Cardiace tamponada cauze, simptome, tratament, îngrijire

tamponada cardiaca - o patologie a hemodinamice sale la care acumularea de lichid în

cavitatea pericardică, adică între foile de pericard (înveliș exterior al țesutului conjunctiv al
inimii) și epicard. De exemplu, sânge tamponada cardiacă poate fi format ca urmare a pungii
inimii sângerare în trauma toracică deschisă și închisă sau ca urmare a unor proceduri invazive si
minim invazive asupra inimii.

Formele bolii
Cavități cardiace și strangulare creșterea presiunii intrapericardice care duce la complicații ale
frecvenței cardiace normale, încălcarea ventriculară de umplere diastolice și o scădere
semnificativă a debitului cardiac. Ca rezultat,tamponada cardiacă poate provoca insuficiență
cardiacă acută, șoc și încetarea completă a activității cardiace.
sosud_660 ();
Cantitatea normală de lichid din sacul de inimă care să nu depășească 20-40 ml. Critică este,
probabil, deja o stare în care volumul de fluid ajunge la 250 ml. La ori această sumă ajunge chiar
la 1000 ml sau mai mult, este posibil, în cazul în care efuziunea a crescut treptat și sac de inima
face întinde, astfel încât adaptarea la creșterea volumului de fluid. Aceste semne clinice sunt
caracteristice formei cronice tamponadei.
tamponada cardiacă acută progresează rapid și impredictibil peste ea. Astfel, în caz de încălcare a
integrității aortei a mușchiului cardiac sau pacientul poate pierde rapid cunoștința și se
încadrează în colaps hemoragic, care a necesitat o intervenție chirurgicală de urgență - pentru a
evita moartea.

Video: frecvența cardiacă tamponada (eng)

Cauze si simptome sertsevoyitamponady

Cauzele tamponadei cardiace de multe ori sunt următorii factori:

1. Deteriorarea integrității inimii și / sau a sternului (răni deschise, contuzii, etc.)

2. Hemoragia din cauza operațiilor cardiace;
3. anevrism aortic, adică decalajul;
4. O inimă infarct miocardic;
5. boli lungi și cronice (virale acute, idiopatică sau post-radiație pericardită, hemopericard,
tuberculoza, limfom, cancerul pulmonar, cancerul de sân și altele.)
6. insuficiență renală cronică sau acută în hemodializă;
7. Tratamentul cu anticoagulante;
8. daune de radiații și așa mai departe.

pericardită și tamponadă datorate

Simptomele de tamponadă cardiacă - Acest lucru are ca rezultat o scădere bruscă a debitului
cardiac, reducerea funcției pompei și congestie venoasă sistemică. Astfel, la simptomele cele mai
evidente ale tamponada cardiace includ:
 Disconfort în piept;
 Creșterea scurtarea respirației;
 Anxietate crescută, "frica de moarte";
 slăbiciune bruscă;
 pielea palidă și transpirație abundentă;
 Scăderea tensiunii arteriale;
 hipertensiune Venoase;
 inimi mici de mobilitate, însoțite tonuri de inima fara voce.

Simptomele ultimele trei formează așa-numita "triada clasica de Beck", adică imaginea
simptomatică clasică la kardiotamponade. Cu toate acestea, ea apare in boala pronuntata
(traumatisme la inimă și așa mai departe.). In cele mai multe cazuri, boala evoluează în mod
constant, iar simptomele sunt foarte similare cu simptomele de insuficiență cardiacă:

1. Slăbiciune, letargie, stare generală de rău și pierderea poftei de mâncare;

2. Dureri sub coaste dreapta;
3. Scurtare a respirației, ceea ce forțează pacientul să adopte o poziție de ședere pentru a ușura
respirația - așa-numitele ortop-;
4. creșterea patologica a dimensiunii ficatului (hepatomegalie);
5. Acumularea de lichid în cavitatea peritoneală (ascită);
6. presiune crescută în venele jugulare și umflarea lor.

