Mic dictionar de analize medicale, constante

biologice (enzime, hormoni, substante

organice, etc.)
verifica-ti sanatatea

Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z

Informatii complete despre cele mai frecvente afectiuni.

consulta medicul online

Afla raspunsurile intrebarilor tale de la medicii nostri.

comunitate

 Stafilococ auriuPostat pe 22, februarie, 2010 23:58:46

 CervugidPostat pe 22, februarie, 2010 23:27:22

 Tulburari in somnPostat pe 22, februarie, 2010 21:48:06

 Hemoroizi sau altceva?Postat pe 22, februarie, 2010 21:32:40

 Glanda bartholin ajutatima cu un sfatPostat pe 22, februarie, 2010 21:00:23

 Hernie inghinalaPostat pe 22, februarie, 2010 20:51:27

 Candida???Postat pe 22, februarie, 2010 20:47:21

 Gama globulinelePostat pe 22, februarie, 2010 20:35:12

 Raceala la bebelusiPostat pe 22, februarie, 2010 18:02:04

 Sarcina extrauterinaPostat pe 22, februarie, 2010 16:28:41

Pagina printabila

Acid vanil mandelic

 Acid Vanil Mandelic (AVM sau VMA)urinar - valori normale: 1.7-7.4 mg/24h. In neuroblastom sau

ganglioneuroni prezinta valori mai mari de 10mg/24h. Intre 26-66 exista certitudine de

feocromocitom.

Cuprins articol
1. Acid vanil mandelic
2. Aglutinine, aglutinogene
3. Alanin-amino-transferaza
4. Aloimunizare (Izoimunizare)
5. Amilaza
6. Antistreptolizina "O" (ASLO)
7. Antistreptokinaza
8. Anatoxina
9. ARC (AIDS – related complex)
10. Arneth formula
11. Bilirubina
12. Celule lupice
13. Complement seric
14. Colesterol HDL, VLDL, LDL
15. Corticotropina
16. Creatinfosfokinaza (CPK)
17. Creatinina, creatina
18. Electroforeza
19. Fibrinogen
20. Fungi
21. Gama-glutamil transferaza
22. Globuline
23. Glutamat-piruvat-transaminaza
24. Gonadotrofina
25. Lactic dehidrogenaza (LDH)
26. Lipoproteine
27. Lipide totale
28. Magneziu
29. Sideremie (fier seric)
30. Trigliceride
31. Uric acid si uree
32. Vasopresina (ADH)

Aglutinine, aglutinogeneSus

Aglutininele - anticorpi prezenti in unele seruri, capabili sa aglutineze microorganismele sau globulele rosii

ce contin aglutinogenul (un antigen) corespunzator.

Grupele sanguine - reprezinta o categorie in care se situeaza fiecare persoana dupa varietatea

aglutininelor din sange sau, care ii sunt proprii , fiecare categorie apartinand unui sistem bine definit.

Sistemul clasic al grupelor sanguine eritrocitare (dependent de aglutininele situate pe globulele rosii) este

sistemul ABO, ce cuprinde 4 grupe:

- A (prezenta de aglutinogen A)

- B (prezenta de aglutinogen B)
- AB (ambele aglutinogene)

- O (absenta aglutinogenelor).

Alanin-amino-transferazaSus

Alanin-amino-transferaza (glutam-oxalacetica) TGO, AST - transferare in forma activa, abundenta in

miocard, dar si in alte organe. Se foloseste in diagnosticul infarctului de miocard (cand creste). Valori

normale: 14-50 UI/L.

Aloimunizare (Izoimunizare)

Aloimunizare (Izoimunizare) - Imunizarea unui subiect printr-un antigen provenit de la alt subiect apartinand

aceleiasi specii.

AmilazaSus

Amilaza - enzima ce activeaza hidroliza amidonului in maltoza si dextrine. Se gaseste o amilaza in saliva

(ptialina) si una in sucul pancreatic.

Valorile sunt crescute in pancreatitele acute (analog lipazei pancreatice), oreion (forme neparotidiene),

colecistite, calculi biliari, obstructie intestinala.

Antistreptolizina "O" (ASLO)

Antistreptolizina "O" (ASLO) - anticorpi care neutralizeaza streptolizina (toxina streptococica), care apare in

sange dupa afectiuni streptococice (infectii), in special in reumatism articular acut (RAA).

AntistreptokinazaSus

Antistreptokinaza - anticorpi antistreptococici prezenti in ser in urma infectiei cu streptococ β- hemolitic sau

dupa vaccinarea cu STK.

Antiser

Antiser - ser ce contine anticorpi obtinuti prin inocularea unui antigen.

AnatoxinaSus
Anatoxina - preparat obtinut dintr-o toxina bacteriana (difterica, tetanica, botulinica) prin actiunea formolului

si caldurii si care si-a pierdut puterea toxica, pastrand-o pe cea imunizanta. Aceasta joaca rol de vaccin

impotriva maladiilor grave.

ARC (AIDS – related complex)

ARC (AIDS - related complex) - paraSIDA - ansamblul manifestarilor clinice moderate, intermediare ale

infectiei cu HIV, care nu sunt atat de grave ca cele din SIDA.

Arneth formulaSus

Formula Arneth - repartizarea leucocitelor dupa numarul de lobuli nucleari.

Deviere la dreapta se intalneste cand numarul de PMN este mai mare decat mononuclearele (MN).

Deviere la stanga se intalneste cand numarul de PMN este mai mic decat mononuclearele.

BilirubinaSus

Bilirubina - pigment prezent in bila, ser si fecale, format in sistemul reticuloendotelial, ce provine din

degradarea Hb prin pierderea Fe. In icter, concentratia creste si apare in urina.

Bilirubina directa (conjugata), BD- forma a bilirubinei ce se poate doza direct. Conjugarea are loc in ficat,

bilirubina directa trecand in bila. In serul normal concentratia este mai mica de 0.2%. O crestere a bilirubinei

directe este expresia unei retentii biliare extrahepatice (coledoc) sau intrahepatice (hepatita). La valori mai

mari de 150 mg/l se produce icterul legat de atingere hepatica (icter cataral, ciroza) sau obstructia cailor

biliare.

Bilirubina indirecta (libera), BI- forma a bilirubinei ce nu tranziteaza celulele hepatice, deci inainte de a

ajunge in bila. Concentratia de 3-6 mg/l este crescuta in icterele hemolitice si in icterul fiziologic al nou-

nascutului. La valori mai mari de 15 mg/l intalnim icter prin hemoliza.

Celule lupiceSus

Celule Lupice - celule de lupus eritematos diseminat (Hargraves) care sunt leucocite din seria granulocitara

neutrofila care au fagocitat alte celule. Le gasim in LED (lupus eritematos diseminat) in 80-90% din cazuri,

forme de PCE, AR (artrita reumatoida)(5-10% din cazuri). Se mai pot gasi in diferite afectiuni infectioase sau

hematologice, in mod exceptional in unele hepatite, sclerodermie.

Complement sericSus

Complement seric - prezinta valori scazute in LED (lupus eritematos diseminat), artrita reumatoida,

glomerulonefrita poststreptococica si valori crescute in boli infectioase si inflamatorii la debut, boli

neoplazice, hiperlipoproteinemii primare.

Colesterol HDL, VLDL, LDLSus

Colesterol - substanta organica ce intra in compozitia LP din sange sub forma libera sau ca esteri.

Biosinteza sa are loc in toate celulele vii (in ficat si corticosuprarenale). Este transportat in sange sub forma

de trigliceride si de LP. Prin oxidare se transforma in acizi biliari. Transporta acizi grasi nesaturati si participa

la sinteza hormonilor steroizi. Depozitele de colesterol stau la originea ateromatozei, existand pericolul de

accidente vasculare.

ColesterolHDL - lipoproteine de densitate mare care controleaza depozitarea colesterolului in peretii

vasculari. Concentratia sa este scazuta in situatii asociate cu boala ateromatoasa, imbatranirea, tabagismul,

contraceptivele, diabetul. Este important in determinarea "riscului vascular", cu cat este mai mic si deci nu

poate asigura protectie, cu atat riscul este mai mare (mai mare de 5 implica risc crescut la barbati si mai

mare de 4.5 presupune risc crescut la femei).

Valorile normale sunt cele de 0.35-0.80 gr/l sau 32-96 mg/dl.

Colesterol LDL - lipoproteine de densitate mica, ce contin 50% colesterol. Concentratia este crescuta in

caz de hipercolesterolemie familiara. Este important in determinarea "riscului de ateromatoza si de

accidente vasculare".

Valorile normale sunt cele de 3.9-4.9 mmol/l sau 0-130 mg/dl.

Colesterol VLDL - lipoproteine cu densitate foarte mica.

CorticotropinaSus

Corticotropina - hormon secretat de hipofiza ce favorizeaza secretia hormonilor corticosuprarenali, cu

exceptia aldosteronului. Abreviere: ACTH.

Creatinfosfokinaza (CPK)

Creatinfosfokinaza - CPK - enzima musculara care activeaza transformarea creatininei in creatinfosfat

(forma de rezerva energetica). Este crescuta in infarct miocardic si in unele miopatii.

Izoenzima MB a creatinfosfokinazei (CPK-MB) - fractiune izoenzimatica de creatinfosfokinaza, a carei

concentratie in sange (exprimata prin procente de izoenzima MB fata de CPK), cand este mai mare de 4%

permite diagnosticul de infarct miocardic. Concentratia ei este mai mare la 18 ore dupa necroza.

