HIPOFIZA

Bud Alisia

Moldovan Luca
ȘTIAȚI CĂ:

În corpul uman
există trei tipuri de glande:
 Hipofiză-Glandă pituitară-Creier endocrin.

 Hipofiza (glanda pituitară ) este o glandă

endocrină cu structură complexă având rol de

reglare a altor glande endocrine, de aceea este

numită si ,,creier endocrin’’.

 Este cea mai importantă glandă endocrina

datorită legăturilor sale cu sistemul nervos (cu

hipotalamusul) și cu celelalte glande endocrine.

 Hipofiza are mărimea unui bob de fasole, cu

greutatea de 0,5–0,8 g.
Localizare și
Hipofiza este situata sub
structură hipotalamus, de care este
suspendata printr-o mica tija, tija
pituitara (sau hipofizara).
Deasupra si in fata hipofizei se
găsește chiasma optică,
continând fibrele nervoase venite
de la cele două retine.

Din punct de vedere fiziologic,

glanda hipofiză este împărțită în
două porțiuni distincte: hipofiza
anterioară, denumită și
adenohipofiză și hipofiza
posterioară, denumită și
neurohipofiză. 
Conformație externă
Hipofiza prezintă o capsulă fibroasă externă,
alcătuită din țesut conjunctiv lamelar, care
aderă de cortul hipofizei și de pereții șeii
turcești.  
Hipofiza este împărțită în trei lobi: lobul
anterior, lobul intermediar și lobul posterior.  
La om, lobul intermediar este redus în
dimensiuni.
În schimb, la vertebratele inferioare, în
special la pești și amfibieni, lobul intermediar
este considerat un centru major de integrare
neuroendocrină. 
În general, lobul intermediar nu este bine
dezvoltat la tetrapode și este complet absent
la păsări.
Conformație internă
Lobul anterior sau adenohipofiza este
constituit din trei porțiuni:
 porțiunea distală (pars distalis), cea mai
voluminoasă,
 porțiunea tuberală (pars tuberalis)
 porțiunea intermediară (pars intermedia).
 
Toate trei derivă din punga Rathke, un
diverticul ectodermal al cavității bucale
primitive (stomodeum).  
Adenohipofiza prezintă o prelungire
ascendentă pe fața anterioară a glandei, sub
denumirea de prelungire limbiformă.
 ADENOHIPOFIZA Hormonii hipofizei anterioare sunt:
Hipofiza anterioară secretă șase hormoni
foarte importanți și mulți alții mai puțin
 hormonul de creștere
importanți, iar hipofiza posterioară secretă doi (somatotropina,  STH sau GH);
hormoni importanți.
 hormonul tireotrop (TSH);
 hormonul
adrenocorticotrop (corticotropina, A
CTH)
 hormonii gonadotropi reprezentati
de:
hormonul foliculostimulant (FSH);
hormonul luteinizant; (LH)  
 prolactina (LTH, PRL).
  Hormonul de crestere (STH), este hormon peptidic,
format din 200-400 aminoacizi, cu  mare specificitate
(administrat la alta specie induce sinteza anticorpi anti-
STH). Are ca celule tintă toate celulele corpului, dar mai
HORMONUL DE ales tesutul cartilaginos si muscular.
CREȘTERE (STH)  STH prezinta doua categorii de actiuni fiziologice:
a) actiuni metabolice
b) actiuni sistemice, consecinte ale actiunilor metabolice.
 Secretia de STH este sustinuta de somatomedine (IGF).
Acestea sunt sintetizate in ficat si au efectele STH-ului.
Secretia de STH este inhibata de somatostatina secretata
de hipotalamus, pancreas si mucoasa intestinului subtire.
 Hipersecretia de STH produce, la tineret gigantism, iar la
adulți, acromegalie(cresterea exagerata a mandibulei, a
nasului, a urechilor, hipertrofia organelor interne).
 Hiposecretia de STH determina nanismul hipofizar
(piticismul hipofizar).
 Hormonul adrenocorticotrop
(ACTH)

