HORMONII.

GENERALITATI
,.

Ellsebie Zbrallca, VoichiJa Mogo§, LetiJia Lell§teall, Ciitiilill BllZdugii

C omu nic are a intre diverse c omp one nte ale org anismului este as igur ata de s istemul
endocr in, ner vos � i imu n. S istemul e ndocrin, init ial aprec iat c a fi ind p arte dist incta de
s istemul ner vos este acum c ons iderat a se afla in interrel at ie cu acest a, h ip otal amusul
c onst ituind pl ac a tur nanta a acestor doua s isteme.
Cu viintul h ormon pr ovine din l imb a gre aca (honnao = " a excit a" , " a stimul a" , " a activa" ,
" a pu ne in mi�c are ") , iar introducere a sa in voc abu Iarul me dic al ii este atr ibu ita lu i Ernest
He nr y Star ling (1 866- 1 92 7) , in anul 1 905 .
H ormonii reprez inta subst ante organice de natura e ndoge na , cu r oI de semnal , c are
determina celul a-tinta sa-� i moduIeze 0 act ivit ate intrinseca, pr ogramul raspu nsu Iui l a
h ormonul spec ific fiind de ja existent in celula c a rezult at aI unu i pr ogram ge netic de
difere nt iere.

�""::., )---
,. 0 , . Intracrin
�

�G �r--- Autocrin
....

CiITul'ti, .

�G•. G
locaIa ---. +-- Paracrm
0 0 0
.. '=?
.� '"

Circulatia
sistemica
� ��'�o ·-==-:�·-o
.:
� 0"-- Endocrin

� �C0 glandele
endocrine Celule-tinta

Celule neurosecretorii Neuroendocrin

Celule-tinta

Figura 1. Mecanisme de aCliune ale hormonilor (dupli Hefco, 1998)

26 ENDOCRINOLOGIE

Ace�tia sunt secretati in cantitati extrem de mici de glande endocrine sau de alte
tesuturi specializate avand rol in coordonarea organelor, tesuturilor-tinta, proceselor
metabolice �i prin aceasta in coordonarea activitalii intregului organism.
ACliunea lor se poate exercita la distanla de locul secreliei (acliune endocrina), ajungand
la locul secreliei pe cale circulatorie sau, dimpotriva, pot aCliona :

- in vecinatatea locului in care au fost sintetizati (acliune paracrina) ;

- pe celula juxtapozata celulei care i-a produs (acliune juxtacrina) ;
- chiar pe celula care i-a produs (acliune autocrina) (vezi figura 1) .

Tabelul 1. Clasificarea hormonilor

OrganuIltesutuI unde este

Natura chimidi Denumirea
produs
Tiroliberina (TRH)
Gonadoliberina (GnRH
Somatostatina
Hipotalamus Corticoliberina (CRH)
Somatoliberina (GH-RH)
Ocitocina
Vasopresina (ADH)
Somatotrop (GH, STH)
Prolactina (PRL)
Corticotrop (ACTH)
Hipofiza Tireotrop (TRH)
Foliculostimulant (FSH)
Luteinizant (LH)
B-endorfine
Hormoni peptidici
Somatomedine (IGF-l)
�i glicoproteici
Insulina
Glucagon
Gastrina
Pancreas-ficat, tub digestiv
Secretina
Colecistokinina
VIP
Angiotensina
Inhibina
Gonade Relaxina
Factor antimullerian
Paratiroide Parathormon (PTH)
Tiroida (celule parafoliculare) Calcitonina
Inima Factor natriuretic atrial
Rinichi Eritropoietina; renina
--------------------------- ------------------------------------------------------- - ---- - - - - - -
 HORMONII. GENERALITA.TI 27

Plasma-ficat Angiotensina
Placenta Gonadotrofina corionica
-----i
Adrenalina, noradrenalina,
Medulosuprarenala �i SNC
dopamina
Aminoacizi �i derivati
Epifiza Melatonina
Tiroida (foliculi)
Rinichi (piele, ficat) 1 ,25(OH)2Dl
Aldosteron, cortizol, testosteron,
Corticosuprarenala
estradiol, progesteron
Steroizi
Testicul Testosteron
Estradiol, progesteron,
Ovar
testosteron
Hormoni hibrizi Creier Catecolestrogenul
Prostaglandine �i
leucotriene

