabinet medical este uneori foarte greu de deosebit tipul de leziune. Necunoscnd de la nceput diagnosticul exact, pentru mai mult siguran, trebuie reacionat ca i cum ar fi vorba de cea mai grav leziune posibil.

Scopul oricrei imobilizri este:


de a mpiedica micrile active i pasive, pentru a pune n repaus organele i esuturile traumatizate; de a menine axarea corect a membrului atunci cnd fragmentele nu sunt deplasate, sau cnd au putut fi reduse corect, cu ocazia acordrii primului ajutor; de a diminua durerile, care n cazul fracturilor sunt deosebit de chinuitoare; de a evita complicaiile pe care le poate provoca micarea n focar a unui fragment osos rupt i devenit tios: secionri ale unor nervi i vase; sfierea musculaturii din jurul osului; perforarea tegumentului i transformarea fracturii nchise ntr-una deschis; suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive i ameliorarea unor tulburri funcionale (respiraie paradoxal i altele).

Principiile unei imobilizri corecte:


asigurarea funciilor vitale are prioritate fa de alte manevre (de exemplu nu se face imobilizarea fracturilor de umr sau a claviculei dac este asociat i un traumatism toracic grav); se va cuta obinerea unei axri relative a segmentului de imobilizat, prin traciune atraumatic i progresiv n ax n momentul aplicrii imobilizrii; pentru a avea sigurana c fractura nu se deplaseaz nici lateral, nici n jurul axului longitudinal, imobilizarea

trebuie s prind n mod obligatoriu articulatiile situate deasupra i dedesubtul focarului de fractur;

s fie adaptat reliefului anatomic al regiunii accidentate; s fie simpl, pentru a putea fi utilizat i de persoane mai puin instruite; aparatul gipsat sau atela de imobilizare nu trebuie s fie compresive, pentru a nu ngreuna circulaia sanguin ntr-un segment n care exist deja tulburri circulatorii secundare traumatismului

Mijloace pentru imobilizarea provizorie a fracturilor sunt:


atele Cramer (fcute din srm), care au avantajul c sunt lungi i pot fi mulate pe membrul rnit. n vederea aplicrii atelei, n scopul imobilizrii, se aaz un strat de vat pe una din fetele atelei care vine n contact cu tegumentul, strat ce se fixeaz la atela cu ture circulare de fa; aparat gipsat circular, atel ghipsat; atele de lemn (cptuite cu vat fixat pe atel cu fa); atele din material plastic simplu sau gonflabil; mijloace improvizate care pot folosi orice obiect rigid (scndurele de lemn, rigle, placaj, bee, bastoane, umbrele, coad de mtur, schiuri, scoar de copac etc.).

Fixarea segmentului care urmeaz s fie imobilizat la atel se face cu fei sau cu alte mijloace improvizate: fii de pnz (cearaf, lenjerie etc.), baticuri, prosoape, fulare, centuri, cordoane, cravate etc. De reinut: se consider c cea mai bun atel pentru imobilizare este atela ghipsat. Ea ar trebui s fie folosit la toate unitile sanitare (dispensar rural, de ntreprindere etc.) pentru ca poate fi executat de orice cadru mediu sanitar n orice situaie, dac dispune de material necesar (ghips i fei).

Prepararea unei fei ghipsate

Material necesar:

- fa (lung de 5 m, lat de 10 cm) - ghips ntr-un recipient (tvi renal)

Tehnica preparrii cu ghips a feii simple


Pe plan neted (scndur, mas) se desfoar faa pe o poriune de aproximativ 50 cm (cel care execut ghipsarea feii se aaz la unul din capete sau lateral faa de planul neted). Pe poriunea de fa desfurat se presar cu mna un strat de ghips.

Persoana care execut manevra ntinde uniform stratul de ghips, cu marginea cubital a minii stngi, astfel nct grosimea stratului de ghips pe suprafaa feii s fie de 1-2 mm (s nu se vad faa). Cu mna dreapt se nfoar nu prea strns faa astfel ghipsat de la captul ei liber pn la poriunea de fa nc neghipsat. Se repet manevrele expuse i se continu pn ce faa ghipsat ajunge la un diametru de maximum 8-10 cm. Aceast dimensiune nu trebuie sa fie depit pentru c feile ghipsate mai groase nu mai pot fi nmuiate simultan i ctre miezul lor i ctre periferie, cnd sunt introduse n ap.Prin aceast manvr faa trece n toat lungimea ei pe sub mna stng.

Confecionarea atelei ghipsate Atela ghipsat se poate confeciona att din fei ghipsate n prealabil conform tehnicii descrise anterior, ct i din metraj de tifon pregtit pe diferite dimensiuni. Confecionarea atelei ghipsate: Se apreciaz dimensiunea ei n lungime i lime, n funcie de segmentul pentru care urmeaz s fie folosit. Se desfoar faa pe lungimea necesar. Se presar stratul de ghips, care se ntinde uniform (vezi faa ghipsat) pe o grosime de 1-2 mm. Se aaz apoi a doua foaie de fa (desfurnd faa neghipsat) peste stratul de ghips. Se pune un alt strat de ghips, de aceeai grosime, peste care se desfoar iar faa neghipsat.