Creatinina, creatinaSus

Creatina - substanta azotata prezenta in forma libera sau combinata cu fosforul in muschi, creier, sange cu

rol in procesele metabolice ale contractiei musculare. Produsul sau de deshidratare interna este creatinina

(0.5-1.3 mg/dl). Titrul sau ramane constant atata timp cat factorul renal de eliminare este normal. Creste nu

numai in tulburari renale grave ci si in guta, afectiuni hepatice caracterizate prin distrugerea proteinelor,

miopatii. Scade ininsuficienta renala cronica.

Cantitatea de creatina transformata in creatinina este intr-un raport direct cu masa de tesut muscular din

organism; totodata valoarea creatininei variaza numai in functie de eliminarea sa renala, de unde importanta

ei in aprecierea unei tulburari a filtrarii glomerulare.

ElectroforezaSus

Electroforeza - metoda de laborator ce permite separarea in camp electric a diferitelor componente ale unei

solutii. Exemple:

- separarea fractiunilor proteice ale serului, care se deplaseaza cu viteze diferite: albumina 50-60%, alfa-1

globulina 3-4%, alfa-2 globulina 9-11%, beta globulina 12-14%, gama globulina 15-18%

-separarea imunoglobulinelor cu proprietati imunitare: IgG, IgM, IgA, IgD, IgE.

Valori patologice:

- nefroza lipoidica (scad albuminele, cresc alfa-2 globulinele)

- colagenoza (cresc gama galobulinele)

- ciroza (scad albuminele, cresc beta si gama globulinele)

- tuberculoza (creste alfa-2 globulinele).

Imuno-electroforeza - metoda de analiza a componentelor antigenice dintr-un lichid biologic prin separarea

lor electroforetica si prin punerea in evidenta cu ajutorul unor anticorpi specifici prin precipitare.

FibrinogenSus

Fibrinogenul - interes practic in depistarea fibrinolizei si supravegherii corecte a RAA. Valori normale: 200-

400 g/l.

Valori scazute in: fibrinemie congenitala (rar), insuficienta hepatica grava, fibrinoliza, interventii chirurgicale,
leucemii, neoplasm de prostata si pancreas.

Valori crescute in: infectii bacteriene (RAA), pneumonii diverse.

FungiSus

Elemente fungice observate Boala provocata

Materialul examinat
Secretie vaginala Pseudomicelii numeroase, cu celule rotunde, Vaginita cu candida
inmugurite
Exudate din cavitatea bucala Celule rotunde, inmugurite si foarte abundente Candidoza mucoasei bucale
pseudomicelii
Sputa Celule bronsice, inmugurite si foarte Candidoza pulmonara
abundentepseudomicelii
Grunji (din puroi) Negri: filamente groase, septate, inglobate intr-o Micetom cutanat fungic
substanta amorfa.

Actinomicoza
Alb-galbui: filamente subtiri, neseptate, ramificate
cu coroana radiara de elemente in forma de
maciuca (Actiomyces Israeli)

Gama-glutamil transferazaSus

Gama-Glutamil Transferaza - GGT - enzima a carei dozare in sange permite aprecierea functiei hepatice si

biliare. Concentratia ei este crescuta in hepatita, mai devreme decat a transaminazelor, iar scaderea ei are

loc mai lent decat regresia hepatitei. Este crescuta si in staza biliara, in crize si in unele tumori hepatice.

Valori normale: 8-78 u/l.

GlobulineSus

Globulinele, la fel ca si albuminele sunt proteine, globulinele avand greutate moleculara mai mare decat a

albuminelor. Globulinele sunt alfa globuline (crescute in boli inflamatorii si neoplazice), beta globuline si

gama globuline (suport pentru anticorpi).

Glutamat-piruvat-transaminazaSus

Glutamat Piruvat Transaminaza (transaminaza glutamo-piruvica) TGP, ALT- transferare abundenta in ficat,

de unde in cursul hepatic trece in sange la valori mult crescute peste normal: 21-72 UI/L.

GonadotrofinaSus
Gonadotrofina - hormon ce actioneaza asupra dezvoltarii si functionarii glandelor sexuale. Sunt

gonadotrofine hipofizare (A,B) si gonadotrofina corionica (placentara).

Gonadotrofina A (FSH)- hormon secretat de lobul anterior al hipofizei. La femei provoaca maturatia folicului

ovarian si a ovulului, la barbati activeaza spermatogeneza. In urina este reprezentata ca prolanul A.

Abreviere: FSH = hormon de stimulare foliculara.

Gonadotrofina B (LH) - hormon secretat de lobul anterior al hipofizei. La femei favorizeaza dezvoltarea

corpului galben, la barbati actioneaza asupra celulelor interstitiale ale testiculului stimuland producerea de

testosteron. In urina este reprezentat ca prolanul B. Abreviere: LH, ICSH.

Gonadotrofina Corionica (HCG) = hormon secretat de corion, apoi de placenta in cursul gestatiei. Fiind

eliminat prin urina, el permite diagnosticarea precoce a sarcinii. Abreviere: HCG (gonadotrofina umana

corionica).

Lactic dehidrogenaza (LDH)

Lactic dehidrogenaza (LDH) - enzima distribuita in ficat, rinichi, inima, muschi scheletici.

Valori normale: 50-400 u/100 ml ser in functie de metoda.

Valori crescute in boli de inima, infarct miocardic acut (valori maxime la 2-3 zile de la infarct). Constelatia

enzimatica in infarct miocardic: LDH>TGO>TGP.

Valori mult crescute: hepatita cronica, ciroza, pancreatita, infectii pulmonare, anemie Biermer (de 10 ori

mai mare), tumori maligne. In hepatita virala LDH se mentine la valori fiziologice.

LipoproteineSus

Lipoproteine - LP - forma normala de transport a lipidelor in organism. Plasma contine mai multe feluri de

lipoproteine, care dupa mobilitatea electroforetica se impart in: HDL (cu densitate mare) crescute in ciroza

biliara, VLDL (cu densitate foarte mica) si LDL (cu densitate mica) = lipidograma.

Lipide totaleSus

Lipide totale (aflate in circulatia sanguina si limfatica) - colesterolul, fosfolipidele (lecitina, cefalina,

sfingomielina) si trigliceridele.

Valori normale: 600-800 mg%. Variabile fiziologice: in timpul sarcinii si dupa mese.

Valori crescute in afectiuni de origine: renala (sindromul nefrotic), hepatita (ciroza - la inceput, icter prin

retentie), pancreatica (diabet, pancreatita acuta), tiroidiana, mixedem, suprarenaliana, hipercorticism, stress

psihic, dislipoidoze, maladii arteriale (aterom, arterita, coronarita).

MagneziuSus

Magneziu - prezinta un interes crescut in ultimii ani, urmarindu-se paralel cu calcemia in starile de

hiperexcibilitate neuro-musculara si insuficienta renala severa.

Magneziu seric la adulti: 3-5 mg/100 ml ser, copii sub 10 ani - 1.6-2.4 mg/100 ml.

Valori crescute in: hipertiroidii, insuficiente renale severe, ciroze grave.

Valori scazute, paralele cu calcemia in: tetanii, rahitism, nefroza lipoidica, mixedem; la copii mai frecvent

intalnit in diaree, tulburari de absorbtie intestinala.

Sideremie (fier seric)

Fier seric (sideremia) - 80-130 μg/100ml ser(F), 90-150 μg Fe/100 ml ser(B), 60 μg la copiii de un an.

Valori crescute in: anemia Biermer, anemii si ictere hemolitice, hepatita, hemosideroza, hemocromatoza.

Valori scazute in: anemii hipocrome (post hemoragice, feriprive, cloroza), anemia prematurilor, anemii

hipocrome din infectii (tumori maligne, tulburari de absorbtie).

TriglicerideSus

Trigliceridele - esteri ai glicerolului cu 3 molecule de acid gras. Sunt constituente ale uleiurilor si grasimilor

alimentare, fiind transportori ai colesterolului in sange (80-200 mg/dl).

Uric acid si ureeSus

Acid uric - este produsul final de degradare a purinelor organismului. Este prezent in sange unde se poate

acumula in unele stari patologice (guta, nefrite, leucemii tratate, boli infectioase, insuficienta renala cronica,

poliglobulie, procese insotite de degradari tisulare) si eliminat prin urina (2.5-7.5 mg/dl). Medicamente ce

afecteaza rezultatul sunt: cofeina, derivati salicilici, vitamina C, terapie cu ACTH, cu medicamente

antimicotice, hidrocortizon, dupa radioterapie. Variabile fiziologice: alimentatie bogata in proteine, efort fizic,

menopauza, sex, varsta.

Ureea (azotul ureic) - substanta organica sintetizata in ficat, pornind de la amoniac si ajungand in sange.

Valori normale.: 0.2-0.4 g/l; se elimina prin urina (Clearance: 75 mil/min). Concentratia ei poate fi crescuta in

hipercatabolismul protidic exogen si endogen si scazand in insuficienta renala si cronica, insuficienta

hepatica decompensata.

Vasopresina (ADH)
Vasopresina (ADH) - hormon antidiuretic secretat de hipotalamus si inmagazinat in lobul posterior al

hipofizei. Stimuleaza reabsorbtia apei in rinichi, contractia musculaturii netede. Insuficienta secretorie de

vasopresina poate duce la diabetul insipid. Vasopresina reprezinta un marker in diagnosticul diabetului

insipid si al evaluarii capacitatii de contractie a rinichiului.

