Ivan Pavlov

Condiționarea clasică
Despre Ivan Pavlov
14 sept1 849- 27 feb 1936

Ivan Pavlov NU a fost psiholog. El a fost fiziolog şi încă unul dintre cei mai
faimoşi cercetători din lume. In timpul primului an la facultatea de Stiinte Naturale a
condus un experiment în fiziologia nervilor pancreatici. A continuat la Academia de
Chirurgie Medicală, unde şi-a terminat studiile. în 1890, Pavlov a fost invitat să
organizeze şi să conducă Departamentul de fiziologie în cadrul Institutului de Medicină
Experimentală. Acest institut a devenit unul dintre cele mai importante centre de
cercetare din lume, iar acolo Pavlov a întreprins cercetările asupra fiziologiei digestiei,
care i-au adus Premiul Nobel în 1904.
Experimentul https://youtu.be/jd7Jdug5SRc

 Pavlov era interesat de modul în care funcţionează sistemul nervos. El şi-a limitat studiile la
analiza secreţiilor salivare. Atunci când un asistent plasa mâncare în gura câinelui, Pavlov
colecta saliva (printr-un tub montat în gură= cateter) şi măsura cantitatea de salivă secretată ca
răspuns la hrana oferită în diverse condiţii.
 După un timp, câinele începea să saliveze de cum se apropria asistentul, înainte ca mâncarea să
îi fie plasată în gură. Pavlov voia să studieze salivaţia ca răspuns la mâncarea din gură. Ii era
foarte greu să facă acest lucru, de vreme ce salivaţia începea atunci când nu era nicio mâncare
în gură. Pavlov a decis totuşi că ceea ce se întâmpla în acest caz era mult mai interesant decât
întrebarea originală. El şi-a dat seama că tocmai privea creierul formând o nouă conexiune.
 Vederea asistentului care aducea mâncare devenise conectată în creier cu sosirea hranei în sine.
Salivaţia apărea în anticiparea acelei hrane
 Pavlov a început să studieze formarea unor astfel de conexiuni.
 Pavlov a vrut să studieze formarea unor asociaţii complet noi, încă de la început. Tocmai
de aceea îşi începea experimentele cu un „semnal" care, la început nu avea nicio legătură
cu mâncarea. Era vorba de sunetul bătăilor unui metronom (putând fi oricare alt stimul,
cum ar fi şi faimosul clopoţel). La un timp foarte scurt după aceea, plasa nişte mâncare în
gura câinelui, printr-un sistem pneumatic care arunca o anume cantitate de mâncare
direct în gura lui.
 După câteva astfel de concordanţe, s-a întâmplat ceea ce a fost numit apoi condiţionare
clasică sau pavloviană. Salivaţia începea acum la auzul metronomului.
 Răspunsul salivar a devenit un răspuns condiţionat sau reflex condiţionat.
 1. Un stimul necondiţionat SN declanşează reacţii reflexe.
1. SN RN Răspunsul este un răspuns necondiţionat RN.

2. Stimulul neconditionat SN este cuplat cu alt semnal (stimul

conditionat) care iniţial nu declanşează răspunsul neconditionat.
2. S C Acesta stimul condiţionat SC fi diferit în experimente diferite:
SN RN un sunet, bătaia unui metronom, o lumină care se aprinde, o
lumină care se stinge sau o atingere pe piele — toate acestea
vor avea efect.

3. După un număr de astfel de concordanţe, vom începe să

vedem răspunsul original, RN, apărând ca răspuns la Stimulul
3. S C RC Conditionat singur. Ceea ce se întâmplă numim răspuns
condiţionat sau reflex condiţionat (RC).

Pavlov a arătat că nu suntem limitaţi la conexiunile stimul-răspuns cu care ne naştem. Putem forma unele noi.
Continuarea cercetărilor

Experimentele lui Pavlov au fost repetate în laboratoare peste tot în lume folosind proceduri
specifice diferite. Rezultatele lui au rezistat acestor variaţii. Diferite laboratoare, diferite
proceduri experimentale şi chiar specii diferite au dat rezultate echivalente. Astfel de
repetiţii, sau replicări, ale experimentului original arată nu numai că rezultatul original a fost
solid, dar şi că rezistă chiar şi în cazul diferenţelor de la un experiment la altul. Astfel, apoi,
câteva alte experimente au dat rezultate care erau destul de diferite de ale lui Pavlov — în
special, cercetarea cu privire la aversiunea condiţionată faţă de gust. Este clar, astfel, că
rezultatele lui Pavlov se aplică unor experimente de condiţionare, dar nu tuturor.
Limitări

Dispute cu privire la funcţionarea condiționării clasice a continuat mult timp și au părut trei
principii fundamentate:
1. Alegerea specifică a SC, SN, sau a speciilor este arbitrară.
2. Condiţionarea este un proces lent, gradual. Chiar şi la oameni, este nevoie de multe
asocieri între SC şi SN înainte să apară condiţionarea.
3. Intervalul dintre SC si SN este destul de critic si trebuie să fie scurt. In multe
experimente de condiţionare, procedura funcţionează cel mai bine dacă există un
interval de aproape o jumătate de secundă între începutul SC (cum ar fi un sunet) şi al
SN (cum ar fi un şoc). Dacă intervalul este mai lung decât atât, condiţionarea nu se va
întâmpla.
Contributia lui Pavlov la Behaviorism

 Descoperirea lui Pavlov este o formă de baza a ceea ce în psihologie se

numește condiționare clasică (sau pavloviană), în care organismul asociază un
stimul cu un altul. Ca urmare a acestei asocieri, acesta va reacționa la al doilea
stimul, cel asociat, într-un mod similar cu reacția față de primul stimul. Cercetările
ulterioare au arătat că acest proces poate fi baza formării unor preferințe sau a
structurării unor temeri, chiar fobii.
Bazele psihologiei ca știință (Watson)
Contribuția lui Pavlov

Desprinderea psihologiei de filosofie și constituirea ei ca știință autonomă se realizează mai ales avântului cercetărilor în
domenii conexe: fiziologia sistemului nervos și psihofiziologia senzațiilor (Pavlov=reflex condiționat ca asociație temporară)

 psihologia trebuie să își schimbe obiectul cunoașterii, înlocuind conștiința cu comportamentul, singurul care
poate fi perceput și supus măsurării.
(Pavlov: analiza comportamentului câinilor expuși la stimuli)
 psihologia trebuie să își schimbe metoda, înlăturând introspecția și folosind metode independente de subiectul
cunoscător, obiective.
(Pavlov: măsurarea cantitativă a salivei, de ex)
 psihologia ar trebui să-și schimbe scopul, să nu se mulțumească doar cu descrieri și explicații asupra realității
psihice, ci să formuleze legi ale comportamentului pentru a putea întemeia acțiunea omului în cadrul natural.
 (Pavlov: condiționarea clasică)
Bibliografie

 Mânzat, Ion - Istoria psihologiei universale, editura Pshyche, 2003

 Mook, Douglas - Experimente clasice în psihologie, editura 3, 2009
 Schultz, - O istorie a psihologiei moderne, 2011
 Zlate, Mielu – Introducere în psihologie, Polirom, 2000