Sunteți pe pagina 1din 21

Analize medicale uzuale

FA - Fosfataza Alcalina
Valoare Normala : 25 - 115 UI

GGTP, GGT - gamma glutamil transpeptidaza si transferaza


Specifica pentru patologia hepatica, nu se gaseste în os, se coreleaza cu
fosfataza alcalina.

TGO, GOT, AST - transaminaza glutamil oxaloacetica serica, aspartat


aminotransferaza
Valoare Normala : 0 - 40 UI

TGP, GPT, ALT - transaminaza glutamil piruvica, alanin aminotransferaza


Valoare Normala : 0 - 40 UI

LDH - lactic dehidrogenaza


Valoare Normala : 50 - 240 UI

Bilirubina Totala
Valoare Normala : 0.2 - 1.5 mg/dl sau 3 - 25 umol/l (SI)

Bilirubina directa
Valoare Normala : 0.3 mg/dl sau 4 umol/l

Bilirubina indirecta - neconjugata


Valoare Normala : 1.0 mg/dl sau 18 umol/l

Albumina
Valoare Normala : 3,4 - 5.6 g/dl

Proteine Totale: albumina + globuline


Valoare Normala : 5.6 - 8.4 g/dl

Acid Uric
Valoare Normala : 2.4 - 7.5 mg/dl sau 140 - 440 umol/l

Osmolalitatea
Valoare Normala : 274 - 296 mOsmol / kg

Colesterol Total
Preferabil < 200 mg/dl sau 5.18 mmol/l, borderline - risc moderat 200 - 239
mg/dl, risc crescut > 240 mg/dl sau > 6.20 mmol/l

Trigliceride
Valori Normale : 30 -135 mg/dl sau 0.34 - 1.52 mmol/l

LDL colesterol
Preferabil < 130 mg/dl, borderline - risc moderat 130 - 159 mg/dl, risc crescut >
160 mg/dl; [LDL = colesterol total - TG/5 - HDL]

HDL colesterol
Risc cardiac scazut > 45 mg/dl sau 1.16 mmol/l, Risc cardiac crescut < 35
mg/dl sau 0.90 mmol/l

Amilaze
Valori Normale : 20 - 140 UI; provin din pancreas, gl. salivare, ficat.

Lipaza
Valori Normale : 20 - 140 UI

CPK, CK - creatin fosfokinaza


Valori Normale : 5 - 200 UI (izoenzime MB, MM, BB)

Plasma

Plasma este parte lichida a sangelui in care se scalda celulele sanguine.

Valori normale: - apa: 46-47%


- substante organice si anorganice: 8-9%

Elemente figurate

- Valori normale:

