Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila Bucuresti

Realizatori: Lichiardopol Alexandru Paslaru Alexandru - Catalin

ANATOMIE Hipofiza (glanda pituitara) este o glanda endocrina localizata la baza encefalului, posterior de chiasma optica, ntr-o depresiune a osului sfenoid numita sella turcica (seaua turceasca). Este acoperita de o capsula de tesut conjuctiv (din dura mater) numita diafragma selara, care este penetrata doar de tija pituitara. Greutate: 500 mg Dimensiuni: forma rotunjita, diametru 1-1,3 cm. Prezinta numeroase conexiuni functionale cu hipotalamusul, de care este legat prin tija pituitara. Hipofiza este organizata n 2 structuri: 1. hipofiza anterioara (adenohipofiza) - cu originea ntr-o evaginare a stomodeumului primitiv = recesul hipofizar = punga lui Rathke, alcatuita din: a. lob anterior (75%) b. lob intermediar (1%) c. lob tuberal 2. hipofiza posterioara (neurohipofiza) - cu origine ntr-o invaginare a planseului diencefalului, alcatuita din: a. lob posterior b. tija pituitara c. eminenta mediana

VASCULARIZATIE Vascularizatia arteriala este data de arterele hipofizare - superioara si inferioara - ramuri ale ACI (artera carotida interna). La nivelul hipofizei anterioare se realizaza 2 sisteme porte: >unul lung: artera hipofizara superioara da la jonctiunea HT-HF o ramura anterioara si una posterioara, care se capilarizeaza si formeaza plexul capilar primar al sistemului port lung; acesta se continua cu venele portale lungi de-a lungul tijei hipofizare si se recapilarizeaza la nivelul adenohipofizei n plexul capilar secundar adenohipofizar, care dreneaza apoi n venele hipofizare >unul scurt: artera hipofizara superioara mai da si o ramura trabeculara care se anastomozeaza cu o ramura din artera hipofizara inferioara, se capilarizeaza si formeaza plexul capilar primar al sistemului port scurt; acesta se continua cu venele portale scurte si se recapilarizeaza la nivelul adenohipofizei n plexul capilar secundar adenohipofizar, care dreneaza apoi n venele hipofizare Sistemul port hipofizar a fost descris de Grigore T. Popa si de Unna Fielding. Fluxul sangvin n acest sistem este bidirectional are un important rol functional: o n sens descendent - se face transportul hormonilor hipofizari o n sens ascendent - se creaza o bucla scurta de feedback ntre concentratia hormonilor hipofizari si concentratia hormonilor tropi hipotalamici Artera hipofizara superioara se distribuie tijei pituitare, eminentei mediane, lobului anterior si lobului intermediar. Artera hipofizara inferioara se distribuie lobului posterior, unde formeaza un plex capilar cu dispozitie n palisada. Drenajul venos se face prin intermediul venelor hipofizare n sinusurile venoase ale durei mater.

EMBRIOLOGIE
Epiteliul ectodermal de pe plafonul faringelui formeaza prin evaginare recesul hipofizar sau Punga lui Rathke, care vine in contact cu ectodermul de dezvoltare al creierului. Punga lui Rathke a fost denumita dupa anatomistul si embriologul german Martin Heinrich Rathke. Aceasta va forma adenohipofiza, partea posterioara avand origine neuroectodermala dintr-o invaginare a planseului diencefalului.

