ANEVRISMUL ARTERIAL

ANEVRISMUL ARTERIAL

 Anevrismul este o dilatare anormala a unei artere, provocata de un punct slab in

peretele arterial. De obicei nu exista simptome dar un anevrism rupt poate duce la
complicatii fatale.
Ruptura anevrismului poate cauza sangerare interna.
Cu toate ca un anevrism se poate dezvolta in orice parte a corpului, acesta apare cel mai
des la nivelul creierului, aortei, picioarelor si splinei.

Riscul de aparitie si ruptura a unui anevrism variaza de la persoana la persoana.

Fumatul si hipertensiunea arteriala reprezinta factori de risc majori in aparitia unui
anevrism.

Unele tipuri de anevrisme ar putea necesita tratament chirurgical pentru a preveni o

ruptura. De obicei, medicii vor opera doar pe cele care pun viata in perico
 Tipuri de anevrisme

Anevrismele sunt clasificate in functie de localizare. Arterele creierului si ale inimii sunt
cele mai frecvente zone de aparitie a anevrismelor.
Anevrismul aortic

Aorta este cel mai mare vas sangvin din corp. Aceasta incepe din ventriculul stang al inimii si
continua in jos spre abdomen unde se imparte in doua. Anevrismele arteriale apar des in aorta.

Diametrul normal al aortei este intre doi si trei centimetri dar se poate dilata peste cinci
centimetri din cauza unui anevrism.

Cel mai frecvent anevrism aortic este anevrismul aortic abdominal (AAA). Acesta apare in
sectiunea aortei care trece prin abdomen. Conform celor de la Medical News Today, fara
operatie chirurgicala, rata de supravietuire anuala pentru AAA de peste sase centrimetri este
de 20%.

Anevrismul aortic abdomial poate deveni fatal foarte rapid, persoanele care supravietuiesc
transferului la spital au o sansa de 50% de supravietuire.

Anevrismul aortic toracic (TAA) este mai putin intalnit. Acesta afecteaza partea superioara a
aortei. Rata de supravietuire pentru TAA fara tratament este de 56% si 85% in urma unui
tratament chirurgical. Doar 25% din anevrismele aortice apar in aceasta parte superioara.
Anevrismul cerebral

Anevrismele la nivelul creierului pot fi de diferite dimensiuni si in unele cazuri nu

prezinta semne si simptome.

Ruperea unui anevrism cerebral poate fi fatal in 24 de ore. Conform celor de la Brain
Aneurysm Foundation, anevrismele cerebrale rupte sunt fatale in aproximativ 50% din
cazuri. Dintre cei care supravietuiesc, aproximativ 66% vor suferi probleme
neurologice permanente.

Ruperea anevrismului poate duce la sangerare interna si aparitia accidentului vascular

cerebral hemoragic. Aproximativ 15% din persoanele care au suferit o ruptura a
anevrismului cerebral mor inainte de a ajunge la spital.

Cu toate ca anevrismele cerebrale pot aparea si la copii, majoritatea anevrismelor

apar dupa varsta de 40 de ani.
Alte zone

Anevrismul mai poate sa apara si in arterele de la nivelul genunchiului, splinei sau

intestinelor. Alte zone ar mai fi:
– Artera femurala.
– Artera carotida.
– Viscerale.
 Semne si simptome