Analize biochimice - analiza proteinelor

sanguine (proteine totale, proteinograma,
probe hepatice, fibrinogen)
verifica-ti sanatatea

Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z

Informatii complete despre cele mai frecvente afectiuni.

consulta medicul online

Afla raspunsurile intrebarilor tale de la medicii nostri.

comunitate

 Stafilococ auriuPostat pe 22, februarie, 2010 23:58:46

 CervugidPostat pe 22, februarie, 2010 23:27:22

 Tulburari in somnPostat pe 22, februarie, 2010 21:48:06

 Hemoroizi sau altceva?Postat pe 22, februarie, 2010 21:32:40

 Glanda bartholin ajutatima cu un sfatPostat pe 22, februarie, 2010 21:00:23

 Hernie inghinalaPostat pe 22, februarie, 2010 20:51:27

 Candida???Postat pe 22, februarie, 2010 20:47:21

 Gama globulinelePostat pe 22, februarie, 2010 20:35:12

 Raceala la bebelusiPostat pe 22, februarie, 2010 18:02:04

  Sarcina extrauterinaPostat pe 22, februarie, 2010 16:28:41

Pagina printabila

Generalitati

Proteinele sunt substante organice complexe ale materiei vii, care contin azot, sulf si fosfor. Ele sunt

necesare pentru cresterea organismului pentru refacerea celulelor uzate, precum si pentru producerea de

energie calorica, un gram de proteine producand 4 calorii. Majoritatea proteinelor din organismul omului

provin din alimente bogate in proteine, fie de origine animala (carne, lapte, branza, oua), fie de origine

vegetala (fasole, mazare, soia, linte etc.). Analiza proteinelor se face din serul sanguin. Exista mai multe

feluri de analize care exploreaza diferite componente ale proteinelor, astfel: proteine totale, electroforeza,

fibrinogenul, teste hepatice etc.

Cuprins articol
1. Generalitati
2. Proteine totale
3. Electroforeza serului (proteinograma)
4. Probe hepatice
5. Fibrinogen
6. Produsi de degradare ai proteinelor

Proteine totaleSus

Proteinele totale reprezinta cantitatea globala a proteinelor sanguine exprimate in grame la 100 ml ser

sanguin.

Valorile normale ale proteinelor sanguine sunt:

- la adulti = 6,6- 8,6 g la 100ml

- la copii 1-3 ani = 6,0 - 8,6 g la 100ml.

Din acestea, circa 60% (3,6-4,8g) sunt constituite din albumina restul din globuline. Cantitatea de proteine

din ser depinde si de alimentatie, cand alimentatia este foarte bogata in proteine, creste si concentratia lor in

sange si invers proteinele sanguine scad din sange in subnutritia proteica.

Scaderea proteinelor sanguine se intalneste in diferite boli. Astfel, cand ficatul care este laboratorul ce

fabrica proteinele, se imbolnaveste scade si concentratia proteinelor din sange. La fel se intampla cand

omul pierde proteinele prin hemoragii sau prin urina (albuminurie). Varsaturile, care impiedica alimentatia

normala, bolile de stomac, intestin si pancreas care perturba digerarea proteinelor, diareea sunt numai o

parte din cauzele care scad concentratia sanguina de proteine. De asemenea, efortul fizic intens, stresul

nervos, precum si bolile care produc febra prin consumul crescut de proteine, contribuie la scaderea

proteinelor organismului. Scazand proteinele din sange, organismul cauta sa le inlocuiasca apeland la
proteinele din organele sale si mai ales din muschi, fapt ce duce la slabirea si la scaderea in greutate a

corpului.Deoarece proteinele sanguine au capacitatea de a retine apa in vasele sanguine, prin scaderea lor,

apa din vasele sanguine trece in tesuturile corpului (maini, picioare etc.) producand edeme.

Mai rar, proteinele sanguine pot sa aiba valori crescute, ca in unele boli genetice si parazitare sau ca in

hipertensiunea arteriala.

Electroforeza serului (proteinograma)

Daca pe o hartie de filtru pusa in legatura cu un curent electric continuu se pune o picatura de ser sanguin,

proteinele totale din ser sunt descompuse in 5 categorii de substante numite fractiuni proteinice. Valorile

medii normale ale acestor fractiuni (care se refera la persoanele de varsta adulta si normal hranite) pot sa

varieze pana la 10% in plus sau in minus, in special la copii, varstnici sau la persoane care nu se

alimenteaza normal.

Valori normale

Proportii inprocente Proportii in grame

Fractiunea proteica a serului
Albumine 52-62% 3,64-4,34
Globuline 38-48% 2,66-3,36
din care:
alfa-1-globuline 2-5% 0,14-0,35
alfa-2-globuline 6-9% 0,42-0,63
beta-globuline 8-11% 0,56-0,77
gama-globuline 14-21% 0,98-1,47

Probe hepaticeSus

Probele hepatice sau testele de disproteinemie, sunt analize care exploreaza capacitatea ficatului de a

sintetiza proteinele normale, necesare organismului. Un ser cu proteine normale in prezenta reactivilor cu

care se fac probele hepatice, nu produce modificari vizibile. Dar un ser cu proteine modificate, in urma unor

boli, produce cu reactivii respectivi o tulbureala. Cu cat tulbureala este mai mare, cu atat si modificarile

biochimice ale proteinelor sunt mai intense.

In categoria analizelor care exploreaza functia hepatica intra reactia cu Timol, reactia Takata, Gros etc.

Aceste analize devin anormale (pozitive) mai ales in bolile de ficat: hepatita acuta si cronica, ciroza,

colecistita. Dar ele devin pozitive si in alte boli, in care se produc fractiuni proteinice anormale: boli de

rinichi, de plamani, de splina, boli de sange si tumorale. Deci nu orice proba hepatica cu volori crescute

arata o boala de ficat dupa cum nu indica totdeauna nici gradul de gravitate al bolii. De altfel aceste probe

se pot modifica de la o luna la alta dupa tratament si regim alimentar. De aceea probele hepatice se

interpreteaza intotdeauna in corelatie cu alte analize ajutatoare: proteinele totale, electoforeza etc.
Serul prea gras falsifica rezultatele probelor hepatice. De aceea, persoanele care isi fac aceste analize nu

vor manca cu 12 ore inainte de recoltarea sangelui. Bolnavii cu diabet, netratat au un sange gras. Inainte de

a-si face probele hepatice, ei trebuie sa-si trateze mai intai diabetul, caci grasimile din serul lor nu scad

numai cu regim alimentar.

Valori normale ale probelor hepatice

Valori normale
Testul, analiza
Timol 1-4 unitati Mag Lagan
Takata-Ara Reactia negativa (analiza normala) se noteaza cu
minus
Reactia pozitiva (analiza anormala) se noteaza cu 1-
3 plusuri
Gros Reactia negativa (analiza normala) se noteaza cu
minus
Reactia pozitiva (analiza anormala) se noteaza cu 1-
3 plusuri
Sulfat de cadmiu Reactia negativa (analiza normala) se noteaza cu
minus
Reactia pozitiva (analiza anormala) se noteaza cu 1-
3 plusuri
Sulfat de zinc (Kunkel) 2-12 unitati

FibrinogenSus

Fibrinogenul este o substanta proteinica din sange care este sintetizata de ficat si care are rol important in

coagularea sangelui.

Valori normale ale fibrinogenului: 200-400 mg la 100 ml sange.

Scaderea fibrinogenului sub aceste valori poate produce hemoragii la bolnavii cu boli ale ficatului.

Fibrinogenul creste insa foarte mult (peste 500 mg la 100 ml sange) in bolile infectioase acute si mai ales in

reumatismul articular acut.

Produsi de degradare ai proteinelorSus

Ca urmare a consumului de proteine de catre organism rezulta si o serie de produsi de

degradaresaudeseuri, care nu mai pot fi utilizate si pe care organismul le elimina din sange in urina, iar in

cantitati mai mici si prin transpiratie. Cele mai importante deseuri de proteine sunt: acidul uric, creatinina si

ureea. Aceste substante se gasesc in mod normal, in sange, in concentratii mici, dar ele devin otravitoare

pentru organism daca depasesc un anumit nivel de concentratie. De aceea, organismul le elimina prin rinichi

in urina.
Acidul uric, creatinina si ureea cresc in sange si urina dupa consumul de alimente bogate in proteine, in

bolile care distrug sau consuma in mod exagerat proteinele corpului (boli infectioase, boli de sange etc.). In

bolile de rinichi (nefrita acuta si cronica, insuficienta renala) aceste substante nu mai pot fi filtrate si

eliminate prin rinichi si atunci se acumuleaza in sange, producand tulburari grave in organism. In urma

efortului fizic, concentratia acestor substante este de asemenea mai mare decat in stare de repaus.

Acidul uric creste foarte mult la persoanele care consuma cantitati mari de carne si organe (ficat, rinichi,

splina, creier, icre) precum si la unele persoane predispuse sa produca mult acid uric. Cresterea peste

masura a acidului uric in sange produce boala numita guta asemanatoare cu reumatismul, iar eliminarea de

cantitati mari de acid uric in urina poate sa duca la formarea de calculi urinari compusi din acid uric. Alcoolul,

cafeaua, ceaiul, unele medicamente (vitamina C, aspirina, antinevralgicele, cortizonul etc.) cresc

concentratia acidului uric din sange. De aceea aceste substante nu se vor consuma cu 24 ore inainte de

efectuarea analizelor.

Valori normale ale deseurilor proteice

In sange In urina
Deseurileproteinice
Acidul uric 2-5 mg/100 ml 0,30-0,80 g/24h
Ureea 20-50 mg/100 ml 15-35 g/24h
Creatinina 0,6-1,2 mg/100 ml 0,8-1,9 g/24h

Concentratia ureei sanguine este mai mica la femei si la copii, la persoanele subnutrite, in bolile de ficat,

cand acest organ nu mai poate produce uree. Insuficienta renala acuta si cronica, infectiile insotite de febra,

obstructia cailor urinare (litiaza urinara, marirea prostatei) sunt cauze patologice care cresc peste normal

ureea sanguina.