Eritrocite F: 4.200.000-5.000.000 /mm 3


B: 4.500.000-5.500.000 /mm 3
Copil la nastere: 4.500.000-6.000.000 /mm 3

Leucocite 5.000-8.000 /mm 3

Granulocite Neutrofile Segmentate 2.500-5.500 /mm 3


Nesegmentate 50-250 /mm 3

Euzinofile 100-200 /mm 3

Bazofile 20-40 /mm 3

Limfocite 1.200-2.400 /mm 3

Monocite 300-640 /mm 3

Trombocite 150.000-300.000 /mm 3

Mic dictionar de analize medicale, constante biologice


(enzime, hormoni, substante organice, etc.)
Amilaza – enzima ce activeaza hidroliza amidonului in maltoza si dextrine. Se gaseste o
amilaza in saliva (ptialina) si una in sucul pancreatic.
Valorile sunt crescute in pancreatitele acute (analog lipazei pancreatice), oreion (forme
neparotidiene), colecistite, calculi biliari, obstructie intestinala.
Acid Vanil Mandelic Urinar - Valori normale: 1.7-7.4 mg/24h. In neuroblastom sau
ganglioneuroni prezinta valori mai mari de 10mg/24h. Intre 26-66 exista certitudine de
feocromocitom.
Alaninaminotransferaza (glutam-oxalacetica) TGO, AST - transferare in forma activa,
abundenta in miocard. Se foloseste in diagnosticul infarctului de miocard (cand creste).
Valori normale: 14-50 UI/L.
Glutamat Piruvat Transaminaza (transaminaza glutamo-piruvica) TGP, ALT- transferare
abundenta in ficat, de unde in cursul hepatic trece in sange la valori mult crescute peste
normal: 21-72 UI/L.
Gama-Glutamil Transferaza - GGT - enzima a carei dozare in sange permite aprecierea
functiei hepatice si biliare. Concentratia ei este crescuta in hepatita, mai devreme decat a
transaminazelor, iar scaderea ei are loc mai lent decat regresia hepatitei. Este crescuta si
in staza biliara, in crize si in unele tumori hepatice.
Valori normale: 8-78 u/l.
Creatinfosfokinaza - CPK - enzima musculara care activeaza transformarea creatininei in
creatinfosfat (forma de rezerva energetica). Este crescuta in infarct miocardic si in unele
miopatii.
Izoenzima MB (CPK- MB) - fractiune izoenzimatica de creatinfosfokinaza, a carei
concentratie in sange (exprimata prin procente de izoenzima MB fata de CPK), cand este mai
mare de 4% permite diagnosticul de infarct miocardic. Concentratia ei este mai mare la 18
ore dupa necroza.
Antistreptolizina "O" (ASLO) - anticorpi care neutralizeaza streptolizina (toxina
streptococica), care apare in sange dupa afectiuni streptococice (infectii), in special in
reumatism articular acut (RAA).
Antistreptokinaza - anticorpi antistreptococici prezenti in ser in urma infectiei cu streptococ
β- hemolitic sau dupa vaccinarea cu STK.
Celule Lupice - celule de lupus eritematos diseminat (Hargraves) care sunt leucocite din
seria granulocitara neutrofila care au fagocitat alte celule. Le gasim in LED. (80-90%) din
cazuri , forme de PCE, AR (5-10% din cazuri). Se mai pot gasi in diferite afectiuni
infectioase sau hematologice, in mod exceptional in unele hepatite, sclerodermie.
Complement Seric - prezinta valori scazute in LED, artrita reumatoida, glomerulonefrita
poststreptococica si valori crescute in boli infectioase si inflamatorii la debut, boli
neoplazice, hiperlipoproteinemii primare.
Creatinina, Creatina - substanta azotata prezenta in forma libera sau combinata cu
fosforul in muschi, creier, sange cu rol in procesele metabolice ale contractiei musculare.
Produsul sau de deshidratare interna este creatinina (0.5-1.3 mg/dl). Titrul sau ramane
constant atata timp cat factorul renal de eliminare este normal. Creste nu numai in tulburari
renale grave ci si in guta, afectiuni hepatice caracterizate prin distrugerea proteinelor,
miopatii. Scade in insuficienta renala cronica.
Cantitatea de creatina transformata in creatinina este intr-un raport direct cu masa de tesut
muscular din organism; totodata valoarea creatininei variaza numai in functie de eliminarea
sa renala, de unde importanta ei in aprecierea unei tulburari a filtrarii glomerulare.
Bilirubina - pigment prezent in bila, ser si fecale, format in sistemul reticuloendotelial, ce
provine din degradarea Hb prin pierderea Fe. In icter, concentratia creste si apare in urina.
Bilirubina Directa (Conjugata) - forma a bilirubinei ce se poate doza direct. Conjugarea
are loc in ficat, bilirubina directa trecand in bila. In serul normal concentratia este mai mica
de 0.2%. O crestere a bilirubinei directe este expresia unei retentii biliare extrahepatice
(coledoc) sau intrahepatice (hepatita). La valori mai mari de 150 mg/l se produce icterul
legat de atingere hepatica (icter cataral, ciroza) sau obstructia cailor biliare.
Bilirubina Indirecta (Libera) - forma a bilirubinei ce nu tranziteaza celulele hepatice, deci
inainte de a ajunge in bila. Concentratia de 3-6 mg/l este crescuta in icterele hem si in
icterul fiziologic al nou-nascutului. La valori mai mari de 15 mg/l intalnim icter prin hemoliza.
Acid Uric - este produsul final de degradare a purinelor organismului. Este prezent in
sange unde se poate acumula in unele stari patologice (guta, nefrite, leucemii tratate, boli
infectioase, insuficienta renala cronica, poliglobulie, procese insotite de degradari tisulare) si
eliminat prin urina (2.5-7.5 mg/dl). Medicamente ce afecteaza rezultatul sunt: cofeina,
derivati salicilici, vitamina C, terapie cu ACTH, cu medicamente antimicotice, hidrocortizon, dupa
radioterapie. Variabile fiziologice: alimentatie bogata in proteine, efort fizic, menopauza, sex,
varsta.
Ureea (azotul ureic) - substanta organica sintetizata in ficat, pornind de la amoniac si
ajungand in sange . Valori normale.: 0.2-0.4 g/l; se elimina prin urina (Clearance: 75
mil/min). Concentratia ei poate fi crescuta in hipercatabolismul protidic exogen si endogen
si scazand in insuficienta renala si cronica, insuficienta hepatica decompensata.
Trigliceridele - esteri ai glicerolului cu 3 molecule de acid gras. Sunt constituente ale
uleiurilor si grasimilor alimentare, fiind transportori ai colesterolului in sange (80-200
mg/dl).
Lipoproteine – LP - forma normala de transport a lipidelor in organism. Plasma contine mai
multe feluri de lipoproteine, care dupa mobilitatea electroforetica se impart in: HDL (cu
densitate mare) crescute in ciroza biliara, VLDL (cu densitate foarte mica) si LDL (cu
densitate mica) = lipidograma.
Colesterol - substanta organica ce intra in compozitia LP din sange sub forma libera sau ca
esteri. Biosinteza sa are loc in toate celulele vii (in ficat si corticosuprarenale). Este
transportat in sange de trigliceride si de LP. Prin oxidare se transforma in acizi biliari.
Transporta acizi grasi nesaturati si participa la sinteza hormonilor steroizi. Depozitele de
colesterol stau la originea ateromatozei, existand pericolul de accidente vasculare.
Colesterol LDH - lipoproteine de densitate mare care controleaza depozitarea
colesterolului in peretii vasculari. Concentratia sa este scazuta in situatii asociate cu boala
ateromatoasa, imbatranirea, tabagismul, contraceptivele, diabetul. Este important in
determinarea “riscului vascular”, cu cat este mai mic si deci nu poate asigura protectie, cu
atat riscul este mai mare (mai mare de 5 implica risc crescut la barbati si mai mare de 4.5
presupune risc crescut la femei). Valorile normale sunt cele de 0.35-0.80 gr/l sau 32-96
mg/dl.
Colesterol LDL - lipoproteine de densitate mica, ce contin 50% colesterol. Concentratia
este crescuta in caz de hipercolesterolemie familiara. Este important in determinarea “riscului
de ateromatoza si de accidente vasculare”. Valorile normale sunt cele de 3.9-4.9 mmol/l sau
0-130 mg/dl.
Colesterol VLDL - lipoproteine cu densitate foarte mica.
Proteine – Albumine, Globuline - globulinele avand greutate moleculara mai mare decat
a albuminelor. Globulinele sunt alfa globuline (crescute in boli inflamatorii si neoplazice),
beta globuline si gama globuline (suport pentru anticorpi).
Electroforeza - metoda de laborator ce permite separarea in camp electric a diferitelor
componente ale unei solutii (separarea fractiunilor proteice ale serului, care se deplaseaza
cu viteze diferite: albumina 50-60%, alfa 1 globulina 3-4%, alfa 2 globulina 9-11%, beta 12-
14%, gama ) sau imunoglobulinele cu proprietati imunitare: IgG, IgM, IgA, IgD, IgE).15-
18%
Valori patologice:
- nefroza lipoidica (scad albuminele, cresc alfa 2)
- colagenoza (creste gama)
- ciroza (scad albuminele, cresc beta si gama)
- tuberculoza (creste alfa 2)
Imunoelectroforeza - metoda de analiza a componentelor antigenice dintr-un lichid
biologic prin separarea lor electroforetica si prin punerea in evidenta cu ajutorul unor
anticorpi specifici prin precipitare.
Aglutininele - substante prezente in unele seruri, capabile sa aglutineze microorganismele
sau globulele rosii ce contin aglutinogenul corespunzator.
Grupele sanguine – reprezinta o categorie in care se situeaza fiecare persoana dupa
varietatea aglutininelor din sange sau, care ii sunt proprii , fiecare categorie apartinand
unui sistem bine definit. Sistemul clasic al grupelor sanguine eritrocitare (dependent de
aglutininele situate pe globulele rosii) este sistemul ABO, ce cuprinde 4 grupe: A (prezenta
de aglutinogen A), B (prezenta de aglutinogen B), AB (ambele aglutinogene) si O (absenta
aglutinogenelor).
Aloimunizare (Izoimunizare) - Imunizarea unui subiect printr-un antigen provenit de la alt
subiect apartinand aceleiasi specii.
Anatoxina - preparat obtinut dintr-o toxina bacteriana (difterica, tetanica, botulinica) prin
actiunea formolului si caldurii si care si-a pierdut puterea toxica, pastrand-o pe cea
imunizanta. Aceasta joaca rol de vaccin impotriva maladiilor grave.
Antiser - ser ce contine anticorpi obtinuti prin inocularea unui antigen.
ARC (AIDS – related complex) - paraSIDA - ansamblul manifestarilor clinice moderate,
intermediare ale infectiei cu HIV, care nu sunt atat de grave ca cele din SIDA.
Formula Arneth - repartizarea leucocitelor dupa numarul de lobuli nucleari.
Deviere la dreapta se intalneste cand numarul de PMN este mai mare decat mononuclearele
(MN).
Deviere la stanga se intalneste cand numarul de PMN este mai mic decat mononuclearele.
Vasopresina (ADH) - hormon antidiuretic secretat de hipotalamus si inmagazinat in lobul
posterior al hipofizei. Stimuleaza reabsorbtia apei in rinichi, contractia musculaturii netede.
Insuficienta secretorie de vasopresina poate duce la diabetul insipid. Vasopresina reprezinta
un marker in diagnosticul. diabetului insipid si al evaluarii capacitatii de contractie a
rinichiului.
Gonadotrofina - hormon ce actioneaza asupra dezvoltarii si functionarii glandelor sexuale.
Sunt gonadotrofine hipofizare (A,B) si gonadotrofina corionica (placentara).
Gonadotrofina A - hormon secretat de lobul anterior al hipofizei. La femei provoaca
maturatia folicului ovarian si a ovulului, la barbati activeaza spermatogeneza. In urina este
reprezentata ca prolanul A. Abreviere: FSH = hormon de stimulare foliculara.
Gonadotrofina B - hormon secretat de lobul anterior al hipofizei. La femei favorizeaza
dezvoltarea corpului galben, la barbati actioneaza asupra celulelor interstitiale ale
testiculului stimuland producerea de testosteron. In urina este reprezentat ca prolanul B.
Abreviere: LH, ICSH.
Gonadotrofina Corionica = hormon secretat de corion, apoi de placenta in cursul
gestatiei. Fiind eliminat prin urina, el permite diagnosticarea precoce a sarcinii. Abreviere:
HCG (gonad. umana corionica).
Corticotropina - hormon secretat de hipofiza ce favorizeaza secretia hormonilor
corticosuprarenali, cu exceptia aldosteronului. Abreviere: ACTH.
Fibrinogenul - interes practic in depistarea fibrinolizei si supraveghierii corecte a RAA.
Valori normale: 200-400 g/l.
Valori scazute in: fibrinemie congenitala (rar), insuficienta hepatica grava, fibrinoliza,
interventii chirurgicale, leucemii, neoplasm de prostata si pancreas.
Valori crescute in: infectii bacteriene (RAA), pneumonii diverse.
Fier seric (sideremia) - 80-130 ľg/100ml ser(F), 90-150 ľg Fe/100 ml ser(B), 60 ľg la
copiii de un an.
Valori crescute in: anemia Biermer, anemii si ictere hemolitice, hepatita, hemosideroza,
hemocromatoza.
Valori scazute in: anemii hipocrome (post hemoragice, feriprive, cloroza), anemia
prematurilor, anemii hipocrome din infectii (tumori maligne, tulburari de absorbtie).
Lactic dehidrogenaza (LDH) - enzime distribuite in ficat, rinichi, inima, muschi scheletici.
Valori normale: 50-400 u/100 ml ser in functie de metoda. Constelatia enzimatica in infarct
miocardic: LDH>TGO>TGP.
Valori crescute in: infarct miocardic acut (valori maxime la 2-3 zile de la infarct).
Valori mult crescute: hepatita cronica, ciroza, pancreatita, infectii pulmonare, anemie Biermer
(de 10 ori mai mare ), tumori maligne. In hepatita virala LDH se mentine la valori
fiziologice.
Lipide totale (aflate in circulatia sanguina si limfatica) - colesterolul, fosfolipidele (lecitina,
cefalina, sfingomielina) si trigliceridele. Valori normale: 600-800 mg%. Variabile fiziologice:
in timpul sarcinii si dupa mese.
Valori crescute in afectiuni de origine: renala (sindromul nefrotic), hepatita (ciroza – la
inceput, icter prin retentie), pancreatica (diabet, pancreatita acuta), tiroidiana , mixedem,
suprarenaliana, hipercorticism, stress psihic, dislipoidoze, maladii arteriale (aterom, arterita,
coronarita).
Magneziu - prezinta un interes crescut in ultimii ani, urmarindu-se paralel cu calcemia in
starile de hiperexcibilitate neuro-musculara si insuficienta renala severa. Magneziu seric la
adulti: 3-5 mg/100 ml ser, copii sub 10 ani - 1.6-2.4 mg/100 ml.
Valori crescute in: hipertiroidii, insuficiente renale severe, ciroze grave.
Valori scazute, paralele cu calcemia in: tetanii, rahitism, nefroza lipoidica, mixedem, la copii
mai frecvent intalnita (diaree, tulburari de absorbtie intestinala).
Materialul examinat Elemente fungice observate Boala provocata
Secretie vaginala Pseudomicelii numeroase, cu celule Vaginita cu candida
rotunde, inmugurite
Exudate din Celule rotunde, inmugurite si foarte Candidoza mucoasei
cavitatea bucala abundente pseudomicelii bucale
Sputa Celule bronsice, inmugurite si foarte Candidoza pulmonara
abundente pseudomicelii
Grunji (din puroi) Negri: filamente groase, septate, Micetom cutanat fungic
inglobate intr-o sb. Amorfa. Actinomicoza
Alb-galbui: filamente subtiri,
neseptate, ramificate cu coroana
radiara de elemente in forma de
maciuca (Actiomyces Israeli)
In tabelele urmatoare sunt redate valorile normale, cantitative ale analizelor
medicale exprimate in moli/l sau subunitatile acestora: milimoli/l (a mia parte dintr-
un mol/l) sau micromoli/l (a miliona parte dintr-un mol/l). Acestea arata si care este
cantitatea de substanta analizata la un ml, la 100 ml sau la un l de produs lichid
analizat.

