Scoala Postliceala Sanitara Alexandria

Specializarea: Asistenta medicala generala Anul: I

Referat Psihologie: INTELIGENTA

Eleva: Peiculescu Oana Grupa A

2014

INTELIGENTA

Ce avem in vedere, de fapt, atunci cand spunem despre cineva ca este inteligent? Pot fi mai multe aspect: volumul de informatii, repiditatea cu care raspunde la unele intrebari sau ce care rezolva anumite sarcini si problem, solutii pe care le propune in anumite situatii, modul in care isi adapteaza conduit funcriei de cerintele unor imprejurari. DEFINIRE SI CARACTERIZARE Inteligenta este o capacitate specifica a organizarii mentale a omului, concretizata in capacitatile de: Disociere-corelare-sistematizare-generalizare a proprietatilor semnificative ale obiectelor (fenomenelor) din lumea externa si a relatiilor dintre acestea; De a face fata diverselor situatii problematice noi, imprevizibile; De a adopta decizii optime in situatiile alternative, prin aplicarea unor criteria si teste de eficienta, adevar; De a organiza si transforma in plan subiectiv intern situatiile externe si de a elabora modele ideale pentru interventia practica in realitate; De a crea si a allege mijloace adegvate scopului stabilit.

Inteligenta dimensiunea personalitatii ce favorizeaza adaptarea conduitei intelectuale, practice sau sociale la situatii noi. O asemenea definitie pune accentual mai ales pe finalitatea inteligentei si anume adaptarea la situatii noi. Teorii privitoare la inteligenta Din multitudinea teoriilor formulate cu privire la inteligenta, ne vom referi doar la cateva: Teoria bifactoriala a inteligentei a fost formulate de C. Spearman. Ea diferentiaza factorul g (inteligenta generala) si factorii s (specifici) ai inteligentei, cum ar fi: factorul verbal, factorul numeric, factorul spatial. Cu ajutorul factorului g oamenii obtin performante in toate domeniile de activitate, iar cu ajutorul factorilor specifici ei obtin performante numai in anumite domenii. Teoria multifactoriala a inteligentei propusa de L. Thurstone, in cadrul careia inlocuieste factorul g cu mai multi factori comuni numiti de el abilitati mentale primare:

Comprehensiune verbala capacitatea de a intelege sensul cuvintelor; Fluenta verbala capacitatea de a se exprima rapid,de a combina cuvintele pentru a exprima idei; Factorul numeric capacitatea de a opera cu numere, de a face socoteli; Factorul spatial capacitatea de a sesiza relatiile dintre formele spatial; Factorul memorie rapiditatea memorie,trainicia pastrarii si corectitudinea reproducerii; Factorul perceptie capacitatea de a sesiza detaliile, de a observa asemanarile si deosebirile; Factorul rationament capacitatea de a gasi regula generala, de a forma o ide comuna. Teoria genetic este legata de numele lui J. Piaget, care insista mai ales asupra genezei inteligentei. In cadrul teoriei sale, foloseste notiuni preluate din biologie, dar care capata o alta semnificatie. Astfel, inteligenta este o adaptare a organismului la mediu. Adaptarea la randul ei este o echilibrare intre asimilare (integrarea noilor informatii in sistemul celor vechi) si acomodare (restructurarea schemelor de asimilare impusa de noile informatii) Conduita inteligenta se elaboreaza treptat, parcurgand patru stadii: 1) Stadiul senzorio-motor (0-2 ani); specific acestui stadiu sunt reactiile circulare, prin intermediul carora se diferentiaza asimilarea de acomodare in intervine focalizarea obiectelor, odata cu stocarea unor reprezentari si dobandirea unor semne ce pot simboliza obiectele. Gandirea copiilor este de tip incredere si eroare ei cunoscand obiectele numai in functie de actiunile directe asupra acestora. Ei sunt incapabili sa construiasca mental un simbol care sa reprezinte obiectul care nu mai este in campul visual. 2) Stadiul preoperational (2-7 ani); in mod progresiv, copilul devine capabil de formarea simbolurilor. El isi formeaza abilitatea de a utiliza diferite sisteme de simboluri ce reprezinta obiectele si evenimentele pe care le traieste. Apar notiunile empirice, sunt initiate operatiile de seriere (ordonarea in sens crescator sau descrescator a elementelor unei colectii) si de clasificare, operatie mult mai complexa, in care elementele unei multimi heterogene de obiecte sunt grupate ca fiind asemanatoare dupa diverse criteria (culoare,forma,marime,functii,utilitati). Desi realizeaza mari achizitii in planul limbajului, copilul prescolar ramane, totusi, in buna masura tributary ireversibilitatii perceptive (de exemplu, nu sesizeaza faptul ca turnarea unei si aceeasi cantitati de apa in pahare de forma diferita) nu schimba cantitatea. 3) Stadiul operatiilor crescute (7-12 ani); constructele logice imbraca forma unor judecati si rationamente ce-I pot permite copilului ca dincolo de datele experientei senzoriale sa intrevada anumite permanente, anumiti invariant (de exemplu,cantitatea de materie,greutatea,volumul,tiparul,viteza,spatial). In ceea ce priveste mai exact varsta,cercetarile experimentale au demonstrat ca la 7-8 ani copiii admit conservarea materiei, la 9 ani recunosc conservarea greutatii, si la 11-12 ani recunosc