Semnele si simptomele unui anevrism variaza in functie de tip si locatie. Este important de stiut ca
anevrismele care apar in corp sau creier nu prezinta in general semne si simptome decat in
momentul in care s-au rupt.
De exemplu, in cazul anevrismului cerebral, simptomele aparute in urma rupturii pot fi:
– Durere de cap (cefalee) brusca si extrem de severa, descrisa de cele mai multe ori ca fiind cea
mai groaznica durere de cap intalnita pana in acel moment.
– Stare de greata si varsaturi.
– Tulburari de vedere, vedere dubla.
– Convulsii.
– Sensibilitate la lumina.
– Pierderea constientei.
– Stare de confuzie.
Cu toate acestea insa, un anevrism care nu este rupt poate totusi obstructiona circulatia spre alte
tesuturi. Acestea mai pot forma si cheaguri de sange care pot infunda vasele sangvine mai mici.
Aceasta afectiune este cunoscuta sub numele de tromboembolism si poate duce la accident
vascular cerebral ischemic sau alte complicatii serioase.
Un anevrism abdominal aflat in crestere rapida poate prezenta in unele cazuri anumite semne si
simptome, cum ar fi durere abdominala, durere lombara sau senzatie pulsatila la nivelul
abdomenului.
Complicatii

Primele semne ale unui anevrism nedetectat pot fi complicatiile aparute in urma
rupturii. Simptomele tind sa rezulte din cauza rupturii si nu doar din cauza
anevrismului.

Majoritatea persoanelor care traiesc cu un anevrism nu prezinta complicatii. Cu toate

acestea insa, pe langa tromboembolism si ruptura aortei, complicatiile mai pot include:
– Durere severa in piept sau spate. Acest tip de durere poate sa apara in urma rupturii
unui anevrism aortic toracic.
– Angina pectorala. Anumite tipuri de anevrisme pot duce spre angina pectorala, un alt
tip de durere toracica. Angina poate duce spre ischemie miocardica si infarct.
– Cefalee brusca si extrema. Daca un anevrism cerebral duce la hemoragie
subarahnoidiana, simptomul principal este durerea de cap brusca si severa.
Factori de risc

Anumite alegeri in stilul de viata pot creste riscul de dezvoltare a unui anevrism:
– Fumatul.
– Hipertensiunea.
– Dieta proasta.
– Sedentarismul.
– Obezitatea

Fumatul este de departe cel mai des intalnit factor de risc, in special in cazurile de
anevrism aortic abdominal.
S-a demonstrat ca fumatul de tutun, nu doar creste riscul de boli cardiovasculare si
anevrism dar ca in acelasi timp, creste si riscul de ruptura a anevrismului deja existent.

Diagnosticarea unui anevrism

Ecografie, CT, RMN
VARICELE MEMBRELOR INFERIOARE
Varicele sau venele varicoase reprezinta una dintre cele mai frecvente boli ale venelor
care afecteaza populatia.
Varicele reprezinta dilatarea, elongarea si torsiunea patologica si permanenta a venelor.
Principala cauza a aparitiei varicelor o constituie functionarea deficienta a valvelor din
interiorul venelor.
Atunci cand valvele venoase nu se mai inchid corespunzator, apare o curgere
retrograda a sangelui.
La individul sanatos, aceste valve unidirectionale asigura intoarcerea sangelui catre
inima. Musculatura membrelor inferioare contribuie la pomparea sangelui catre inima,
invingand efectele fortei gravitationale.
Orice vena poate deveni varicoasa, dar cel mai des acestea se intalnesc la nivelul
membrelor inferioare, in zona coapselor, in partea posterioara a genunchilor si pe
muschii gambelor. In majoritatea cazurilor, varicele sunt localizate la nivelul picioarelor.
Femeile sunt mai predispuse sa se confrunte cu varice.
Schimbarile hormonale din timpul sarcinii, premenstruatiei sau de la menopauza pot fi
factori care favorizeaza aparitia varicelor.
Hormonii feminini tind sa relaxeze peretii venelor.
Tratamentul cu hormoni sau anticonceptionalele cresc riscul aparitiei venelor varicoase.
Se pare ca femeile sunt de patru ori mai predispuse la a dezvolta boala varicoasa, fata
de barbati, estimandu-se ca dintre persoanele cu varsta de pana la 30 de ani care au
varice aproximativ 80% sunt femei, in vreme ce afectiunea se regaseste in proportie de
numai 20% in randul barbatilor.
Daca la femei simptomele apar mai mult dupa 30 de ani, la barbati varicele sunt mai
frecvente abia dupa varsta de 40 de ani.
 Simptome varice