Valori in sange

Substanta Valori normale in Factorul de Valori normale in


analizata grame si multiplicare moli si submultiplii
submultiplii
119-297 ľmol/l
Acidul uric 0.020-0.050 g/l mg/1X5.95
2.0-5.0 mg/100 ml mg/100mlX59.5

Amoniacul 0.1-0.3 mg/l mg/1X58.5 5.85-17.55 ľmol/l

Bilirubina 0.008-0.010 g/l mg/1X1.71 13.6-17.1 ľmol/l


indirecta 0.8-1 mg/100 ml

Bilirubina directa 0-0.0025 g/l mg/1X1.71 0-4.30 ľmol/l


0-0.25 mg/100 ml

Bilirubina totala 0.008-0.0125g/l mg/1X1.71 13.68-21.30 ľmol/l


0.8-1.25mg/100 ml mg/100mlX17

Calciul 0.090-0.110g/l mg/1X0.025 2.25-2.75 mmol/l


9-11mg/100 ml

Clorul 3.34-3.95g/l g/1X28.2 94-111 mmol/l


334-395mg/100 ml mg/100mlX0.282

Colesterolul 1.2-2.6g/l g/1X2.58 3.1-6.7 mmol/l


120-260mg/100 ml mg/100mlX0.258
Creatinina 0.0005-0.012g/l mg/1X8.85 44-106 ľmol/l
0.5-1.2mg/100 ml mg/100mlX88.5

Fierul 0.5-1.8g/l mg/1X17.9 9-32 ľmol/l


50-180mg/100 ml ľg/100mlX0.179

Fosforul 0.030-0.045g/l mg/1X0.032 0.96-1.44 mmol/l


3.0-4.5mg/100 ml mg/100mlX00.32

Glucoza 0.65-1.10g/l g/1X5.56 3.6-6.0 mmol/l


65-110mg/100 ml mg/100mlX0.055

Hemoglobina 12-16gg/100 ml g/1X0.621 7.45-9.93 mmol/l

Magneziul 0.020-0.040g/l mg/1X0.041 0.82-1.64mmol/l


2-4mg/100 ml mg/100mlX0.41

Potasiul 0.160-0.200g/l g/1X25.6 4.5-5.1mmol/l


16-20mg/100 ml mg/100mlX0.256

Sodiul 3.1-3.5g/l g/1X43.5 135-152mmol/l


310-350mg/100 ml mg/100mlX0.435

Trigliceridele 0.5-1.5g/l g/1X1.14 0.57-1.71mmol/l


50-150mg/100 ml mg/100mlX0.0114
Ureea 0.2-0.5g/l mg/1X16.6 3.30-8.30mmol/l
20-50mg/100 ml mg/100mlX0.116

