MINISTERUL INVATAMANTULUI

SCOALA POSTLICEALA SANITARA “FUNDENI”

Laborator medical Anul I

Boli interne

INFARCTUL MIOCARDIC

Coordonator: Prof. Calota Daniela Elev: Stefu Alexandra Gabriela

 Infarctul miocardic

Definitie
Infarctul miocardic este o urgență medicală care apare atunci când una sau mai multe
dintre arterele care alimentează inima cu sânge sunt blocate. Infarctul miocardic este cunoscut și
ca atac de cord și trebuie tratat cu maximă seriozitate, atunci când se manifestă, pentru că
prezintă risc letal.
Inima este un mușchi irigat de mai multe artere. Acestea se numesc artere coronare și
sunt, în mod normal, în număr de trei, fiecare cu ramificații. Atunci când una dintre aceste artere
coronare este astupată de un cheag de sânge, circulația spre inimă este blocată iar porțiunea de
mușchi alimentată de vasul respectiv are de suferit – apare ischemia miocardică, urmată de
necroză. Acesta este infarctul miocardic. Infarctul miocardic (denumit si sindrom coronarian
acut) este o urgență medicală care apare atunci când una sau mai multe dintre arterele care
alimentează inima cu sânge sunt blocate. Infarctul miocardic este cunoscut și ca atac de cord și
trebuie tratat cu maximă seriozitate, atunci când se manifestă, pentru că prezintă risc letal.

Cauze
Cauza principala atat a anginei instabile cat si a infarctului miocardic este boala
coronariana. Boala coronariana se produce atunci cand apar placi ateromatoase de-a lungul
peretilor interni ai arterelor coronare si astfel se reduce fluxul sanguin spre inima. La majoritatea
persoanelor boala coronariana debuteaza in adolescenta si se dezvolta pe parcursul anilor.
Valorile crescute ale colesterolului, hipertensiunea arteriala si fumatul, deterioreaza
arterele si contribuie la formarea placilor de aterom. Procesul prin care se formeaza placile se
numeste ateroscleroza. Placile de aterom sunt depozite de colesterol, calciu si alte substante
acoperite de o capsula fibroasa. In cazul in care va aparea o tulburare brusca a presiunii sanguine,
artera se va contracta brusc sau sunt prezenti alti factori (ca inflamatia), capsula fibroasa a placii
de aterom se poate rupe sau fisura.
Organismul va incerca sa repare acea ruptura sau fisura, in acelasi mod in care repara o
leziune a pielii, prin formarea unui tromb la suprafata capsulei. Trombul format poate
obstructiona complet artera, blocand fluxul sanguin spre muschiul inimii si astfel se produce
infarctul. Placile de aterom nou formate au riscul cel mai mare de ruptura. Capsula fibroasa de pe
o placa de aterom nou-formata are tendinta mai accentuata de a se rupe sau de a se fisura (este
mai instabila) decat capsula mai groasa a unei placi de aterom mai vechi.
Placile de aterom nu sunt intotdeauna cauza infarctului miocardic. In unele cazuri, destul
de rar, spasmul coronarian si contractura, pot obstructiona complet fluxul sanguin si produce
infarct miocardic. Cel mai des, in aceste cazuri, tot ateroscleroza este implicata, dar exista cazuri
in care alti factori produc spasmul. Cocaina, vremea rece, episoadele de stres emotional pot
produce spasm arterial. In multe alte cazuri nu se cunoaste cauza acestor spasme.
Trombul format pe o placa de aterom rupta sau fisurata, poate sa nu fie destul de mare
pentru a bloca artera complet, dar poate diminua fluxul sanguin in teritoriul vascularizat de artera
respectiva, cauzand angina instabila. Angina instabila poate reprezenta un semn ca va urma un
infarct miocardic, deoarece acel tromb poate creste in dimensiuni si obstrua complet artera. In
cazul in care trombul este dizolvat, infarctul miocardic imediat va fi evitat, dar organismul va
incerca de-a lungul timpului sa repare capsula lezata a placii de aterom. De asemenea o placa de
aterom proaspat reparata poate fi instabila. Probabilitatea de a se rupe din nou este mare, fiind
astfel un factor de risc important pentru un nou infarct miocardic.

