Vasile Octavian 12A

INFARCTUL MIOCARDIC

Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul

miocardic acut (IMA), numit frecvent și atac de
cord, este întreruperea fluxului sangvin la nivelul
unei porțiuni a cordului, ce determină moartea
celulelor miocardice. Cel mai frecvent se produce
prin obstrucția unei artere coronare în urma rupturii
unei plă ci de aterom, care este un depozit de lipide și
celule albe (în special macrofage) la nivelul peretelui
arterial. Ischemia (reducerea fluxului sangvin)
și hipoxia rezultate, netratate în timp util, duc la
moartea (necroza) mușchiului inimii (miocardului).

Simptomele clasice ale infarctului miocardic

acut sunt durere bruscă de piept (în mod specific
ră spâ ndindu-se spre brațul stâ ng sau partea laterală
stâ ngă a gâ tului), dispnee, grețuri, vomă , palpitații,
transpirații și neliniște (adeseori descrisă ca o
senzație de moarte iminentă ). Femeile pot avea mai puține simptome tipice față de
bă rbați, cele mai comune fiind dispneea, slă biciune, o stare de disconfort abdominal
și astenie fizică . Aproximativ un sfert din toate infarcturile miocardice sunt „silențioase”,
fă ră durere în piept sau alte simptome.

CLASFIFICARE
În baza patologiei infarctul miocardic acut se poate împă rți în două categorii
principale:

 Infarct miocardic transmural: se asociază cu ateroscleroză care implică o

arteră coronariană principală . Se poate subcategorisi în anterior, posterior,
inferior, lateral sau septal. Infarctul miocardic transmural implică peretele
miocardului în toată grosimea lui și are de obicei ca rezultat ocluzia completă
a alimentă rii zonei cu sâ nge.
 Infarct miocardic subendocardic (non-transmural) - Subendocardial:
implică o suprafață mică în peretele subendocardiac a ventriculului stâ ng,
septul ventricular, sau mușchii papilari. Zona subendocardiacă este deosebit
de expusă ischemiei.

În context clinic infarctul miocardic pe baza modifică rilor ECG poate fi în

continuare subclasificat în:

 supradenivelare de segment ST (STEMI)

 fă ră supradenivelare de segment ST (non-STEMI).
Vasile Octavian 12A

Expresia atac de cord este folosită uneori incorect pentru a descrie moartea
cardiacă subită , care poate fi sau nu rezultatul infarctului miocardic acut. Un atac de cord
este diferit, dar poate fi cauza unui stop cardiac (care înseamnă oprirea inimii) sau
aritmie cardiacă (bă tă i anormale). Este de asemenea, diferită de insuficiență cardiacă , în
care este afectată acțiunea de pompare a inimii; cu toate acestea infarctul miocardic
sever poate duce la insuficiență cardiacă .

Un document din 2007 care dă definiția universală a infarctului miocardic

clasifică infarctul miocardic în cinci tipuri principale:

 Tipul 1 - infarct miocardic spontan asociat ischemiei din cauza unui

eveniment coronarian primar, cum ar fi: erodarea plă cii și / sau de ruptura,
fisurare, sau disecția ei
 Tipul 2 - infarct miocardic secundar ischemiei ca urmare a necesarului
crescut de oxigen sau de aportului scă zut (insuficient), ca de exemplu:
spasmul coronarian, embolism coronarian, anemie, aritmie, hipertensiune
sau hipotensiune arterială .
 Tipul 3 - moarte cardiacă subită, incluzâ nd stopul cardiac, de multe ori
însoțită de simptome sugestive de ischemie miocardică , însoțită de
supradenivelare recentă de segment ST (pe EKG), sau BRS nou apă rut,
respectiv probe de tromb proaspă t într-o arteră coronariană depistat de
angiografie și / sau la autopsie, dar decesul producâ ndu-se înainte de
prelevarea probelor de sâ nge, sau înainte de apariția biomarkerilor cardiaci
pentru sâ nge.
 Tipul 4 - asociată cu angioplastie coronariană sau stenturi:

o Tip 4a - infarct miocardic asociat cu PCI

o Tip 4b - infarct miocardic asociat cu tromboză de stent,
documentate de angiografie sau la autopsie