Debutul afectiunii este de obicei lent. Afectiunea debuteaza cu amorteli discrete si

senzatie de greutate la nivelul picioarelor, in special la nivelul gambei. Aceste
simptome sunt accentuate de statul prelungit in picioare sau asezat pe scaun sau de
eforturi intense si se atenueaza, chiar dispar in pozitie culcat, cu picioarele usor
ridicate.
In general, varicele nu provoaca durere si apar inchise la culoare si umflate. Cand
provoaca durere, se asociaza cu mai multe simptome precum senzatie de greutate in
gambe mai ales la mers, crampe musculare, senzatie de arsura si palpitatii la nivelul
afectat, edeme, durere care se acutizeaza in pozitie sezanda dupa o perioada
indelungata de stat in picioare, mancarimi in jurul venei afectate. Daca initial, varicele
sunt doar inestetice si creeaza disconfort, ele pot da nastere unor complicatii grave
precum ulcerul varicos. De asemenea, zona inflamata poate dezvolta cheaguri de
sange care pot duce la tromboze.
La aparitia simptomelor specifice bolii venoase cronice, cel mai indicat lucru este
consultarea medicului pentru a diagnostica existenta bolii si a incerca stoparea la timp
a evolutiei acesteia.
 Cauze
Principalele cauze sunt:
•suprasolicitarea gambelor prin statul indelungat in picioare;
•o viata sedentara (lipsa acuta de miscare);
•o alimentatie saraca in fibre;
•greutatea peste limita normala;
•obiceiul de a sta picior peste picior;
•suprasolicitari fizice;
•factorii ereditari (riscul relativ este de 2:1 daca unul dintre parinti prezinta varice si de
3:1 daca ambii parinti au varice).
Mai exact, cauzele care pot duce la aparitia varicelor sunt: factori ereditari,
imbatranirea organismului, sarcina, ortostatismul prelungit, traumatisme la nivelul
picioarelor, menopauza, nivelul ridicat de homocisteina din organism (homocisteina
inhiba formarea colagenului, elastinei si proteoglicanilor in vene).
 Complicatiile asociate varicelor
Complicatiile desi sunt rare, reprezinta o problema cardiovasculara grava si este obligatorie prezentarea la
spital. Exista mai multe tipuri de complicatii precum tromboflebita si ulcerul varicos.
Tromboflebita inseamna formarea unui cheag de sange care poate fi situat intr-un vas de sange superficial
si atunci vorbim despre o tromboflebita superficiala sau exista posibilitatea ca acel cheag de sange sa se
formeze intr-un vas profund si atunci apare tromboflebita profunda.
•tromboflebita superficiala se manifesta prin: senzatie de caldura in zona afectata, durere, roseata si
umflaturi, prezenta unui nodul dureros si dur. Are risc redus de a cauza embolii pulmonare.
•tromboflebita profunda este insotita de durere spontana, edeme si caldura locala, febra, tahicardie
(uneori), sensibilitate la palpare.
Tromboflebita trebuie corect diagnosticata si tratata cat mai repede. Netratarea la timp, creste riscul
dislocarii cheagului de sange care migreaza spre plamani sau alte organe cauzand embolie ce poate
conduce in final la deces. Se instituie de urgenta tratament cu anticoagulante, indepartand astfel riscul
declansarii unei embolii.
Ulcerul varicos se manifesta prin rani deschise care presupun pierderi de substanta la nivelul pielii. Apar
in imediata vecinatate a venelor varicoase, dar mai ales la nivelul gleznelor.
Edemele gambiere reprezinta acumularea de lichid in tesuturile de la nivelul gambei. Edemele sunt
insotite de inflamatie, disconfort, prurit (mancarime).
ulcer varicos
 Diagnosticarea varicelor
Specialistii pot diagnostica boala venoasa cronica prin examinarea fizica a persoanei
si alte investigatii, urmand apoi sa recomande tratamentul adecvat in functie de natura
problemei si stadiul de dezvoltare in care se afla.
•Examinarea fizica - presupune examinarea membrului sau membrelor afectate, cu
pacientul stand in picioare (pentru a vedea daca exista umflaturi) sau in pozitie
sezanda. De asemenea medicul va investiga simptomele cu care se confrunta
pacientul;
•Ecografia Doppler - este o metoda neinvaziva pentru a vedea daca exista o
insuficienta valvulara, dar nu permite aprecierea severitatii acesteia;
•Flebografia - este doar uneori recomandata, fiind o metoda complexa care necesita
personal experimentat si foloseste substanta de contrast. Investigatia se realizeaza cu
pacientul in pozitie ortostatica (adica in picioare). Flebografia este esentiala atunci
cand se are in vedere o interventie chirurgicala asupra sistemului venos profund;
•Varicografia - presupune injectarea de substanta de contrast la nivelul varicelor.
Pacientul este asezat in pozitie orizontala, iar picioarele sunt tinute usor mai sus fata
de nivelul capului. Metoda permite vizualizarea traiectului venelor modificate varicos si
eventual evidentierea „sursei” acestora. Poate fi combinata cu flebografia.
Ecografia Doppler
Flebografia
 Tratamentul varicelor

