Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hipofiza
- localizare : la baza encefalului, sub diencefal, in saua turceasca a osului sfenoid;
- glanda hipofiza este legata de hipotalamus prin tija pituitala, formata din:
sist. port hipotalamo-hipofizar (sistem vascular care incepe si se termina cu acelasi
tip de vase: capilare – vena – capilare) (intre hipotalamusul mijlociu si hipofiza anterioara)
tractul nervos hipotalamus-hipofizar(form din axonii neuronilor hipotalamusului
anterior ce conduc hormonii in lobul posterior hipofizar)
- structura:
- parenchim(celule dispuse sub forma de cordoane) glandular ( tesut epitelial glandular)
- stroma(rol structural tesut conjuctiv + vase de sange + fibre nervoase )
B) Lobul intermediar
- 2% din masa glandei;
- MSH – h.melanocitostimulator;
- det. dispersia granulelor de melanina in melanocita( celule. Epidermice cu
melanina), efect
asupra pigmentarii pielii;
EPIFIZA
Este o glanda impara, situata postero-superior si intre cei doi nuclei talamici, realizand
epitalamusul impreuna cu o structura nervoasa situata anterior de ea numita trigonul
habenular.
Are forma conica cu o greutate de 150 g atinge maximul de evolutie la 5 ani, iar dupa 7
ani involueaza persistand urme fine in restul vietii.
Structura sa este nervoasa formata din celule pinealocite si nevroglii, neuroni simpatici si
fibre nervoase precum si numeroase capilare sinusoide.
Epitalamusul este una dintre cele mai bogate structuri in serotonina din care s-a izolat un
derivat melatonina considerata hormonul glandei cu rol in reglarea ciclului de somn.
Fibrele simpatice sunt influentate de luminozitate ce modifica secretia epifizei: lumina
puternica o scade, iar cea slaba o mareste.
Tiroida
localizare
- In partea anterioara a gatului, in dreptul cartilajului tiroidian al laringelui
configuratie externa
- cea mai mare glanda endocrina
- formata din 2 lobi laterali, uniti prin istm tiroidian ( in forma lit. H)
configuratie interna
- stroma (tesut conjuctiv, vase si nervi)
- parenchim glandular (celule glandulare, dispuse in foliculi)
- folicul – cavitate care contine un coloid (cu tiroglobulina)
- epiteliu folicular ( cu celule glandulare)
• in activitate – epiteliu plat
• in inactivitate – epiteliu inalt;
- prin iodarea aminoacidului tirozina din structura tiroglobulinei se obtin hormonii
tiroidieni (triiodotironina si tetraiodotirenina tiroxima)
hiposecretia
- in copilarie – nanism, tiroidian ( sau cretinism gusogen) – dez fizica si psihica redusa,
hipersecretia tiroidiana
- determina intensificarea catabolismului
- hiperfagie, scadere in greutate
- caderea parului
- anemie
- tremuraturi ale mainilor
- nevrozitate
- determina boala Basedaw-Graves(gusa exoftalmica)
GLANDELE PARATIROIDE
Aceste glande sunt foarte mici, in numar de patru – doua superioare si doua inferioare,
situate pe fata posterioara a celor doi lobi tiroidieni. Au forma de bob de linte iar greutatea
lor este de 150g toate.
Parenchimul lor este format din cordoane anastomozate de celule dispuse in doua feluri:
- unele principale care secreta parathormonul, cu rol hiperglicemiant, de a
mentine constant raportul P/Ca in sange si
- celule oxifile cu rol inca necunoscut. Stroma contine vase de sange, limfatice si
nervi.
Insuficienta paratiroidiana produce scaderea brusca a calcemiei, cu cresterea
fosfatemiei, care determina marirea excitabilitatii neuromusculare, cu spasme musculare –
tetania paratireopriva sau chiar moartea determinate de spasmul musculaturii striate,
inclusiv a laringelui, ce produce asfixia.
Hiperparatiroidismul – calciul este mobilizat din oase, determinand cresterea
calcemiei , cu posibilitatea producerii fracturilor.
TIMUSUL
Este un organ limfoid cu dezvoltare maxima in copilarie dupa care involueaza. Rolul
endocrin al glandei este inca insuficient elucidat.
Glanda este situata in mediastinul anterior, in spatele sternului, urcand spre gat uneori pana
aproape de glanda tiroida. Are doi lobi – drept si stang, uniti la mijloc.