Tabelul de mai sus reprezinta doar 0 clasificare didactica a principalelor tipuri de

hormoni cunoscute. Conceptia clasica prin care se considera ca 0 categorie de hormoni
are 0 actiune asupra unui singur tip de tesut a fost infirmata. De pilda , TSH are efect
asupra dezvoltarii §i controlului funqiei tiroidiene, ACTH are rol in controlul functiei §i
morfologiei glandelor adrenale, LH este implicat in sinteza steroizilor gonadali, dar toti
ace§ti hormoni au efect §i asupra tesutului adipos, fiind implicati in lipoliza.
Actiunea hormonala este diferita in functie de tesuturile pe care ace§tia actioneaza.
Spre exemplu , insulina favorizeaza transportul intracelular de glucoza §i oxidarea in mu§chi,
Jipogeneza in tesutul adipos, glicogenogeneza in tesutul muscular §i transportul de aminoacizi
in limfocite §i ficat §i sinteza de proteine in mu§chi.
Aceste exemple §i multe altele au constituit argumente pentru reevaluarea conceptului
de " celula-tinta ". In prezent, notiunea de " celula-tinta" se refera la toate celulele de care
se leaga hormonii, indiferent ca produc sau nu efecte. Aceasta definitie este de asemenea
imperfecta , dar are totu§i un merit euristic, in sensul ca se admite ca nu toate efectele
hormonale au fost descoperite.

Sinteza si
. eliberarea hormonilor

Toti hormonii sunt sintetizati in interiorul celulelor §i eliberati apoi in mediul extern,
unde i§i exercita efectele biologice.
Hormonii pot fi impartiti in doua clase. Cei care dupa sinteza sunt depozitati in
vezicule §i a caror eliberare se face in urma unui stimul care poate sa nu fie cuplat cu cel
care a declan§at sinteza §i cei care sunt eliberati pe masura ce sunt sintetizati.
Hormonii eliberati din vezicule sunt reprezentati de hormonii polipeptidiei §i neuro­
transrnitiitorii reprezentati de catecolamine (doparnina) §i acidul gama aminobutiric (GABA),
ce sunt eliberati , de asemenea, in urma unui proees mediat de vezicule, dar eu anumite
particularitati, in sensul ca nu trec prin cascada de evenimente intracelulare care este
caraeteristica sintezei de proteine. Aeeasta categorie de hormoni poate fi recuperata dupa ce
 ".� �� -�
. -� .---

28 ENDOCRINOLOGIE

ace�ti a �i- au exercit at efectul bi ol ogic pri n rec apt are a i n ve ziculele g oale ram ase dupa
secre!ie , a�teptand un nou sem nal pentru a putea fi eliber ate .
A dou a m are cl asa de h ormoni e ste repre ze nt ata de cei a car or eliberare nu e ste
me di ata de ve zicule . E ste y orb a de h orm onii steroi zi ce au c a pu nc! de plec are i n si nteza
c ole ster olul (gluc oc ortic oizi , androgeni , e str ogeni, �i mi ner aloc ortic oi zi) �i eic osanoizii
(cl asa de h orm oni deri va!i di n aci zii gr a�i liberi) .

