MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE

DIN REPUBLICA MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„NICOLAE TESTEMIȚANU”
Departamentul Medicină internă
Disciplina de geriartrie și medicină a muncii

Șef disciplină: d. h. ș. m., Nicolae Bodrug

Lector: asistent universitar, Ala Puțuntică

PE TEMA:

„Particularitățile sistemului cardiovascular la

pacientul vârstnic”

Efectuat: student anul VI, grupa M1422, Bîlhac Zinaida

Chișinău 2020
Patologia cardiovasculară la vârstnici reprezintă o temă de interes deosebit având în vedere faptul că,
pe de o parte aceasta reprezintă principala cauză de morbiditate şi mortalitate în acest segment de
populaţie, dar şi faptul că, în ultimul secol populaţia peste 60 ani (aceasta fiind limita arbitrară stabilită
de OMS de la care o persoană este considerată vârstnică) s-a dublat şi se estimează că va creşte de 2-3
ori în decursul primului secol al acestui mileniu. O dată cu îmbătrânirea populaţiei creşte numărul
bolilor asociate, dar, totodată şi complexitatea tratamentului adresat acestor boli şi costul serviciilor de
spitalizare.

Cordul vârstnic

Este caracterizat de apariţia în mod fiziologic de modificări structurale şi funcţionale. La nivelul

cordului creşte diametrul miocitelor, creşte depozitul de colagen şi amiloid având drept consecinţă
hipertrofia ventriculară stângă, se modifică geometria cardiacă, apar calcificări şi fibroze valvulare,
apar modificări degenerative la nivelul ţesutului excitoconductor şi a sistemului nervos vegetativ
simpatic. Toate aceste modificări structurale determină şi modificări funcţionale la nivelul inimii, cu
remodelarea cavităţilor cardiace stângi prin scăderea complianţei şi creşterea rigidităţii acestora,
scăderea funcţiei lusitrope, scăderea răspunsului la stimuli beta-adrenergici. De asemenea, deşi în
repaus funcţia ventriculului stâng (evaluată prin estimarea ecocardiografică a fracţiei de ejecţie a
ventriculului stâng) este normală şi frecvenţa cardiacă este nemodificată, în timpul efortului fracţia de
ejecţie a ventriculului stâng nu creşte suficient, frecvenţa cardiacă atinge un maxim ce reprezintă 20%
din frecvenţa cardiacă de la tineri, iar debitul cardiac este mai scăzut cu 20-30% comparativ cu cel al
tinerilor. Toate aceste modificări fiziologice pot determina apariţia în timp de modificări
fiziopatologice. Astfel hipertrofia ventriculară stângă prin creşterea rigidităţii şi a presiunii
telediastolice poate precipita apariţia insuficienţei cardiace diastolice, în timp ce dilatarea atriului stâng
şi a venelor pulmonare poate induce apariţia fibrilaţiei atriale.

Insuficienţa cardiacă

Are o incidenţă crescută în rândul acestui segment de populaţie. Principalele cauze ale acesteia sunt
boala coronariană ischemică, valvulopatiile, hipertensiunea arterială şi are frecvenţa mai mare în
populaţia de sex feminin de peste 60 ani. În general vârstnicii cu insuficienţă cardiacă au o prevalenţă
mai mare a hipertensiunii arteriale, fibrilaţiei atriale şi a altor comorbidităţi cum sunt anemia, boala
renală, accidentul vascular, boala pulmonară obstructivă cronică. Ceea ce este important de menţionat
este faptul că, peste 70% dintre octogenari au insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie prezervată.
Tabloul clinic al acestei afecţiuni este foarte frecvent nespecific, cu fatigabilitate, confuzie, depresie,
scădere ponderală. Vârsta în sine reprezintă un factor de prognostic independent pentru mortalitatea în
spital. Pe de o parte vârsta înaintată, dar pe de altă parte şi simptomatologia nespecifică reprezintă
principalele cauze de tratamente şi investigaţii suboptimale la pacienţii din această categorie. Alegerea
terapiei adecvate este, de asemenea, mai dificilă, în general medicamentele sunt mai greu tolerate, au
mai frecvent efecte adverse la vârsnici şi, în plus aceştia sunt mai puţin complianţi la tratament.

Boala coronariană ischemică, prezintă, de asemenea, o incidenţă crescută în populaţia vârstnică.

Infarctul miocardic acut (IMA) cu supradenivelare segment ST se manifestă relativ frecvent

printr-un tablou clinic cu simptome atipice la debut – dispnee, diaforeză, greaţă, confuzie, durere
epigastrică, sincopă.