 Tip 5 - infarct miocardic asociat cu bypass coronarian

SEMNE Ș I SIMPTOME
Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a
câ teva minute, rareori fiind brusc. Durerea toracică anterioară este cel mai frecvent
simptom al infarctului miocardic acut și este descrisă frecvent ca o gheară , constricție
sau ca o senzație de presiune. Durerea toracica datorată ischemiei miocardului (aport
insuficient de sâ nge și, prin urmare, de oxigen) se numește angină pectorală . Durerea
iradiază cel mai frecvent în brațul stâ ng, dar poate iradia și în mandibulă , brațul drept,
interscapular și în epigastru, unde poate mima un pirozis. Semnul lui Levine (pacientul
localizează durerea strâ ngâ ndu-și pumnul deasupra sternului) a fost descris, în mod
clasic, ca fiind predictiv pentru durerea toracică de origine cardiacă , însă un studiu
observațional prospectiv a ară tat că are o slabă valoare predictivă .

Respirația dificilă (dispnea) apare atunci câ nd afectarea miocardului

reduce debitul cardiac al ventriculului stâ ng, producâ nd insuficiență ventriculară stâ n-
gă urmată de edem pulmonar. Alte simptome pot fi diaforeza (transpirație excesivă ),
Vasile Octavian 12A

astenie fizică (slă biciune), amețeli, greață , vomă , și palpitații. Aceste simptome sunt cel
mai probabil cauzate de descă rcarea masivă în sâ nge a catecolaminelor de că tre sistemul
nervos simpatic ca ră spuns la durere și tulbură rile hemodinamice ce rezultă din
disfuncția cardiacă . Pierderea stă rii de conștiență (datorită perfuziei cerebrale
inadecvate și șocului cardiogen) și moartea subită (frecvent datorită fibrilației
ventriculare) pot apă rea în infarctul miocardic.

MECANISM ATEROSCLEROZA
Cea mai frecventă cauză a unui infarct miocardic este ruptura unei plă ci
aterosclerotice de pe o arteră care alimentează mușchiul inimii. Plă cile pot deveni
instabile, se pot rupe și, în plus, pot promova formarea unui cheag de sâ nge care
blochează artera; acest lucru se poate întâ mpla în câ teva minute. Blocarea unei artere
poate duce la moartea țesutului în țesutul alimentat de acea arteră . Plă cile
aterosclerotice sunt adesea prezente timp de zeci de ani înainte de a avea ca rezultat
simptome.

Acumularea treptată a colesterolului și a țesutului fibros în plă cile din

peretele arterelor coronare sau a altor artere, de obicei de-a lungul deceniilor, este
denumită ateroscleroză . Ateroscleroza se caracterizează prin inflamarea progresivă a
pereților arterelor. Celulele inflamatorii, în special macrofagele , se deplasează în pereții
arteriali afectați. În timp, acestea devin încă rcate cu produse de colesterol, în
special LDL , și devin celule spumoase . Un miez de colesterol se formează pe mă sură ce
celulele de spumă mor. Ca ră spuns la factorii de creștere secretați de
macrofage, mușchiul neted și alte celule se deplasează în placă și acționează pentru a o
stabiliza. O placă stabilă poate avea un capac fibros gros, cu calcifiere . Dacă există o
inflamație continuă , capacul poate fi subțire sau ulcerat. Expuse la presiunea asociată cu
fluxul de sâ nge, plă cile, în special cele cu o că ptușeală subțire, se pot rupe și pot declanșa
formarea unui cheag de sâ nge (trombus). Cristalele de colesterol au fost asociate cu
ruperea plă cii prin leziuni mecanice și inflamație.