Recoltarea produselor biologice pentru

analize (recoltarea urinei, a sangelui, a
materiilor fecale, a secretiilor)
verifica-ti sanatatea

Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z
 Informatii complete despre cele mai frecvente afectiuni.

consulta medicul online

Afla raspunsurile intrebarilor tale de la medicii nostri.

comunitate

 Stafilococ auriuPostat pe 22, februarie, 2010 23:58:46

 CervugidPostat pe 22, februarie, 2010 23:27:22

 Tulburari in somnPostat pe 22, februarie, 2010 21:48:06

 Hemoroizi sau altceva?Postat pe 22, februarie, 2010 21:32:40

 Glanda bartholin ajutatima cu un sfatPostat pe 22, februarie, 2010 21:00:23

 Hernie inghinalaPostat pe 22, februarie, 2010 20:51:27

 Candida???Postat pe 22, februarie, 2010 20:47:21

 Gama globulinelePostat pe 22, februarie, 2010 20:35:12

 Raceala la bebelusiPostat pe 22, februarie, 2010 18:02:04

 Sarcina extrauterinaPostat pe 22, februarie, 2010 16:28:41

Pagina printabila

Recoltarea urinei

Pentru precizarea diagnosticului, medicul consultant recomanda aproape totdeauna si un examen de urina.

Analiza urinei se face nu numai in bolile aparatului urinar ci si in bolile altor organe. Recoltarea urinei se

poate face atat la nivelul laboratorului cat si la domiciliu. In raport cu analiza solicitata se recolteaza:

- fie urina de dimineata

- fie urina din 24 de ore.

Recoltarea urinei de dimineata

Persoanele indiferent de sex, care recolteaza urina la domiciliu, in vederea analizelor curente,

trebuie sa respecte urmatoarele indicatii:

- recipientul (borcanul sau sticla) in care se recoltaza urina sa fie perfect curat, spalat cu apa si soda si apoi

clatit cu apa multa; sticlele nespalate in care au fost bauturi alcoolice, otet, ulei, sucuri de fructe, ape
minerale, siropuri, medicamente, detergenti pot sa falsifice rezultatele analizelor; se intelege ca si dopul

sticlei trebuie sa fie curat, fara urme de substante chimice

- se va recolta urina proaspata de dimineata, imediat dupa desteptare, direct in recipient; cantitatea minima

necesara de urina este de 100 ml; nu are importanta faptul daca o persoana a mai urinat in timpul noptii

- pe sticla se va lipi o eticheta cu numele bolnavului si varsta

- daca medicul suspecteaza o infectie urinara, recomanda bolnavului sa faca o urocultura.

In aceasta situtatie, urina se va recolta tot dimineata in conditii de sterilitate, intr-un vas steril procurat de la

laborator, iar in lipsa acestuia, intr-o sticla de 100 ml care a fost dezinfectata impreuna cu dopul sau prin

fierbere timp de 30 minute. Inainte de urinare se va face o toaleta a organelor genitale cu apa si sapun

pentru indepartarea eventualilor microbi. Tot in acest scop se recomanda ca urina sa se recolteze numai

dupa ce prima parte a urinei, care a spalat canalul urinar, a fost aruncata la closet.

Recoltarea urinei din 24 de ore

In cazul in care este necesara recoltarea urinei din 24 ore se va proceda astfel: se goleste vezica urinara,

dimineata la ora 6. Incepand de la aceasta ora, se recolteaza toata urina pana a doua zi la ora 6. Pentru a

nu se pierde din cantitatea de urina se recomanda sa se urineze separat, inainte de scaun. Se masoara

apoi volumul urinei din 24 de ore si se noteaza. Apoi se amesteca urina (in cazul in care a fost recoltata in

mai multe sticle) se agita si pentru laborator se opreste numai o cantitate de 100-200 ml, iar restul se

arunca.

De retinut!

- cand persoana care colecteaza urina lucreaza, este elev sau student, urina din 24 de ore se poate recolta

intr-o zi de repaus

- copiii mici care nu pot urina direct in sticla, vor urina numai in olita de noapte sau intr-un borcan care a fost

sterilizat mai intai prin fierbere; apoi urina va fi pusa intr-o sticla sterila care va fi adusa la laborator

- pe timpul recoltarii urina se va tine la rece iar vara se va pastra la frigider, pentru a nu se altera; cand

cantitatea de urina este mai mare de un litru, se va recolta in mai multe sticle sau intr-un borcan mai mare

- femeile vor specifica daca urina a fost recoltata in perioada ciclului menstrual sau daca au utilizat ovule cu

medicamente cu 24 de ore inainte de analiza

- se va comunica laboratorului daca bolnavul este sub tratament si ce medicamente a folosit

- inainte de analize cu circa 24 ore nu se vor consuma cantitati mari de lapte sau derivate din lapte care

tulbura urina si produc o crestere a calciului din urina; de asemenea, persoanele care urmeaza un regim

fara sare trebuie sa comunice laboratorului pentru a se cunoaste de ce cantitatea de sare din urina este
scazuta

- nu se va transporta urina la laborator in borcan fara capac sau cu capac neinchis ermetic, deoarece exista

riscul scurgerii de urina si contaminarii altor persoane cu microbi sau virusuri prezente in urina.

- in situatia in care unele persoane nu pot urina, la indicatia medicului, urina se poate recolta cu ajutorul unei

sonde de cauciuc numai de catre personalul medical.

Cuprins articol
1. Recoltarea urinei
2. Recoltarea sangelui
3. Recoltarea materiilor fecale
4. Recoltarea secretiilor

Recoltarea sangeluiSus

Sangele se recolteaza, de obicei, in spital sau policlinica dar poate fi recoltat si la domiciliu de catre un

cadru medical daca situatia o cere. S-a demonstrat ca unele analize sunt influentate de alimentatie, altele

nu. Deoarece nu se cunoaste ce fel de analize sunt indicate de catre medic, se recomanda ca recoltarea

sangelui sa se faca pe nemancate. Seara se va manca mai devreme si putin, fara grasimi, caci o alimentatie

bogata in grasimi produce o tulbureala a serului, fenomen care poate falsifica rezultatele analizelor.

Persoanele care obisnuiesc sa manance dimineata este bine sa-si ia cu ele un pachetel cu alimente pentru

a manca imediat dupa recoltarea sangelui. Nu se recomanda efectuarea analizei de sange la persoanele

care vin de la distante mari cu trenul sau masina, obosite, nedormite, nervoase; in aceste situatii rezultatele

analizelor pot prezenta abateri de la normal.

De retinut!

Cand sangele este recoltat la distante mari de laborator (dispensare comunale, santiere etc.) va fi expediat

in aceeasi zi la laborator sau se va pastra la frigider pana la expediere. Transportul sangelui se va face in

flacoane sau eprubete astupate bine cu dopuri de pluta sau de cauciuc, nu cu dopuri de vata, care pot

absorbi tot sangele. Flaconul cu sange nu va fi agitat, deoarece se pot distruge globulele rosii.

Recoltarea materiilor fecaleSus

Analiza materiilor fecale este indicata pentru descoperirea bolilor digestive de natura:

- microbiana (febra tifoida, dizenterie, intoxicatie alimentara, etc.): coprocultura

- parazitara (oua de paraziti intestinali): examen coproparazitologic

- precum si pentru stabilirea gradului de digestie a alimentelor, a prezentei sangelui in scaun etc.: examen

coprologic.
Tehnica

Vor fi recoltate materii fecale proaspete, emise dimineata. Daca nu este posibil (mai ales la copii), produsul

se va recolta si seara si va fi pastrat la rece pentru a nu fermenta. (Nu se vor pastra materiile fecale in

frigider caci exista riscul infectarii alimentelor). Din scaunul proaspat, eliminat la closet pe o hartie sau pe un

carton curat, cu o lopatica de lemn sau de material plastic, se recolteaza cateva grame (cat un degetar) de

materii fecale si se depun in recipientul pregatit dinainte.

La copii mici, materiile fecale se vor recolta din oala de noapte care in prealabil a fost bine spalata.

In caz de constipatie, materiile fecale se vor recolta dupa luarea unui purgativ usor (laxativ). Se va avea grija

ca materialele fecale sa nu se amestece cu apa sau urina. Dupa ce pe recipient se va nota numele

bolnavului si varsta, se va ambala in hartie si va fi transportat cat mai repede la laborator. Este indicat ca

fiecare persoana, mai ales in caz de boala, sa observe si aspectul scaunului: daca este colorat si ce culoare

are, sau daca este necolorat, albicios, daca are urme de sange etc.

La recoltarea materiilor fecale pentru cercetarea sangelui (hemoragii oculte) sau pentru cercetarea digestiei

alimentelor bolnavul va urma un regim alimentar special, recomandat de medic si nu se va lua nici un

medicament cu 24 de ore inainte de analiza.

Recoltarea pentru examen coproparazitologic

Recoltarea materiilor fecale pentru analiza oualor de paraziti se face in recipiente speciale, primite de la

laborator. In lipsa acestora, se pot recolta in recipiente sau vase din material plastic, sticla sau material, bine

spalate si bine inchise cu capace sau dopuri. Sunt bune cutiile din material plastic sau sticlele ramase de la

medicamente. Nu se vor recolta materii fecale in cutii de carton, cutii de chibrituri etc. intrucat exista riscul

infectarii persoanelor care transporta si prelucreaza aceste materiale.

In cazul in care in scaun se observa viermisori sau fragmente suspecte de viermi intestinali acestia vor fi

recoltati cu o pensa si introdusi intr-un vas de sticla sau de material plastic prevazut cu capac care se

inchide ermetic. Pentru ca acesti paraziti sa nu se usuce si sa se altereze, se va turna peste ei spirt sanitar,

apa de colonie sau apa sarata si dupa aceea vor fi transportati la laborator. Nu se vor transporta parazitii in

hartie, in vata, deoarece exista pericolul de infestare a persoanelor care executa analizele.

