TRAUMATISMELE MEMBRELOR

Dintre traumatisme în general 75% interesează extremităţile.

Agenţii vulneranţi pot determina:
• leziuni osteoarticulare (entorse, luxaţii, fracturi).
• leziuni ale părţilor moi (plăgi, rupturi musculare, tendinoase, ligamentare).
• leziuni neuro-vasculare (leziuni ale nervilor şi vaselor).
Fracturile - întreruperea totală sau parţială a continuitatii unui os, apărută în
urma unui traumatism.
Fracturile se împart în:
1. închise- (segmentele osoase sunt acoperite integral de piele);
2. deschise (tegumentul şi straturile de sub el au fost lezate de agentul sau de
fracturile osoase - dinăuntru în afară - osul ajunge în contact cu exteriorul).
3. incomplete (linia de fractură nu interesează toată circumferinţa osului),
4. complete (cu două segmente sau cu mai multe fragmente mari şi mici),
situaţie în care fractura se numeşte cominutivă,
5. fără deplasare (când nu a avut loc deplasarea fragmentelor osoase),
6. cu deplasare (când fragmentele osoase sunt deplasate între ele longitudinal,
lateral, prin răsucire etc.).
Fracturile închise
Simptomatologie:
1. Semne clinice generale :stare generala alterata, hipertermie, puls filiform
transpiratii reci
2. Semne locale, care se împart la rândul lor în semne:
a. probabilitate:
- durerea, apărută din primul moment poate avea sediul în focarul de fractură sau
pot apărea dureri reflectate, ca de exemplu: durerile reflectate la genunchi, pe care
le acuză bolnavii cu leziuni pri¬mare ale şoldului. Pentru precizarea
diagnosticu¬lui de fractură uneori este nevoie să provocăm durerea: astfel, durerea
în punct fix se depistează pipăind regiunea cu un deget din aproape în aproape
- echimozele pot fi comune si în entorse, contuzii sau luxaţii. Spre deosebire de
cele din entorse, în fracturi echimozele apar tardiv, la 24-48h
- deformarea regiunii
- scurtarea segmentului anatomic
- impotenţă funcţională (lipseste in fractura incompleta)
b. certitudine
- mobilitate anormală (
-crepitaţiile osoase (frecătură osoasă)
-lipsa transmiterii mişcărilor dincolo de fractură (o mişcare pe care o poate face
într- o parte a segmentului fracturat nu se transmite celeilalte părţi);
-întrerupere (netă, constatabilă) continuităţii unui os (rotulă ruptă în două).
Manevrele de prim ajutor care trebuiesc avute în vedere inaintea aplicarii
mijloacelor de imobilizare sunt:
- eliberarea sau degajarea membrului accidentat (
- executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanță vitală: resuscitare
cardio-respiratorie, apliacarea garoului, îndepărtarea imbrăcăminții este necesară
doar când suspicionăm prezența unor plăgi care trebuiesc curățate și pansate
- când este accidentat membrul superior , indiferent de nivelul traumatismului,
trebuiesc scoase de pe degete inelele( daca inelul se află pe degetul fracturat se taie
inelul cu aprobarea bolnavului)
Mijloacele pe care le putem folosii pentru imobilizarea provizorie a fracturilor:
-atele Cramer (confecționate din sârmă)-sunt lungi și pot fi mulate pe membrul
rănit.În vederea aplicării atelei în scopul imobilizării, se așează un strat de vată pe
una din fețele atelei ce vine în contact cu tegumentul, strat ce se fixează la atelă
cu ture circulare de fașă
- aparat gipsat circular
- atele de lemn căptușite cu vată
- atele din material plastic simplu sau gonflabil
- și alte mijloace improvizate ( scândurele de lemn, schiuni, scoarță de copac, bețe,
umbrele, bastoane etc.)
Fixarea segmentului care urmează a fi imobilizat la atelă se face cu fașă sau cu alte
mijloace improvizate (cearșaf, baticuri, fulare, centuri etc)
-cea mai bună atelă pt. imobilizare este atela gipsată.
Tehnica imobilizării provizorii a fracturilor (an 1)
Fracturile deschise- segmentele osoase fracturate comunică direct cu exteriorul.
