Ateroscleroza: simptome, cauze, complicatii,

diagnostic si tratament
Ateroscleroza este un tip specific de arterioscleroza, insa termeniii sunt uneori interschimbabili.
Ateroscleroza se refera la acumularea de grasimi, colesterol si alte substante in interiorul si pe
peretii arteriali (placa de aterom), care poate impiedica fluxul sanguin. Placa se poate rupe,
favorizand aparitia trombilor (cheaguri de sange). Desi ateroscleroza este frecvent considerata o
problema cardiaca, aceasta poate afecta arterele oriunde in organism. Ateroscleroza poate fi
prevenita si tratata.

Simptome

Ateroscleroza se dezvolta gradual. Ateroscleroza moderata nu da de obicei simptome. Nu

dezvolti simptomele aterosclerozei pana cand o artera este foarte ingustata sau trombozata incat
nu poate furniza cantitatea adecvata de sange catre organe si tesuturi. Uneori, un tromb poate
bloca complet circulatia sangelui sau se poate rupe si declansa un infarct de miocard sau
un accident vascular cerebral.

Simptomele aterosclerozei moderate spre severe depind de arterele afectate: De exemplu:

 Daca ai ateroscleroza la nivelul arterelor cardiace, poti avea simptome precum

durerea toracica sau senzatia de presiunea toracica (angina).
 Daca ai ateroscleroza la nivelul arterelor ce duc catre creier, poti avea semne si
simptome precum amorteala brusca sau slabiciune a mainilor sau picioarelor, dificultati
in vorbire sau vorbire nedeslusita, pierdere temporara a vederii la un ochi, caderea
muschilor fetei. Acestea semnaleaza un accident ischemic tranzitoriu (AIT), care, daca nu
este tratat, poate progresa catre un accident vascular cerebral (AVC).
 Daca ai ateroscleroza la nivelul mainilor sau picioarelor, poti avea simptome ale bolii
arteriale periferice, precum durerea de picior la mers (claudicatie).
 Daca ai ateroscleroza la nivelul arterelor care duc catre rinichi, dezvolti
hipertensiune arteriala sau insuficienta renala.

Cauze

Ateroscleroza este o boala lenta, progresiva, care poate debuta in copilarie. Desi nu se cunoaste
cauza exacta, ateroscleroza poate debuta prin afectarea sau traumatismul la nivelul stratului
intern al unei artere.

Afectarea poate fi provocata de:

 Hipertensiune arteriala

 Colesterol crescut

 Trigliceride mari

 Fumat

 Rezistenta la insulina, obezitate sau diabet

  Inflamatie determinata de boli precum artrita, lupus sau infectie ori inflamatie de cauza
necunoscuta

Dupa afectarea peretelui intern al arterei, celulele sangelui si alte substante se acumuleaza la
locul traumatismului si creeaza peretele intern al arterei.

In timp, depozitele grase (placa) de colesterol si alte produse celulare se acumuleaza si ele la
locul respectiv si se intaresc, ingustand arterele. Organele si tesuturile legate de arterele blocate
nu mai primesc suficient sange pentru a functiona optim. In final, bucatile de depozite grase se
pot rupe si intra in fluxul sanguin. De asemenea, membrana subtire a placii se poate rupe,
raspandind colesterol si alte substante in circulatia sanguina, ceea ce poate provoca formarea
unui tromb, care poate bloca circulatia sangelui catre o anumita zona din corp, asa cum se
intampla cand fluxul sanguin blocat catre inima provoaca infarct de miocard. Un tromb poate, de
asemenea, sa ajunga in alte parti ale corpului, blocand circulatia catre un alt organ.

Factori de risc

rigidizarea arterelor se produce in timp. Pe langa inaintarea in varsta, factorii care cresc riscul
aterosclerozei sunt:

 Hipertensiunea arteriala

 Colesterolul crescut

 Diabetul

 Obezitatea

 Fumatul

 Istoricul familial de boala cardiaca precoce

 Sedentarismul

 Alimentatia nesanatoasa

Complicatii

Complicatiile aterosclerozei depind de arterele care sunt blocate. De exemplu:

 Boala arteriala coronariana. Cand ateroscleroza ingusteaza arterele din apropierea

inimii, poti dezvolta boala arteriala coronariana, care poate sa provoace durere toracica
(angina), infarct de miocard sau insuficienta cardiaca.
 Boala arterelor carotide. Cand ateroscleroza ingusteaza arterele din apropierea
creierului, poti dezvolta boala arterelor carotide, care poate sa provoace accidentul
ischemic tranzitoriu (AIT) sau accidentul vascular cerebral (AVC).
 Boala arteriala periferica. Cand ateroscleroza ingusteaza arterele de la nivelul bratelor
sau picioarelor, poti dezvolta probleme de circulatie in aceste zone, afectiune denumita
boala arteriala periferica. Acest lucru te face mai sensibil la caldura si la vreme rece,
crescand riscul de arsuri sau degeraturi. In cazuri rare, circulatia deficitara la nivelul
bratelor sau picioarelor poate provoca necrozarea tesuturilor (cangrena).
  Anevrism. Ateroscleroza poate, de asemeneam sa determine anevrism, o complicatie
severa care se poate produce oriunde in organism. Un anevrism este o umflatura pe
peretele unei artere. Majoritatea persoanelor cu anevrism nu prezinta simptome. Pot sa
apara durerea si trombozarea zonei cu anevrismul, care reprezinta o urgenta medicala.
Daca anevrismul se rupe, te poti confrunta cu hemoragie care iti ameninta viata. Desi
acesta este de obicei un eveniment brusc, este posibila si o hemoragie lenta. Daca un
tromb dintr-un anevrism se discloca, acesta poate bloca o artera la un moment dat.
 Boala renala cronica. Ateroscleroza poate determina ingustarea arterelor care duc catre
rinichi, impiedicand sangele oxigenat sa ajunga la ei. In timp, acest lucru poate afecta
functionarea rinichilor, impiedicand reziduurilor sa iasa din organism.

Preventie

Aceleasi modificari pentru un stil de viata sanatos care sunt recomandate pentru tratarea
aterosclerozei sunt cele care ajuta in prevenirea acesteia. Modificarile sunt:

 Renuntarea la fumat

 Adoptarea unei alimentatii sanatoase

 Efectuare de miscare in mod regulat

 Mentinerea unei greutati optime

Hipertensiunea arteriala
Hipertensiunea arterială (HTA), cunoscută de asemenea sub numele de tensiune arterială
crescută sau hipertensiune, este o boală cronică caracterizată prin valori crescute ale presiunii
arteriale a sângelui. Valoarea ridicată face ca inima să pompeze într-un ritm mai accelerat față de
ritmul normal pentru a propulsa sângele în vasele sangvine. Presiunea arterială este de două
tipuri: presiunea arterială sistolică (presiunea sângelui în artere în timpul contacției mușchiului
cardiac) și presiunea arterială diastolică (presiunea sângelui în perioada de relaxare a
mușchiului cardiac). Măsurarea presiunii în vasele de sânge sau în cavitățile inimii se poate
realiza fie prin metode directe, foarte rar și numai în anumite cazuri deoarece necesită
introducerea în vasele sanguine a unei sonde, fie, cel mai frecvent, printr-o metodă indirectă,
măsurând tensiunea pereților arteriali cu ajutorul unui aparat numit tensiometru. În perioada de
repaus, presiunea arterială normală se încadrează între 100–140 mmHg în cazul presiunii
arteriale sistolice (limita superioară) și 60–90 mmHg în cazul presiunii arteriale diastolice (limita
inferioară). Presiunea arterială ridicată se identifică cu valori persistente ale presiunii arteriale
egale cu sau mai mari de 140/90 mmHg.
Hipertensiunea arterială este clasificată fie ca hipertensiune arterială primară
(esențială) sau hipertensiune arterială secundară. Circa 90–95% din cazuri fac parte din categoria
„hipertensiunii arteriale primare”, ceea ce înseamnă presiune arterială crescută fără a avea la
bază o cauză medicală evidentă.[3] Alte afecțiuni la nivelul rinichilor, arterelor, inimii sau
sistemului endocrin determină restul de 5–10% din cazuri (hipertensiune arterială secundară).
Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru cazurile de atac de cord (infarct
miocardic), insuficiență cardiacă, anevrisme ale arterelor (de exemplu anevrism aortic), boală
arterială periferică și este cauza bolilor renale cronice. Chiar și o creștere moderată a valorilor
tensiunii arteriale este asociată cu o speranță de viață mai redusă. Modificarea obiceiurilor
alimentare și a stilului de viață pot aduce ameliorări, ținând sub control presiunea arterială, și pot
reduce riscurile asociate cu complicații ale stării de sănătate. Cu toate acestea, tratamentul
medicamentos este deseori necesar pentru persoanele la care schimbarea stilului de viață nu are
efectul dorit sau este o condiție insuficientă.