Este de menţionat şi faptul că, la 40% dintre vârsnicii cu infarct miocardic acut nu apar modificări
electrice . Statisticile arată că 50% dintre pacienţii care prezintă IMA sunt vârstnici şi 80% dintre
decesele post-infarct miocardic acut survin la vârstnici, acest fapt fiind datorat atât riscului mult mai
mare de complicaţii posttratament (de exemplu ruptura ventriculului stâng după fibrinoliză), cât şi
administrării în general de tratament suboptimal la vârsnici, fie din cauza vârstei, a comorbidităţilor,
dar şi din cauza prezentării atipice care întârzie diagnosticul. În general, evoluţia pacienţilor vârsnici
după revascularizare intervenţională este mai bună comparativ cu cea de după fibrinoliză, strategia
invazivă fiind astfel de preferat la aceşti pacienţi.

Infarctul miocardic acut fără supradenivelare de segment ST se manifestă foarte frecvent cu

simptome atipice şi de foarte multe ori survine concomitent cu o altă afecţiune acută. De asemenea, se
însoţeste de un risc foarte crescut de complicaţii, în special hemoragice (tratament antiagregant,
anticoagulat, boală renală asociată). Ca şi în cazul infarctului miocardic acut cu supradenivelare de
segment ST, strategia invazivă este de preferat.

Infarctul miocardic acut

Inima unui varstnic, nu se mai poate adapta la efort. Apare frecvent dispneea la eforturi minime. De
aceea la batrani simptomul principal nu este durerea precordiala ci dispneea. Se discuta chiar despre o
insuficienta cardiaca latenta a batranului. Infarctul miocardic la varstele inaintate scade ca frecventa.
Moartea coronariana scade dupa 70 de ani, dar creste moartea subita vascularo-cerebrala. Deci, desi
afectarea aterosclerotica a coronarelor creste, morbiditatea prin infarct miocardic scade. Explicatia
probabila consta in selectia prin deces, diminuarea solicitarilor fizice si psihice etc.

Infarctul miocardic este mai frecvent la femeile varstnice decat la barbatii de aceeasi varsta. Dupa o
statistica din U.S.A. (Radstein), raportul barbati/femei, este de 6/1 sub 50 de ani, 2/1 peste 50, 1/1
peste 70 si 1/2 peste 80. Interesant este si faptul ca la persoanele varstnice, se gasesc factori de risc mai
putini decat la nevarstnici. Hipertensiunea arteriala este cel mai frecvent factor de risc la batrani.
Urmeaza diabetul zaharat. In concluzie, la bolnavul varstnic, scade numarul factorilor de risc,
frecventa acestora fiind in ordine hipertensiunea arteriala, diabetul zahart si angorul, spre deosebire de
bolnavii nevarstnici unde pe primul plan se situeaza obezitatea, fumatul si hiperlipidemia. O alta
caracteristica este frecventa infarctelor miocardice mute, descoperite intamplator, pe traseele ECG, si
la examenele necroptice.

Tablol clasic al infarctului miocardic la batrani, este inlocuit de tablouri asimptomatice si fruste, de
aspecte atipice si simptomatologie de imprumut. Apar astfel infarcte cu tablouri false abdominale, fals
cerebrale sau fals pulmonare, care creeaza mari dificultati de diagnostic. Alteori apar tablorui
nesemnificative, care sugereaza o suferinta minora: algii toracice, articulare, curbatura, viroze
respiratorii etc. Cele mai interesante forme, sunt formele atipice, mute sau silentioase. Durerea,
simptomul cardinal din infarctul miocardic clasic (atroce, retrosternala, cu anxietate, cu iradieri
precise, fara raspuns la nitriti), este rar intalnita la varstnic.

Absenta durerii s-ar datora scaderii sensibilitatii, dezvoltarii retelei anastomotice, restrangerii activitatii
fizice, sau mascarii acesteia de catre insuficienta cardiaca care poate insoti infarctul. Aceeasi explicatie
se poate da absentei angorului din cardiopatia ischemica, sau a claudicatiei intermitente din arterita
aterosclerotica periferica.