Sinteza hormonilor peptidici

eu excep ti a u nui numar mic de proteine c are su nt si nteti zate i n matrice a mit oc ondriala
sau in cl or opl aste (i n c azul pl antel or) , m are a majorit ate a protei nel or su nt si nteti zate de
catre celulele euc ari ote i n i nteri orul ribozomil or preze nti i n reticulul e ndopl asmatic rug os.
P atternul secret or al h orm onil or pepti dici e ste cel m ai bi ne i n!eles.
Proce sul i ncepe la ni velul reticulului e ndopl asm atic, u nde pr oteinele su nt bine plicaturate
�i m odific ate c oval e nt prin adaug are a u nor m olecule de c arb oh idr ati . Tr ansl oc ati a in
reticulul e ndopl asm atic al protei nel or i ncepe inca di n st adiul in c are ele su nt si nteti zate
l a ni vel rib ozom al . Alegere a drept ti nta a reticulului e ndopl asm atic nu e ste i ntamplat oare,
ci e ste c au zata de 0 m olecula- semnal at a§ ata l a c apatul 5' al A RMm , ce are trei dome nii .
D i ntre ace ste a u nul e ste hi drofob, diferit de l a u n h ormon pepti dic l a altul � i c are da
speci ficitate sem nalului ( vezi figur a 2) . S -a c onstat at ca hi drofobicitate a dome niului re specti v
e ste m ai imp ort anta decat sec ve nta de ami noaci zi in decl an� are a sem nalului.

5'

"�" I' ".w,1

>==_�____m� ,:_--��-:--n--� __

particula de recmlOa�t�re a sernualului

Lmnen RER

Pre-proltor mOll

RER
Sec\'cn!a ..emnal

Prohormon
Aparat Golgi

Granule
secretorii
� �C======�l cr:===·====�
hormon
biologic aeli\'

Figura 2 . Sillteza /lOrmonilor peptidici (dupa Nussey, Whitehead, 2001 )

 -- -- - -- - -��-

HORMONII. GENERALITATI 29

De proteina-semnal , parte integraUi a lanlului peptidic ce se sintetizeaza, se leaga

particula SRP (Signal Recognition Particle) , un complex ribonucleic format din �ase
polipeptide �i un mic fragment de ARN ce va ghida proteina nou sintetizata catre reticulul
endoplasmatic. Toate tesuturile secretorii contin importante cantitati de reticuli endo­
plasmatici rugo�i, vizibili in microscopie electronica .
Legarea proteinei nou sintetizate de SRP se face chiar ih timpul sintezei . SRP fac iliteaza
translocarea prin reticulul endoplasmatic intr-o tripla maniera : prin scaderea vitezei de
elongare a lantului proteic (prin aceasta facilitand interaqiunea lantului proteic cu lumenul
reticulului endoplasmatic), prin modificarea conformatiei lantului peptidic al hormonului
proteic ce se sintetizeaza (�i prin aceasta �i a afinitatii fala de reticulul endoplasmatic) �i
prin deschiderea canalelor aflate la jonqiunea dintre ribozom �i membrana reticulului
endoplasmatic prin care are loc translocatia.
Se presupune ca mai exista un sistem de translocare prin reticulul endoplasmatic
nemediat de SRP, intrucat persoanele care au mutatia acestei proteine nu par a fi afectate.
In ultimii ani au fost identificate noi proteine implicate in translocarea prin reticulul
endoplasmatic, denumite generic " translocon" , care sUnt ' se pare, 0 specie de aquaporine.
Odata intrata in lumenul reticulului endoplasmatic prin jonqiunea dintre ribozom �i
peretele reticulului endoplasmatic, jonctiunea se inchide, proteina intrata in lumen nemaiavand
cale de intoarcere .
Pe durata translocatiei prin reticulul endoplasmatic, proteinele sufera 0 serie de modificari
ce difera de la proteina la proteina, de la tesm la lesut §i de la specie la specie : indepartarea
secyentei-semnal . formarea de legaturi bisulfidice, adaugarea de carbohidrati . Aceste
modificari sunt realizate de ni�te molecule specializate, care se gasesc in membrana reticulului
endoplasmatic �i in lumenul acestuia, ce au diferite denumiri �i functii ( "chaperone " -
implicata in modificari conformaiionale, ,.dolichols " - implicata in procesul glicozilari i ,
"calnexinei" - c e controleaza maniera d e asamblare a hormonilor proteici, dispunerea mole­
culelor de glucoza de la capatul N terminal al lantului peptidic avand �i rol de semnal etc . ) .
D e aicL hormonii vor fi transportati de vezicule in aparatul Goigi (reteaua cis, reteaua
medial a §i re!eaua trans) . Reteaua trans Goigi este ultimul compartiment din interiorul
aparatului Goigi. care este strabiitut de veziculele ce contin hormonii. Veziculele vor fi
concentrate in aparatul Golgi in granule care in cisterna Golgi, prin agregare, vor deveni
granule secretorii mature. Granulele secretorii mature, in timpul secretiei active, vor fuziona
cu membrana celulara §i vor fi eliberate in spatiile perivasculare prin proces de exocitoza
sau vor fuziona cu lizozomii §i \'or fi degradate in perioada in care activitatea secretorie
este franata.
Capacitatea de depozitare a hormonilor sintetizati este limit ata §i este cauzata de
incapacitatea de incorporare intr-unul din cele trei mari compartimente de depozitare ale
organismului (lipidic, glucidic sau proteic) . 0 alternativa viabila a acestei deficiente 0
constituie incorporarea precursorilor. Spre exemplu, glanda tiroida contine rezerve pentru
doua saptamani sub forma de precursori ai hormonilor tiroidieni (tireoglobulina) , iar precursorii
vitaminei D sunt inmagazinati in cantitati importante in lipidele hepatice.
Odata eliberati , transportul hormonilor se realizeaza prin sange, limra §i lichide extra­
celulare, plasma fiind un diluant pasiv pentru majoritatea hormonilor peptidici §i a hormonilor
aminati, ceea ce explica timpul scurt de injumatatire (3 -7 minute) pentru majoritatea
peptidelor neglicozilate . Insolubilitatea in apa a hormonilor Ie asigura 0 durata mai mare
de viata. Pentru a putea circula in plasma, hormonii insolubili au nevoie de proteine de
30 ENDOCRINOLOGIE