HISTOLOGIE Urmarind organizarea anatomica, si din punct de vedere histologic se pot descrie 2 componente ale hipofizei: o adenohipofiza - cu structura glandulara o neurohipofiza - cu structura nervoasa 1. Adenohipofiza 1.A) Lobul anterior: Celulele sunt organizate n cuiburi sau cordoane si printre ele se gasesc capilare sinusoide o exista mai multe tipuri celulare, n functie de imunocitochimie, tinctorialitate si prezenta sau absenta componentei glucidice: i) celule granulare: > somatotrope: acidofile, PAS (-), contin granule de 400 nm, reprezinta 50% din total, sintetizeaza STH (hormonul somatotrop, hormonul de crestere, GH growth hormone) > lactotrope: acidofile, PAS (-), contin granule de 600 nm, reprezinta 15% din total, sintetizeaza PRL (prolactina) > corticotrope: bazofile, PAS (+), contin granule de 200 nm, reprezinta 20% din total, sintetizeaza ACTH (si alte glicoproteine avnd ca precursor comun POMC - proopiomelanocortina: MSH, b lipotropina, endorfine, enkefaline) > tireotrope: bazofile, PAS (+), contin granule de 100 nm, reprezinta 5% din total, sintetizeaza TSH > gonadotrope: bazofile, PAS (+), 10%, sintetizeaza FSH (hormonul foliculostimulant) si LH (hormonul luteinizant, ICSH interstitial cell stimulating hormone) *** STH si PRL sunt peptide, deci PAS (-), iar ACTH, POMC, TSH si GnRH sunt glicoproteine si deci PAS (+) ii) celule agranulare > foliculostelate: bazofile > stem: celule cromofobe (nu fixeaza colorantul) 1.B) Lobul intermediar: o este separat de lobul anterior prin fanta Rathke si este alipit de lobul posterior (fenomen de ntrepatrundere a celulelor lobului intermediar cu cele ale lobului posterior numit infiltrare bazofila). o celulele sunt organizate n cordoane sau foliculi cu coloid (vestigii embriologice)
5

o exista 2 tipuri celulare: bazofile si cromofobe o sintetizeaza fractiuni ale POMC 1.C) Lobul tuberal: o este ca o lama fina ce nconjoara tija pituitara o celulele sunt organizate n cuiburi/cordone si sunt majoritar bazofile o secreta gonadotropine si ACTH 2. Neurohipofiza: 2.A) Lobul posterior: o prezinta axonii neuronilor magnocelulari si fibre catecolaminergice o celulele de la acest nivel se numesc pituicite si datorita continutului ridicat n lizozomi, au rol n fagocitoza o ntre celule se gasesc capilare fenestrate 2.B) Tija pituitara: o alcatuita din tracturi nervoase (supraoptico-hipofizar si paraventriculo-hipofizar) 2.C) Eminenta mediana: o organizata n 3 straturi: > stratul ependimar, n raport cu ventriculul III, alcatuit din tanicite > stratul mijlociu, alcatuit din fibre nervoase > stratul palisadic, alcatuit dintr-un plex capilar cu dispozitie n palisada

Fiziologie Hipofiza are rol dublu: sinteza de hormoni tropi (TSH, STH, ACTH, FSH, LH) si depozitare de ADH si oxitocina. Hormonii adenohipofizari: o STH (hormonul somatotrop, GH - growth hormone, hormonul de crestere) Este un polipeptid alcatuit din 191 aa, GM = 22 kDa Are un pattern de eliberare circadian: secretia este maxima n primele 2 ore de somn profund Majoritatea efectelor STH sunt mediate de somatomedine - IGF (insulin-like growth factors) - proteine al caror efect metabolic este similar cel al insulinei. Cea mai importanta este somatomedina C (IGF-1). STH, PRL, T3 si insulina stimuleaza sinteza de IGF, iar cortizolul si estrogenii o inhiba. Efecte: - stimuleaza cresterea si dezvoltarea celulara si tisulara - stimuleaza cresterea osoasa si a masei musculare - creste anabolismul si scade catabolismul proteic, creste glicemia, creste lipoliza - stimuleaza eritropoeza si secretia lacatata - antagonizeaza efectele insulinei pe metabolismul glucidic si lipidic si favorizeaza efectele insulinei pe metabolismul proteic Reglarea secretiei: - secretia este stimulata de inanitie, hipoglicemie, concentratie scazuta de acizi grasi liberi n snge, efort, stress, traumatisme. - hormoni care stimuleaza secretia STH: testosteron, catecolamine, estrogeni, GH-RH, ACTH - hormoni care inhiba secretia STH: SS, progesteron, cortizol, somatomedine - reglarea se face si prin bucle de feedback cu hormonii eliberatori/inhibitori hipotalamici o PRL (prolactina) Este un polipeptid (198 aa) care are o secretie bazala redusa; concentratia sa creste progresiv n timpul sarcinii si scade n primele 15 zile postpartum; n perioada alaptarii secretia sa este stimulata de supt. Efecte: - asigura dezvoltarea glandei mamare la persoanele de sex feminin - stimuleaza secretia lactata
7