Recoltarea pentru coprocultura

Cand bolnavului i se recomanda coprocultura (cercetarea microbilor din scaun) el va solicita un recipient

special, sterilizat, de la laborator. Recoltarea materiilor fecale se va face ca si pentru ouale de paraziti. Nu

se va utiliza insa nici un medicament (antibiotice, sulfamide, Mexaform etc.) inainte de analiza care ar putea

distruge microbii din scaun.

Indicatii

Analiza materiilor fecale este obligatorie pentru urmatoarele categorii de persoane: cele care lucreaza in

sectorul alimentatiei publice, copii care merg la gradinite, crese, bolnavii care au suferit de boli infectioase

digestive (febra tifoida, dizenterie, holera etc.), calatorii care au sosit din tarile in care exista boli infectioase

digestive.

Recoltarea secretiilorSus

Recoltarea secretiilor (oculare, nazale, bucale, vaginale, ale canalului urinar, etc.) se face, de obicei, in

laborator. In acest scop, bolnavul trebuie sa stie urmatoarele:

- nu se va incepe nici un tratament intern sau extern cu antibiotice inainte de recoltarea secretiilor

- de asemenea, in ziua recoltarii nu se vor face spalaturi, gargara sau irigatii cu substante dezinfectante care

ar putea distruge temporar microbii din secretiile respective

- secretia uretrala (a canalului urinar) se recolteaza in laborator inainte de urinarea de dimineata, deoarece

urina poate spala canalul de eventualii microbi cauzatori de boli;la femei, secretia uretrala si vaginala se

recolteaza la cabinetul de ginecologie; in plus, persoanele respective trebuie sa fie in masura sa informeze

medicul, de cand prezinta secretia, daca aceasta este in legatura cu raporturile sexuale si daca au facut

tratament cuantibiotice

- recoltarea secretiei gastrice si duodenale se face numai in spital sau in laborator cu ajutorul unui tub

special de cauciuc introdus in stomac si numai dimineata. Pentru aceasta, inainte de recoltare nu se

mananca, nu se bea si nu se fumeaza; persoanele care poarta proteza dentara mobila trebuie sa si-o

scoata caci in timpul manevrei de introducere a tubului in stomac, proteza se poate deplasa si patrunde in

fundul gatului, cu pericol de asfixiere

- atat in spital cat si la domiciliu, sputa se recolteaza de catre bolnav intr-un borcan cu gura larga, steril care

se procura de la laborator; nu se va recolta saliva (scuipat) ci secretia care se elimina in timpul tusei.

Prescurtari si termeni folositi de catre

laboratorul de analize medicale
verifica-ti sanatatea
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z

Informatii complete despre cele mai frecvente afectiuni.

consulta medicul online

Afla raspunsurile intrebarilor tale de la medicii nostri.

comunitate

 Stafilococ auriuPostat pe 22, februarie, 2010 23:58:46

 CervugidPostat pe 22, februarie, 2010 23:27:22

 Tulburari in somnPostat pe 22, februarie, 2010 21:48:06

 Hemoroizi sau altceva?Postat pe 22, februarie, 2010 21:32:40

 Glanda bartholin ajutatima cu un sfatPostat pe 22, februarie, 2010 21:00:23

 Hernie inghinalaPostat pe 22, februarie, 2010 20:51:27

 Candida???Postat pe 22, februarie, 2010 20:47:21

 Gama globulinelePostat pe 22, februarie, 2010 20:35:12

 Raceala la bebelusiPostat pe 22, februarie, 2010 18:02:04

 Sarcina extrauterinaPostat pe 22, februarie, 2010 16:28:41

Pagina printabila

Termeni

Majoritatea termenilor care se gasesc intr-un buletin de analize medicale isi au originea in limba greaca.

Acesti termeni se folosesc fie simpli, fie mai ales sub forma combinata de prefixe si sufixe. Pentru a ajuta la

o mai buna intelegere si memorare a acestor termeni precum si la o pronuntare corecta a lor, redam mai jos

cativa din acesti termeni, care provin din limba greaca si care sunt utilizati in limba romana.

Prefixe
Cito- = celula. Exemple: leucocite (celule albe), eritrocite (celule rosii), examen citologic (examen al

celulelor), monocite (celule cu un singur nucleu)

Eritro = rosu. Exemple: eritrocite (celule rosii), eritrocitoza (numar crescut de celule rosii).

Gluco, glico -= dulce. Exemple: glucoza, glucide (substante dulci, zaharoase), glicemie (zahar in sange),

glicozurie (zahar in urina).

Hemo, hem, hemato -= sange. Exemple: hematologie (stiinta care studiaza sangele), hemoragie (scurgere

de sange), hematocrit (separarea sangelui), hematurie (sange in urina).

Hiper- = mai mult, peste normal. Exemple: hiperglicemie (zahar crescut in sange), hipercolesterolemie

(colesterol crescut in sange).

Hipo- = mai putin, sub normal. Exemple: hipoglicemie (zahar scazut in sange), hipocalcemie (calciu scazut

in sange).

Leuco- = alb. Exemple: leucocite (celule, globule albe), leucocitoza (numar crescut de celule albe),

leucociturie (celule albe in urina).

Lipid- = grasimi. Exemple: lipidemie (grasimi in sange), lipidograma (inregistrarea compozitiei lipidelor).

Uro- = urina. Exemple: urobilinogen (pigment urinar), urocultura (cultivarea bacteriilor din urina).

Sufixe

-emie =acest sufixse foloseste pentru a indica prezenta unei substante in sange. Exemple: glicemie (zahar

in sange), colesterolemie (colesterol in sange), lipidemie (grasimi in sange), calcemie (calciu in sange).

- grama = descriere, inregistrare. Exemple: hemograma (numaratoarea celulelor din sange), leucograma

(numaratoarea globulelor albe).

- urie = Sufixul "urie" se utilizeaza pentru a indica prezenta unei substante in urina, astfel: hematurie,

leucociturie, glicozurie, calciurie (prezenta de sange, leucocite, zahar, respectiv calciu in urina).

Cuprins articol
1. Termeni
2. Prescurtari
PrescurtariSus

Pentru reducerea timpului necesar scrierii, ca si pentru economisirea de spatiu dintr-un buletin de analiza,

unii termeni care privesc analizele medicale se utilizeaza uneori sub forma prescurtata astfel:

A/G = albumina/globulina (raport A/G)

Ag Au = antigen Australia

ALAT = alanin aminotransferaza (vezi TGP)

ASAT = aspartat aminotransferaza (vezi TGO)

ASLO = antistreptolizina O' (anticorp)

AVM = acid vanil mandelic (hormon in urina)

B = bazofil (celula sanguina)

BSF = vezi BSP

BSP = bromsulphaleina (test hepatic)

Ca = calciu

CK = creatinkinaza (vezi CPK)

CPK = creatifosfokinaza (enzima)

17-CS = 17-cetosteroizi (hormoni in urina)

17-HS = 17-hidroxisteroizi (hormoni in urina)

DM = debit pe minut (de urina)

E = eozinofil (celula sanguina)

FA = fosfataza alcalina (enzima)

FCH = frotiu citohormonal (preparat celular)

H = hematie, globula rosie sau eritrocit

HA = hemaglutinare (metoda de analiza)

Hb = hemoglobina (pigment sanguin)

IDR = intradermoreactie (reactie care se face pe piele)

Ig = imunoglobuline: Ig G, Ig M, Ig A (anticorpi)

K = kaliu, potasiu

L = limfocit (celula sanguina), leucocit (globula alba)

LCR = lichid cefalorahidian

LDH = lactat dehidrogenaza (enzima)

M = monocit (celula sanguina)

mEq = mili-echivalent (unitate de masura)

Mg = magneziu

ML = Mac Lagan (unitate de masura pentru analiza "timol")

Mol = mol, unitate molara (unitate de masura)

N = neutrofil (celula sanguina)

Na = natriu, sodiu

P = fosfor

PCR = proteina C reactiva

RBW = reactie Bordet-Wassermann

RFC = reactie de fixare a complementului

Rh = Rhesus (factor sau grup sanguin)

SGOT vezi TGO

SGPT vezi TGP

Tb = tuberculina

TC = timp de coagulare

TH = timp Howell

TGO = transaminaza glutamat oxalacetica (enzima)

TGP = transaminaza glutamat piruvica (enzima)

TQ = timp Quick

TS = timp de sangerare

U = unitate

UB = unitate Bodanski (pentru fosfataza)

UF = unitate fotometrica

UI = unitate internationala

UW = unitate Wohgemuth (pentru amilaza)

V = volum

VDRL = prescurtare din limba engleza (analiza de sifilis)

VG = valoare globulara (relativ la globulele rosii)

VMA vezi AVM

VSH = viteza de sedimentare a hematiilor

Analiza mineralelor sau ionograma (sodiu,
clor, calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu,
plumb, iod)
verifica-ti sanatatea

Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z

Informatii complete despre cele mai frecvente afectiuni.

consulta medicul online

Afla raspunsurile intrebarilor tale de la medicii nostri.

comunitate

 Stafilococ auriuPostat pe 22, februarie, 2010 23:58:46

 CervugidPostat pe 22, februarie, 2010 23:27:22

 Tulburari in somnPostat pe 22, februarie, 2010 21:48:06

 Hemoroizi sau altceva?Postat pe 22, februarie, 2010 21:32:40

 Glanda bartholin ajutatima cu un sfatPostat pe 22, februarie, 2010 21:00:23

 Hernie inghinalaPostat pe 22, februarie, 2010 20:51:27

 Candida???Postat pe 22, februarie, 2010 20:47:21

 Gama globulinelePostat pe 22, februarie, 2010 20:35:12

 Raceala la bebelusiPostat pe 22, februarie, 2010 18:02:04

 Sarcina extrauterinaPostat pe 22, februarie, 2010 16:28:41

Pagina printabila

Generalitati
Vezi galerie foto
Organismul omului ca si al animalelor este constituit si din materie neorganica, adica din minerale

(electroliti): metale si metaloide (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, iod, etc.). Aceste minerale sunt

introduse in organism odata cu apa si alimentele. In mod normal exista un echilibru intre cantitatea de

minerale introdusa si cantitatea de minerale eliminata din organism prin urina, materii fecale, sudoare,

saliva, lacrimi. Perturbarea acestui echilibru, fie printr-un exces fie printr-un deficit, produce tulburari in

functia normala a organismului.