transport. Complexul hormon-proteina de transport reprezinta �i 0 forma de depozitare

a hormonilor, intrucat, atat timp cat hormonul este legat de proteina de transport, el este
inactiv. Putem concluziona ca efectele hormonale depind de mai multi factori (ritm de
sinteza, rata de eliberare, concentratie plasmatica), dar �i de nivelele de proteine.

Principii de actiune a hormonilor

Hormonii i�i exercita efectele la nivelul celulelor-tinta prin intermediul receptorilor

specifici. Pentru hormonii hidrosolubili (peptide hipofizare, insulina, catecolarnine), receptorii
sunt situati la suprafata celulei �i se numesc receptori membranari. Pentru hormonii
liposolubili (hormoni tiroidieni, steroizi) , receptorii sunt situati fie la nivel citoplasmatic,
fie in nucleu �i se numesc receptori intracelulari (vezi figura 3) .

I Receptor hormonal I
I
I I
Superfamilia 1 Superfamilia 2
Reeeptori membranari Reeeptori intraeelulari

L
Grupul A Grupul B
Cuplati eu tirozin-kinaze Cuplati eu proteina G

I
I
Adenilat
Subgrupul I eiclaza l PLC
J
Reeeptori eu aetivitate TRR
tirozin-kinaziea intrinseea CRR Gn-RR
TSH TSH
Insulina FSH FSH
IGF- l Subgrupul II ACTH LH
Reeeptori ee reeruteaza PTH ADH
tirozin-kinaze ADH O xitocina
Cateeolamine Calcitonina
GH PTH
Prolaetina
Leptina

Clasa 1 Clasa 2
Citozolici Nuc1eari

steroizi vit. D
T:l

Figura 3 . Clasificarea receptori/or hormonali (dupa Westwood, 2005)

 HORMONII. GENERALITATI 31

Cele doua earaeteristiei de baza ale reeeptorilor sunt specijicitatea § i afinitatea creseute
pentru un anumit ligand. Coneentratia receptorilor poate varia, astfel cii 0 eelula poate
deveni mai mult sau mai pUlin sensibila la un anumit hormon. Sensibilitatea se poate
amplifiea prin ere§terea sintezei reeeptorilor §i seaderea degradarii acestora. Celulele pot
deveni rezistente ( "desensibilizate " ) pentru un hormon prin sciiderea numarului de reeeptori
sau internalizarea aeestora prin endoeitoza.