I. II. III. IV. V. VI. VII.

conservarea volumului. Clasificarea este operatia principal prin care micul scolar face conceptualizari intensive, ramanand insa intr-un context concret fara a atinge nivelele superioare de abstractive. Deci la acest nivel, inteligenta este inductive-logica si concreta. 4) Stadiul operatiilor formale (12-17 ani); presupune capacitatea de a coordona propozitiile in unitati mai mari. Se intra in posesia rationamentului ipotetica-deductiv. Prin aceasta se face trecerea de la operarea realului la operarea asupra posibilului. Inteligenta devine reflexive, se orienteaza pe ea insasi, bazandu-se pe norme logice si matematice. Teoria triarhica a fost formulate de R. Sternberg (1985) si cuprinde trei subteori: Subteoria contextuala, ce se refera la faptul ca inteligenta si comportamentul inteligent sunt determinate de contextual socio-cultural. Sarcinile cu care se confrunta o persoana intr-o anumita cultura nu sunt comparabile cu cele cu care se confrunta o alta persoana intr-o alta cultura. De exemplu, la o intrebare Iti place fotbalul?, raspunsul pozitiv la un subiect roman inseamna preferinta pentru jocurile nonagresive, in timp ce acelasi raspuns dat de un subiect American inseamna preferinta pentru jocurile agresive. Subteoria competitionala care vizeaza mecanismele ce sunt implicate in conduit inteligenta,adica procesele executive, strategiile si modalitatile de procesare si de utilizare a informatiei pentru rezolvarea situatiilor problematice. Aceste mecanisme desi sunt universal, ele se prezinta in combinatii si cu ponderi diferite de la un mediun la altul. Subteoria celor doua fatele individual se confrunta cu doua categorii de sarcini sau de solicitari, unele familiare (cunoscute) si altele inedite (necunoscute). Pentru cele famliare exista anumite automatisme considerate a fi un fel de sisteme locale sau raspunsuri la conditiile receptive intr-un mediu familiar. In fata unor sarcini inedite insa, nu are elaborate modalitati de raspuns, de aceea, comportamentul inteligent se manifesta mai ales in raport cu acest gen de solicitari. Teoria inteligentelor multiple introdusa de H. Gardner (1983), sustine ca exista sapte forme ale inteligentei: Longevistica Muzicala Logico-matematica Spatial Kinestezica Intrapersonala Interpersonal

Pornind de la ele, se poate stabili profilul intellectual al unei personae pentru a-I arata posibilitatile pe care le detine si pentru a stabili optiunile educative ce-I sunt abaptate.