De obicei, excesul de minerale este rar intalnit deoarece organismul are capacitatea de a regla compozitia

in minerale a sangelui, eliminand surplusul de fecale sau urina pe alte cai. Numai in cazul in care functia

rinichiului este tulburata de anumite boli, mineralele neputandu-se elimina, se acumuleaza excesiv in

organism.

Lipsa de minerale in organism se datoreaza fie unei alimentatii sarace in elementele respective, fie eliminarii

lor accentuate din organism, in bolile care provoaca varsaturi sau diaree, in bolile de rinichi care duc la

eliminarea crescuta de minerale din organism, in unele boli ale glandelor endocrine, precum si dupa operatii.

Analiza mineralelor (ionograma) se face din sange, din urina sau din ambele, de obicei in spitale, dar si in

unele policlinici. Valorile ionogramei variaza cu modul de alimentatie, cu varsta, cu sezonul si cu felul bolii.

Rezultatele analizelor se exprima in miligrame de mineral la 100 ml sange, in grame la litru sange sau urina,

in grame la urina din 24 sau in miliechivalenti la litru (mEq/l).

Cuprins articol
1. Generalitati
2. Sodiu - natriu, Na
3. Clor - Cl
4. Calciu - Ca
5. Fosfor - P
6. Potasiu - kaliu, K
7. Fierul - Fe
8. Magneziul - Mg
9. Plumb - Pb
10. Iod - I

Sodiu - natriu, NaSus

Este un mineral absolut necesar omului, deoarece are capacitatea de a retine apa in organism. Cantitatea

de sodiu creste in organism dupa o alimentatie foarte sarata si in bolile de rinichi (insuficienta renala) cand

sarea nu se mai poate elimina prin rinichi si ramane stocata in organism.

Sodiul scade din sange in urma unui regim desarat sau datorita transpiratiei intense mai ales vara, dupa

eforturi fizice sau cand se bea multa apa. Bolile care produc varsaturi sau diaree duc si la o scadere a
sodiului din organism. Cand scade sodiul din sange, scade de obicei si din urina. Abuzul de diuretice

saraceste, de asemenea organismul in sodiu. In unele boli (nefrita, insuficienta renala, boala Addison,

hipertensiune arteriala etc.) este necesar ca sodiul chiar sa fie scazut in organism pentru a cruta rinichii,

respectiv inima sa faca eforturi prea mari pentru a-l elimina din organism.

Clor - ClSus

Insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma de clorura de sodiu (sarea

de bucatarie). De regula, clorul din organism creste sau scade concomitent cu sodiul.

Calciu - CaSus

Este mineralul cel mai important si in cantitatea cea mai mare in organism deoarece el formeaza oasele si

dintii. O parte din calciu este dizolvat in sange si in celulele corpului avand un rol important in coagularea

sangelui, in buna functionare (contractia) a muschilor scheletului si muschiului inimii, in cresterea si

calcifierea oaselor copiilor, in vindecarea fracturilor osoase etc.

Lipsa calciului din organism produce contractii ale muschilor (tetanie, carcei), rahitism la copii, osteoporoza

(demineralizarea oaselor), osteomalacie (inmuierea oaselor) etc.

Organismul isi ia calciul necesar din apa si din alimentele care contin cantitati foarte mari de calciu (lapte,

branza, paine). Dar organismul nu retine pentru el decat o mica cantitate de calciu, restul il elimina prin

fecale si urina. Aceasta reglare a calciului se face de catre glanda paratiroida, care se afla situata la gat si

care secreta un hormon numit parathormon. Cand aceasta glanda secreta prea mult hormon, creste calciul

din sange.

De asemenea, in unele boli care ataca (topesc) oasele sau dupa imobilizarea la pat, calciul se elibereaza in

cantitati mari din oase, crescand concentratia sa in sange. Consumul de prea multe alimente bogate in

calciu face sa creasca concentratia calciului din urina favorizand la unele persoane producerea pietrelor

(calculilor) la rinichi. Vara sub influenta razelor ultraviolete, solare, precum si dupa tratamentul cu vitamina

D, concentratia calciului sanguin creste.

Calciul sanguin este scazut in insuficienta glandelor paratiroide, in bolile de rinichi care nu mai pot retine

calciul in corp si astfel il elimina prin urina, precum si in rahitism. Copiii, gravidele, batranii au valori mai mici

ale calciului sanguin de aceea acestia au nevoie de mai mult calciu.

Fosfor - PSus
In general, acesta este legat de calciu formand fosfatul de calciu necesar cresterii oaselor, precum si

mentinerii integritatii oaselor si dintilor. De asemenea, fosforul are rol in buna functionare a sistemului

nervos, a inimii si a enzimelor (fermentilor). Fosforul din organism provine din alimente care contin mari

cantitati din acest mineral ca: lapte, branza, oua, icre, creier, carne.

Fosforul sanguin creste in sange dupa ingestia excesiva de alimente care contin fosfor dupa tratamentul cu

vitamina D, in insuficenta renala, in bolile glandelor paratiroide, in tumori ale oaselor. Excesul de fosfor in

sange se elimina prin urina sub forma de fosfat de calciu, fapt care favorizeaza formarea de calculi urinari. O

urina care contine o cantitate prea mare de fosfat de calciu se tulbura devenind albicioasa in urmatoarele

30-60 de minute de la urinare.

Scaderea fosforului sanguin se intalneste in cazul lipsei sale din alimentatie, in lipsa vitaminei D, in rahitism

si in boli ale intestinului cu diaree cronica, care perturba absorbtia de fosfor din intestin. De mentionat ca la

copii valorile fosforului urinar sunt mai mari si scad progresiv pe masura inaintarii in varsta.

Potasiu - kaliu, KSus

Are ca si calciul un mare rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai inimii. De aceea, lipsa

potasiului din muschii respectivi determina o slabire in activitatea lor. Potasiul se gaseste in aproape toate

alimentele dar mai ales in fructe (mere, cirese, pere) si in zarzavaturi.

In mod normal, excesul de potasiu din organism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in urina.

Dar in bolile in care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi (insuficienta renala, coma diabetica, boala

Addison), aceasta se aculumeaza in organism provocand tulburari ale inimii.

Potasiul scade din sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca: paine alba, dulciuri rafinate

ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon. De asemenea, medicamentele laxative si

purgative elimina odata cu materiile fecale si cantitati mari de potasiu. De aceea, cand se analizeaza

potasiul, se va intrerupe tratamentul cu aceste medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratia

abundenta, varsaturile si diareea, mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungit sunt cauze frecvente de

pierderi ale potasiului din organism.

Fierul - FeSus

Este principalul mineral care intra in compozitia globulelor rosii ale sangelui, dandu-i acestuia culoarea rosie

intensa. De asemenea, fierul ia parte la formarea unor enzime vitale pentru organism, cum sunt enzimele

care contribuie la fixarea oxigenului pe celule. Fierul din organism provine din apa si mai ales din alimentele

bogate in fier (carne, ficat, splina, oua, morcovi, spanac, soia, ciocolata si altele). Nevoile organismului de
fier sunt mici, de 2 mg/zi, asa ca cele 10-15 mg pe zi pe care omul le primeste din apa si alimentele

consumate sunt suficiente pentru organism. Totusi la persoanele adulte si mai ales pentru copii subnutriti,

lipsa fierului din alimentatie poate duce la anemie feritiva.

Scaderea fierului din organism se intalneste dupa hemoragii mari, ori chiar dupa hemoragii mici si repetate

ca sangerari din nas, din caile urinare si genitale, din tubul digestiv (hemoroizi), etc. Bolile digestive,

operatiile pe stomac si intestin produc anemie prin faptul ca reduc absorbtia fierului in organism. Anemia prin

lipsa de fier se stabileste numai de catre medic dupa analiza sangelui.

Valori normale ale fierului:

- Barbati = 0,90-1,50 mg/l (90-150 ug sau gamma/100 ml)

- Femei = 0,8 - 1,40 mg/l (80 - 140 ug sau gamma/100 ml).

Magneziul - MgSus

Este un element chimic indispensabil unei bune functionari a unor organe din corpul omenesc: ficat, muschi,

sistem nervos, etc. El intra in compozitia enzimelor ce iau parte la arderea glucozei in organism si impreuna

cu calciul intervine in activitatile musculare.

Cresterea concentratiei magneziului sanguin se intalneste in insuficienta renala (din cauza ca rinichii nu il

pot elimina din urina), in diabetul grav, in boala Basedow (hiperfunctia glandei tiroide).

Valorile magneziului sanguin scad in insuficienta tiroidei, dupa pierderile exagerate prin varsaturi si diaree

sau prin urina, dupa medicamente diuretice precum si in alcoolismul cronic. Lipsa magneziului se resimte

mai mult la copii decat la adulti.