 Hormonul adrenocorticotrop
 Alte efecte ale ACTH sunt mobilizarea acizilor
(ACTH) este un hormon peptidic
grași neesterificati din depozite si cresterea
alcatuit din 39 de aminoacizi cu
cetonemiei, are efect hiperglicemiant prin
specificitate redusa.
gluconeogeneaza din aminoacizi glucoformatori,
 Are ca organ țintă corticosuprarenala, in metabolismul proteic are efect catabolizant.
stimulând secreția zonelor reticulată și
 Actioneaza direct si indirect asupra
fasciculată ale acesteia; de asemenea,
metabolismului hidromineral, determinand
stimulează secreția de hormoni
retentia de Na+ si apa.
glucocorticosteroizi, stimulează
permeabilitatea celulelor din zonele
fasciculată și reticulată pentru
colesterol, glucoza si vitamina C și
stimulează steroidogeneza.
  Hormonul tireotrop (TSH, tireostimulina, tiroetrofina)
are ca organ tinta foliculii tiroidieni stimulând sinteza și
secreția de hormoni tiroidieni iodați. Efectele sale
Hormonul tireotrop (TSH) primare asigură dezvoltarea și funcția secretoare a
glandei tiroide, efectele secundare sunt produse de
hormonii tiroidieni eliberați în circulația sangvină sub
influenta TSH.
 Reglarea secretiei de TSH se face prin trei mecanisme:
 -expunerea organismului la frig, stresul, traumatismele,
hipoxia induc secretia de TSH-RH, hormon hipotalamic
de eliberare a TSH;
 TSH eliberat în circulație determină creșterea
concentrației sanguine a hormonilor tiroidieni iodați
care vor inhiba secreția de TSH-RH (feed-back negativ
lung); nivelul sangvin ridicat de TSH inhibă secreția
hipotalamică de TSH-RH (feed-back negativ scurt).
 Hiposecreția de TSH determină hipotiroidism;
hipersecreția de TSH conduce la hipertiroidism.
Hormonul foliculostimulant
(FSH, prolan A)

Hormonul foliculostimulant (FSH,

prolan A)  actionează asupra ovarului,
determinând creșterea foliculară și a
testiculului, stimulând dezvoltarea
tubilor seminiferi și spermatogeneza.
Secretia de FSH este controlata de
hipotalamus.
Hormonul luteinizant (LH la
femela, ICSH la mascul).
 LH determina maturarea foliculilor de Graaf,
dehiscența si formarea corpului galben. Impreună
cu FSH, stimulează secreția de estrogeni și
dezvoltarea celulelor interstițiale ale ovarului.
 ICSH stimuleaza activitatea glandei interstitiale
(secretia de androgeni), dezvoltarea prostatei si a
veziculelor seminale.
 La păsări, ICSH controlează pigmentația
penajului.
  Secreția de LH este controlată de hipotalamus dar
și de nivelul hormonilor sexuali aflați în circulație.
Prolactina (LTH, hormonul
luteotrop, hormonul lactogen,
mamotrofina) 

Prolactina (LTH, hormonul luteotrop,

hormonul lactogen, mamotrofina) este
hormon de natură glicoproteică a cărui
secreție este reglată de către hipotalamus prin
factori de eliberare (PRF) și de inhibare (PIF).
LTH stimulează maturarea corpului galben și
producerea de progesteron, la femele
stimulează dezvoltarea glandei mamare și
producția de lapte, declanșează instinctele
materne.
LOBUL
INTERMEDIAR
Lobul intermediar este mai dezvoltat la
vertebratele inferioare (pesti, amfibieni,
reptile) si mai putin dezvoltat la mamifere; la
pasari lobul intermediar lipseste.
Au fost identificati doi hormoni melanotropi
– MSH1 si MSH2, cu rol in stimularea
activitatii celulelor cutanate melanofore la
reptile si amfibieni.
La animalele domestice rolul acestor hormoni
nu este cunoscut.
NEUROHIPOFIZA
(posterohipofiza)
Neurohipofiza , sau hipofiza posterioară ,
corespunde porțiunii posterioare a hipofizei
 (adăpostită în sella turcică și, prin urmare,
separată de restul cavității craniene).
Neurohipofiza, deși inclusă în hipofiză
împreună cu adenohipofiza , sau hipofiza
anterioară, este adesea menționată ca o
anexă a sistemului nervos central mai
degrabă decât o glandă reală, deoarece este
compusă în principal din axoni proveniți din
nucleii supraoptici și paraventriculari,
aparținând hipotalamusului .
Neurohipofiza constă într-o proiecție a axonilor neuronali care
Funcția principală a neurohipofizei este de a se extind de la nucleul supraoptic la nucleii paraventriculari ai
elibera hormonul antidiuretic (ADH sau  hipotalamusului. Axonii eliberează hormoni peptidici în fluxul
vasopresină sau adiuretină) și oxitocina , capilar. În plus, neurohipofiza conține pituicite , celule gliale
sintetizată de hipotalamus, în fluxul sanguin. asemănătoare astrocitelor .
În acest sens, neurohipofiza diferă de  Subdiviziunea neurohipofizei:
• Porțiune nervoasă care este lobul posterior al neurohipofizei,
adenohipofiza , care se caracterizează prin
unde sunt depozitate oxitocina și vasopresina .
producția și secreția autonomă a diferiților
• Peduncul infundibular
hormoni. • Eminenta mediana