Valori in urina
Substanta Valori normale in Factorul de Valori normale in
analizata grame/24 ore multiplicare mol/24 ore

Acidul uric 0.30-0.80 g/24 h g/24 hX5.95 1.8-4.8 mmol/24 h

Acidul vanil 1.7-7.4 mg/24 h mg/24 hX5.04 8.6-37.3 ľmol/24 h


mandelic

Calciul 0.10-0.30 g/24 h mg/24 hX0.025 2.5-7.5 mmol/24 h

Clorul 6-8 g/24 h g/24 hX28.2 169-225 mmol/24 h

Creatinina 1-2 g/24 h g/24 hX8.85 8.85-17.7 ľmol/24 h

17- 6-20 mg/24 h mg/24 hX3.47 20-70 ľmol/24 h


cetosteroizii

Fosforul 0.5-1.5 g/24 h g/24 hX32 16-48 mmol/24 h

Magneziul 0.06-0.18 g/24 h g/24 hX0.041 2.5-7.4 mmol/24 h

Potasiul 2-3 g/24 h g/24 hX25.6 51-77 mmol/24 h

Sodiul 4-6 g/24 h g/24 hX43.5 174-261 mmol/24 h

Ureea 10-35 g/24 h g/24 hX16.6 166-581 mmol/24 h

Nota: Pentru aflarea valorilor in grame se impart valorile redate in moli la factorul de
multiplicare.
Substanta analizata Valori normale

Hematocrit - la barbati = 40-48%

- la femei = 36-42%

- la copii 2-15 ani = 36-39%

Hemoglobina - la barbati = 80-100% sau 13-16 g la 100 ml sange

- la femei = 70-90% sau 11-15 g la 100 ml sange


Globule rosii - barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub

- femei =3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub

- copii (1-5 ani)= 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub

Globule albe - la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub

- la copii (1-6 ani) = 4000-1000 pe 1 mm cub

Trombocite - 150 000-300 000/mm cubi

Fibrinogen - 200-400 mg la 100 ml sange

Lipide totale - 550-750 ml/100 ml

Trigliceride - 50-150mg/100 ml

Acizi grasi - 200-450 mg/100 ml

Lipoproteine - 150-250 mg/100 ml

Fosfataze alcaline - 1,5-5 UB

- 3-13 UK

- 13-45 UI

Fosfataze acide - 1 UB

- 4 UK

- 4-14 UI

Aldolaze - 2-10 U/ml

- la adulti = 4-6 U.S./ml (unitati Sibley) pe ml ser

- 0,9-2,5 Mui/ML SER

- la copii = 9 UI/ml ser

- la copii = 9 UI/ml ser

- la copii = 9 UI/ml ser

- la copii = 9 UI/ml ser

Transaminaze - 10-40 UK

- 2-16 UI

Amilaza - in sange = 8-32UW/1 ml ser


- 230-2700 UI/l ser

- in urina = 16-64 UW/ml urina


- 8000-30000UW/24 ore sub 5500 UI/l
- 230-2700 UI/l ser

LDH - 150-450 unitati Wrobleski


- 120-240 U/l

Corticosteroizi - barbati = 10-20 mg/24 h

- femei 6-15 mg/24 h

- copii = 2-4 mg/24 h

Catecolamine - in sange = 32 ľmol/l

- in urina = 10-100 ľg/24 h


= 0,05-0,55 ľmol/24 h
- AVM – urina = 1,7-7,4 mg/24 h
= 8,6 – 37,3 ľmol/24 h
= 8,6 – 37,3 ľmol/24 h

Lipaza - 20-140 UI

Generalitati

Organismul omului ca si al animalelor este constituit si din materie neorganica, adica


din minerale (electroliti): metale si metaloide (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor,
fosfor, iod, etc.). Aceste minerale sunt introduse in organism odata cu apa si
alimentele. In mod normal exista un echilibru intre cantitatea de minerale introdusa
si cantitatea de minerale eliminata din organism prin urina, materii fecale, sudoare,
saliva, lacrimi. Perturbarea acestui echilibru, fie printr-un exces fie printr-un deficit,
produce tulburari in functia normala a organismului. De obicei, excesul de minerale
este rar intalnit deoarece organismul are capacitatea de a regla compozitia in
minerale a sangelui, eliminand surplusul de fecale sau urina pe alte cai. Numai in
cazul in care functia rinichiului este tulburata de anumite boli, mineralele neputandu-
se elimina, se acumuleaza excesiv in organism. Lipsa de minerale in organism se
datoreaza fie unei alimentatii sarace in elementele respective, fie eliminarii lor
accentuate din organism, in bolile care provoaca varsaturi sau diaree, in bolile de
rinichi care duc la eliminarea crescuta de minerale din organism, in unele boli ale
glandelor endocrine, precum si dupa operatii.

Analiza mineralelor (ionograma) se face din sange, din urina sau din ambele, de
obicei in spitale, dar si in unele policlinici. Valorile ionogramei variaza cu modul de
alimentatie, cu varsta, cu sezonul si cu felul bolii. Rezultatele analizelor se exprima in
miligrame de mineral la 100 ml sange, in grame la litru sange sau urina, in grame la
urina din 24 sau in miliechivalenti la litru (mEq/l).

Sodiul (Natriul, Na)

Este un mineral absolut necesar omului, deoarece are capacitatea de a retine apa in
organism. Cantitatea de sodiu creste in organism dupa o alimentatie foarte sarata si
in bolile de rinichi (insuficienta renala) cand sarea nu se mai poate elimina prin rinichi
si ramane stocata in organism.
Sodiul scade din sange in urma unui regim desarat sau datorita transpiratiei intense
mai ales vara, dupa eforturi fizice sau cand se bea multa apa. Bolile care produc
varsaturi sau diaree duc si la o scadere a sodiului din organism. Cand scade sodiul
din sange, scade de obicei si din urina. Abuzul de diuretice saraceste, de asemenea
organismul in sodiu. In unele boli (nefrita, insuficienta renala, boala Addison,
hipertensiune arteriala etc.) este necesar ca sodiul chiar sa fie scazut in organism
pentru a cruta rinichii, respectiv inima sa faca eforturi prea mari pentru a-l elimina din
organism.

Clorul (Cl)

Insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma de
clorura de sodiu (sarea de bucatarie). De regula, clorul din organism creste sau
scade concomitent cu sodiul.