Uneori cardiac timp tamponada poate, în general, nu se manifestă, care amenință să se încheie cu
complicații, cum ar fi pericardita - inflamatia seroasei a inimii. Acesta este motivul pentru care
prezența unei persoane, chiar și unele dintre simptomele de mai sus de tamponadă (in special a
tensiunii arteriale și WA) a provoca deja suspiciune.
sosud_336 ();

patologie de diagnostic
Diagnosticul tamponadei cardiace, folosind următoarele metode:
1. Examenul fizic, în care pot fi găsite astfel de dovezi tamponadei cardiace ca:

 agitație psihomotorie;
 cianoză sau cianoză, membranele mucoase și piele;
 expansiune venele jugulare localizate la nivelul gâtului;
 sunete cardiace sau dezactivat înăbușit;
 reducerea tensiunii arteriale sistemice (sistem de hipotensiune arterială);
 respirație superficială rapidă (tahipnee);
 creșterea frecvenței bătăilor inimii (tahicardie);
 scădere bruscă sau dispariția pulsovyhhvyl - pentru a crește respirație și expirați (pulsul
paradoxal) și alții lor.

2. Cercetarea Renthenohrafycheskoe în piept nu prezintă modificări în contururile sale, ci

arată doar o umbră cardiac crescut în dimensiune cu pulsație scăzută, rotunjimea formelor sale,
precum și lipsa de lumină în congestie venoasă.
 3. Ultrasunete inimă indică prezența de lichid în spațiul pericardic între foile.
4. electrocardiografie, sau ECG poate arata semne nespecifice numai de tamponadă: tahicar și
tensiune redusă, iar în unele cazuri - ca semne de alterare electrice.
5. Ecocardiografia reprezintă valoarea maximă de informații la kardiotamponade: face posibilă
stabilirea prezenței fluidului în exces și a detecta prăbușirea diastolice a ventriculului drept în
faza de diastolă timpurie.

Video: tamponada cardiacă ecocardiaografic

Primul ajutor și tratamentul tamponadei cardiace

Primul ajutor în acest caz este îndepărtarea de urgență a fluidului biologic adunat în
cavitatea pericardică, prin punctie efectuata sub anestezie locala, si prin pomparea lichidului în
exces. "Pompare" fluid si se poate face prin intervenție chirurgicală în cazul în care tamponada
este geneza traumatice sau post-operatorie. Drenarea cavității umplute cu lichid va reduce
dramatic presiune intrapericardice.
Puncție perykardyotsentez (ASC) se efectuează sub supraveghere ecocardiografie constantă sau
radioscopia și cu monitorizarea obligatorie continuă a tensiunii arteriale, a ritmului cardiac,
presiunea venoasă centrală. Lichidul rezultat din ASC, care ar fi numărul de eritrocite nu este
conținut, care nu va fi rulat în cazul în care se întinde într-adevăr din cavitatea pericardică. Apoi,
continuă ea citologice și cercetare bacteriologică, si pacient administrat hormoni, antibiotice,
fonduri sclerotice - în funcție de elementele de probă.
În cazul în care, după adoptarea măsurilor de fluid continuă să se acumuleze, pacientul poate
instala un cateter special care va asigura scurgerea normala a excesului de umiditate.
Următorul pas va fi tratamentul tamponadei cardiace terapie de perfuzie de întreținere, adică
introducerea nootropics sau a plasmei și etapa finală - tratamentul bolii de bază. tratamentul
medicamentos pentru kardiotamponade se aplică în cazul în care nu există nici o posibilitate de a
se retrage lichid din pungile de inima imediat.
Astfel, prognosticul tamponada este relativ favorabil, în cazul în care pacientul este furnizat cu
promptitudine și în mod corespunzător cu asistența medicală, o stare patologică complet andocat,
eficiența pacientului recuperează. Cu toate acestea, principala condiție pentru scutirea sau
reducerea riscului de recidivă - o eliminare completă a cauzelor tamponadei cardiace.