Valori normale ale magneziului:

- Sange = 0.82-1.64mmol/l

- Urina = 2.5-7.4 mmol/24 h.

Plumb - PbSus

Nu este un constituent normal al organismului, dar datorita poluarii apei si alimentelor acest mineral ajunge

si in organism. La persoanele care lucreaza in mediul toxic cu plumb (tipografi, vopsitori, pictori, muncitorii

care lucreaza in metalurgie) concentratia acestui element din organism poate creste pana la doze toxice. De

aceea, aceste persoane trebuie sa-si analizeze periodic sangele si urina, pentru a putea preveni intoxicatia

cu aceasta substanta.
Valori normale ale plumbului

- Sange = pana la 40 ug/100 ml

- Urina = pana la 125 ug/24 ore.

Iod - ISus

Iodul indeplineste roluri importante in organism, participand in special la sinteza

hormonilor tiroidieni. Deficitul de iod duce la aparitia gusei. Iodul este utilizat pentru
diagnosticul si tratamentul afectiunilor tiroidei. Sursele de iod sunt reprezentate de:
apa, sarea iodata algele, fructele si pestii marini.
Are valori normale cuprinse intre 4-8ug (gamma) la 100 ml plasma.

Analize biochimice (analiza zaharului din

sange - glicemia si din urina - glicozuria)
verifica-ti sanatatea

Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z

Informatii complete despre cele mai frecvente afectiuni.

consulta medicul online

Afla raspunsurile intrebarilor tale de la medicii nostri.

comunitate

 Stafilococ auriuPostat pe 22, februarie, 2010 23:58:46

 CervugidPostat pe 22, februarie, 2010 23:27:22

 Tulburari in somnPostat pe 22, februarie, 2010 21:48:06

 Hemoroizi sau altceva?Postat pe 22, februarie, 2010 21:32:40

 Glanda bartholin ajutatima cu un sfatPostat pe 22, februarie, 2010 21:00:23

 Hernie inghinalaPostat pe 22, februarie, 2010 20:51:27

  Candida???Postat pe 22, februarie, 2010 20:47:21

 Gama globulinelePostat pe 22, februarie, 2010 20:35:12

 Raceala la bebelusiPostat pe 22, februarie, 2010 18:02:04

 Sarcina extrauterinaPostat pe 22, februarie, 2010 16:28:41

Pagina printabila

Generalitati

Sangele omului are o structura extrem de complexa, continand numeroase substante organice (proteine,

grasimi, glucoza, enzime, hormoni, vitamine) si substante minerale (calciu, fosfor, sodiu, potasiu, etc).

Analizele biochimice cerceteaza compozitia chimica fie a sangelui total, fie numai a serului sau plasmei

sanguine.

Zaharurile din sange

Exista mai multe felui de zaharuri in organismul omului: glucoza, fructoza, lactoza etc.

Glucoza este cea mai importanta zaharida care se gaseste in mod normal in organele si sangele omului si

constituie combustibilul cel mai pretios pentru obtinerea energiei necesare activitatii omului. Din arderea

unui gram de glucoza, de catre organism, rezulta 4 calorii. Glucoza in organism provine din alimentele

consumate de catre om. Cele mai bogate alimente in glucoza sunt dulciurile (zaharul, produsele zaharoase,

mierea), precum si alimentele care contin amidon (faina de cereale si produsele cerealifere, cartofii etc.)

care in organism se transforma prin actiunea enzimelor hidrolitice in glucoza. Dar organismul poate fabrica

zahar din orice nutriment, chiar din proteine si grasimi prin procesul de gluconeogeneza. Pentru aprecierea

cantitatii de zahar din organism, in laborator se analizeaza zaharul din sangele total ori din ser sau plasma.

Valori normale ale glucozei din sange: 65-110 mg la 100 ml sange.

La persoanele de peste 40-50 ani, valorile medii ale glicemiei sunt mai crescute decat la tineri, deoarece la

ele si consumul de glucoza in organism este mai redus. Scaderea sau cresterea glicemiei in afara acestor

valori produce perturbari grave organismului.

Cuprins articol
1. Generalitati
2. Hipoglicemia
3. Hiperglicemia
4. Dozarea glucozei din sange - glicemia
5. Testul de toleranta la glucoza
6. Determinarea glucozei in urina - glicozuria
7. Alte analize
HipoglicemiaSus

Astfel, scaderea glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie) poate produce ca simptome:

slabiciune, tremuraturi, transpiratii si chiar pierderea constientei (coma hipoglicemica). Acest lucru se

intampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce contin glucoza (glucide) sau in caz de

infometare (inanitie). Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, care consuma rezervele de glucide din ficat

(in special la bolnavii de ficat) pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se intalneste mai rar in bolile

unor glande endocrine care secreta hormoni insuficienti (hipofiza, tiroida, suprarenale), precum si la bolavii

de diabet care se trateaza cu doze prea mari de insulina sau alte medicamente antidiabetice.

HiperglicemiaSus

Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se intalneste si la persoanele sanatoase daca analiza sangelui se face

dupa un consum crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un traumatism fizic sau psihic

(stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente, pot avea o glicemie crescuta, fara a fi bolnavi de

diabet. In aceste situatii glicemia revine la normal dupa ce a disparut si cauza care i-a provocat cresterea.

O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care au rolul de a regla concentratia glucozei in

sange. Astfel, secretia in exces a hormonilor unor glande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce

hiperglicemie.

Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau diabetul pancreatic. Pancreasul

este o glanda mixta, cu secretie endocrina de insulina si exocrina de enzime digestive ce se elimina in

duoden. Insulina este un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul si la arderea glucozei din sange si

celule. In unele boli ale pancreasului acesta secreta mai putina insulina sau nu mai secreta deloc si din

aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa se arda, se acumuleaza in sange, crescand glicemia.

Astfel, glicemia poate ajunge la 200-300 mg% si chiar mai mult, ceea ce duce la coma diabetica (coma

hiperglicemica) mai ales la acele persoane care nu stiu ca au diabet.

De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac analize care dozeaza cantitatea de glocoza in

sange si depisteaza prezenta ei in urina.

Dozarea glucozei din sange - glicemiaSus

Analiza zaharului din sange (glicemia) nu este obligatorie pentru persoanele tinere considerate sanatoase.

Dar dupa 30-40 ani varsta cand apare de obicei diabetul, este bine ca, cel putin odata pe an sa se dozeze

glicemia in special la unele categorii de persoane, cum sunt:

- persoanele care au parinti sau frati cu diabet

- persoanele care sunt predispuse la obezitate

- persoanele care observa ca de la un timp au o pofta prea mare de mancare si care mananca mai mult ca

de obicei

- persoanele care au o sete nepotolita si beau cantitati mari de apa, peste 3-4 litri chiar si in sezonul rece

- persoanele care urineaza cantitati prea mari de urina, peste 2-3 litri in 24 de ore.

In prezenta acestor simptome cronice trebuie consultat un medic care va indica si efectuarea unei glicemii.

De mentionat ca persoanele care isi analizeaza glicemia trebuie sa vina nemancate la laborator, sa anunte

daca urmeaza un tratament antidiabetic si sa intrerupa timp de 24 de ore orice tratament cu hormoni, care

pot modifica rezultatele de laborator.

Testul de toleranta la glucozaSus

Hiperglicemia provocata se face la unele persoane pentru a preciza daca glicemia crescuta se datoreaza

diabetului zaharat sau altor cauze. In acest scop, i se da bolnavului glucoza fie pe gura, fie injectata

intravenos si la intervale de cate 30 de minute se recolteaza mai multe probe de sange pentru dozarea

glicemiei. In mod normal dupa consumul de glucoza, zaharul din sange creste si la oamenii sanatosi, dar nu

mult si revine la normal dupa 2 ore. Dar la persoanele diabetice glicemia creste foarte mult, caci zaharul din

sange nu se consuma si revenirea la normal, la valorile initiale se face mai tarziu de 2 ore.

Persoanele care isi fac "hiperglicemie provocata" nu vor tine un regim strict, de infometare, in speranta ca

analiza le va iesi normala. Din contra, datorita perturbarii produsa de foame, analiza poate sa fie chiar mai

"anormala" ducand astfel la concluzii gresite privind gravitatea diabetului. De aceea, se recomanda ca in

zilele dinaintea efectuarii analizei aceste persoane sa manance normal, dar in dimineata in care se executa

analiza sa vina la laborator nemancate. De asemena, tratamentul cu medicamente antidiabetice inainte

efectuarii analizei, poate induce medicul in eroare.

Determinarea glucozei in urina - glicozuriaSus

Prezenta zaharului in urina se numeste glicozurie. In mod normal urina nu contine glucoza. Dar cand

glicemia a depasit 150-200 mg% atunci glucoza trece din sange prin rinichi si se varsa in urina de unde se

poate analiza. Pentru dozarea glicozuriei se va strange urina din 24 de ore.

Alte analizeSus

In afara de modificarile valorilor glucozei, in diabet sunt perturbate si alte componente ale sangelui.

Astfel ca si in cazul subnutritiei, pentru a face fata cheltuielilor de energie organismul recurge la rezervele de

grasime, pe care le mobilizeaza din depozite si le trece in sange spre a le utiliza in locul glucozei. De aceea,

sangele diabeticilor este gras, laptos si analiza arata valori crescute ale grasimilor totale si ale
colesterolului sanguin. Dar acest efort al organismului de a suplini prin grasimi lipsa glucozei este sortit

esecului caci grasimile nu se ard pentru a da energia necesara decat in prezenta zaharului, a glucozei.