Receptorii membranari

Reeeptorii membranari se impart in doua eategorii :

- reeeptori euplali eu tirozin-kinaza ;

- reeeptori euplati eu proteina G §i aetivarea de serin-kinaze sau treonin-kinaze.

Indiferent de eategorie, exista 0 unitate strueturala a reeeptorilor de la suprafata eelulara,

aee§tia fiind alciituili din trei segmente :

- damenilll extracelular N-terminal, eu rol in reeunoa§terea §i legarea hormonilor ;

- regiunea transmembranara ( " ancora lipidiea"), extrem de variabila cii struetura ;
- dameniul intracelular C-terminal ( " regiunea efeetoare " ) , eu rol in initierea eascadei
de semnale intraeelulare, ee impliea adesea fosforilarea proteinelor §i raspunsul eelular
(vezi figura 4).

NH2

domeniu extrace1ular i-
-

domeniu intracelular

Figura 4. Reprezentarea schematica a structurii receptorului membranar

(dupa Westwood, 2005)
32 ENDOCRINOLOGIE

Fosforilarea p roteinelor

Proteine precum serina, treonina, tirozina prezinta 0 grupare OH (hidroxil) ce poate

fi inlocuita cu 0 grupare fosfat de la ATP, prin intermediul unor enzime numite protein-kinaze.
Din aceasta reactie rezulta energie ce determina modificari conformationale in structura
proteinelor fosforilate.
Fosforilarea este un proces reversibil, proteinele putand fi defosforilate prin intermediul
unor enzime numite fosfataze.

Receptori cup/ali cu tirozin-kinaza

I. Reeeptori eu aetivitate tirozin-kinaziea intrinseea

Din aceasta categorie fac parte receptorii pentru insulina, IGF- l (insulin growth/actor) ,
EGF (epidermal growth/actor) , FGF (fibroblast growth/actor) , denumiti generic receptori
pentru factorii de cre�tere.
Cuplarea hormon-receptor determina activarea tirozin-kinazei localizate la nivelul
domeniului intracitoplasmatic al receptorului. Receptorul insulinic este cel mai studiat
din aceasta categorie. Acesta are 0 structura heterotetramerica cu doua subunitati a extra­
celulare �i doua subunitati � ce reprezinta domeniul transmembranar �i intracelular, unite
prin punti bisulfidice. Legarea insulinei de subunitatea a determina autofosforilarea rezi­
duurilor de tirozina de la nivelul subunitatii � �i activarea unei cascade enzimatice (peste
50 de enzime) ce are ca rezultat raspunsul celular (sinteza de proteine, transportul celular
etc. ).

II. Reeeptori asociati eu tirozin-kinaza citoplasmatica

Din aceasta categorie fac parte receptorii pentru GH, P R L , leptina, interleukine
(superfamilia receptorilor pentru citokine). Exista 0 similaritate structurala cu receptorii
din prima categorie, dar tirozin-kinaza nu este parte integrama a receplOrului. Cuplarea
hormon-receptor determina modificari conformationale la nivelul receptorului ce vor
permite recrutarea tirozin-kinazei citoplasmatice, activarea acesreia �i fosforilarea proteica
secundara.
o particularitate a receptorului pentru GH este faptul ca acesta formeaza un complex
dimeric cu doua molecule de receptor. De asemenea, domeniul exrracelular al acestui
receptor poate fi clivat de enzime numite metaloproteaze, formand GHBP(growth hormone
binding protein), cu afinitate crescuta pentru GH. Nivelul seric de GHBP aproximeaza
expresia receptorului pentru GH (de exemplu, 70-80 % dintre pacientii cu nanism Laron
au nivele nedetectabile de GHBP).