Video: puncție la tamponada cauzate de pericardită (eng)

 Cauzele groase de sânge, simptome, tratament, remedii populare
 Lista anticoagulantele de medicamente care directe și acțiuni indirecte
 Scaune spumoasă la copii, cauze scaun de spumă în copil
 Hipoplazia arterelor vertebrale dreapta și la stânga, simptome, tratament
 Hemangiom coloanei vertebrale organism vertebrală esență, tratament
 37 Temperatura in timpul sarcinii, ce să facă și cum să aducă în jos temperatura de 37 gravide
 Sindromul de disfuncție vegetative cauze, tratamentul
 Medicamente pentru fluidificarea sângelui, produse subtiere
 Viermi la sarcina ca un tratament și ce să facă dacă gravidă de helminților
 Calcificarea aorta, valve cardiace si tratamentul vasculare, cauze, simptome
Alte cauze

Pericardita constrictive

Pneumothorax in tensiune

Disfunctie severa de VS

IMA
Anatomie: Pericardul este sacul fibro-seros care înconjură cordul, venele cave, porțiunea
terminală a venelor pulmonare, arterele pulmonare si aorta până la nivelul originii trunchiului
arterial brahiocefalic. Este format din două straturi: Stratul extern este constituit dintr-un țesut
conjunctiv fibros. Este format preponderent din fibre de colagen și elastice, are rol de rezistență.
Stratul intern este constituit dintr-un singur strat de celule mezoteliale. Porțiunea sa care acoperă
cordul poartă numele de pericard visceral (epicard), iar porțiunea sa în contact cu pericardul
fibros este denumită pericard parietal. Acest strat are rol secretor, celulele mezoteliale formând o
membrană seroasă care este sursa lichidului pericardic. Între cele două straturi există, în mod
normal, o cantitate redusă de lichid pericardic (15-30 ml), cu rol de lubrefiere. Pericardul este
inervat motor prin fibre nervoase parasimpatice ce provin din nervul vag, recurent laringeu și
plexul esofagian, cât și prin fibre simpatice cu originea în ganglionul stelat, toracic superior și
care se distribuie prin plexurile nervoase aortic, cardiac și diafragmatic. Inervația senzitivă a
pericardului se transmite aferent prin fibrele nervului frenic, care pătrund în măduva spinării la
nivelul C3-C5. Vascularizația arterială a pericardului este asigurată de arterele pericardo-frenică
(dreaptă și stângă), ramură a arterei mamare interne. Este fixat de cutia toracică și structurile
învecinate prin ligamentele pericardo-frenice, sterno-pericardice și pericardo-vertebrale.
Fiziologie: Pericardul îndeplinește mai multe funcții fiziologice: Protecție : o barieră mecanică
împotriva extensiei proceselor infecțioase sau maligne învecinate. Limitarea distensiei cardiace:
pericardul contribuie la limitarea distensiei cardiace acute. Acest efect protector dispare în cursul
supraîncărcării cronice de volum, datorită creșterii complianței și a distensiei progresive a
pericardului. Interdepenedența ventriculară: pericardul are rol în transmiterea presiunii
ventriculare drepte crescute asupra ventriculului stâng prin devierea septului interventricular spre
stânga. Rezultatul este inversarea curburii septale normale și scăderea volumului telediastolic
ventricular stâng. Acest efect este mult atenuat dacă pericardul este absent și este accentuat în
tamponada cardiacă. Distribuția presiunii intratoracice asupra cordului: în timpul inspirului,
pericardul se destinde, ceea ce duce la o scădere a presiunii intrapericardice și implicit la
creșterea gradientului presional transmural la nivelul cavităților drepte. Aceasta duce la creșterea
umplerii cordului drept și la scăderea ușoară a presiunii arteriale datorită creșterii timpului de
tranzit pulmonar. Acest efect dispare în pericarditele constrictive calcare.

Tamponada cardiacă

Definiție: Tamponada cardiacă este un sindrom datorat compresiunii extrinseci a cordului (în
principal a cavităților drepte) și manifestat clinic prin triada lui Beck (hipotensiune, presiune
venoasă centrală crescută, zgomote cardiace asurzite), puls paradoxal și dispnee. Tamponada
cardiacă este o urgență medico-chirurgicală, netratată evoluând spre deces în toate cazurile.
Fiziopatologie: Tamponada cardiacă apare în pericarditele exudative dacă acumularea de lichid
intrapericardic s-a făcut cu rapiditate sau, în revărsatele cronice, dacă s-a depășit rezerva
dilatatorie a sacului pericardic. Ambele situații se traduc prin creșterea presiunii intrapericardice,
care devine pozitivă (în mod normal este de -2 mm Hg) și compresia structurilor cardiace.
Cavitățile care sunt cel mai afectate de această creștere presională sunt cavitățile drepte, care
lucrează într-un regim de presiune mai scăzut. Se descriu două faze evolutive: într-o primă fază,
presiunea intrapericardică este mai mică ca presiunea de umplare ventriculară. Debitul cardiac
este menținut, cu prețul creșterii volumului telediastolic ventricular și al unei tahicardii
compensatorii. Dacă presiunea intrapericardică continuă să crească, devine superioară presiunii
telediastolice ventriculare iar umplerea ventriculară este sever afectată. În cazul ventriculului
stâng la aceasta contribuie și inversarea curburii fiziologice a septului interventricular. Rezultatul
net este scăderea severă a debitului cardiac