Reglarea secretiei: - de catre hipotalamus: PRL-IH = dopamina, cu efect inhibitor asupra secretiei de PRL - prin mecanism nervos reflex, n urma unor stimuli precum suptul sau activitatea sexuala. - estrogenii (+) PRL, progesteronul (-) PRL o TSH (tireotropina, hormonul tireotrop) Este o glicoproteina alcatuita din 2 subunitati: a (89 aa) si (112 aa) Mecanismul de actiune este unul AMPc dependent. Efecte: stimuleaza sinteza si secretia hormonilor tiroidieni, creste metabolismul si perfuzia tiroidiana. Regleaza pompa simport Na/I prin care este captat iodul n tireocit, stimuleaza iodarea resturilor de tirozina din tireoglobulina. Are si efect lipolitic. Reglarea secretiei: - prin TRH - prin feedback(-), n functie de concentratia plasmatica a hormonilor tiroidieni - n functie de temperatura mediului extern: la frig creste eliberarea de TSH => creste sinteza de hormoni tiroidieni care participa la termogeneza; la cald, invers. - stressul => determina cresterea TSH prin eliberarea de TRH ca urmare a stimularii hipotalamice - endorfinele, enkefalinele, SS (-) TSH, noradrenalina, estrogenii (+) TSH o ACTH (corticotropina, hormonul corticotrop) Este sintetizat n adenoHF, avnd ca efect reglarea secretiei corticosuprarenalei (CSR) Provine dintr-un precursor mare: POMC proopiomelacocortina Rolul principal este acela se a stimula eliberarea de glucocorticoizi (GC) din zona fasciculata a CSR si secundar de a creste eliberarea de hormoni sexuali si aldosteron din zona reticulata, respectiv glomerulara a CSR Are de asemenea efect lipolitic si creste pigmentarea tegumentelor (prin fractiunea MSH a POMC; de aceea n insuficienta corticosuprarenaliana primara=boala Addison, concentratia scazuta de hormoni corticosuprarenalieni duce la stimularea sintezei de ACTH si implicit se vor produce si alte subunitati ale POMC - MSH, care stimuleaza melanogeneza) Reglarea secretiei: - prin feedback (-), n functie de concentratia hormonilor corticosuprarenalieni (n principal GC) - prin secretie de CRH - secretia de ACTH prezinta acelasi pattern circadian ca si cea a GC: este maxima dimineata, ntre 6 si 10 Mecanismul de actiune este unul AMPc dependent
8