Manevra se repet n acelai mod, suprapunnd astfel 5-20 de straturi de fa. Aceast atel se mpturete n dou, n lungime i apoi iar n dou, repetndu-se manevra pn cnd se obine un pachet ghipsat.

Aplicarea atelei ghipsate


Inainte de aplicare pentru imobilizarea unui segment, faa ghipsat sau atela ghipsat se introduce ntr-un vas cu ap la temperatura camerei i n cantitate suficient ca sa le acopere bine (se introduc culcate). Imbibarea cu ap a feii ghipsate este uniform i deci este terminat atunci cnd din vas nu mai ies la suprafa bule de aer. Stoarcerea se face prin rsucirea uoara a feii ghipsate sau a pachetului ghipsat (n cazul atelei ghipsate) pentru ca odat cu apa scurs s nu se piard i ghipsul dintre foiele tifonului.

Dup ce se scoate din ap, atela ghipsat se ntinde de la capete i i se netezeste suprafaa cu mna, ca s nu rmn asperiti sau cocoloae de ghips (mai ales prin partea care vine n contact cu tegumentul). Observaie. Dac atela ghipsat se confecioneaz din fa ghipsat, atunci, nainte de a fi scoas din ap, se va fixa lungimea necesar, lund msura pe membrul sntos cu ajutorul unei buci de fa neghipsat. Pe aceast msur luat se ntinde faa n straturi cam 4-7 rnduri (stoarcerea i netezirea se fac n acelai fel ca i n cazul atelei).

Pe suprafaa netezit se aaz un strat protector de vat. Astfel pregtit, atela ghipsat se aplic peste regiunea anatomic (segmentul) care necesit imobilizare. Atela se fixeaz cu fei simple neghipsate, fie cu circulare de fei ghipsate atunci cnd se confecioneaz un aparat ghipsat circular.

De reinut! Atela se poate pune direct pe

piele. Ajutorul va avea grij s nu apese cu degetele. Atela se ine cu palma. O atela ghipsat se poate confeciona din fei de cearaf sau un prosop etc. Este de recomandat ca toate cadrele s tie i s aib posibilitatea confecionrii unei alele ghipsate. Un lucru important: atela trebuie s fie foarte bine mulat, iar fixarea ei cu fa simpl este prudent s se fac dup ce ghipsul ncepe s fac "priz", pentru a nu crea amprente sau denivelri n atel, care pot provoca suferina bolnavului

Dupa reducerea fracturii trebuie mentinuta pozitia corecta pana la formarea calusului si vindecarea fracturii prin imobilizare:

-extensie continua transosoasa (cu tija metalica trecuta prin os - de care se ataseaza o potcoava , -un fir cu greutati (10%din greutatea pacientului)in functie de tipul fracturii) Rolul asistentei este de a pregatii psihic si fizic pacientul si de a participa la excutarea tehnicii (pregatirea materialelor,si ajutarea si servirea medicului)

Dupa instalarea dispozitivului de tractiune (cablurile sa treaca prin mijlocul rolelor scripetelui , greutatile sa atarne libere ,cadrul si barele patului sa nu stanjeneasca aparatul ) Verificarea pozitiei membrelor in functie de tractiune Plasarea unei paturi facute sul sub membrul afectat Plasarea unei perne ptr a impiedica alunecarea Urmarirea culorii si a temperaturii membrelor Aplicarea masurilor de prevenire a imobilizarii

Ajutarea bolnavilor in satisfacerea nevoilor fundamentale Suport psihic ptr pacient Educatia sanitara explicarea necesitatii tractiunii Modul de realizare a miscarilor permise Pozitionarea corecta a corpului pe timpul tractiunii

-metode chirurgicale (legarea osului cu cuie ,suruburi, sarme, placi metalice, tije introduse in canalul medular ) Avantaje: -scurteaza timpul de imobilizare , -previne aparitia complicatiilor ca: -tromboza venoasa -aparitia escarelor -embolii -atrofie musculara -pneumonii de staza

Aparate gipsate cele mai frecvente ptr imobilizarea definitiva a fracturilor


Pregatirea materialelor:

-Vata -Atele de gips confectionate in functie de lungimea necesara Fasa gipsata Vas cu apa Foarfeca ptr gips sau cutit Sorturi de protectie

Pregatirea pacientului psihica (explicarea necesitatii aplicarii unui aparat gipsat) Fizica (asigurarea pozitiei adecvate ptr aplicarea gipsului, sustinerea segmentului imobilizat dupa reducerea fracturii,) si aplicarea gipsului de catre o alta persoana Aplicarea unui strat de vata pe toata suprafata ce urmeaza a fi acoperita de gips Inmuierea fesilor gipsate in apa fara a fi apasate.storcerea se face usor fara sa fie indepartat gipsul Aplicare fesii gipsate pe segmentul afectat