. Clinic: Consecințele clinice ale acestei situații sunt următoarele: Accentuarea interdependenței
ventriculare: În timpul inspirului crește întoarcerea venoasă la nivelul cordului drept. Datorită
creșterii presiunii intrapericardice, umplerea ventriculară dreaptă crescută va duce la inversarea
curburii normale a septului interventricular și scăderea volumului telediastolic ventricular stâng.
Efectul 9 hemodinamic este apariția pulsului paradoxal al lui Kussmaul, care este definit prin
scăderea în inspir a presiunii arteriale sistolice cu >10 mm Hg. Hipotensiune arterială, datorită
umplerii deficitare a cordului (când presiunea intrapericardică devine superioară celei de la
nivelul atriului drept) și inversării curburii fiziologice a septului. Creșterea presiunii jugulare și a
presiunii venoase centrale. Clinic, jugularele sunt turgescente iar pe curba venoasă jugulară apare
accentuarea undei x (umplere accentuată a atriului drept în timpul sistolei ventriculare) și
dispariția undei y (umplere deficitară a ventriculului drept în diastolă, datorită compresiei externe
cu fenomene de hipodiastolie). Tahicardie reacțională, care este un mecanism rapid care tinde să
compenseze scăderea debitului cardiac. Dispnee severă prin iritarea nervului frenic
Electrocardiografic sunt prezente toate semnele pericarditelor acute exudative (microvoltaj,
supradenivelare ST concordantă) cu accentuarea alternanței electrice (modificarea axului electric
al complexului QRS), prin mișcarea de balans a cordului în lichidul intrapericardic (“swinging
heart”). Paraclinic: sunt prezente aceleași aspecte ca în pericarditele acute exudative. Datorită
situației de urgență, efectuarea întregii baterii de examene paraclinice este adesea imposibilă.
Singurele două examene care trebuie obligator efectuate sunt radiografia toracică și
echocardiografia cardiacă. Radiografia toracică, în incidență antero-posterioară, arată creșterea
siluetei cardiace (imobilă în radioscopie) și inversarea curburii arcului mijlociu stâng.
Echocardiografia transtoracică arată colapsul diastolic al cavităților drepte și compresia
extrinsecă a acestora (în incidența apicală 4 camere), inversarea curburii fiziologice a septului
interventricular, dilatarea venei cave inferioare. Apreciază funcția cardiacă și calculează, în
modul M sau 2D, distanța spațiului transonic anterior sau posterior. Este cel mai important
examen de efectuat dacă există suspiciunea clinică de tamponadă pericardică, singurul care pune
diagnosticul de certitudine într-o situație de urgență.
 Tratamentul tamponadei cardiace este exclusiv intervențional sau chirurgical, tratamentul
medical având doar rolul de a stabiliza pacientul. Tratamentul medical se face printr-o umplere
eficace a pacientului, administrare de oxigen pe mască, doze mici/moderate de inotropi
(Dobutamina) care nu cresc rezistențele periferice.

Pericardocenteza este de elecție într-o situație de urgență absolută, dacă este vorba despre un
revărsat lichidian, fără cheaguri sau flocoane de fibrină, și dacă nu există elemente care să
sugereze o etiologie cronică. Se efectuează prin tehnica descrisă la formele exudative. Drenajul
chirurgical, este ales dacă avem de-a face cu un revărsat postoperator, dacă există cheaguri sau
fibrină la echografie, dacă avem de-a face cu o etiologie tuberculoasă, uremică sau malignă. De
asemenea, este de preferat în revărsatele extrem de abundente. Tehnicile sunt aceleași ca în
formele exudative, cu o preferință pentru drenajul chirurgical subxifoidian, care este cel mai
rapid de efectuat într-o situație de urgență, cu hemodinamică instabilă. Un abord prin
sternotomie mediană este necesar dacă lichidul pericardic conține cheaguri sau puroi.