o FSH (hormonul foliculostimulant), LH ICSH (hormonul luteinizant) - gonadotropinele Sunt glicoproteine alcatuite din 2 subunitati: a (89 aa), comuna att pentru FSH ct si pentru LH (comuna de astfel pentru toti hormonii glicoproteici adenohipofizari) si , cu 112 aa pentru FSH si 115 aa pentru LH. Sinteza lor este maxima la pubertate Reglarea secretiei: prin buclele de feedback ntre concentratia hormonilor sexuali, concentratia de FSH/LH si de Gn-RH Cortizolul, PRL (-) gonadotropinele, melatonina (+) gonadotropinele Tumori Hipofizare: Adenoame benigne - sunt tumori care nu sunt cancere. Ele au o rata de crestere foarte lenta si nu au capacitatea de a metastaza (de a se extinde, prin torentul sangvin, limfatic sau prin contiguitate directa, in alte parti ale organismului, la distanta de locul neoplaziei initiale). Adenoame hipofizare invazive - sunt tumori care au capacitate de extindere si invazie in special la nivelul oaselor craniene sau sinusurilor localizate inferior de hipofiza. Carcinoame hipofizare - sunt tumori maligne (cancere). Acestea sunt procese care se extind in sistemul nervos central (creier si maduva spinarii) sau in afara acestuia. Foarte putine din tumorile hipofizare sunt insa neoplazii. Aceasta clasificare a tinut cont de comportamentul biologic al adenoamelor si de evolutia lor, si este la momentul actual unanim acceptata de catre specialistii in domeniu. Majoritatea tumorilor sunt insa adenoame (prevalenta loreste de peste 17%) si doar o mica parte din ele sunt simptomatice.Adenoamele invazive (35% din neoplasmele hipofizare) pot invada duramater, oasele craniului sausinusul sfenoid. Din totalitatea tumorilor pituitare, carcinoamele reprezinta doar 0.1- 0.2%. 1. Metode Anatomice: - Radiografie de craniu (profil) pentru vizualizarea peretilor ososi ai fosei pituitare, pentru masurarea diametrelor acesteia si apoi pentru a putea clasifica adenoamele. - Pneumoencefalografia fractionata dirijata - este o metoda mai complicata prin care se vizualizeaza cantitatea de aer care va disloca lichidul cefalorahidian din spatiul de deasupra sellei turcica. - Angiografia de artera carotida - nu este o investigatie realizata de rutina in cadrul analizelor paraclinice ale tumorilor hipofizare, ci doar daca sunt suspectate leziuni vasculare. - Politomografia - reprezinta o metoda speciala de tomografie prin care se realizeaza imagini detaliate (prin sectiuni plane consecutive) ale unor structuri greu accesibile, utilizand un aparat special, capabil de a efectua miscari complexe. -CT (computer tomografie) - metoda moderna prin care se pot realiza sectiuni la 3 mm distanta. Are multe avantaje: vizualizarea structurilor din jurul adenomului, a integritatii capsulei si peretilor ososi ai fosei si ai caracterului invaziv.
9

-RMN (rezonanta imagistica nucleara) - este chiar mai utila decat CT deoarece poate diferentia foarte exact structurile osoase de partile moi (in functie de continutul in apa al acestora) -PET (tomografia computerizata cu emisie de pozitroni) permite diferentierea tesuturilor normale de cel patologice in functie de metabolism. 2. Metode Histologice: examinari la microscopul optic, microscopul electronic, imunocitochimice - Tinctoriale - in functie de coloratie sunt cromofobe si cromofile (insa utilitatea clinica este destul de redusa). - Imunohistochimice - in functie de hormonul pe care il produce tumora. Astfel, majoritatea se pare ca sunt adenoame cromofobe, secretante de prolactina, iar restul sunt tumori acidofile (15%) si bazofile (15%) acestea fiind doar rar exprimate clinic. In peste 20% din adenoame insa nu au putut fi identificati hormoni secretanti, iar intr-un alt procent semnificativ s-a determinat ca exista numeroase tumori secretante de mai multi hormoni. Datele obtinute la imunocitochimie se coreleaza in majoritatea cazurilor cu cele obtinute la analiza concentratiei serice a hormonilor. - Criterii ultrastructurale - confirma daca leziunea observata are caracter functional sau nu, caracterizandu-le in functie de gradul de diferentiere ale celulelor care alcatuiesc in mod normal hipofiza. C. Criterii functionale - sunt utilizate pentru a defini tumorile in functie de activitatea lor endocrina. Cel mai frecvent endocrinologii utilizeaza aceste criterii pentru a clasifica functional adenoamele pituitare corespunzator activitatii secretorii in vivo. Cel mai adesea adenoamele sunt secretorii (peste 90% din cazuri), iar in ordinea frecventei, hormonii secretati sunt: prolactina (40%), ACTH (hormonal adenocorticotrof), GH (hormonul de crestere), LH(hormonul luteinizant), TSH (hormonul tirostimulant). Totusi, peste 30-35% din adenoamele functionale sunt inactive si devin macroadenoame (cel mai frecevnt tip de macroadenoame). Utilizand criteriile functionale, adenoamele functionale se impart in: - Prolactionoame: cel mai frecvent tip de tumora, care secreta prolactina, determinand hiperprolactinemie (alaturi de un tablou clinic special) - Adenoame secretante de ACTH (corticotrofe) care asociaza boala Cushing (si sindrom Nelson ca o complicatie a unui tratament incomplet) - Adenoame secretante de GH (somatotrofe), care clinic sunt exprimate prin acromegalie sau gigantism - Adenoame tirotrofe - secretante de TSH (sunt insa cele mai rare tipuri de adenoame hipofizare) - Adenoamele gonadotrofe - sunt adesea frecvente in cadrul adenoamelor nefunctionale.