Simtome

Simptomul cel mai frecvent al infarctului miocardic este durerea retrosternala severa, desi
aceasta senzatie nu este tot timpul prezenta.
In unele cazuri se produce infarctul miocardic silentios, fara simptome, dar acesta este
rar.
Majoritatea persoanelor cu infarct miocardic au dureri retrosternale si cel putin unul din
simptomele urmatoare:
- senzatie de sufocare, corp strain in gat si simt nevoia tot timpul de a inghiti
- transpiratii reci
- greata
- senzatie de moarte iminenta
- dificultati in respiratie sau imposibilitatea de a respira
- palpitatii sau senzatia ca inima bate repede si neregulat (palpitatiile sunt un simptom comun si
la persoanele sanatoase, dar ele pot semnaliza si o boala arteriala coronariana)
- senzatie de amorteala sau disconfort in mana sau in brat.
Persoanele care au avut infarct miocardic au descris durerea retrosternala in mai multe
feluri.
Durerea poate fi descrisa sub urmatoarele forme:
- senzatie de presiune, greutate, apasare, strangere, disconfort, arsura, durere ascutita (mai putin
comun) sau durere confuza; persoanele de obicei pun pumnul pe piept atunci cand sunt rugati sa
descrie durerea
- poate iradia de la nivelul toracelui in umarul stang si in mana stanga (cel mai frecvent loc de
iradiere) sau in alte regiuni, inclusiv spate, abdomenul superior si mana dreapta
- poate fi difuza, localizarea exacta a durerii este de obicei greu de realizat
- nu se amelioreaza printr-un inspir fortat sau prin apasare pe piept
- debuteaza de obicei cu o intensitate mica si va creste in intensitate pe parcursul catorva minute
pana la un maxim. Senzatia de disconfort poate fi intermitenta. Durerea retrosternala ce atinge
maximul intensitatii in cateva secunde poate fi un semn al altei afectiuni, anevrismul de artera
aorta.
Se indica apelarea la serviciile de urgenta atunci cand:
- durerea retrosternala se agraveaza sau nu dispare pe parcursul a 5 minute, in special daca se
asociaza cu tulburari de respiratie, greata sau tulburare de constienta
- durerea retrosternala nu se amelioreaza sau se inrautateste intr-un interval de 5 minute dupa
administrarea de netroglicerina.
Diferenta intre angina instabila si infarctul miocardic poate sa nu fie intodeauna usor de
realizat. De cele mai multe ori simptomele sunt similare. Ambele afectiuni necesita tratament de
urgenta.
Persoanele care au avut angina instabila au descris durerea cu urmatoarele caracteristici:
- debut in ultimele 2 luni si agravare in timp
- frecventa a durerii de 3 sau mai multe ori pe zi
- brusc isi creste intensitatea, devina mai frecventa, dureaza mai mult si este provocata de
activitati mai mici decat in trecut
- apare si in repaus, fara sa fie precipitata de exercitii fizice sau stari de stres ; poate trezi
persoana din somn
- nu raspunde la nitroglicerina.
Simptomele anginei stabile sunt diferite de cele ale anginei instabile. Angina stabila se
produce intr-un moment predictibil, dupa un anumit efort sau o anumita activitate si poate avea
acelasi caracter pe parcursul unei perioade de timp mai lunga, chiar cativa ani. Durerea se
amelioreaza la repaus sau la administrarea de nitroglicerina si dureaza mai putin de 20-30 de
minute.