FACTORI DE RISC
Cei mai importanți factori de risc pentru infarctul miocardic sunt vâ rsta
înaintată , fumatul activ , hipertensiunea arterială , diabetul zaharat și nivelul colestero-
lului total și al lipoproteinelor cu densitate mare . Mulți factori de risc ai infarctului
miocardic sunt împă rtă șiți cu boala coronariană , cauza principală a infarctului
miocardic, cu alți factori de risc, inclusiv sexul masculin, nivelurile scă zute de activitate
fizică , antecedentele familiale , obezitatea și consumul de alcool. Factorii de risc pentru
boala miocardică sunt adesea incluși în scorurile de stratificare a factorilor de risc, cum
ar fi Scorul de risc Framingham . La orice vâ rstă , bă rbații sunt mai expuși riscului de a
dezvolta boli cardiovasculare decâ t femeile. Nivelurile ridicate de colesterol din
sâ nge sunt un factor de risc cunoscut, în special lipoproteinele cu densitate
scă zută , lipoproteinele cu densitate scă zută și trigliceridele ridicate .

Mulți factori de risc pentru infarctul miocardic sunt potențial modificabili, cel mai
important fiind fumatul de tutun (inclusiv fumatul pasiv ). Fumatul pare a fi cauza a
aproximativ 36%, iar obezitatea cauza a 20% din bolile coronariene . Lipsa activită ții
fizice a fost asociată cu 7-12% din cazuri. Cauzele mai puțin frecvente includ cauze
legate de stres, cum ar fi stresul la locul de muncă , care reprezintă aproximativ 3% din
cazuri, și niveluri cronice ridicate de stres.
Vasile Octavian 12A

CURA DE SLĂBIRE

Există dovezi diferite despre importanța gră similor saturate în dezvoltarea

infarctului miocardic. S-a demonstrat în studii că consumul de gră simi polinesaturate în
loc de gră simi saturate este asociat cu un risc scă zut de infarct miocardic, în timp ce alte
studii gă sesc puține dovezi că reducerea gră similor saturate din alimentație sau
creșterea aportului de gră simi polinesaturate afectează riscul de atac de
cord. Colesterolul alimentar nu pare să aibă un efect semnificativ asupra colesterolului
din sâ nge și, prin urmare, este posibil să nu fie necesare recomandă ri privind consumul
acestuia. Gră simile trans par să crească riscul. Consumul acut și prelungit de cantită ți
mari de bă uturi alcoolice (3-4 sau mai multe zilnic) crește riscul unui atac de cord.

GENETICA

Antecedente familiale de boală cardiacă ischemică sau IM, în special dacă cineva
are o rudă de gradul I de sex masculin (tată , frate) care a avut un infarct miocardic
înainte de vâ rsta de 55 de ani sau o rudă de gradul I de sex feminin (mamă , soră ) mai
mică de 65 de ani crește riscul unei persoane de IM.

Studiile de asociere la nivelul genomului au descoperit 27 de variante genetice

care sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic. Cea mai puternică asociere a
MI a fost gă sită cu cromozomul 9 de pe brațul scurt p la locusul 21, care conține genele
CDKN2A și 2B, deși polimorfismele unice de nucleotide care sunt implicate se află într-o
regiune necodifică . Majoritatea acestor variante se află în regiuni care nu au fost anterior
implicate în boala coronariană

DIAGNOSTIC

1. Hemoleucograma: leucocitoză și VSH crescut

2. electrocardiogramă (ECG/EKG)
3. coronarografia de urgență
4. examen radioizotopic
5. ecocardiogramă

TRATAMENT

 M- Morfină
 O- Oxigen
 N- Nitroglicerină
 A- Antiagregant plachetar
Previziunile Organizației Mondiale a Să nă tă ții (OMS) arată că boala coronariană
vă ră mâ ne tot principala cauză de deces pentru urmă torii 20 de ani, reprezentâ nd 12,2
la sută din mortalitatea generală .

CONCLUZIE
Vasile Octavian 12A

Astfel, infarctul miocardic reprezintă o problemă de să nă tate publică semnifica-

tivă , avâ nd un impact major asupra calită ții vieții și mortalită ții populației. Este esențială
conștientizarea și abordarea acestui aspect în cadrul politicilor de să nă tate publică .