10

Dereglari ale secretiei: Nanismul hipofizar:


Nedezvoltarea staturala este de obicei consecinta secretiei insuficiente de hormon somatotrop. Deficitul de hormon de crestere este determinat de leziuni tumo-rale sau netumorale. Din prima categorie fac parte chisturi sau tumori situate n hipofiza sau n afara ei, cum este cazul craniofaringiomului, care nsoteste frecvent nanismul. Tumorile hipofizare perturbeaza cresterea, dar pot produce si alte manifestari: diabet insipid, obezitate, tulburari vizuale. n cea de-a doua categorie sunt cuprinse leziunile netumorale, inflamatorii, ale hipofizei (encefalite, meningoencefalite) si bolile degenerative ale sistemului nervos. n afara categoriilor mentionate, mai exista un al treilea grup -acela al nanismelor idiopatice, denumite astfel deaorece mijloacele de investigare nu reusesc sa descopere cauza. Simptome: In general, copiii cu nanism au o greutate normala la nastere. Dupa vrsta de 1 an, cresterea ncetineste, copilul ramnnd mereu n urma celor de aceeasi vrsta. naltimea definitiva nu depaseste 1,20 sau 1,50 m. Diferitele segmente ale corpului se dezvolta armonios, proportional. Ceeea ce atrage n mod deosebit atentia este gracilitatea acestora. Capul este mic; la fel si extremitatile (acromicrie). Expresia fetei este juvenila. Nanicii par totdeauna mai tineri dect sunt n realitate. Tegumentele sunt fine, palide. Nu rareori apar fenomene de mbatrnire precoce a tegumentelor. Inteligenta este cel mai des normala, dar comportamentul ramne pueril. Deseori, ajunsi la vrsta pubertatii, nanicii nu se maturizeaza sexual. Aspectul este cunoscut sub denumirea de infantilism sexual. Diagnostic : Diagnosticul nanismului hipofizar se bazeaza pe talia redusa a bolnavului si pe modificarile radiologice ale seii turcesti, care indica existenta unor leziuni sau a unei tumori hipofizare. Nu trebuie uitat nsa ca numeroase alte afectiuni pot perturba la copil procesul de crestere. Nanismul poate nsoti, de pilda, boli endocrine ca: mixedemul, boala Cushing, sindromul adreno-genital, pubertatea precoce sau disgenezia gonadica. Acon-droplazia este o alta afectiune care afecteaza cresterea, dar se deosebeste de la nceput de nanismul hipofizar prin aspectul disproportionat al corpului si prin deformarile membrelor. Oprirea cresterii mai poate fi provocata de carente alimentare (diabet, tuberculoza, tulburari digestive), boli de rinichi, afectiuni cardiace si infectii cu caracter cronic.