Simptomatologia :
-este aceeaşi ca şi a fracturilor închise, la care se adaugă simptomele provocate de
prezenta plăgii: durere, sângerare etc.
Primul ajutor:
O fractură deschisă este o urgenţă care trebuie rezol¬vată integral în primele 6 ore
de la accident.
-îndepărtarea complicaţiilor generale şi locale, care ameninţă viaţa traumatizatului
(stoc cardiorespirator, embolii, hemoragii externe etc.) dacă este cazul.
-îmbrăcămintea sau încălţămintea din segmentul rănit vor fi tăiate cu un cuţit,
lamă, foarfecă etc. pentru a nu provoca suferinţe inutile bolnavului. Plaga va fi
inspectată (aspectul plăgii) pentru a constata dacă există impurităţi (pământ, lemn,
ţesături etc.).
-Toaleta fizică şi chimică a tegumentului din jurul plăgii (cu apă şi săpun,
degresare cu eter sau ben¬zină şi dezinfectare cu alcool, tinctură de iod).
-Toaleta fizică şi chimică a plăgii:
se îndepărtează impurităţile libere cu instru¬mente sterile,se curăţă plaga prin
"ştergere" cu soluţie de eter iodat sau neofalină 0,50%. Aceste soluţii nu alterează
vitalitatea ţesuturilor sănătoase spre deosebire de apa oxigenată care poate altera
ţesuturile sănătoase,
în caz de impregnări cu impurităţi, plaga poate fi curăţată cu ser fiziologic,
cloramină 0,2% (2 tablete la 1/2 1 apă),permanganat de potasiu 1/4000 de culoare
roz pal.
Atenţie! Nu trebuie pudrate plăgile cu antibiotice.
-Se mai sterilizează o dată tegumentul în jurul plăgii (alcool, tinctură de iod).
-Se aplică comprese sterile (pansament) în caz de hemoragii care interesează vasele
mici, hemostaza se face cu un pansament compresiv.
-Înfaşarea se aplică în mod diferit, în funcţie de regiunea anatomică în care există
rana.
-Imobilizarea provizorie
Se face profilaxia antitetanică; este o .măsură de urgenţă, dar ea poate fi făcută şi la
eşalonul următor (dispensar, spital).
-Când funcţiile vitale nu sunt afectate şi când nu există un traumatism abdominal,
vor fi adminis¬trate antalgice (algocalmin, mialgin în injecţii i.m.).
-Transportul la spital în cele mai bune condiţii într- un serviciu de traumatologie.
Atenţie! Toate manevrele se vor face cu maxi¬mum de menajare a traumatizatului,
cu multă blândeţe şi atenţie spre a nu genera complicaţii (ruptura unor vase sau
nervi din vecinătate, per¬forarea unui viscer etc.).
De asemenea, toate aceste manevre nu trebuie executate în complexitatea lor, nici
la locul acci¬dentului, nici în camera de gardă, decât în cazul când se ştie că dintr-
un motiv sau altul, bolnavul nu va putea fi operat în primele 4-5 ore de la accident.
în mod normal, aceşti bolnavi trebuie operaţi imediat, toaleta riguroasă a plăgii
fiind făcută de chirurg în sala de operaţie ca un timp operator esenţial, premergător
fixării osului frac¬turat. în aceste situaţii, care sunt curente, primul ajutor la locul
accidentului şi în camera de gardă, pe care îl execută cadrele medii trebuie să se
limiteze la spălarea rapidă prin jet a plăgii cu soluţii antiseptice şi acoperirea ei cu
un pansa¬ment compresiv, cu dublu rol: hemostatic şi de izolare a plăgii faţă de
mediul exterior contaminat.
Profilaxaia antitetanica
Este o măsură de urgență dar se poate face și la eșsntionul următor(spital)
Se face profilaxia antitetanică la orice plagă care s-a produs în urmă cu 6-9 ore
-se aplică diferențiat:
La persoanele sigur vaccinate sau revaccinate se administrează: ATPA=anatoxină
tetanică, intramuscular 0,5 ml.o singură doză, la aceste persoane nu se
administrează ser antitetanic, excepție fac politraumatizații gravi cu stare de șoc și
hemoragie, la care se administrează o doză unică ser antitetanic 3000-15.000UAI.