Receptori cup/ali cu proteina G

Aceasta categorie de receptori are 0 varietate foarte mare de liganzi, astfel ca, pe
langa traducerea semnalelor hormonale, mediaza �i raspunsul celular pentru neurotrans­
mitatori, prostaglandine, leucotriene, ioni �i stimuli senzoriali precum mirosul, gustul �i
lumina.
Cuplarea hormon-receptor determina recrutarea de proteine G (guanina) intracelulare,
activarea enzimatica �i generarea de mesageri secundari (cAMP, inozitol trifosfat-IP 3) ce
vor activa, la randul lor, protein-kinaze distincte intracitoplasmatice.
 HORMONII. GENERALITArr 33

De�i structura este comuna cu a celorlalti receptori membranari, caracteristica este

regiunea transmembranara complexa elicoidala cu �apte brate, formand bucle intra- �i

�
extracelulare (vezi figura 5 ) .

NH2 C

�
Domeniul
extraCelU
y� __
f _
1\
__
�
_
� ___--_

Domeniul •

: :::::
. . .
: : transmembranar :

Domeniul
intracelular

COOH c::=---------
Figura 5 . Reprezentarea schematica a structurii receptori/or cuplaJi cu proteina G
(dupa Westwood, 2005)

Proteina G are 0 structura heterotrimerica cu trei subunitati : a, � �i y. Activarea

proteinei G induce modificari conformationale la nivelul subunitatii a, cu inlocuirea GDP
(guanozin difosfat) cu GTP (guanozin trifosfat) �i desprinderea subunitatii a de receptor
§i de dimerul �y . Subunitatile a pot fi impartite in Gas/i ce activeaza, respectiv inhiba
adenilat ciclaza (AC) �i Gq ce activeaza fosfolipaza C (PLC ) . Subunitatea �y activeaza la
randul ei canale ionice sau protein-kinaze . Astfel se explica marea diversitate de semnale
intracelulare ca rezultat al activarii proteinei G.

Mesageri secunzi

Activarea AC de catre Gas catalizeaza conversia ATP in cAMP, cu activarea in continuare

a protein-kinazei A (PKA) �i fosforilarea de serine �i treonine .

ATP
•
Gas � AC
•
cAMP � PKA
Activarea PLC de catre Gq determina hidroliza fosfatidil inozitol difosfatului (PIP2) in
diacil glicerol (DAG) §i inozitol trifosfat (IP 3) ' DAG recruteaza 0 alta protein-kinaza,
34 ENDOCRINOLOGIE

numita protein-kinaza C (PKC), care in prezenta calciului fosforileaza 0 mare varietate de

proteine l?i peptide. IF 3 difuzeaza in citoplasma l?i se leaga de receptori la nivelul reticulului
endoplasmic, determinand mobilizarea calciului l?i crel?terea rapida a concentratiei calciului
intracitoplasmatic. Alaturi de PKC, aceasta crel?tere a calciului intracelular activeaza
protein-kinaza calmodulina l?i fosfolipaza Az (PLAz). PLAz catalizeaza sinteza de acid
arahidonic din fosfolipide, cu generarea de activatori tisulari locali numiti generic eicosanoizi
(prostaglandine, leucotriene, tromboxani).

PIP2
Gq ,. PLC 't
DAG � PKC � fosforilare proteidi

!
IP3 � CA2 � PLA2
fo sfolipide

.aCI·d arah'dI omc. ---. . .

.
\
---"-.-- elcosanolzl

calrnodulina � fosforilare proteidi

Receptorii intracel u l ari

Sunt receptori pentru hormonii liposolubili (glucocorticoizi, mineralocorticoizi, sexoizi,

_lormoni tiroidieni, acid retinoic l?i vitamina D). Acel?ti receptori actioneaza ca factori
reglatori ai transcriptiei genice. Din punct de vedere structural, receptorul este alcatuit
din trei regiuni majore :

- domeniul de legare pentru hormon (C-terminal) ;

- domeniul de leg are pentru ADN ;
- domeniul N-terminal cu rol de factor activator al transcriptiei.