O modalitate frecventa este debutul prin astenie marcata, chiar adinamia aparuta brusc. Socul
cardiogen, edemul pulmonar acut si insuficienta cardiaca, apar frecvent in infarcte miocardice cu debut
nedureros. In absenta durerii, pot apare semne neurologice nespecifice (astenie, ameteala, scurte
pierderi de cunostinta, dispneia ca expresie a insuficientei cardiace). Alteori infarctul debuteaza sub
forma unui accident vascular cerebral. Cand apare, durerea este atipica, are caracter de jena sau
disconfort, alteori este intricata, in special coronaro-osteo-articulara, sau are localizare epigastrica. Mai
frecventa decat durerea este dispneea, care de obicei nu este paroxistica.
Se pot intalni si infarcte cu simptomatologie cerebrala: confuzie acuta, disartrie, agitatie psihomotorie,
vertije si chiar coma. Simptomele de imprumut cerebrale, digestive (dupa mese copioase), sau din
teritoriul arterelor periferice, se datoresc insuficientei circulatorii din teritoriul respectiv. Alteori poate
apare un infarct cu debut de insuficienta renala. Mortalitatea in infarctul miocardic acut la varstnic, se
datoreste insuficientei cardiace, rupturii de miocard, blocului A – V, socului cardiogen si edemului
pulmonar acut. Mortalitatea este mai mare la femei dupa 60 de ani in special in primele 7 zile.

Angina pectorală este o entitate frecvent întâlnită peste 60 ani, ţinând cont de faptul că, vârsta
reprezintă un factor de risc major pentru ateroscleroza şi boala coronariană ischemică. Diagnosticul
este însă dificil, frecvent pacienţii îşi neagă simptomele sau îşi limitează activitatea pentru a nu
declanşa crizele anginoase. În ceea ce priveşte tratamentul farmacologic antianginos, atunci când este
administrat în doze optime el este eficient în scăderea mortalităţii şi a riscului de infarct miocardic sau
accident vascular cerebral, în timp ce tratamentul intervenţional este considerat adjuvant în acest caz,
fiind benefic doar pentru controlul mai bun al simptomelor şi ameliorarea calităţii vieţii.

Sincopa reprezintă o cauză majoră de morbiditate la vârstnici având drept consecinţă traumatisme,
limitarea calităţii vieţii, dependenţa de alte persoane. Cauzele cele mai frecvente ale sincopei sunt
hipotensiunea ortostatică, sincopa vasovagală, hipersensibilitatea sinusului carotidian şi sincopa
cardiacă, în unele dintre cazuri fiind necesar implantul unui stimulator cardiac.

La nivelul sistemului arterial apar, de asemenea, modificări structurale - dilataţie, rigidizare, disfuncţie
endotelială, ce determină modificări funcţionale – creşterea presiunii sistolice şi a presiunii pulsului,
scăderea distensibilităţii arteriale, afectarea microcirculaţiei renale, având drept consecinţă creşterea
riscului de apariţie a accidentului vascular, bolii coronariene ischemice, insuficienţei cardiace, bolii
renale cronice.

Vârsta înaintată reprezintă astfel un factor de risc independent şi major în apariţia şi dezvoltarea bolilor
cardiovasculare, acestea reprezentând principala cauză de mortalitate în acest segment populaţional.

Arterita cu celule gigante

Arterita cu celule gigante (ARTERITA TEMPORALA SAU ARTERITA HORTON) apare la bolnavii
varstnici, dupa 50 de ani si obisnuit dupa 60 de ani. Se localizeaza la bifurcarea carotidei, la nivelul
arterelor extracraniene (artera faciala sau temporala). Debutul este insidios prin cefalee, oboseala,
anorexie, scadere in greutate, polimialgii reumatice, febra. Caracterul cefaleei este sugestiv: localizare
temporara, uni sau bilaterala, cu iradiere in pielea capului si regiunea occipitala. Alteori apare cand
bolnavul isi pune capul pe perna, cand se piaptana, se spala pe cap sau isi pune ochelarii. Orice cefalee
persistenta, care apare dupa 50 de ani, trebuie sa sugereze si o Arterita Horton (temporala). Local se
poate observa tumefactia tegumentului regiunii temporale, reliefarea traiectului arterei temporale, care
apare sinuos, cu nodozitati si eritem si tumefactie dureroasa. La parpare apare infiltrarea tesutului,
nodozitati indurate si lipsa pulsului. Uneori apare pierderea vederii, alteori dureri la masticatie. Pot
apare si simptome articulare si musculare. Se pot intalni simptome cerebrale, neuropatii periferice,
claudicatie intermitenta. Nota de gravitate o da involutia cu evolutie catre dementa.

Biopsia arteriala, arata leziuni inflamatorii. Orice febra prelungita la un varstnic, fara cauza aparenta,
trebuie sa sugereze si o arterita temporara. Anemia, hiperleucocitoza si cresterea vitezei de
sedimentare, completeaza tabloul. Evolutia este cronica de la cateva luni la doi ani sau mai mult.
Tratamentul bolii se face cu corticoizi.