4.

Şocul anafilactic

Definiţie: şoc în prezenţa unei descărcări masive de histamină.

Anafilaxia: o reacţie sistemică, severă de hipersensibilizare însoţită de
hipotensiune şi compromiterea căilor aeriene cu risc vital, determinată de
eliberarea mediatorilor anafilaxiei (IgE din mastocite). În prezent se acceptă
faptul că există şoc anafilactiv fară reacţii de tip Ag-Ac.
Cauze:
*Medicamente: -peniciline şi alte ATB,
-aspirină,
-trimetroprim,
-AINS.
*Alimente şi aditivi:
-Fructe de mare, peşte,
-Soia, nuci,
-Făină, lapte, ouă,
-Glutamat monosodic, tartrazină,
-Nitraţi şi nitriţi.
*Altele:
-înţepături de himenoptere,
-muşcătură de şarpe,
-substanţe de contrast din radiologie.
Manifestări clinice:
*Urticarie, edem al ţesuturilor moi; piele calda, eritematoasa;
*Angioedem;
*Dureri abdonimale nesistematizate;
*Greaţă, vărsături, diaree;
*Rinoree, conjunctivită;
*Lipotimie sau palpitaţii;
*Wheezing secundar bronhospasmului; stridor secundar edemului
laringeal;
*Hipotensiune datorată vasodilataţiei;
*în cazuri severe: pierderea stării de conştienţă, midriaza, incontinenţa
urinară, posibil convulsii şi compromiterea căii aeriene, în majoritatea cazurilor
semnele şi simptomele apar la aproximativ 60 min. de la expunerea la alergen (1).
Diagnostic diferenţial:
*alte tipuri de şoc distributiv - neurogenic sau septic;
*angioedem;
*hiperreactivitate a căilor aeriene;
*criză severă de astm bronşic;
*sincopă vaso-vagală.
Tratament:
 întreruperea contactului cu alergenul, dacă este posibil;

- 142 -
  Semnele vitale, accesul intravenos, oxigenul, monitorizarea cardiacă şi
pulsoximetria trebuie obţinute imediat;
 realizarea ABC-ului;
 oxigenoterapie 5-10 1/min;
 securizarea căilor aeriene este prioritatea numărul unu, ventilaţie
asistată, dacă este necesar se va efectua IOT sau cricotiroidotomie;
 acces venos, minim 2 linii venoase, administrarea de soluţii cristaloide;
 administrarea de adrenalină (adrenalina este elementul de bază al
tratamentului în reacţiile anafilactice) (1) 0,3-0,5 mg i.m. (copii: 0,01
ml/kgc/doza, soluţie 1:1000 până la o doză maximă de 0,4 ml) (3);
reacţiile severe pot beneficia de adm. i.v. sau endotraheal (1 ml,
soluţie 1:10000) repetat sau perfuzie endovenoasă 4 mcg/min, titrând
efectele; la nevoie, adrenalina se poate administra şi subcutanat;
 Linia a doua de tratament: între medicamentele din linia a doua se află
corticosteroizii, antihistaminicele, medicaţia pentru astm bronşic şi
glucagonul. Acestea sunt folosite în tratamentul reacţiilor anafilactice
refractare la prima linie de tratament sau pentru tratamentul
complicaţiilor şi sunt utile de asemenea în prevenirea recurenţelor (1).
 antihistaminice (blocante H1): difenhidramina (adulţi: 50 mg; copii: 2
mg/kgc i.m. sau i.v.);
 antihistaminice (blocante H2): ranitidina 50 mg, famotidina 20 mg
i.v.;
 hidrocortizon 100-200 mg sau metilprednisolon 50-100 mg i.v.;
 Albuterol sau alt β2-agonist prin nebulizare;
 Glucagon 1 mg i.v. la 5 min. apoi 5-15 mcg/min;
 Aminofilină 5-6 mg/kg i.v.
Anafilaxia se poate repeta la 12-24 h după episodul iniţial astfel încât se
recomandă internarea pacienţilor cu anafilaxie severă sau ţinerea sub observaţie.
Dacă pacientul a avut o reacţie severă se va prescrie adrenalină în formă tipizată,
pentru auto-administrare în eventualitatea repetării evenimentelor. Pacientul
trebuie să fie instruit despre cum să evite viitoarele expuneri la alergen.

- 143 -
BIBLIOGRAFIE

1. Tintinalli JE, Gabor D, Kelen MD, Stapczynski JS. Emergency Medicine: A

Comprehensive Study Guide 6th edition. By McGraw-Hill Professional 2003.
2. Cardan E, Cristea I, Chioreanu M. Medicină Intensivă - vol I. Editura Dacia, Cluj-
Napoca 1997.
3. Keith Stone C, Humphries RL. Current Essentials of Emergency Medicine. Lange
Medical Books/McGraw-Hill 2005.
4. Dries DJ. Hypotensive Resuscitation Shock. 6: 311, 1996.
5. Cimpoeşu D, Petriş A, Rezuş C, Petriş O. Protocoale actuale de resuscitare
cardiorespiratorie. Curs postuniversitar, UMF "Gr. T. Popa" Iaşi 2006.
6. Hoekstra JW. Handbook of Cardiovascular Emergencies-Second Edition. Lippincott
Williams & Wilkins 2001.
7. Chiorean M, Copotoiu S, Azamfirei L. Managementul bolnavului critic- vol 1. Ed.
University Press, Tg. Mureş 1999.

- 144 -