Gigantism:
Se consider gigant,individul ce depete cu 20 % talia normal pentru vrst, sex, ras. nlime bolnavilor este peste 2 m. Cel mai nalt gigant cunoscut la noi in ar a fost Cogea
11

Mitu observat de G.Marinescu care avea o nlime de 224 cm. Frecvena bolii este de apte ori mai mare la brbi. Etiopatogenie: n gigantism se produce secreia exagerat si nemodulat de hormon somatotrop datorata de cele mai multe ori unei tumori hipofizare i mai rar unei hiperplazii hipofizare cu debut naintea nchiderii cartilagiilor de cretere, ceea ce explic persistena creterii n lungime a scheletului i dup 16-18 ani. Tablou clinic: Alungirea scheletului se produce mai ales pe seama extremitilor, realizndu-se o talie disproporionat: membre foarte lungi, cutie toracic relativ nedezvoltat cu numeroase deformri. Craniul este alungit datorit creterii mai ales a oaselor faciale dar mandibula nu se modific. Apar modificri scheletice ca: cifoze, scolioze, torace nfundat. Visceromegalia poate fi prezent prin cardiomegalie, gastromegalie cu cortegiul simptomatic pe care l implic. Pubertatea se instaleaz tardiv, fiind incomplet. Caracterele sexuale secundare sunt insuficient dezvoltate. La sexul masculin pilozitatea facial nu apare, musculatura este slab dezvoltat, potena este sczut iar spermatogeneza este imperfect. Femeile gigante prezint insuficien ovarian cu amenoree si sterilitate. Cefalee este frecvent pe lng alte tulburri neurologice i oftalmologice. Majoritatea giganilor studiai din punct de vedere psihic au fost retyardai sau debili mintali. Alii prezint diverse tulburri psihice cu note de puerilism comportamental. Dac secreia de hormon somatotrop persist i dup 20 de ani, se contureaz tabloul clinic al unei giganto-agromegalii. La creterea exagerat n lungime se adaug creterea n grosime a extremitilor. Evoluia bolii este cronic, lent.Cauzele mai frecvente de deces sunt reprezentate de: tuberculoza pulmonar, infecii intercurente, sindromul de hipertensiune intracraniana. Tratament: Este reprezentat de radioterapie hipofizat n stadiile incipiente i adenectomie transfenoidal, precum i tratamentul substitutiv, al deficitelor hormonale secundare: gonadic tiroidian i suprarenal. Prognostic si recuperare: Depind de evoluia i complicaiile bolii. Capacitatea de munc i efort fiind redus, pacienii cu gigantism pot fi activi n anumite sectoare ce nu solicit eforturi deosebite.

Acromegalia
Definiie - totalitatea modificrilor somatice i metabolice aprute ca urmare a creterii secreiei de hormon de cretere (GH/STH) dup pubertate. Cauze: tumorale- 95%, prin hiperplazie 2-5%.
12

Tablou clinic: 1. Sindrom endocrin. Tegumente groase, transpiraie excesiv, hipertrichoz, frunte ngust, arcade i sprncene proeminente, nas i buze groase, macroglosie, prognatism, mini i picioare late, cifoz dorsal, lordoz, voce ngroat, gu, cardiomegalie, splenomegalie, hepatomegalie, gastrit hipertrofic, megacolon, cancere i polipi intestinali, nefromegalie, etc. 2. Sindrom tumoral. Cefalee dat de tumorile intraelare, rezistent la antialgice obinuite; hemianopsie bitemporal frecvent. Diagnostic paraclinic. 1. Biologic. Proba hiperglicemiei provocate poer oral (HGPO) de tip diabet zaharat sau diabet zaharat tipic, calcemia N, calciuria=UP, fosfatemiea=UP, fosfataza alcalin=UP. 2. Hormonal. GH-static-valori crescute cu anularea ritmului nictemeral de secreie. GH teste dinamice: stimularea cu GH-RH sau TRH; inhibiie cu HGPO: testul cu L-DOPA sau bromocriptin - la acromegalici produce o reducere paradoxal a GH; Testul la TRH - la sntos TRH nu stimuleaz secreia de TRH, dar n acromegalie da. PRL = N/UP. Somatomedinele (IGF1) = UP 3. Radiologic. Se face Rx Craniu profil pentru aua turceasc, CT i IRM. Tratament. Chirurgical - extirparea tumorii prin abord transsfenoidal dac tumora nu are extensie mare suprastelar. Radioterapia. Medicamentos: analogi de somatostatine OCTREOTID sau agoniti dopaminergici BROMOCRIPTIN n doz mare.