Investigatii
Evaluarea atacului de cord in urgenta

In ambulanta, medicul sau asistenta vor evalua ritmul cardiac, tensiunea arteriala, ritmul
respirator si vor plasa electrozi la nivelul toracelui pentru a efectua un EKG (electrocardiografie).
EKG-ul este o inregistrare grafica a activitatii electrice a inimii si a contractiilor si relaxarilor.
Dupa ce se ajunge la camera de garda, medicul va face anamneza, va efectua un examen
fizic si va efectua un alt EKG. EKG-ul poate detecta tulburarile cardiace, semnele de insuficienta
circulatorie, lezarea musculara cardiaca, bataile anormale ale inimii.
O asistenta va recolta sange si vor fi efectuate teste pentru enzimele cardiace, ce sunt
eliberate in sange in momentul in care celulele cardiace sunt lezate. Prezenta in sange a enzimei
troponima, demonstreaza de obicei o leziune cardiaca.
Rezultatele analizelor sunt disponibile rapid. In cazul in care testele indica riscul mare de
atac de cord sau un atac de cord in evolutie, se va face transferul pacientului in laboratorul de
cateterizare cardiaca.
Cateterizarea cardiaca presupune introducerea unui tub fin dealungul unei artere din brat
sau din picior pana la nivelul inimii. Apoi este injectata o substanta iodata, ce va face posibila
vizualizarea arterelor coronare pe un ecran. Medicul va observa daca arterele sunt blocate si felul
in care functioneaza inima.
In cazul in care o artera pare blocata, se va face o angioplastie cu montarea unui stent, un
procedeu prin care se deblocheaza artera blocata. Acest procedeu poate fi efectuat in timpul
cateterizarii sau se poate indica bypass-ul coronarian efectuat de un chirurg cardiovascular.
In cazul in care testele nu indica clar un atac de cord sau o angina instabila si nu sunt
prezenti alti indicatori ai unui risc crescut (de genul unui alt atac de cord in antecedente), se va
efectua probabil o alta investigatie, ca scanarea miocardica perfuzata (SPECT). SPECT este o
investigatie imagistica neinvaziva si poate fi efectuata inca din camera de garda pentru a evalua
daca riscul de atac de cord este mare. In cazul in care testul SPECT este anormal, pacientul va fi
considerat cu risc crescut si va fi nevoie de cateterizare cardiaca.
In cazul in care testul nu indica un atac de cord, dar medicul considera ca este o angina
instabila, pacientul va fi internat in spital pentru monitorizare.
 Investigatii efectuate dupa atacul de cord
Dupa 2-3 zile de la atacul de cord sau dupa internarea in spital pentru angina instabila, se
vor efectua investigatii suplimentare pentru a evalua cat de bine functioneaza inima si pentru a
determina daca zonele neafectate ale inimii sunt perfuzate corespunzator.
Aceste investigatii includ:
- ecografia cardiaca: aceasta este o investigatie cu ultrasunete ce evalueaza marimea, grosimea,
forma si miscarile musulaturii cardiace; de asemenea evalueaza fluxul sangiun si valvele
cardiace
- electrocardiograma de stres: un test de stres va compara EKG-ul din perioada de repaus cu cel
din perioada de dupa stresarea inimii, fie prin activitate fizica (bicicleta sau urcatul scarilor) sau
prin utilizarea de medicamente; un test de stres va detecta ischemia, ce reprezinta reducerea
fluxului sanguin la miocard
- ecografia cardiaca de stres: aceasta determina daca exista un flux sanguin redus la inima
- scanarea cardiaca cu perfuzie: scanarea cu thaliu sau technetiu se foloseste pentru a estima
cantitatea de sange ce ajunge la miocard in repaus si dupa exercitii fizice
- angiograma: acest test presupune injectarea unei substante de contrast in coronare pentru a
evalua inima si arterele coronare.

Tratament
In cazul unui atac de cord in progresie, este necesar sa se intervina de urgenta.
Tratamentul promt cu agenti medicamentosi, angioplastie combinata cu montarea de
stenturi sau procedee chirurgicale pentru a restaura fluxul sanguin, dupa debutul simptomelor,
poate preveni lezarea permanenta a miocardului si poate salva viata.