Intotdeauna este de preferat prevenirea aparitiei varicelor prin stimularea circulatiei

venoase cu ajutorul unei alimentatii echilibrate si sanatoase, bazate pe cantitati mari
de fibre si antioxidanti naturali, care impreuna cu exercitiile fizice practicate in mod
regulat ajuta la protejarea si mentinerea elasticitatii venelor.
Pe de alta parte, alimente precum lactatele, zaharul si alcoolul trebuie evitate pentru
ca pot duce la dilatarea vaselor de sange si favorizarea aparitiei varicelor.
In timp varicele se pot agrava chiar daca se schimba sau se imbunateste modul de
viata.
Desi au un aspect neplacut mai ales pentru femei, de regula nu cauzeaza probleme
medicale majore.
Totusi, pentru a evita orice complicatie care ar putea sa apara, este bine ca medicul
sa prescrie un tratament si regim de viata inca de la primele simptome.
Tratamentul varicelor vizeaza inlaturarea cauzei care a dus la formarea acestora.
In formele moderate, se recomanda ciorapii compresivi care se muleaza pe picior si
creeaza presiune astfel incat sa imbunatateasca circulatia sanguina.
Tratamentul medicamentos intern (comprimate, capsule) si extern (geluri, creme sau
unguente) cu substante farmaceutice implicate in cresterea rezistentei si elasticitatii peretelui
vascular si care se face numai la indicatia medicului. In cazul varicelor voluminoase, daca
durerea devine severa si apar alte complicatii, medicul poate recomanda alte tratamente
precum: scleroterapia, terapia cu laser, flebectomia, stripping, operatia endoscopica.
Scleroterapia este o procedura prin care se injecteaza o solutie in venele cu varice. In scurt
timp varicele incep sa se estompeze. Uneori este necesar sa se aplice procedeul de mai multe
ori la aceeasi vena. Macroscleroterapia se bazeaza pe acelasi mecanism ca si scleroterapia,
dar se foloseste pentru varicele mari.
Terapia cu laser se aplica pentru venele varicoase de tip panza de paianjen sau cele foarte
mici. Operatia cu laser presupune trimiterea unor fascicule de laser pe regiunea afectata. In
timp, varicele se estompeaza si dispar. Nu implica incizii.
Flebectomia se utilizeaza pentru vene mici cu varice si presupune efectuarea unor punctii la
nivelul pielii. Cicatricile sunt minime si se poate realiza in ambulator.
Stripping (Smulgerea venelor) presupune indepartarea unei vene varicoase. Circulatia nu
este afectata deoarece venele profunde preiau volumul de sange care circula prin vena
indepartata.
Operatia endoscopica este necesara doar in cazul in care membrele prezinta ulceratii.
Chirurgul foloseste o camera video mica, pe care o introduce in membrul afectat pentru a
putea vizualiza venele, dupa care le indeparteaza prin mici incizii.
 Tromboza venoasa profunda
Ce este tromboza venoasa profunda?