Teoria inteligentei emotionale a fost elaborate de D. Goleman, doctor in psihologie la Universitatea Harvard, care i-a dat o dimensiune international. Conform acestei teorii, exista cinci competente emotionale si sociale de baza si anume: 1. Cunoasterea de sine: o evaluare realista a talentelor proprii si o incredere de sine intemeiata. 2. Auto-control: starile emotionale trebuie conduse astfel incat sa favorizeze indeplinirea obiectivelor si nicidecum sa le stanjeneasca sau sa le blocheze. 3. Motivarea: folosirea preferintelor personale in directionarea catre atingerea telurilor propuse, care sa ajute persoana sa ia initiative sis a persiste in ciuda adversitatii. 4. Empatia: identificarea starilor emotionale ale celorlalti, capacitatea de a cultiva relatii neconflictuale cu ceilalti. 5. Deprinderi sociale: capacitatea de a te descurca bine in relatii din punct de vedere emotiona. MASURAREA INTELIGENTEI SI IMPLICATIILE PRACTICE

Psihologia a facut progrese madi din momentul in care s-au construit testele ca mijloace principale de masurare a capacitatilor si insusirilor psihice. Foarta multa atentie s-a acordat testelor de inteligenta cu ajutorul carora se masoara niveul de dezvoltare si de functionalitate cognitive a individului. Psihologul francez A. Binet, este cel care a construit, impreuna cu Th. Simon (medic), prima scara metrica a inteligentei compusa din 30de itemi (sarcini). Din aceasta cauza, el este considerat astazi ca fiind parintele psihometriei. In 1904, Ministerul Instructiei Publice din Franta solicita infiintarea unei comisii care sa gaseasca in cadrul scolilor o metoda pentru diferentierea copiilor cu intelect noraml de cei cu deficienta de intelect. Testul psihologic, construit de A. Binet si Th. Simon, a construit un raspuns la o asemenea cerinta practica si el a fost supus la doua revizii (1908 si 1911), anul mortii lui Binet. In anul 1916, L. Terman s-a aratat a fi foarte interest de testul lui Binet-Simon, de aceea l-a preluat in S.U.A si l-a supus unor imbunatatieri, denumirea noua fiind de Scala de inteligenta Standford-Binet El nu a renuntat la contributiile lui A. Binet, cum este cazul conceptelor de varsta mentala si varsta cronologica insa introduce si elemente noi, inclusive formula propusa de catre psihologul german W. Stern cu ajutorul careia se calcula coeficientul de inteligenta (QI). QI = varsta mental / varsta cronologica x 100 In acest fel, se puteau depista copiii ce prezentau o dezvoltara normal (varsta mental era corespunzatoare varstei cronologice) si, totodata, cei care fie prezentau un nivel de inteligenta redus (varsta mental ramasa in urma varstei cronologice), fie prezentau un nivel de inteligenta foarte ridicat (varsta mental mult mai dezvoltata decat cea corespunzatoare varstei cronologice).