Calciul (Ca)

Este mineralul cel mai important si in cantitatea cea mai mare in organism deoarece
el formeaza oasele si dintii. O parte din calciu este dizolvat in sange si in celulele
corpului avand un rol important in coagularea sangelui, in buna functionare
(contractatia) a muschilor scheletului si muschiului inimii, in cresterea si calcifierea
oaselor copiilor, in vindecarea fracturilor osoase, etc.
Lipsa calciului din organism produce contractii ale muschilor (tetanie, carcei), rahitism
la copii, osteoporoza (demineralizarea oaselor), osteomalacie (inmuierea oaselor) etc.
Organismul isi ia calciul necesar din apa si din alimentele care contin cantitati foarte
mari de calciu (lapte, branza, paine). Dar organismul nu retine pentru el decat o mica
cantitate de calciu, restul il elimina prin fecale si urina. Aceasta reglare a calciului se
face de catre glanda paratiroida, care se afla situata la gat si care secreta un hormon
numit parathormon. Cand aceasta glanda secreta prea mult hormon, creste calciul
din sange.
De asemenea, in unele boli care ataca (topesc) oasele sau dupa imobilizarea la pat,
calciul se elibereaza in cantitati mari din oase, crescand concentratia sa in sange.
Consumul de prea multe alimente bogate in calciu face sa creasca concentratia
calciului din urina favorizand la unele persoane producerea pietrelor (calculilor) la
rinichi. Calciul sanguin este scazut in insuficienta glandelor paratiroide, in bolile de
rinichi care nu mai pot retine calciul in corp si astfel il elimina prin urina, precum si in
rahitism. Copiii, gravidele, batranii au valori mai mici ale calciului sanguin de aceea
acestia au nevoie de mai mult calciu. Vara sub influenta razelor ultraviolete, solare,
precum si dupa tratamentul cu vitamina D, concentratia calciului sanguin creste.

Fosforul (P)

In general, acesta este legat de calciu formand fosfatul de calciu necesar cresterii
oaselor, precum si mentinerii integritatii oaselor si dintilor. De asemenea, fosforul are
rol in buna functionare a sistemului nervos, a inimii si a enzimelor (fermentilor).
Fosforul din organism provine din alimente care contin mari cantitati din acest
mineral ca: lapte, branza, oua, icre, creier, carne.
Fosforul sanguin creste in sange dupa ingestia excesiva de alimente care contin
fosfor dupa tratamentul cu vitamina D, in insuficenta renala, in bolile glandelor
paratiroide, in tumori ale oaselor. Excesul de fosfor in sange se elimina prin urina sub
forma de fosfat de calciu, fapt care favorizeaza formarea de calculi urinari. O urina
care contine o cantitate prea mare de fosfat de calciu se tulbura devenind albicioasa
in urmatoarele 30-60 de minute de la urinare.
Scaderea fosforului sanguin se intalneste in cazul lipsei sale din alimentatie, in lipsa
vitaminei D, in rahitism si in boli ale intestinului cu diaree cronica, care perturba
absorbtia de fosfor din intestin. De mentionat ca la copii valorile fosforului urinar sunt
mai mari si scad progresiv pe masura inaintarii in varsta.

Potasiul sau Kaliul (K)

Are ca si calciul un mare rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai
inimii. De aceea, lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire in
activitatea lor. Potasiul se gaseste in aproape toate alimentele dar mai ales in fructe
(mere, cirese, pere) si in zarzavaturi. In mod normal, excesul de potasiu din
organism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in urina. Dar in bolile in
care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi (insuficienta renala, coma
diabetica, boala Addison), aceasta se aculumeaza in organism provocand tulburari ale
inimii.
Potasiul scade din sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca:
paine alba, dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon. De
asemenea, medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale si
cantitati mari de potasiu. De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe
tratamentul cu aceste medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratia
abundenta, varsaturile si diareea, mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungit
sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului din organism.

Valori normale:

Serul sanguin Urina


Mg/100ml mEq/l g/24 ore
Minerale
Sodiul 310-350 135-152 4-6
Clorul 334-395 96-107 6-8
Calciul 9-11 4-5 0,10-0,30
Fosforul 3,4-4,5 1,3-3,0 0,8-1,5
Potasiul 16-20 4,9-5,6 2-3
Magneziul 2-4 1,8-3,5 0.06-0,18

Fierul (Fe)

Este principalul mineral care intra in compozitia globulelor rosii ale sangelui, dandu-i
acestuia culoarea rosie intensa. De asemenea, fierul ia parte la formarea unor
enzime vitale pentru organism, cum sunt enzimele care contribuie la fixarea
oxigenului pe celule. Fierul din organism provine din apa si mai ales din alimentele
bogate in fier (carne, ficat, splina, oua, morcovi, spanac, soia, ciocolata si altele).
Nevoile organismului de fier sunt mici, de 2 mg/zi, asa ca cele 10-15 mg pe zi pe
care omul le primeste din apa si alimentele consumate sunt suficiente pentru
organism. Totusi la persoanele adulte si mai ales pentru copii subnutriti, lipsa fierului
din alimentatie poate duce la anemie feritiva.
Scaderea fierului din organism se intalneste dupa hemoragii mari, ori chiar dupa
hemoragii mici si repetate ca sangerari din nas, din caile urinare si genitale, din tubul
digestiv (hemoroizi), etc. Bolile digestive, operatiile pe stomac si intestin produc anemie
prin faptul ca reduc absorbtia fierului in organism. Anemia prin lipsa de fier se
stabileste numai de catre medic dupa analiza sangelui.
Valori normale ale fierului:
- Barbati = 0,90-1,50 mg/l (90-150 ug sau gamma/100 ml)
- Femei = 0,8 – 1,40 mg/l (80 – 140 ug sau gamma/100 ml).

Magneziul (Mg)

Este un element chimic indispensabil unei bune functionari a unor organe din corpul
omenesc: ficat, muschi, sistem nervos, etc. El intra in compozitia enzimelor ce iau
parte la arderea glucozei in organism si impreuna cu calciul intervine in activitatile
musculare.
Cresterea concentratiei magneziului sanguin se intalneste in insuficienta renala (din
cauza ca rinichii nu il pot elimina din urina), in diabetul grav, in boala Basedow
(hiperfunctia glandei tiroide). Valorile magneziului sanguin scad in insuficienta
tiroidei, dupa pierderile exagerate prin varsaturi si diaree sau prin urina, dupa
medicamente diuretice precum si in alcoolismul cronic. Lipsa magneziului se resimte
mai mult la copii decat la adulti.

Valori normale ale magneziului:


- Sange = 0.82-1.64mmol/l
- Urina = 2.5-7.4 mmol/24 h.
Plumbul (Pb)
Nu este un constituent normal al organismului, dar datorita poluarii apei si
alimentelor acest mineral ajunge si in organism. La persoanele care lucreaza in
mediul toxic cu plumb (tipografi, vopsitori, pictori, muncitorii care lucreaza in
metalurgie) concentratia acestui element din organism poate creste pana la doze
toxice. De aceea, aceste pesoane trebuie sa-si analizeze periodic sangele si urina,
pentru a putea preveni intoxicatia cu aceasta substanta.
Valori normale ale plumbului
- Sange = pana la 40 ug/100 ml
- Urina = pana la 125 ug/24 ore.
Iodul (I)
Are valori normale cuprinse intre 4-8ug (gamma) la 100 ml plasma.