-la persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete :-ser antitetanic 3000-
15000UAI intramuscular în doză unică după desensibilizare
-ATPA intramuscular în
altă zonă decât serul antitetanic in doză de o,5 ml.
Schema de desensibilizare:
-se injectează subcutanat 0,1ml. Sol 1/10 Ser antitetanic+ ser fiziologic.Se așteaptă
30min.
Dacă nu apar reacții locale și generale se injecteză subcutanat încă 1 ml ser
antitetanic.Se așteaptă 30min.
Dacă nu apar reacții locale și generale se administrează restul cantității de ser
antitetanic
Asistenta medicală va avea pregătită trusa de urgență pentru tratarea eventualelor
accidente serice( șoc anafilactic)
Imobilizarea definitiva a fracturilor
Tipuri de imobilizare definitiva :
I. Metoda ortopedica se indica în fracturile simple cu sau fara deplasare și se
efectueaza prin:
• reducerea fracturii sub anestezie locala sau generala medicul stabileste;
reducerea se face prin extensie - tractjune si contraextensie;
• imobilizare in aparat gipsat, care trebuie sa întruneasca urmatoarele calitati:
• sa fie bine mulat;
• sa cuprinda articulatja de deasupra si dedesubtul focarului de fractura;
• sa lase extremitafile membrelor libere pentru a se asigura circulatia; sa nu fie
prea strans; sa fie aplicat Tn pozifie functionala.
• dupa scoaterea aparatului gipsat recuperearea functionala.
II. Metoda extensiei continue se foloseste în cazul fracturilor complicate
cominutive cu traiect oblic sau spiroid si cu deplasare.
• Mijloace de extensie: sistem compus din broșa, potcoava, cablu, scripeti,
greutati.
• Contraextensia se realizeaza prin înclinarea patului și greutati.
• Extensia continua poate dura 2-3 saptamani reducerea facandu-se treptat.
• Atele speciale: tip Braun- Bohler, tip Rieunau, cu tractjune bipolara.
III. Metoda functionala de tratament urmareste salvarea vietji bolnavului fara a
trata fractura.
IV. lntervenția chirurgicala este o metoda de tratament indicata în :
• fracturi care nu se pot reduce, fracturi asociate cu leziuni ale vaselor si nervilor,
fracturi cu multiple focare.

Ingrijirea pacientului imobilizat în aparat gipsat

Aparatele gipsate imobilizează bolnavul ceea ce poate duce la atrofii
musculare,favorizează formarea trombozelor și emboliilor, de aceea în cazul
imobilizări membrelor inferioare, unde este posibil, se aplică aparat gipst pentru
mers.
Un aparat gipsat incorect aplicat poate duce la escare de decubit,
necroze ,paralizii, sau vindecări în poziții vicioase a osului.
Se urmărește:
-apariția durerii, apare când reducerea fracturii nu este corectă,când ap.gipsat este
scurt și nu asigură imobilizarea capetelor osoase rupte,
- culoarea tegumentelor din jurul ap.gipsat, care în caz de stază sunt ceanotice și în
caz de ischemie palide
-temperatura si aspectul extremităților (degetelor)
- mișcarea la nivelul segmentelor distale( tulburări în mișcarea degetelor indică
compresiunea sau lezarea unor trunchiuri nervoase)
- mirosul emanat la nivelul aparatului gipsat( mirosul fetid denotă prezența escarei
de decubit sau infecția plagii)
Asistenta medicală:
- ajută pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale
- aplică măsurile de combatere a efectelor imobilizării
- educă pacientul asupra modului de folosire a mijloacelor auxiliare de deplasare și
de schimbare a poziției, modului de efectuare a unor mișcări fără a pejudicia
procesul de vindecare
-îl ajută să efectueze exerciții în perioada de recuperare
Îngrijirea pacientului cu extensie, tracțiune
- verificarea frecventă a dispozitivului de tracțiune
- verificarea poziției membrului
- urmărirea culorii și temperaturii membrelor, sesizarea oricăror modificări apărute
- aplicarea măsurilor de prevenire a complicațiilor imobilizării
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale
- încurajarea pacientului
- educația pacientului:- necesitatea tracțiunii pt. vindecarea membrului
- modul de realizarea a amplitudinii mișcărilor permise
- poziționarea corectă a corpului în timpul tracțiunii