Arterele duc sange bogat in oxigen de la inima catre restul corpului, iar venele aduc
sangele incarcat cu dioxid de carbon de la celulele corpului la inima.
Avem 3 tipuri de vene: venele superficiale, care sunt situate sub piele, venele profunde,
care sunt situate in musculatura si venele perforante, care conecteaza venele superficiale
la venele profunde. Venele profunde conduc sangele direct la vena cava, care este cea
mai mare vena a corpului nostru.
Tromboza venoasa profunda (TVP) inseamna producerea unui tromb (cheag de sange)
intr-una dintre venele profunde. De obicei tromboza venoasa profunda se produce in
venele de la gambe, coapse sau din pelvis, mai rar in alte parti ale corpului.
TVP este o boala periculoasa, deoarece din cheagul format se pot rupe bucati, numite
emboli, care circula in sange si se opresc in plamani. Aceasta complicatie se numeste
embolie pulmonara si este o urgenta medicala.
Embolia pulmonara masiva poate fi fatala in timp foarte scurt (minute).
TVP este uneori dificil de recunoscut, dar daca este diagnosticata poate fi tratata eficient.
Care sunt cauzele trombozei venoase profunde?

•Cheagurile de sange se pot forma in venele profunde ale corpului atunci cand:este
lezata suprafata interna a venei, ca exemplu in accidente, operatii, inflamatii sau boli
imune.
•sangele curge mai lent ca de obicei sau stagneaza in vene, mai ales in lipsa miscarii,
ca de exemplu dupa operatie sau dupa fractura unui picior, cand trebuie sa stam la pat
sau in calatoriile lungi cu avionul sau autobuzul.
•sangele devine mai vascos (mai gros) decat in mod normal, de exemplu atunci cand
se iau pilule contraceptive sau in deshidratare, cand nu bem suficienta apa sau luam
prea multe diuretice, de asemenea in caz de cancer.
Cine are risc de a dezvolta TVP?

•Au mai mare sansa de a face tromboza venoasa profunda persoanele care:
au mai avut TVP
•sunt obeze
•iau pilule anticonceptionale
•sunt gravide sau sunt in primele 6 saptamani dupa nastere
•au avut infarct, accident vascular cerebral sau insuficienta cardiaca
•sunt in tratament pentru cancer
•au peste 60 de ani, desi TVP se poate produce si la tineri

Riscul de a face TVP creste daca aveti mai mult de unul dintre factorii de risc de mai
sus.
Care sunt simptomele?
Semnele si simptomele TVP sunt legate de insasi tromboza venoasa profunda sau de
embolismul pulmonar (EP). Mergeti imediat la medic daca aveti unul sau altul dintre
simptomele descrise mai jos, deoarece atat TVP cat si EP pot cauza moartea.

Tromboza venoasa profunda

Doar jumatate din persoanele cu TVP au simptome! Acestea se produc la piciorul unde
s-a format cheagul de sange. Pacientii cu TVP vor observa umflarea (edematierea)
piciorului sau coapsei, durere in picior care se agraveaza la mers sau la statul in
picioare, senzatie de caldura si coloratia rosie sau albastruie a pielii.