Exista doua clase majore de receptori intracelulari :

- citoplasmatici (pentru hormonii adrenali �i gonadali) ;

- nucleari (pentru hormonii tiroidieni, vitamina D �i acid retinoic).

Receptorul este asociat cu molecule inhibitorii (proteinele de �oc termic) ce ascund

situsul de legare pentru ADN. Cuplarea hormon-receptor determina disocierea moleculelor
inhibitorii �i expunerea domeniului de legare pentru ADN. Urmeaza translocatia complexului
horman-receptor in nucleu, unde se produc modificari conformationale ce permit legarea
la ADN, transcriptia genica �i sinteza ARNm. Translatia se realizeaza in ribozomii de la
nivelul reticulului endoplasmatic, consecinta fiind sinteza proteica.
 HORMON!!. GENERALITAT! 35

Mecanisme de reglare

Reglarea sistemului endocrin se realizeaza la nivel de producere �i la nivel de receptor

tisular.
Reglarea la nivel de producere are loc prinJeedback (retrocontrol), bioritm �i influen/G
neurogenii .

Hipotalamus .--

I I
Buclll
seurta de Neurohormon
feedback +-

�
1 Hipofiza 1£
-

GH/PRL

Feedbaek
Glande
Pancreas,
I BueHi
lunga de
Hormoni feedback
paratiroide tropi

•
Glande
r glucoza periferiee
Ca2 + +

I
t Hormonii tiroidieni
Hormonii steroizi

Figura 6. Mecanismul de reglare prill feedback (dupl1 Nussey, Whitehead, 2001)

Feedbackul poate fi pozitiv (cre�terea de catre estradiol a nivelului de FSH , dar mai
ales de LH) sau negativ (cre�terea cortizolului inhiba ACTH) (vezi figura 6) .
Bioritmurile honnonale sunt innascute, dar sufera 0 sincronizare sub influenta factorilor
de mediu .
Bioritmurile sunt ultradiene (periodicitate de minute-ore : secretia gonadotrofinelor) ,
circadiene (periodicitate pe 24 de ore : secretia cortizolica) , trigintane (repetabile la
aprox. 30 de zile : ovulatia) , circumanuale.
Reglarea neurogenii este asiguraili de " traductori neuroendocrini" (hipotalamus, medulo­
suprarenala, pineala, pancreas) . Se asigura 0 reglare in cascada, centrii superiori de
control folosind cantitati mult mai mici de hormoni decat eel ce reprezinta raspunsul
periferic al glandelor-tinta. Reglarea la nivel tisular se face prin modificarea sensibilitatii
in sens negativ (reductiv) sau pozitiv (amplificat) . Se vorbe�te de down regulation �i,
respectiv, de up regulation . Exista �i mecanisme de reglare intrareceptor : proteina G din
unii receptori membranari are 0 fonna Gs stimulatoare �i una Gi inhibitoare.
Reglarea postreceptor este in relalie cu activitatea proteinkinazelor �i fosforilarea
proteica.
36 ENDOCRINOLOGIE

Alte mecanisme indud legarea de proteine transportoare �i in acest fel variatia fraqiilor
libere ale hormonilor, precum �i degradarea acestora �i, prin aceasta, moditicarea concentratiei
in sange.
Starile patologice reprezinta de fapt 0 stare de hipofunctie sau hiperfunctie, de deficit
sau exces hormonal , cauzate de un dezechilibru al sistemului la nivelul uneia sau mai
multor verigi ale acestuia.

Degradare �i turnover

Degradarea hormonilor se poate realiza la nivelul tesuturilor-tinta sau in afara acestora

(ticat, rinichi) . Hormonii peptidici sunt degradati de proteaze, de obicei la nivelul tesu­
turilor-tinta, iar cei steroizi �i tiroidieni sunt degradati prin deiodare, dezaminare �i
deconjugare (hormonii tiroidieni) �i prin hidroxilare �i transformare in glucuronati �i
sulfoderivati (hormonii steroizi) , conjugatii biliari de la nivelul tractului digestiv putand
fi hidroxilati �i reabsorbiti in circulatie.