Diagnosticul tamponadei cardiace Clinic

Creşterea presiunii venoase sistemicea , hipotensiune,b puls paradoxal,c tahicardie,d dispnee sau
tahipnee cu plămâni curaţi Factori precipitanţi Medicamente (ciclosporina, anticoagulante,
trombolitice,etc), intervenţie chirurgicală cardiacă recentă, proceduri invazive, traumatism toracic,
neoplazii, boli de ţesut conjunctiv, insuficienţă renală, septicemiee .

EKG Poate fi normal sau poate arăta modificări nespecifice (ST-T), alter

nanţă electrică(QRS, rar T), bradicardie(în stadiile finale), disociaţie electromecanică (faza agonică)
Radiografie cardiopulmonară Silueta cardiacă mărită cu plămâni curaţi Ecografia în modul M sau 2D
Colaps diastolic al peretelui liber anterior VD,62 f colaps AD,63 AS 64 şi foarte rar VS,65 creşterea
grosimii diastolice a peretelui VS “pseudohipertrofie”,66 dilatarea venei cave inferioare, (fără colaps în
inspir), “swinging heart” Eco Doppler Creşte fluxul tricuspidian şi scade fluxul mitral în timpul inspirului
(invers în expir). Debitele sistolice şi diastolice sunt reduse în venele sistemice în expir şi debitul diastolic
e crescut68 Modul M Dopller color Fluctuaţii respiratorii mari în fluxurile mitral/tricuspidian69
Cateterism cardiac (1) Confirmarea diagnosticului şi cuantificarea deficitului hemodinamic70 Presiunea
în atriul drept este crescută (x sistolic descendent prezent şi y diastolic descendent absent sau diminuat)
Presiunea intrapericardică e crescută şi identică cu cea din AD (amândouă scad în inspir) Presiunea
mezodiastolică a VD crescută şi egală cu cu cea din AD şi pericard Presiunea diastolică din artera
pulmonară e uşor crecută şi poate corespunde cu cea din VD PCP crecută şi aproape egală cu cu cea
intrapericardică şi AD Presiunea sistolică VS şi Aopot fi normale sau reduse (2)Verifică dacă aspiraţia
pericardică e urmată de o îmbunătăţire hemodinamică g (3)Detectează tulburările hemodinamice
coexistente (insuficienţa ventriculară stângă, constricţie, hipertensiune pulmonară) (4) Detectează boli
cardiovasculare asociate ( cardiomiopatii, boli ale arterelor coronare) Angiografia VD/VS Colaps atrial şi
cavităţi ventriculare mici, hiperactive Angiografie coronara Compresie coronară în diastolă CT Nu se
vizualizează grăsimea subepicardică de-a lungul ambilor ventriculi, ceea ce arată aspectul tubular şi
împingerea anterioară a atriilor a distensia venoasă jugulară este mai puţin observabilă la pacienţii
hipovolemici sau la cei în “ tamponada chirurgicala”. O creştere inspiratorie a presiunii în venele gâtului (
semnul Kussmaul) când tamponada este prezentă sau după drenaj pericardic indică prezenţa unui
revărsat constrictiv. b alura ventriculară este de obicei > 100/min., dar poate fi mai mică în hipotiroidie
sau la pacienţii uremici c pulsul paradoxal este absent în tamponadele ce complică defectul septal
atrial71 şi la pacienţii cu regurgitare aortică semnificativă. d uneori, pacienţii prezintă hipertensiune, mai
ales la cei cu hipertensiune preexistentă 72 e tamponada febrilă poate fi greşit diagnosticată ca şoc
septic f colapsul ventriculului drept poate fi absent în cazurile cu presiune ventriculară dreaptă crescută
şi hipertrofia73 ventriculului drept sau în infarctul ventriculului drept g dacă după drenajul revarsatului
pericardic presiunea intrapericardică nu scade sub cea atrială trebuie luat în considerare un revărsat
constrictiv.