Se spune ca "grasimile ard in flacara produsa de glucoza" drept urmare grasimile sunt arse incomplet

rezultand substante toxice pentru organism (corpi cetonici, acetona). Prezenta acestor substante in sangele

si urina unei persoane arata aproape sigur ca este vorba de un diabet grav, nedescoperit sau netratat

corect. Intoxicatia organismului cu acetona si alte substante cetonice poate duce la coma diabetica. De

notat ca acetona din sange creste asa de mult incat se elimina pe cale respiratorie, astfel ca aerul expirat de

un bolnav de diabet in aceasta faza sau de un bolnav in coma diabetica miroase a acetona sau a mere

coapte. In aceasta situatie analiza corpilor cetonici din sange si urina are o mare importanta pentru

diagnosticul de diabet.

In diabetul grav, pentru a face rost de glucoza organismul mobilizeaza nu numai grasimile ci si proteinele

corpului. Din aceasta cauza, cu toate ca mananca mult diabeticul slabeste, caci isi consuma propriile lui

proteine (diabetul cu slabire). Drept urmare, cresc si deseurile proteinice din sange: acidul uric, ureea,

creatinina. Datorita iritatiei cronice a rinichiului de catre glucoza crescuta ce ajunge la acel nivel, se

produce alterarea filtrului renal, care lasa sa treaca albumina din sange in urina (albuminurie).

Masurarea volumului de urina din 24 de ore care este foarte mare ca si determinarea densitatii urinei

care datorita glucozei creste foarte mult sunt analize complementare foarte utile pentru diagnosticul de

diabet si usor de executat chiar si la domiciliu.

Analiza hormonilor (hormonul de sarcina,

hormonii glandei tiroide, hormonii
glandelor suprarenale, frotiu
citohormonal)
verifica-ti sanatatea

Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z

Informatii complete despre cele mai frecvente afectiuni.

consulta medicul online

Afla raspunsurile intrebarilor tale de la medicii nostri.

comunitate

 Stafilococ auriuPostat pe 22, februarie, 2010 23:58:46

 CervugidPostat pe 22, februarie, 2010 23:27:22

 Tulburari in somnPostat pe 22, februarie, 2010 21:48:06

 Hemoroizi sau altceva?Postat pe 22, februarie, 2010 21:32:40

 Glanda bartholin ajutatima cu un sfatPostat pe 22, februarie, 2010 21:00:23

 Hernie inghinalaPostat pe 22, februarie, 2010 20:51:27

 Candida???Postat pe 22, februarie, 2010 20:47:21

 Gama globulinelePostat pe 22, februarie, 2010 20:35:12

 Raceala la bebelusiPostat pe 22, februarie, 2010 18:02:04

 Sarcina extrauterinaPostat pe 22, februarie, 2010 16:28:41

Pagina printabila

Generalitati

In organism exista doua tipuri de glande, organe care produc secretii: glande cu secretie externa sau glande

exocrine ale caror secretii nu se varsa in sange (glanda lacrimala, salivara, glandele care secreta sucuri

digestive, etc.) si glande cu secretie interna sau endocrine, ale caror secretii numite hormoni se varsa in

sange.

Hormonii au rolul de a regla buna functionare a tuturor organelor din corp, care asigura cresterea,

perpetuarea speciei, adaptarea la mediu etc.

Unele glande endocrine sunt unice: hipofiza, tiroida, pancreasul iar altele sunt pereche: glande paratiroide,

suprarenale, genitale (ovarele si testiculele). Analiza hormonilor este foarte dificila, de aceea se face numai

in spitale sau in laboratoare speciale si numai la indicatia medicului specialist in boli endocrine. Pentru

fiecare glanda endocrina exista analize numeroase, dar in exemplele de mai jos sunt amintite numai cele

care se utilizeaza mai frecvent in practica medicala.

Cuprins articol
1. Generalitati
 2. Hormonul de sarcina
3. Hormonii glandei tiroide
4. Hormonii glandei suprarenale
5. Frotiul citohormonal

Hormonul de sarcinaSus

In timpul sarcinii, acesta este secretat in cantitate foarte mare. Acest hormon se elimina prin urina. Daca

urina femii gravide se injecteaza la un broscoi (reactia Galli-Mainini) atunci in urina animalului apar niste

modificari care se pun in evidenta prin examenul microscopic al urinei. Reactia este pozitiva chiar dupa 2-3

saptamani de la instalarea sarcinii. Analiza nu este necesara in sarcina normala care se stabileste de orice

medic si chiar de catre gravida, ci numai in cazul unei sarcini anormale, in special in sarcina extrauterina. In

acest caz, analiza de laborator arata ca este vorba de o sarcina, ajuta sa puna diagnosticul de sarcina

extrauterina si sa se ia masuri rapide de tratament pentru a feri femeia de o hemoragie grava care i-ar putea

pune viata in pericol.

De asemenea, analiza se mai face pentru a stabili daca o amenoree (absenta ciclului menstrual) se

datoreaza unei sarcini sau unei boli endocrine. Mai nou, in locul broastelor, care nu reactioneaza prompt la

hormonul de sarcina, s-au introdus teste imunologice de analiza, mult mai precise care sunt preparate de

catre Institutul I. Cantacuzino, Bucuresti.

Hormonii glandei tiroideSus

Glanda tiroida este situata in partea anterioara a gatului si in mod normal nu se vede. Aceasta glanda, prin

principalul sau hormon, tiroxina, are rol in reglarea metabolismului general al organismului, fie accelerand fie

diminuand arderea alimentelor din organism, dupa cum este nevoie. In cazul in care glanda tiroida secreta

tiroxina in exces se numeste boala Basedow (hipertiroidism) care se manifesta prin slabire, cresterea
batailor inimii si temperaturii (piele fierbinte), stari nervoase, metabolism bazal crescut.

Din contra, cand scade secretia glandei tiroide (hipotiroidism) atunci apare boala numita mixedem, care se

insoteste de semne opuse: rarirea batailor inimii, stare de moleseala, piele umeda si rece, fata umflata

(edeme) dand aspect de falsa obezitate.

Pentru aprecierea functiei glandei tiroide se cerceteaza iodul din sange. Se intelege ca iodul din sange

creste in hipertiroidism si scade in hipotiroidism.

Valori normale ale hormonilor glandei tiroide: 4-8 micrograme/100 ml sange.

Cantitatea optima de iod din organism este de 4-8 ug (gamma)/100 ml plasma.

Hormonii glandei suprarenaleSus

Aceste glande dupa cum arata si denumirea sunt situate deasupra rinichilor si secreta doua categorii de

hormoni: corticosteroizii si catecolaminele.

Corticosteroizi

Corticosteroizii iau parte la distributia apei, mineralelor si a glucozei in organism regland deficitul sau

excesul acestora. Un exemplu de corticosteroid il constituie cortizonul. De obicei se analizeaza

corticosteroizii din urina care se elimina sub forma de 17-cetosteroizi (17-CS). In bolile care ataca glanda

suprarenala (boala Addison), in bolile glandei hipofizei, in insuficenta glandelor sexuale, secretia 17-CS este

scazuta. Concentratia de 17-CS din urina creste dupa eforturi fizice mari, in stresul psihic precum si in bolile

care produc hiperfunctia glandei hipofize, a glandelor suprarenale si sexuale.

Valori normale ale corticosteroizilor:

- barbati = 10-20 mg/24 h

- femei 6-15 mg/24 h

- copii = 2-4 mg/24 h

Catecolamine

Catecolaminele sunt hormoni secretati tot de glanda suprarenala si ajuta organismul sa se adapteze la

diferite situatii din mediul ambiant ca: ritm de activitate zi-noapte, efortul fizic, variatiile termice etc.

Catecolaminele au un rol important in reglarea activitatii inimii (puls, tensiune arteriala) si rinichilor. Cele mai

importante substante care fac parte din grupa catecolaminelor sunt adrenalina si noradrelina. Acestea se

gasesc atat in sange cat si in urina, dar de obicei ele se analizeaza in urina.

Cresterea exagerata a concentratiei catecolaminelor din sange produce hipertensiune arteriala. In organism

catecolaminele sunt distruse si se transforma in acid vanil mandelic (AVM) care se elimina prin urina.

Dozarea AVM urinar da indicatii utile despre concentratia catecolaminelor sanguine. Bolnavii carora li se

analizeaza catecolaminele si AVM din urina, trebuie sa colecteze urina din 24 ore intr-un vas special primit

de la laborator, sa nu foloseasca nici un medicament, sa nu manance fructe si prajituri cu vanilie care ar

putea falsifica rezultatele analizelor.

Valori normale ale catecolaminelor:

Catecolamine:

- in sange = 32 umol/l

- in urina = 10-100 ug/24 h = 0,55 umol/24 h

Acid vanil mandelic (AVM):

- urina = 1,7-7,4 mg/24 h = 8,6 - 37,3 umol/24 h

Frotiul citohormonalSus
Este o analiza care arata indirect functionarea glandelor sexuale feminine. Recoltarea secretiei vaginale se

face la 24 ore dupa ultima spalatura vaginala, la un cabinet de ginecologie, pe lame speciale de sticla. Se va

recolta secretia la interval de 6-7 zile dupa ultima zi a ciclului, timp de o luna, adica pe toata perioada ciclului

menstrual, dupa care, lamele, etichetate cu data recoltarii, se vor duce toate o data la laboratorul de analize.

Dupa o colorare speciala a celulelor din secretia vaginala, se observa la microscop daca caracterele acestor

celule indica o functie normala sau o insuficienta a glandelor sexuale (ovare), a glandei hipofizare. Analiza

se face in cazuri de tulburari ale ciclului menstrual, in sterilitate si pentru aprecierea tratamentului cu

hormoni feminini (foliculina, progesteron).