Generalitati

Sangele omului este compus din doua elemente esentiale: partea lichida alcatuita
din apa, din substante organice si minerale solubile si partea solida alcatuita din
elemente celulare (globule rosii, globule albe si trombocite). In situatia in care sangele
recoltat din vena pacientului este introdus intr-o eprubeta se coaguleaza dupa cateva
minute. Apoi acesta se separa intr-un strat lichid, superior, care se numeste ser si
intr-un strat inferior, solid care este cheagul. Daca in eprubeta in care s-a recoltat
sangele se adauga o substanta anticoagulanta (prin care se impiedica coagularea
sangelui) atunci sangele nu se mai coaguleaza, dar se separa tot in doua straturi:
stratul superior, lichid constituit din plasma si stratul inferior, solid, constituit din
elementele celuare necoagulate.
Din aceste doua componente ser si plasma sanguina se vor efectua principalele
analize medicale biochimice si serologice. Din elementele celulare sanguine se
realizeaza analizele hematologice. Analizele hematologice cerceteaza numarul,
forma, caracteristicile si compozitia elementelor celulare ale sangelui.
Hematocritul

Reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum de sange. Procedeul
consta in recoltarea sangelui dintr-o vena, apoi acesta se combina cu o substanta
antiocoagulanta si se repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, care se
centrifugheaza puternic la o centrifuga. In urma acestei operatii se observa
separarea sangelui in stratul superior (plasma) si stratul inferior, format din globule
rosii, care constituie hematocritul.
Hematocritul se poate defini ca fiind volumul stratului de globule rosii (in procente)
fata de volumul total al sangelul din tubul de sticla.
Valori normale ale hematocritului:
- la barbati = 40-48%
- la femei = 36-42%
- la copii 2-15 ani = 36-39%.
Cresterea hematocritului se intalneste rar, cand se pierde multa apa din corp prin
transpiratie, prin febra, prin varsaturi (deshidratare) precum si in boala care se
caracterizeaza prin cresterea exagerata a numarului de globule rosii (poliglobulie).
Scaderea hematocritului se observa in anemii, in pierderea de sange sau cand se
consuma multe lichide inainte de recoltarea sangelui. Hematocritul, alaturi de
numaratoarea globulelor rosii si de dozarea hemoglobinei, ajuta la punerea unui
diagnostic mai precis de anemie.

Hemoglobina

Culoarea rosie a sangelui, respectiv a globulelor rosii este data de o substanta


chimica care contine un pigment pe baza de fier, numit hemoglobina. Aceasta substanta
are capacitatea de a fixa oxigenul din aer la nivelul plamanilor, pe care apoi de a-l
transporta in tot organismul, la celule.
Scaderea cantitatii de hemoglobina indica o anemie si acest fapt se datoreaza fie
reducerii continutului globulelor rosii in hemoglobina, fie scaderii numarului de
globule rosii. Sunt oameni cu un numar aproape normal de globule rosii, dar acestea
contin hemoglobina putina, situatie care se intalneste in asa-zisele anemii
hipocrome. Exista si cazuri de anemii hipercrome, in care cu toate ca sangele contine
hemoglobina in limitele normale, anemia se datoreaza scaderii numarului de globule
rosii (hematii). Hemoglobina se exprima fie in procente la 100 ml sange, fie in grame la
100 ml sange.
Valori normale ale hemoglobinei:
- la barbati = 13-16 g la 100 ml sange
- la femei = 11-15 g la 100 ml sange.

Numaratoarea hematiilor (eritrocitelor)

Globulele rosii pot fi numarate la microscop. Pentru aceasta este nevoie de o picatura
de sange recoltata de la un deget sau din vena. Numaratoarea se face pe un volum
foarte mic de sange, iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange.
Valori normale ale numarului de globule rosii:
- barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub
- femei =3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub
- copii (1-5 ani)= 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub.
O scadere sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane la femei indica o
anemie, care trebuie tratata. Anemiile sunt produse de numeroase cauze: pierderi
mari de sange (hemoragii), boli infectioase acute si cronice, boli produse de paraziti,
intoxicatii cu diferite substante chimice, lipsa de fier si de vitamine, subalimentatie
etc.
Cresterea numarului de globule rosii peste 5,5-6 milioane pe 1 mm cub se
intalneste in pierderile mari de apa (deshidratare) si in poliglobulie (eritrocitoza),
boala rara.

Numaratoarea globulelor albe

Tehnica de numarare a globulelor albe (leucocite) este similara ca si in cazul


globulelor rosii, dar numarul leucocitelor din sangele uman este mult mai mic.
Valori normale ale numarului de globule albe:
- la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub
- la copii (1-6 ani) = 4000-1000 pe 1 mm cub.
Un numar crescut de leucocite (leucocitoza) se intalneste in infectiile acute cu microbi
sau paraziti, in infectiile cronice si in general in toate bolile insotite de febra.
Leucocitoza este un mijloc natural de aparare a organismului deoarece prin
mobilizarea unui numar mare de leucocite care au rolul de a ucide si fagocita
microorganismele patogene, organismul lupta impotriva infectiilor. Un numar foarte
crescut de leucocite peste 20.000/mm cub se intalneste atat in ale bolile sangelui
cat si in infectii deosebit de grave, peritonite, septicemii, etc.
Scaderea numarului de leucocite sub 3000/mm cub se intalneste in unele infectii cu
virusuri, in anemii, organisme tarate fara capacitatea de a mai lupta impotriva
infectiilor, in imbolnavirea maduvei osoase – structura responsabila cu producerea
acestora.

Formula leucocitara

Globulele albe din sange nu sunt toate la fel fiind foarte variate ca forma, structura si
functii. Dupa modul in care ele se coloreaza cu colorantii s-au descris mai multe
tipuri de globule albe, fiecare avand un anumit rol in organism si o semnificatie. In
cele ce urmeaza vom descrie numai patru tipuri de leucocite, dintre cele mai
importante, care se exprima in procente.

Polinuclearele sau granulocitele neutrofile

Reprezinta procentul cel mai mare de leucocite din sange.


Cresterea numarului de neutrofile se intalneste in bolile infectioase acute, de obicei
atunci cand creste si numarul de leucocite.
Scaderea procentului de neutrofile se produce in bolile infectioase cronice. Este o
scadere relativa prin cresterea procentului altor tipuri de leucocite.

Polinuclearele sau granulocitele eozinofile

Ssunt in procent crescut mai ales in bolile produse de paraziti si in bolile alergice.

Monocitele

Monocitele se gasesc crescute in bolile produse de virusuri si in unele boli de sange.

Limfocitele

Limfocitele in procent mare se intalnesc in bolile cronice, in bolile virale si bolile de


sange.
Scaderea relativa a limfocitelor are loc in bolile care cresc numarul de granulocite
neutrofile.
Numaratoarea trombocitelor

Trombocitele cele mai mici elemente solide ale sangelui, au rolul important de a
produce coagularea (inchegarea) sangelui. In caz de hemoragie, prin leziuni ale vaselor
sanguine, trombocitele se aduna in gramezi si contribuie, pe langa alte mecanisme la
formarea cheagului si inchiderea ranii si deci la oprirea hemoragiei.
Valori normale ale trombocitelor: 150 000-300 000/mm cubi.
Scaderea trombocitelor sub 80 000- 100 000 pe 1 mm cub predispune la
sangerearea vaselor sanguine, chiar dupa leziuni foarte mici. De aceea, inainte de
orice operatie, se recomanda numaratoarea trombocitelor.
Din contra, cresterea numarului de trombocite, peste 400 000 poate predispune
coagularea accentuata a sangelui chiar in interiorul corpului, impiedicand circulatia in
vase, cu producerea de cheaguri, infarcte, tromboflebite, accidente vasculare
cerebrale, etc.