Embolia pulmonara
Unele persoane nu stiu ca au TVP pana cand se produce embolismul pulmonar!
Pacientii cu EP nu vor mai putea respira profund, vor avea durere cand inspira
profund, vor tusi cu sange sau vor respira des si vor avea puls rapid.
Diagnosticul se stabileste pe baza anamenzei si a examenului fizic. La examenul fizic,
medicul va verifica semnele de TVP la picioare, va masura tensiunea arteriala si va
asculta inima si plamanii
Testele cele mai folositoare pentru confirmarea diagnosticului sunt ecografia, testul D-
dimeri si venografia.
Cum se trateaza TVP?
Medicul va incepe de urgenta tratamentul pentru ca trebuie:
sa opreasca marirea cheagului de sange
sa previna ca din cheag sa se rupa bucati ce urmeaza sa ajunga in plamani
sa reduca sansa de a se forma un alt cheag de sange
Medicamentele de baza in tratamentul TVP sunt anticoagulantele. Aceste medicamente
scad capacitatea sangelui de a se inchega si previn cresterea cheagurilor existente.
Transplantul cardiac
Prin transplant cardiac se intelege inlocuirea in totalitate a inimii unui pacient, aflata in
stadiu ireversibil (insuficenta cardiaca end-stage), cu inima unui donator, aflat in
moarte cerebrala.
Transplantul cardiac a devenit dupa patru decenii de practica chirurgicala cardiaca o
metoda de tratament standardizata, in cazul insuficentei cardiace end- stage, cand
nici o alta metoda conventionala nu mai este posibila.
Efectuarea primului transplant cardiac la om de catre Cristian Barnard, in 1967, Africa de Sud.
 Etapele Efectuarii Transplantului Cardiac

In principal, in organizarea unui program de transplant de organe se intrepatrund trei

etape:
• Etapa de pretransplant
• Etapa de transplant propriu-zis
• Etapa de posttransplant
Selectarea si alcatuirea listei de transplant a receptorilor, presupune investigarea pacientilor si
definirea calitatii de Receptor, pe baza unor criterii de includere si excludere cat mai clare.
Indicatia principala – insuficenta cardiaca refractara la alte metode de tratament s-a schimbat
in ultimii ani.
Adultii reprezinta 95 % din pacientii aflati pe listele de asteptare, boala coronariana si
miopatiile de diverese etiologii insumand peste 45 % din indicatii.
 Criteriile de excludere ale receptorului

• Varsta – este un criteriu controversat. Daca in urma cu cativa ani se considera limita
de 50 de ani, actual s-a extins si peste varsta de 55- 60 de ani
• Rezistentele vasculare pulmonare – daca sunt cresute peste 6- 8 unitati Wood, fac
riscanta indicatia de transplant cardiac, fiind luat in considerare transplantul cord-
plaman.
• Criterii clinice – se refera la patologia asociata care ar limita rezultatele pe termen
lung – afectiuni hepatice ca ciroza, tumorile hepatice, insuficenta renala cronica, ce ar
impune si transplantul renal, diabetul zaharat insulinodependent, boli autoimune, boli
psihice severe.
• Criterii sociale – lipsa de complianta socio-familiala
Odata stabilita indicatia de principiu de transplant – Receptorul- este supus unor teste
suplimentare – cardiace si a celorlalte organe si sisteme, pentru alcatuirea unui tablou
complet morfo- functional al pacientului.
Factorul final de acceptare al Receptorului este factorul psiho-social, complianata
pacientului si a familiei.
Receptorul este pus pe Lista de Asteptare a centrului respectiv, pe cea nationala si
europeana, pentru a avea sanse maxime de a beneficia de un posibil donator, la un
moment dat.
 Managementul pacientului aflat pe Lista de Asteptare