Cu o greutate de 10-15 g ajungand pana la 30-35 g .
Parenchimul glandular este impartit in lobuli fiecare avand 0,5-2 cm si contine
foliculi timici. Fiecare folicul timic are corticala la periferie bogata in limfocite si –
medulara central bogata in celule epiteliale ambele structuri avand tesut reticulo-epitelial in
ochiurile caruia se gasesc timocite sau limfocite T. Printre aceste structuri se dispune
stroma conjunctivo-vasculara.
Timusul produce timozine, inclusiv timulina si timopoetina care au rol in
dezvoltarea imunitatii nou-nascutului.
Timocitele provin din celule primordial hematopoietice ale maduvei osoase, de unde
prin circulatia generala ajung in timus unde prolifereaza intens, dobandesc antigeni de
membrane, capata imunocompetenta si apoi migreaza spre organele limfoide periferice ca
limfocite T, ca factor important in imunitatea celulara a corpului.
Pancreasul endocrin
localizare
- retroperitonial
morfologie externa:
- cap
- corp
- coada
structura (glanda mixta)
1) componenta exocrina
- acinii glandulari (gl.tubulo-acinoasa, gl salivara abdominala)
- sucul pancreatic (se varsa in duoden)
2) componenta endocrina
- insulele Langerhans
- celule A(20%)-secreta glucagonul
- celule B(70%)-secreta insulina
- celule D(10%)-secreta somastatina
efecte
Insulina
a) hipoglicemia
metabolism glucidic
- stimuleaza patrunderea glucozei in celulele a caror membrana plasmatica nu
permite
patrunderea libera a glucozei si consumul celular (tisular) al acesteia
- stimuleaza glicogenogeneza (in ficat si muschi)
- stimuleaza lipogeneza din glucoza
- inhiba gluconeogeneza
metabolism lipidic
- stimuleaza lipogeneza din glucoza
metabolism proteic
- stimuleaza anabolismul proteic prin cresterea aminoacizilor si sinteza proteica
b)reglarea secretiei
- prin feed-back in functie de concentratia glucozei din sange
c)hiporsecretia insulinei
diabet zaharat
- prin hiperglicemie, glucozurie, poliurie, polifagie
- se pot acumula corpi cetonici si se poate ajunge la coma diabetica si chiar
moarte
d)hipersecretia insulinei
- hipoglicemie accentuata – coma hipoglicemica (moartea organismului)
Glucagonul
- efecte inverse fata de insulina
- hormon hiperglicemian
- stimuleaza gluconeogeneza din aminoacizi si glicogenoliza (in special hepatica dar
si musculara)
GLANDELE SUPRARENALE
Sunt doua, fiecare glanda ocupa polul superior al rinichiului. Greutatea fiecareia este
de 5-8 g. Structura acestei glande este:
- Corticala, cam 80-90% din glanda avand cordoane celulare
- Parenchimul, inconjurata de o stroma fina reticulinica cu multe capilare sinusoide.
- Medulara, 10-20% din glanda contine celule cromafima poligonale considerate a fi
neuroni simpatico ce si-au pierdut axonii si au dobandit proprietati secretorii.
In jurul acestor celule stroma are largi capilare sinusoide si numerosi neuroni
vegetativi simpatici, deosebind-o de corticosuprarenala care este controlata hormonal de
adenohipofiza prin ACTH.
Hormonii acestei glande sunt :
A. hormoni cortico-suprarenalieni sunt:
- mineralcorticoizi, aldosteronul ce produce reabsorbtia Na si H2O,
precum si eliminarea de K la nivelul tubilor uriniferi deci intervine in
metabolismul apei si sarurilor minerale;
- glucocorticoizi – cortizolul ce influenteaza toate metabolismele;
- sexosteroizii secretati in cantitati mici sunt –androgeni si estrogeni.
B. Hormonii medulo-suprarenalieni secreta si depoziteaza catecolamine:
- adrenalina 80-90% si noradrenalina 10-20% intervenind in reactia de
alarma (stress, frica, furie, durere) prin actiune mai ales asupra
sistemului cardiovascular, a metabolismului si a S.N.C. .
Insuficienta suprarenala cronica determina boala Addison (boala bronzata), iar
hiperfunctia cortico-suprarenaliana determina sindromul Cushing , iar la copil da
precocitate sexuala.
In hiperfunctia cortico-suprarenalei se produce hiperaldosteronismul (tumori).