Timpul de coagulare (T.C.)

Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau
in vederea unei operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se
recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se
cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui.
Valori normale ale timpului de coagulare sunt de: 8-12 minute.
Depasirea acestui timp (T.C. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu
intarziere, fapt ce poate predispune la sangerari, la hemoragii.
Un T.C. scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangelui
putand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla in
unele infectii microbiene.

Timpul de sangerare (T.S.)

Este o analiza care se efecteaza tot in scopul cercetarii puterii de coagulare a sangelui.
Analiza nu se face pe lama, in afara corpului ci chiar pe organismul omului. Cu un ac
se inteapa usor lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se
cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu mai sangereaza.
Valori normale ale timpului de sangerare: 3-4 minute.
Prelungirea T.S. indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cu
tendinta la hemoragie.

Timpul Howell sau timpul de recalcifiere a plasmei

Analiza se face cand medicul suspecteaza o tulburare in coagularea sangelui mai ales
dupa tratament cu substante anticoagulate (trompostop, heparina, etc.). Depasirea
dozei acestor medicamente poate scadea capacitatea de coagulare a sangelui, fapt ce
predispune la hemoragii. Rezultatul analizei se exprima in timpul necesar pentru
coagularea plasmei, dupa ce i s-a adaugat o cantitate de calciu.
Valori normale ale timpului Howell: 60-120 secunde.

Timpul Quick sau timpul de protrombina

Exploreaza capacitatea de coagulare a sangelui. Intr-o eprubeta peste plasma


bolnavului se adauga un reactiv special si se cronometreaza timpul, in secunde,
necesar pentru coagularea plasmei. Rezultatele se mai dau si in procente de
activitate a protrombinei.
Valori normale ale timpului Quick: 12-15 secunde sau 80-100%.
Valori scazute alte timpului Quick se intalnesc in numeroase boli (boli de sange, boli
de ficat), in lipsa vitaminei k, dupa un tratament cu medicamente anticoagulante, cu
aspirina, salicilati, etc.

In afara de analizele mentionate, in vederea stabilirii mai precise a cauzelor care


perturba coagularea sangelui, medicul mai poate recomanda si alte analize. Toate
aceste analize sau “probe de coagulare” a sangelui se fac cand se suspecteaza
diferite boli in care coagularea sangelui este ori prea lenta, fapt ce predispune la
hemoragii, ori prea rapida, situatie care favorizeaza formarea de trombi in vasele
sanguine. De asemenea, aceste analize se mai fac si inaintea operatiilor chirurgicale,
pentru a se stabili daca nu exista riscul unei hemoragii, la persoanele care prezinta
sangerari repetate din cavitatea nazala (epistaxis), gingii (gingivoragii), etc., precum si
la bolnavii sub tratament cu medicamente anticoagulante pentru a urmari efectul
acestora.

Viteza de sedimentare a hematiilor sau a eritrocitelor (VSH)

Este o analiza simpla care se bazeaza pe proprietatea globulelor rosii de a


sedimenta, de a se depune intr-un tub de sticla dupa ce sangele recoltat din vena a
fost amestecat cu o substanta anticoagulanta. VSH se deosebeste de hematocrit prin
faptul ca sangele se separa spontan dupa un oarecare timp in plasma si globule rosii,
fara ca sa fie centrifugat in prealabil. Daca un tub subtire, inalt de 200 mm, se umple
cu sange si se mentine in pozitie verticala timp de o ora si apoi doua ore, se observa
cum deasupra se separa plasma. Valoarea VSH se socoteste dupa numarul de mm de

plasma separata intr-o ora si in doua ore.


Valori normale ale vitezei de sedimentare a hematiilor:
- la barbati = 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore
- la femei = 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore
- la copii mici = 7-11 mm la o ora.
Cu cat creste inaltimea plasmei separate si cu cat scade inaltimea stratului inferior
compus din globule rosii, cu atat valoarea VSH este mai crescuta, mai mare.
Cresterea VSH se intalneste in numeroase boli. Din aceasta cauza, o crestere a
VSH nu este specifica si nu poate pune un diagnostic de boala ci arata medicului ca
undeva in organism exista o infectie acuta sau cronica, o boala cronica neinfectioasa
sau o dereglare a functiei normale a unor organe interne (ficat, rinichi, plamani, etc.).
VSH este o analiza de orientare si numai medicul se pricepe sa caute dintre sutele de
cauze pe cea care a produs cresterea peste normal a valorii VSH.
Cresterea VSH peste 40-50 mm la ora constituie un semnal de alarma, chiar in lipsa
altor simptome de boala. In acest caz, repetarea analizei dupa doua saptamani este
absolut necesara. Dupa cum valorarea VSH scade, se mentine sau creste, medicul isi
poate da seama si de evolutia bolii. Dar VSH poate creste si in unele conditii
fiziologice, asa cum s-a constatat la femei in perioada menstruala sau dupa luna a
patra de sarcina, ori la persoanele mai in varsta. Exista si persoane care toata viata au
VSH moderat crescut (20/40 mm) fara sa aiba vreo boala - constitutional. Totusi
cresteri foarte mari ale VSH se intalnesc in aproape toate infectiile acute microbiene
si virale, in tuberculoza, in reumatism, in anemie, in unele boli parazitare, in boli
hepatice, ale rinichilor, in boli tumorale, etc.

Analiza grupelor de sange

Globulele rosii (eritrocitele) din sangele uman difera din punct de vedere imunologic.
Ele se deosebesc de la o persoana la alta prin prezenta sau absenta unor substante
chimice speciale, care se regasesc atat pe suprafata eritrocitelor cat si in serul
sanguin. Pe baza acestor deosebiri in compozitia sangelui, oamenii au fost impartiti
in mai multe grupe sanguine. Dar in mod obisnuit, in laborator se analizeaza numai
doua sisteme de grupe sanguine sistemul OAB si sistemul RH.

Sistemul OAB

Sistemul OAB cuprinde patru grupe sanguine. Cu exceptia grupei 0(1) globulele rosii
contin o substanta cu rol de antigen numita aglutinogen. Pe de alta parte, serul
oamenilor, cu exceptia grupei AB(IV), contine alta substanta cu rol de anticorpi
(aglutinina). Exista doua aglutinine: anti-A si anti-B. Venirea in contact a antigenelor A
si B cu aglutininele respective (anti-A si anti-B) produce aglutinarea (alipirea una de
alta) globulelor rosii.
Este deci foarte important ca atunci cand se fac transfuzii de sange sa nu se
intalneasca antigenul A cu anticorpii anti-A si antigenul B cu anticorpii anti-B.
Sangele persoanelor din grupa sanguina 0(I) neavand antigene (aglutinogene) i s-a
spus si gange de grupa zero (0). De aceea aceste persoane au fost numite “donatori
universali” de sange, pentru ca sangele lor poate fi donat la subiectii care poseda
alte grupe sanguine de sange, fara teama de a se produce accidente de transfuzie. Iar
persoanele care apartin grupei de sange AB (IV) neposedand in serul lor anticorpi
(aglutinine) care sa se uneasca cu aglutinogenele, pot primi sange de la subiectii cu
alte grupe de sange, de aceea au fost numiti “primitori universali” de sange.
Stabilirea grupelor sanguine este necesara pentru a se putea sti in cazuri de boli si
accidente grave, ce grupa de sange are bolnavul sau accidentatul pentru a i se face
transfuzia cu sange din grupa potrivita. Transfuzia sanguina facuta cu sange
nepotrivit cu grupa persoanei tratate poate produce accidente grave de transfuzie.
Grupa sanguina cea mai intalnita la noi in tara este AII urmata in ordine
descrescatoare de 0I, BIII si ABIV.