Tratament initial
Scopul terapiei in timpul unui atac de cord este de a preveni lezarea permanenta a
miocardului prin restaurarea fluxului sanguin cat mai repede posibil. In timpul transportului la
spital cu ambulanta se vor administra oxigen, nitroglicerina si probabil un antialgic puternic de
genul morfinei. In plus se pot administra aspirina, heparina sau alte antiagregante plachetare
pentru a preveni cresterea in dimensiuni a trombilor. Alte medicamente pot fi administrate pentru
a diminua travaliul cardiac, a imbunatati functia de pompa a inimii si a preveni ritmurile cardiace
anormale ce pot fi fatale.
Intervalul de timpul pana cand se ajunge la spital este foarte important, deoarece
angioplastia si/sau montarea de stenturi pentru a deschide lumenul arterelor blocate si tromboliza
prin care se dizolva trombii sunt mai eficiente in primele ore de la debutul simptomelor.
Tromboliticele sunt administrate intravenos si vor circula prin sange pana la nivelul coronarelor
unde vor dizolva trombii.
Numeroase studii au demonstrat ca angioplastia cu sau fara montarea unui stent, salveaza
aproximativ 20 de vieti la fiecare 1000 de pacienti tratati, in comparatie cu tratamentul cu
trombolitice. Desi angioplastia cu sau fara montarea unui stent este procedeul terapeutic preferat,
ea nu este disponibila in toate spitalele si este necesar sa se faca in primele 12 ore de la debutul
simptomelor. De aceea este important ca personalul de pe ambulanta sa recunoasca un atac de
cord si sa transporte pacientul la centrul cel mai apropiat care are mijloacele necesare pentru a
interveni in aceste cazuri, chiar daca nu se va merge la cel mai apropiat spital.

In cazul in care tratamentul se face intr-un spital ce are dotarile necesare pentru astfel de
cazuri, pacientul va fi supus unei cateterizari cardiace si se va stabili daca se indica angioplastie
sau by-pass coronarian chirurgical. In cazul in care angioplastia cu sau fara montarea de stent nu
este posibila, fie datorita localizarii blocajului sau datorita unui numar mai mare de blocaje, se va
interveni chirurgical si se va face un by-pass coronarian.
In cazul anginei instabile, tratamentul consta in internare in spital si administrare de
aspirina, heparina sau alte antiagregante plachetare (medicamente ce impiedica formarea
trombilor). Pacientul va fi atent monitorizat si se vor efectua diferite investigatii. In cazul in care
simptomele nu se remit dupa tratamentul initial, iar riscul de atac de cord este considerat mare, se
va face o cateterizare coronariana si probabil o angioplastie cu montarea unui stent pentru a
preveni atacul de cord.

Tratament de intretinere
Dupa un atac de cord pacientul va fi internat in spital pentru cel putin cateva zile, timp in
care vor fi monitorizate: ritmul cardiac, tensiunea arteriala, efectele medicamentelor. Se vor
efectua in acest interval cateva EKG-uri (electrocardiografii). Monitorizarea dupa atacul de cord
este necesara deoarece in perioada urmatoare atacului sunt frecvente complicatiile, de genul
aritmiilor ce pot fi fatale sau insuficienta cardiaca.
Agentii medicamentosi folositi pentru prevenirea complicatiilor vor fi administrati destul
de rapid dupa atacul de cord. Inhibitorii de angiotensina si beta-blocantii pot preveni aparitia
insuficientei cardiace si a aritmiilor (batai cardiace anormale). Medicamentele ce scad valorile
colesterolului seric (statinele) se administreaza pentru a scadea valoarea LDL-colesterolului (o
formatiune a colesterolului cu risc aterogen) sub 70miligrame/decilitru sau chiar la valori mai
mici.
Un studiu efectuat recent pe un numar mare de pacienti, a demonstrat ca administrarea de
medicamente ce scad nivelul colesterolului seric, diminua riscul de atac de cord intr-un interval
de 5 ani la persoanele cu risc crescut, de exemplu cei care au mai avut un atac de cord in
antecedente.
Aspirina, alte medicamente antiagregante plachetare de genul clopidogrelului sau
ticlopidinei pot fi administrate dupa un atac de cord. Aceste medicamente diminua riscul de
aparitie a unui nou atac de cord si previn formarea de trombi la nivelul cavitatilor inimii, trombi
ce se pot rupe si pot ajunge in creier producand un accident vascular cerebral.
Proportia de tesut cardiac lezat ireversibil poate fi mai mica decat se crede imediat dupa
atacul de cord. Anumite portiuni ale miocardului pot fi afectate temporar, ele nu se vor contracta,
dar in timp isi pot relua functia. Functia de pompa a inimii va fi monitorizata atent, iar
tratamentul va fi ajustat in functie de necesitati in acest interval.
Studiile recente au demonstrat importanta renuntarii la fumat dupa un atac de cord.
Persoanele care continua sa fumeze au un risc de 1,5 ori mai mare decat a dezvolta un nou atac
de cord decat cei care nu fumeaza. La persoanele care se lasa de fumat dupa un atac de cord,
riscul scade treptat in urmatoarele 36 de luni, pana cand devine egal cu cel al nefumatorilor.
 In cazul persoanelor fumatoare, medicul va recomanda oprirea fumatului si in unele
cazuri poate recomanda anumite medicamente sau terapii pentru a facilita acest lucru. Studiile au
aratat ca terapia de inlocuire a nicotinei cu o alta substanta de genul bupropion si terapiile
suportive au crescut rata stoparii fumatului pe termen lung.