Ultima revizie a testului a fost facuta in 1985 si, de atunci pana astazi, el a circulat sub denumirea Scala de inteligenta Standford-Binet a patra editie, fiind aplicata subiectilor cu varsta de la 2 ani pana la varsta adulta. Din punct de vedere al continutului, ea cuprindea 15 subiecte. O alta contributie majora in domeniul psihodiagnozei inteligentei o aduce D. Wechsler, autor American de origine romana. El construieste in 1939 un test de inteligenta pentru adulti, care este cunoscut astazi dupa ultima revizie din anul 1997 sub numele de Scala Wechsler de inteligenta pentru adulti III si ea se aplica subiectilor cu varsta intre 16 si 89 ani. In 1949, construieste un alt test, destinat copiilor cu varsta intre 6 si 17 ani, cunoscut astazi dupa ultima revizie din 1991 dub denumirea Scala Wechsler de inteligenta pentru copii III De asemenea in 1968, a construit un nou test pentru copii mici cu varsta intre 3-7 ani, care este cunoscut astazi dupa revizia din 1989, sub denumirea Scala Wechsler de inteligenta pentru copiii prescolari si pentru copii mici R. Testele de inteligenta pot fi clasificate si ele in mai multe categorii, in functie de obiectivul mai prcis urmarit: Teste pentru inteligenta generala Teste pentru inteligenta concreta Teste pentru inteligenta abstracta Teste pentru inteligenta tehnica Teste pentru inteligenta sociala Teste pentru inteligenta emotional Teste pentru inteligenta lingvistica Teste pentru inteligenta artistic

Deasemenea, in functie de modul in care se aplica ele pot fi: Teste individuale, cele care se aplica unui singur subiect, cum este cazul marilor baterii de inteligenta Teste de grup, cele care se aplica unui numar mai mare de subiecti.

Cum nici testele de inteligenta nu au scapat de unele critici, autorii s-au straduit sa le asigure un character stiintific, in sensul ca acestea trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte, printer care cele mai importante sunt: Fidelitatea, care inseamna capacitatea de a oferi informatii constant in cazul reaplicarii lui ( un test de inteligenta de exemplu, nu poate in momentu T1 de aplicare sa indice existenta unei valori mai inalte a coeficientului de inteligenta, iar im momentul T2, sa presupumen dupa o luna de zile,sa indice faptul ca acelasi subiect prezinta un intellect de limita. Validitatea, care inseamna capacitatea testului de a masura ceea ce-si propune sa masoare. Dovada validitatii o constituie corelatia dintre rezultatele la test, in baza carora se pot

formula judecati prognostice, rezultatele la criteriu , adica la tipul de activitate in rapot cu care s-a efectuat testare. Daca in urma unei actiuni de selectie bazata pe teste, la o institutie de invatamant superior, au fost retinuti cei mai dotati candidatii pentru solicitarile specifice activitatii universitare,ei trebuie sa ofere un randament crescut in cadrul acestei activitati, daca testul este valid. Dup ace un test a fost construit, el este suus unui process complex de standardizare, in sensul ca este aplicat pe un grup mare de subiecti, selectati pe baza unor mijloace stiintifice din polulatia careia I se adreseaza testul. Rezultatele obtinute sunt, apoi, grupate in clase ce alcatuiesc etalonul testului. Iata spre exemplu, cum se prezinta, cum se prezinta pentru Scala Wechsler de iteligenta pentru adulti III, prezentat in tabelul de mai jos. Scor QI 130 si peste 120-129 110-119 90-109 80-89 70-79 69 si sub Clasificare Exceptional Superior Peste medie Medie Sub medie Borderline Extrem de scazut Curba normala 2,2 6,7 16,1 50,0 16,1 6,7 2,2 Esantion real 2,1 8,3 16,1 50,3 14,8 6,5 1,9

Dupa cum se poate observa din acest table, la o extremitate avem subiecti (2,1%) care sunt supradotati si au un nivel de inteligenta exceptional si, la cealalta extremitate, sunt subiecti (1,9%) care au un nivel al coeficientului de inteligenta mai scazut, ceea ce inseamna ca ei se caracterizeaza prin serioase disfunctii intelectuale. Testele de inteligenta sunt folosite in activitatile de consiliere scolara si vocationala, in sensul ca dup ace cunoastem valoarea QI pentru un anumit tanar il putem sfatui sa se indrepte catre acele forme de scolarizare si catre acele profesiuni care solicita un acelasi nivel de inteligenta. Pe de alta parte, testele sunt folosite si in activitatea de selectie profesionala. In sensul ca sunt recrutati, in baza rezultatelor, acei candidati care au un nivel QI cerut de o anumita profesie.