Grupele umane sanguine in sistemul OAB


Denumirea Prezenta Prezenta De la La cine
anigenului pe anticorpilor in cine se poate se poate da
grupei sanguine globulele rosii ser primi sange sange
0 sau I Nu are Anti-A si Numai La toate
Anti-B de la grupa 0 grupele
(donator
universal)
A sau II A Anti-B De la Numai
grupa 0 si A la grupa A si
AB
B sau III B Anti-A De la Numai
grupa 0 si B la grupa B si
AB
AB sau IV A si B Nu are De la Numai
toate grupele la grupa AB
(primitor
universal)
Toate persoanele au obligatia sa aiba trecuta grupa sanguina pe cartea de identitate,
pe carnetul de conducere auto sau pe pasaport.
Deoarece grupele de sange se mostenesc de la parinti si nu se schimba in timpul
vietii, in unele cazuri se poate stabili paternitatea unui copil. Dar pentru aceasta este
necesara si analiza altor grupe sanguine, lucru foarte dificil care se face numai in
laboratoare specializate in filiatie. Desi s-au facut unele speculatii, stiinta nu a
dovedit ca ar exista anumite calitati sau defecte ale oamenilor in legatura cu
apartenenta lor la o grupa sau alta de sange.

Sistemul Rh

Sistemul Rh - prescurtarea Rh provine de la o specie de maimute (Rhesus) la care s-


a descris prima data factorul Rh. Pe baza sistemului Rh, globulele rosii umane au fost
impartite in doua tipuri: cele care poseda antigenul sau factorul Rh (Rh pozitive) si
cele care nu poseda acest antigen (Rh negative). Persoanele care au acest factor in
sange se numesc Rh pozitive si reprezinta circa 85% din populatie, iar restul
persoanelor de 15% care nu au acest factor se numesc Rh negative. In mod normal
nu exista anticorpi (aglutinine anti-Rh) in serul uman care sa aglutinizeze propriile
globule rosii ale persoanelor Rh pozitive. Deoarece globulele rosii ale persoanelor Rh
negative nu contin factor Rh, sangele acestora poate fi transfuzat la persoanele Rh
pozitive fara nici o teama, caci lipsind factorul Rh, nu pot lua nastere nici anticorpii
(aglutinina anti-Rh). Dar in cazul unei transfuzii cu sange de la o persoana Rh
pozitiva, la o persoana Rh negativa, in corpul acestei persoane se produc in mod
artificial anticorpi anti-Rh, care cu ocazia unei a doua transfuzii cu sange Rh pozitiv,
produc aglutinarea globulelor rosii ale donatorului, cu complicatii grave. Acelasi lucru
se poate intampla si cand o femeie Rh negativa este insarcinata, copilul fiind Rh
pozitiv.

Cu ocazia sarcinii, a nasterii, a avortului, sangele copilului trece prin placenta in


sangele mamei dand nastere la anticorpi anti-Rh. Iar in timpul celei de-a doua sarcini
acesti anticorpi ai mamei se combina cu globulele rosii ale fatului pe care le distruge
(hemoliza), provocandu-i icter si anemie grava. Daca si mama si sotul sunt Rh negativi
nu este nici un pericol pentru copil.
De asemenea, daca ambii soti sunt Rh pozitivi nu se produc anticorpi anti-Rh si daca
nu exista nici un fel de urmari neplacute pentru copil. O mama Rh negativa care are
un sot Rh pozitiv poate da nastere unui copil Rh pozitiv in 85% din cazuri si unui
copil Rh negativ in 15% din cazuri. Daca copilul este Rh negativ, ca si mama, nu are
nici o importanta pentru nasterile urmatoare. Dar daca copilul este Rh pozitiv (ca si
tatal) atunci el poate cu ocazia primei nasteri sa-si imunizeze mama (Rh negativa) cu
anticorpi anti-Rh ca si in cazul unei transfuzii cu sange Rh pozitiv. In acest caz, copiii
Rh pozitivi nascuti ulterior vor avea de suferit de complicatiile amintite. De aceea,
toate femeile gravide trebuie sa-si faca analiza pentru factorul Rh, iar in cazul in care
ele sunt Rh negative trebuie sa-si faca Rh-ul si sotii. Daca sotii sunt Rh pozitivi,
atunci ele sunt luate in evidenta pentru observatie si tratament in vederea
preintampinarii complicatiilor ce ar putea apare la copii. Tot in scopul preintampinarii
acestor complicatii se determina Rh-ul la fetele care urmeaza sa faca transfuzie de
sange. Daca ele sunt Rh negative trebuie sa primeasca un sange identic. Pentru ca
daca primesc sange Rh pozitiv ele vor forma anticorpi anti-Rh, care vor actiona
asupra copilului atunci cand vor fi gravide. In unele situatii, mama Rh negativa cu
copil Rh pozitiv poate avea anticorpi anti-Rh nu numai in sange ci si chiar in lapte, in
acest caz se contraindica alaptarea copilului.

angiocardiografie

Examen radiologic care permite vizualizarea cavitatilor cardiace.

Indicatii - Practicat in mod curent, acest examen permite punerea in


evidenta a anomaliilor valvelor cardiace (scapari, ingrosari), ale vaselor
(pozitionare anormala, ingrosare), ale muschiului cardiac (dilatatie
ventriculara, diminuare localizata sau difuza a contractilitatii ventriculului
stang, mai ales in cazul unui infarct al miocardului) si a comunicarilor
anormale intre diferitele cavitati (comunicatie interauriculara, comunicatie
interventriculara).

Tehnica - Un produs de contrast iodat, opac la radiatiile X, este injectat


cu ajutorul unui cateter subtire introdus intr-o vena sau intr-o artera
periferica, pana in inima. Acest produs va ajunge in interiorul cavitatilor
cardiace, continuandu-si apoi drumul dupa curentul sangvin.
Angiocardiografia izotopica realizeaza examenul ventriculelor: o doza mica
de produs radioactiv (technetiu 99) este injectata intr-o vena a bratului in
timp ce o camera video inregistreaza contractilitatea cavitatilor cardiace.
Acest examen aduce informatii complementare, in masura in care poate fi
practicat in timpul efortului fizic. Angiocardiografia necesita o spitalizare
de 24 pana la 36 ore. Ea se practica sub anestezie locala si dureaza intre
30 minute si o ora si 30 minute. Starea pacientului este supravegheata
prin electrocardiograma pe toata durata examenului.
Efecte secundare - Sunt rare si, in general, benigne: greturi, indispozitii,
hemoragii de mica intensitate, injectarea produsului de contrast iodat
putand provoca o reactie alergica, medicul trebuie sa se informeze cu
privire la antecedentele alergice ale bolnavului si, la nevoie, sa-i prescrie
un tratament antialergic.