Medicul poate indica anumite modificari ale stilului de viata, de exemplu efectuarea de
activitati fizice sau modificarea dietei.

Tratament in cazul agravarii bolii

Atacul de cord prin care este lezata o portiune mare a miocardului, are o probabilitate de
a da complicatii tardive mai mare decat un atac de cord cu leziuni minime. In cazul in care doar o
mica parte a miocardului este afectata (muschiul moare), inima va continua sa functioneze
normal dupa atacul de cord.
Cicatricile vor inlocui in timp zonele miocardice lezate in urma atacului de cord.
Cicatricile vor limita abilitatea inimii de a functiona eficient ca o pompa. Leziunile la nivelul
ventriculului stang altereaza functia de pompa a inimii. In acest caz se vor administra inhibitori
de angiotensina sau beta-blocante pentru a preveni insuficienta cardiaca.
In cazul in care atacul de cord va afecta zona care este responsabila de ritmul cardiac
(zona responsabila de initierea si conducerea impulsurilor electrice ale inimii), se vor produce
aritmii. In acest caz poate fi nevoie de montarea unui pacemaker, un dispozitiv ce va stimula
inima si va regla ritmul sau administrarea de medicamente care sa regleze ritmul cardiac.
Aritmiile pot creste riscul de accident vascular cerebral.
Risul de aparitie al acestor complicatii depinde de zona de tesut miocardic lezat in timpul
atacului de cord si de administrarea medicamentelor pentru prevenirea lor. Alti factori, de
exemplu varsta pacientului si starea de sanatate, pot de asemenea sa influenteze riscul de aparitie
al complicatiilor sau de moarte.
Dupa un atac de cord este indicat ca pacientii sa participe la un program de rebilitare
pentru a diminua riscurile de moarte datorata bolilor cardiace. Reabilitarea si modificarile stilului
de viata reprezinta o parte importanta a recuperarii dupa un atac de cord.

Concluzie
Inainte de a incepe activitatea fizica dupa un atac de cord este indicat ca medicul sa
efectueze anumite teste pentru a determina riscul unui nou atac de cord.
Unul dintre cele mai comune mituri se refera la faptul ca activitatea sexuala ar provoca
un nou atac de cord, un accident vascular sau moarte. Conform recomandarilor medicilor
activitatea sexuala poate fi reluata oricand pacientul se simte in stare de acest lucru.
Bibliografie
1.https://www.sfatulmedicului.ro/Cardiopatia-ischemica-si-Infarctul-miocardic/infarctul-
miocardic-si-angina-instabila_161#:~:text=Protocol%20in%20cazul%20Infarctului
%20miocardic,-Sus&text=In%20cazul%20in%20care%20persoana,apelarea%20la%20serviciile
%20de%20urgenta.
2.https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/infarct-miocardic-acut-cauze-
simptome-tratament
3. https://medicina-interventionala.ro/afectiuni/infarctul-miocardic-cauze-simptome-tratament/
4.https://www.drmax.ro/articole/infarctul-miocardic-simptome-masuri-de-prim-ajutor-recuperare