SENZATIILE TACTILE

Rupe Ioana Roxana

Terinte Mihaiela
Vicol Elena-Paula
Grupa 105E

Simturile tactile
Senzatiile cutanate furnizeaza informatii despre proprietatile mecano-fizice ale
obiectelor materiale care vin in contact direct cu invelisul nostru cutanat.
Insusiri: duritatea,substantialitatea, asperitatea, rugozitatea, netezimea, rezistenta,
temperatura, dimensiuni metrice (intindere, configuratie, unghiularitate, etc.) s.a.
Dupa continut si modul de producere a excitatiei specifice senzatiile cutanate se
impart in: senzatii tactile (de apasare), senzatii termice si senzatii algice (de durere).
Blocul periferic receptor intreaga suprafata a pielii; patru tipuri de receptori:
De atingere (tangoreceptori) corpusculii Meissner, discurile Merkel.
De presiune (presoreceptori) corpusculii Vater-Pacini.
De temperatura (termoreceptori) corpusculi Ruffini pentru cald si corpusculii Krause
pentru rece.
De durere (algoreceptori) terminatii nervoase libere.
61
Cea mai mare densitate de receptori tactili se afla la varful limbii, varful degetelor de
la maini, buze, fata, iar cea mai mica densitate in pielea de pe spate.
Receptorii durerosi sunt in medie 170/cm2; cele mai sensibile zone la durere sunt
corneea, buzele, degetele, limba, alveolele dentare; sensibilitatea cea mai redusa
palmele si spatele.

3.Palparea:
Temperatura tegumentelor indic procese
inflamatorii(tegumente calde ischemice) sau
algodistrofice(tegumente reci);
Gradul de suplee al pielii si al esutului subcutanat,uscciunea
pielii(tulburari trofice) sau din contr tegumente
umede)algodistrofie iniial);
Depistarea diverselor modificri de consisten a esuturilor moi:
hipotonia muscular,retracia tendinoas etc.;
Depistarea punctelor dureroase la presiune;
Controlul pulsaiilor arteriale la presiune:
Palparea permite urmrirea continuitii liniei osoase,a raporturilor
dintre reperele osoase;
Mobilitatea anormal articular(laxitate sau ruptur ligamentar)
sau osoas se depisteaz de asemenea prinpalpare;
Crepitaiile sunt semne importante de urmrit(cele ale tesutului
moale sau osos sau cartilaginos).

4.TRATAMENTUL PRIN MASAJ

Prin noiunea de masaj se nelege o serie de manipulri
manuale, variate, aplicate sistematic la suprafaa organismului n
scop terapeutic si profilactic. Aciunea fiziologic a acestor
manevre const n aceea c n timpul executrii lor pornesc spre
sistemul nervos central impulsuri nervoase de la terminaiile
nervoase superficiale cutanate (exteroceptori). Acestea mresc
excitabilitatea i ntresc starea funcional a scoarei cerebrale

4.1. Efectele fiziologice ale masajului

Aciuni locale:
-Aciune sedativ asupra durerilor de tip nevralgic, muscular i articular;
-Aciune hiperemiant local, de mbuntire a circulaiei locale;
-nlturarea lichidelor interstiiale de staz, cu accelerarea proceselor de rezorbie n
regiunea masat;

Aciuni generale:
-Stimularea funciilor aparatului circulator i respirator;
-Creterea metabolismului bazal;
-Efecte favorabile asupra strii generale a bolnavului: mbuntirea somnului,
ndeprtarea oboselii musculare.
Cel mai important mecanism de aciune n masaj este reprezentat de mecanismul
reflex. Acesta pleac de la exteroceptorii din tegument i proprioceptorii din muchi,
tendoane i ligamente, la nivelul crora iau natere stimuli de diferite intensiti care
primesc i transmit informaii ctre SN Un alt mecanism de aciune a masajului este
reprezentat de apariia n urma compresiunilor, ciupiturilor, frmntrilor i baterilor
a unor reacii intense n piele, cu formarea corp 11 unor produse metabolice cu efect
stimulant, ce ajung n circulaia general.
Alt mod de aciune este efectul mecanic asupra lichidelor interstiiale, esuturilor
conjunctive, masajul putnd s intervin favorabil, ajutnd la rezorbia lor n snge
pentru a fi eliminate.

Simtul tactil ne face capabili sa realizam multe lucruri. Cu

ajutorul lui simtim atingerea, mangaierea, prin pipaire putem de
asemenea aproxima dimensiunile obiectelor, forma lor, fara sa le
vedem, tot cu acest simt putem aproxima si greutatea lor, putem
spune despre ceva ca este dur sau moale, cald sau rece si daca ne
provoaca sau nu durere. Contribuie si la orientare, adica sa fim
constienti si cu ochii inchisi de pozitia oricarei parti a corpului.
Pe langa acestea pipaitul este folosit si in cazul in care se
porneste o alarma timpurie, receptorii de caldura si de durere
atentioneaza adesea creierul de pericol mult mai repede decat
acesta constientizeaza, astfel ne putem apara imediat, de exemplu
ne retragem mana daca atingem o suprafata fierbinte si astfel
scapam de arsuri mai grave.

Organizarea structural-funcional a
analizatorului tactil

Veriga periferic este alctuit din: celule sensibile situate n epiderm

(corpusculii Messner, discurile Merkel, bastonaele Paccini), care capteaz energia
mecanic (de atingere sau presiune) a stimulului i o transform n excitaie
specific; neuronii periferici, situai n ganglionii spinali, care realizeaz
codificarea primar a impulsurilor, i neuronii medulari (deuteroneuroni), situai n
coarnele posterioare i laterale ale mduvei spinrii; axonii acestor neuroni
formeaz fasciculele ascendente spinotalamice, prin care informaia tactil este
condus spre veriga secund, intermediar, a analizatorului.
Veriga intermediar (subcortical) se situeaz la nivelul nucleilor talamici. In
cadrul acestei verigi, se realizeaz operaii de analiz preliminar a semnalelor i
o recodare a lor, potrivit principiului proieciei topice i simetriei..
Veriga central, situat la nivelul scoarei cerebrale, n circumvoluiunea
postcentral (napoia scizurii Rolando), este alctuit din trei arii citoarhitectonitf
principale (3, 1,2 Brodmann) i organizat pe trei niveluri funcionale: secvenial' litic (realizarea senzaiilor tactile simple), integrativ-monomodal (realizarea
unini ntt structur informaional unitar (imagine perceptiv) a senzaiilor
singulare prima1*'1 integrativ-plurimodal (realizarea structurii informaionale
plurimodale - tactilo-kme tezico-vizuale - cu dominata semantic a informaiei
tactile). Zona de proiecie top1 este organizat n concordan cu rolul diferitelor
segmente ale corpului n recep-tactil, la nivelul ei realizndu-se imaginea
rsturnat i disproporionat a corp11 unor produse metabolice cu efect stimulant,
ce ajung n circulaia general.