Infarctul Miocardic

Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit frecvent și atac de

cord, este întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porțiuni a cordului, ce determină moartea
celulelor miocardice. Cel mai frecvent se produce prin obstrucția unei artere coronare în urma
rupturii unei plăci de aterom, care este un depozit de lipide și celule albe (în special macrofage)
la nivelul peretelui arterial. Ischemia (reducerea fluxului sangvin) și hipoxia rezultate, netratate
în timp util, duc la moartea (necroza) mușchiului inimii (miocardului).
Simptomele clasice ale infarctului miocardic acut sunt durere bruscă de piept (în mod
specific răspândindu-se spre brațul stâng sau partea laterală stângă a gâtului), dispnee, greața,
vomă, palpitații, transpirații și neliniște (adeseori descrisă ca o senzație de moarte
iminentă). Femeile pot avea mai puține simptome tipice față de bărbați, cele mai comune
fiind dispneea, slăbiciune, o stare de discomfort abdominal și astenie fizică. Aproximativ un sfert
din toate infarcturile miocardice sunt „silențioase”, fără durere în piept sau alte simptome.

Semne si simptome:
Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a câteva
minute, rareori fiind brusc. Durerea toracică anterioară este cel mai frecvent simptom al
infarctului miocardic acut și este descrisă frecvent ca o gheară, constricție sau ca o senzație de
presiune. Durerea toracica datorată ischemiei miocardului (aport insuficient de sânge și, prin
urmare, de oxigen) se numește angină pectorală. Durerea iradiază cel mai frecvent
în brațul stâng, dar poate iradia și în mandibulă, brațul drept, interscapular și în epigastru, unde
poate mima un pirozis. Semnul lui Levine (pacientul localizează durerea strângându-și pumnul
deasupra sternului) a fost descris, în mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea toracică de
origine cardiacă, însă un studiu observațional prospectiv a arătat că are o slabă
valoare predictivă.
Respirația dificilă (dispnea) apare atunci când afectarea miocardului reduce debitul
cardiac al ventricului stâng producând insuficiență ventriculară stângă urmată de edem
pulmonar. Alte simptome pot fi diaforeza (transpirație excesivă), astenie fizică
(slăbiciune), amețeli, greață, vomă, și palpitații. Aceste simptome sunt cel mai probabil cauzate
de descărcarea masivă în sânge a catecolaminelor de către sistemul nervos simpatic ca
răspuns la durere și tulburările hemodinamice ce rezultă din disfuncția cardiacă. Pierderea stării
de conștiență (datorită perfuziei cerebrale inadecvate și șocului cardiogen) și moartea
subită (frecvent datorită fibrilației ventriculare) pot apărea în infarctul miocardic.
Cauze:

 Diabet zaharat tip II

 Fumatul

 Obezitatea

 Hiper/Dislipidemiile

 Stres

Tratament:

 M – Morfina
 O – Oxigen
 N – Nitroglicerină
 A – Antiagregant plachetar