Hipersecretie de prolactina:
Tablou clinic. La femei sn bine pregtit estrogenic, galactoree, oligomenoree sau amenoree, infertilitate, hirsutism. La brbai apar tulburri de dinamic sexual pn la impoten, oligospermie, reducerea volumului seminal, infertilitate, scderea pilozitii faciale. Diagnostic paraclinic. 1. Hormonal. Dozarea PRL serice. Prin trei probe de snge recoltate pe un cateter venos la interval de 15 min. Dozarea se face prin metode ELISA/RIA/electrochemiluminescen. Valori peste 100 ng/ml certific prezena tumorii. 2. Imagistic. CT/IRM identific tumora. 3. Consult oftalmologic i neurologic Tratament. 1. Bromocriptina - blocheaz secreia de PRL. 2. Cabergolina 3. Extirparea chirurgical a adenomului. 4. Radioterapia.
13

Hipersecretie de ACTH:
Adenom care secret ACTH, de cele mai multe ori microadenom, care prin efectul stimulator asupra ambelor suprarenale produce hipertrofia bilateral a acestora. Tablou clinic. Facies rotund de lun plin, cu venectazii, ten seboreic, obezitate faciotruncular, hiperpigmentare tegumentar, hirsutism, HTA, hiperglicemie, vergeturi roii violacee pe abdomen i coapse, dereglri ale ciclului menstrual. Dg paraclinic. 1. Analize nespecifice: hiperglicemie, creterea Natremiei, scderea potasemiei. 2. Hormonal. Dozarea cortizolului plasmatic la ora 8 i 16, constatdu-se pierderea ritmului nictemeral; dozarea cortizolului plasmatic urinar; dozarea ACTH plasmatic; teste dinamice - testul de inhibiie cu dexametazoa, testul de stimulare cu CRH, testul cu Metopiron. 3. Imagistica. Eco de suprarenale identific numai tumorile. CT-IRM de hipofiz identific i msoar tumorile. Scintigrafie suprarenalian cu colesterol marcat cu iod radioactiv. Tratament. 1. Hipofizectomie transsfenoidal 2. Radioterapie convenional 3. Alternativ - suprarenalectomie + radioterapie hipofizar. 4. Blocant ale steroizilor suprarenalieni: Metopiron, Ketoconazol 5. Blocant ale receptorilor de cortizol. Diabetul Insipid Este un sindrom clinic caracterizat prin poliurie i polidipsie, densitate mult sczut ca urmare a deficitului de ADH. Forme clinice: DI cranial - prin deficit total/parial de ADH prin tumori, infecii la nivel hipotalamo-hipofizar, autoimun, ereditar, posthipofizectomie. DI nefroge - lipsa de rspuns a receptorilor la aciunea ADH. DI gestatioal. Tablou clinic. Poliurie, nicturie, sete (polidipsie). Paraclinic. Diurez peste 5-6 l/24h, densitate urinar sub 1010g/l, osmolaritate urinar sub 300 mOsm/l, ADH seric redus, teste dinamice, glicemia i glicozuria pt dg dif cu Dz, uree i electroliti, imagistic. Teste dinamice. Proba de deshidratare. Proba cu ADH

14