Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit

frecvent și atac de cord, este întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei

porțiuni a cordului, ce determină moartea celulelor miocardice. Cel mai
frecvent se produce prin obstrucția unei artere coronare în urma rupturii unei
plăci de aterom, care este un depozit de lipide și celule albe (în special
macrofage) la nivelul peretelui arterial. Ischemia (reducerea fluxului sangvin)
și hipoxia rezultate, netratate în timp util, duc la moartea (necroza)
mușchiului inimii (miocardului).
Simptomele[3] clasice ale infarctului miocardic acut sunt durere bruscă de
piept (în mod specific răspândindu-se spre brațul stâng sau partea laterală
stângă a gâtului), dispnee, grețuri, vomă, palpitații, transpirații și neliniște
(adeseori descrisă ca o senzație de moarte iminentă). [4] Femeile pot avea mai
puține simptome tipice față de bărbați, cele mai comune fiind dispneea,
slăbiciune, o stare de discomfort abdominal și astenie fizică.[5] Aproximativ
un sfert din toate infarcturile miocardice sunt „silențioase”, fără durere în
piept sau alte simptome.
În baza patologiei infarctul miocardic acut se poate împărți în două
categorii principale:
● Infarct miocardic transmural: se asociază cu ateroscleroză care
implică o arteră coronariană principală. Se poate subcategorisi în
anterior, posterior, inferior, lateral sau septal. Infarctul miocardic
transmural implică peretele miocardului în toată grosimea lui și
are de obicei ca rezultat ocluzia completă a alimentării zonei cu
sânge.[6]
● Infarct miocardic subendocardic (non-transmural):

Subendocardial: implică o suprafață mică în peretele subendocardiac a

ventriculului stâng, septul ventricular, sau mușchii papilari. Zona
subendocardiacă este deosebit de expusă ischemiei. [6]
În context clinic infarctul miocardic pe baza modificărilor ECG poate fi în
continuare subclasificat în:
● supradenivelare de segment ST (STEMI)
● fără supradenivelare de segment ST (non-STEMI).
[7]

Expresia atac de cord este folosită uneori incorect pentru a descrie moartea
cardiacă subită, care poate sau nu rezultatul infarctului miocardic acut. Un
atac de cord este diferit, dar poate fi cauza unui stop cardiac(care înseamnă
oprirea inimii) sau aritmie cardiacă(bătăi anormale). Este de asemenea,
diferită de insuficiență cardiacă, în care este afectată acțiunea de pompare a
inimii; cu toate acestea infarctul miocardic sever poate duce la insuficiență
cardiacă.
Un document din 2007 care dă definiția universală a infarctului miocardic
clasifică infarctul miocardic în cinci tipuri principale: [8]
● Tipul 1 - infarct miocardic spontan asociat ischemiei din cauza
unui eveniment coronarian primar, cum ar fi de exemplu: erodarea
plăcii și / sau de ruptura, fisurare, sau disecția ei
● Tipul 2 - infarct miocardic secundar ischemiei ca urmare a
necesarului crescut de oxigen sau de aportului scăzut(insuficient),
ca de exemplu: spasmul coronarian, embolism coronarian, anemie,
aritmie, hipertensiune sau hipotensiune arterială.
● Tipul 3 - moarte cardiacă subită, incluzând stopul cardiac, de
multe ori însoțită de simptome sugestive de ischemie miocardică,
însoțită de supradenivelare recentă de segment ST (pe EKG), sau
BRS nou apărut, respectiv probe de tromb proaspăt într-o arteră
coronariană depistat de angiografie și / sau la autopsie, dar
decesul producându-se înainte de prelevarea probelor de sânge,
sau înainte de apariția biomarkerilor cardiaci pentru sânge.
● Tipul 4 - asociată cu angioplastie coronariană sau stenturi:
○ Tip 4a - infarct miocardic asociat cu PCI
○ Tip 4b - infarct miocardic asociat cu tromboză de stent,
documentate de angiografie sau la autopsie
● Tip 5 - infarct miocardic asociat cu bypass coronarian

Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe

parcursul a câteva minute, rareori fiind brusc. [9] Durerea toracică
anterioară este cel mai frecvent simptom al infarctului miocardic acut și este
descrisă frecvent ca o gheară, constricție sau ca o senzație de presiune.
Durerea toracica datorată ischemiei miocardului (aport insuficient de sânge
și, prin urmare, de oxigen) se numește angină pectorală. Durerea iradiază
cel mai frecvent în brațul stâng, dar poate iradia și în mandibulă, brațul
drept, interscapular și în epigastru, unde poate mima un pirozis. Semnul lui
Levine (pacientul localizează durerea strângându-și pumnul deasupra
sternului) a fost descris, în mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea
toracică de origine cardiacă, însă un studiu observațional prospectiv a
arătat că are o slabă valoare predictivă.[10]
Respirația dificilă (dispnea) apare atunci când afectarea miocardului reduce
debitul cardiac al ventriculului stâng, producând insuficiență ventriculară
stângă urmată de edem pulmonar. Alte simptome pot fi diaforeza
(transpirație excesivă)[4], astenie fizică (slăbiciune), amețeli, greață, vomă, și
palpitații. Aceste simptome sunt cel mai probabil cauzate de descărcarea
masivă în sânge a catecolaminelor de către sistemul nervos simpatic[11] ca
răspuns la durere și tulburările hemodinamice ce rezultă din disfuncția
cardiacă. Pierderea stării de conștiență (datorită perfuziei cerebrale
inadecvate și șocului cardiogen) și moartea subită (frecvent datorită
fibrilației ventriculare) pot apărea în infarctul miocardic.