Pacientii aflati pe lista de asteptare in vederea transplantului cardiac, sunt abordati de

o echipa medicala multidisciplinara, in vederea unei cat mai bune evaluari si
echilibrari, pana la efectuarea transplantului.
Cei care sunt relativ stabili pot astepta la domiciliu, avand medicatia stabilita si fiind
controlati periodic de ehipa cardiochirurgicala.
Unii pacienti aflati in stare critica asteapta in spital, chiar conectati la assist device-uri
care le sustin functia cardiaca sever compromisa.
Masurile generale se refera la:
• Reducerea aportului de sare sub 2 g/ zi
• Reducerea aportului de fluide la 1-1,5 L/zi
• Vaccinarea impotriva infectiilor cu pneumococi, influenza
• Interzicerea consumului de alcool
• Oprirea categorica a fumatului
• Exercitii usoare de mers pe jos, 20-30 minute de 4-5 ori pe saptamana.
• Reducerea calatoriilor la distanta
Controlul pacientiilor cu osteoporoza sau hiperlipidemie si tratarea lor prealabila
• Controlul valorilor tensionale, a diabetului zaharat
• Medicatie specifica cardiovasculara – vasodilatatoare – tonice cardiace – diuretice –
beta blocanti- inhibitori ai canalelor de calciu- medicatie antiaritmica- medicatie
anticoagulanta. Medicatia este particularizata fiecarui pacient si atent urmarita de
catre medicul cardiolog.
• Tratamentul prompt si energic al oricarei infectii (pulmonare, urinare, cutanate)
aparute.
• Unii pacienti necesita masuri speciale de terapie intensiva, fiind internati si urmariti
de echipa de transplant cardiac.
• Un capitol aparte este cel al pacientilor aflati sub asistare mecanica cardiaca pana la
efectuarea transplantului cardiac.
Scopul acestor masuri din perioada de asteptare este de a aduce pacientul in cea mai
buna forma posibila, hemodinamica si functionala, pentru cresterea ratei de succes in
momentul transplantarii.
Evaluarea si Managementul Donatorului de Organe
Donorul este un pacient care in urma unei agresiuni severe (accident cu traumatism
cranian, hemoragie cerebrala extinsa, tumori cerebrale) se aflata in stare de – Moarte
Cerebrala- avand functiile vitale (cardiace, pulmonare) sustinute mecanic, prin ventilatie
respiratorie si medicatie cardioactiva.
Stabilirea diagnosticului de – Moarte cerebrala – starea ireversibila a fiintei umane, este
unul dintre cele mai grele si resonsabile diagnostice.
Echipe medicale complexe au stabilit criteriile universale ale declararii mortii cerebrale.
Diagnosticul mortii cerebrale (in legislatia romana) se stabileste pe baza urmatoarelor
criterii :
1. Examen Clinic
• Starea de coma profunda, flasaca, areactiva
• Absenta reflexelor de trunchi cerebral (reflexul fotomotor si cel cornean)
• Absenta ventilatiei spontane, confirmata de testul de apnee (la un PaCO2 de 60
mmHg)
• Doua trasee EEG, efectuate la 6 ore, care sa testeze lipsa activitatii electrice cerebrale
2. Cauza care a determinat moartea cerebrala trebuie sa fie clar stabilita.
3. Excluderea altor cauze reversibile care ar produce un tablou clinic si EEG,
asemanator cu cel din moartea cerebrala (hipotermia, medicamente depresoare a
SNC,)
4. Diagnosticul de moarte cerebrala v-a fi stabilit de catre doi Medici Anestezisti
Reanimatori diferiti sau de catre un ansestezist reanimator si un neurolog sau
neurochirurg, prin doua examinari repetate la un interval de 6 ore (Legea nr 65,
2006).
Recoltarea de organe se poate face si de la Donatori vii, rude, sau cei care sunt
compatibili, doar in cazul unor organe pereche, rinichii sau recoltarea unor parti de
organe, ficat, plaman fara insa a periclita viata donatorului, cu acceptul legal al 4
acestuia si fara a face obiectul unui trafic de organe, fiind doar din considerente
umane si nu materiale