Se supravegeaza aparitia escarelor de decubit -necroze, paralizii sau vindecare vicioasa a fracturii Daca apare durere poate fi controlat radiologic (reducerea nu este buna) aparatul gipsat poate fi stramt, scurt (nu cuprinde cele doua articulatii invecinate Stinghereste circulatia(cianoza, paloare) Pulsul ,miscarea degetelor

Prevenirea si supravegherea escarelor de decubit (sunt leziuni ale tesuturilor datorita compresiunii intre proeminentele osoase si suprafata patului) Semne locale: -congestie, vezicule cu continut sangvinolent, -Partea centrala se usuca formand o ulceratie profunda Factorii favorizanti: -umezeala, -imobilitatea, -mentinerea bolnavului in aceeasi pozitie -lenjerie de pat sau de corp incomoda -caldura excesiva a patului umed

Interventiile asistentei : -se va face patul foarte atent fara cute cu traversa ff bine intinsa,lenjeria de corp bine intinsa Se controleaza sa nu ramana obiecte in patul bolnavului Aparatele gipsate frecvent verificate Sprafetele predispuse vor fi asezate pe colaci de cauciuc sau confectionati din vata Asezarea si scoaterea bazinetelor de sub bolnavi facuta cu mare grija si bladete

Schimbarea pozitiei la max 2 ore, decubit lateral, stg, dr, ventral,... Vor fi intretinute curate si uscate tegumentele prin spalare dupa fiecare mictiune sau defecare, masare si pudrare a teg.

Agenii patogeni (cei care produc infeciile) pot fi clasificai astfel: - ageni endogeni (din interiorul organismului) - ageni exogeni (din afara organismului): Acetia pot intra n organism prin trei ci: inhalare (la nivelul aparatului respirator); ingestie (la nivelul aparatului digestiv); leziuni de contiguitate (la nivel tegumentar). n aceast categorie, un loc aparte ocup agenii iatrogeni (acioneaz n unitile sanitare). Acetia apar datorit neglijrii msurilor de asepsie i antisepsie; folosirii neraionale a antibioticelor, care creeaz celule microbiene rezistente la acestea i scderea strii de imunitate (a capacitii de lupt antiinfecioas) la unii pacieni; aglomerrii pacienilor.

Reprezint metoda profilactic (de prevenire) a contaminrii plgilor cu ageni patogeni. Se realizeaz prin: - sterilizarea materialelor folosite i - dezinfecia regiunii lezate i a minilor persoanelor care acord primul ajutor Metode de asepsie utilizate: Sterilizarea prin cldur umed: Aceasta se poate folosi pentru consumabile (mnui, aleze, etc), materiale de sutur, materiale de cauciuc (drenuri, etc). Mijloace utilizate: - autoclav (este aparatul de strerilizare cu cldur umed) - fierbere: este mai puin sigur dect autoclavul, fiind folosit doar n ultim instan. Dureaz minim 30 de minute, materialele care urmeaz s fie sterilizate fiind n permanen acoperite de ap. Are dezavantajul c partea metalic a instrumentelor poate rugini.

Sterilizarea prin cldur uscat: Este o metod mai puin sigur, deoarece unele bacterii i viruii sunt rezisteni la ea (exemplu: agentul patogen al tetanosului este distrus la o temperatur uscat de 400-500 dup 3 ore) Mijloace utilizate: - pupinel (este aparatul de strerilizare cu cldur uscat) - clcare - flambare (instrumentul care urmeaz s fie sterilizat este acoperit cu vat, aceasta este bine mbibat cu alcool i i se d foc) Splarea mecanic

ANTISEPSIA
Reprezint metoda curativ de distrugere a microbilor existeni ntr-o plag. Se realizeaz prin: - substane dezinfectante i - mijloace biologice (antibiotice, seruri, vaccinuri) Metode de asepsie utilizate: Substane dezinfectante: - antiseptice de suprafa: alcool sanitar (700); iod (alcool iodat, tinctur de iod) - substane care degaj clor: cloramina (aceasta, pentru a avea efect antiseptic, trebuie s fie soluie proaspt, de maxim 24 de ore)

-substane care degaj oxygen: ap oxigenat (H2O2) (de asemenea. Trebuie s fie soluie proaspt, pentru a avea aciunea specific spumant) - permanganat de K - eter (are efect antiseptic prin aciunea lui volatil) - formol - benzina uoar, mai ales benzina iodat - substane colorate: Violet de geniana, Albastru de metil, Rivanol - detergeni sanitari

La nivelul tegumentelor se folosesc urmtoarele substane dezinfectante: - soluie alcoolic de iod (2% iod) - Lugol (iod dizolvat n ap) - soluie de cloramin - H2O2 - alcool etilic (sanitar - 700) - Rivanol, etc La nivelul mucoaselor se folosesc urmtoarele substane dezinfectante: - H2O2 (cea mai folosit) - peroxid de O2 3%

La nivelul plgilor se folosesc urmtoarele substane dezinfectante: - H2O2 - Rivanol lactat, etc Mijloace biologice: - antibiotice - sulfamide - seruri - vaccinuri