O perspectivă psihanalitică asupra interpretarii viselor

Anghelescu Bianca Ștefania

Clasa 10G
Psihologie

1
 Cuprins
-Introducere...............................................................3
- Interpretarea visului.................................................4
- Concepție asupra visului...........................................5-6
- Conţinutul manifest şi conţinut latent.......................7-8
- Clasificarea viselor în funcţie de raportul dintre conţinutul manifest şi
conţinutul latent/ Funcţia visului: dorinţa şi cenzura............8-9
- Concluzie...................................................................10
-Anexă/Bibliografie.....................................................11

2
 Introducerea
Sigmund Freud a fost unul dintre fondatorii psihanalizei și a oferit o interpretare complexă a viselor în
lucrarea sa "Interpretarea viselor" publicată în 1899. Conform teoriei lui Freud:

Conținut manifest și conținut latent: Freud distinge între conținutul manifest al visului, care este
povestea pe care o remarcăm imediat după trezire, și conținutul latent, care reprezintă dorințele,
conflictele și gândurile ascunse care stau în spatele visului.

Interpretarea simbolică: Freud credea că multe elemente din vis au o semnificație simbolică, iar
aceste simboluri trebuie dezvăluite pentru a înțelege ce dorințe și conflicte se află în conștiința noastră
subconștientă.

Reprimarea: Freud susținea că multe vise exprimă dorințe interzise sau conflicte ascunse, pe care
mintea noastră le reprime în viața de zi cu zi. Visele oferă o cale pentru ca aceste dorințe să iasă la
suprafață într-o formă mai acceptabilă.

Dorința sexuală: Freud credea că multe vise au la bază dorințe sexuale ascunse și că sexul joacă un rol
important în interpretarea viselor.

Este important de menționat că teoria lui Freud a fost adesea criticată și nu este acceptată în
întregime de comunitatea științifică. Interpretarea viselor este un domeniu complex și există mai multe
abordări și teorii diferite în psihologie și psihiatrie. Una dintre contribuțiile sale semnificative este teoria
interpretării viselor, care susține că visele oferă un acces valoros la straturile profunde ale psihicului
uman, dezvăluind dorințe ascunse, conflicte și mecanisme de apărare. Acest proiect explorează în
profunzime teoria lui Freud privind visele, metodele sale de interpretare și impactul pe care aceasta le-a
avut asupra psihologiei și a înțelegerii noastre asupra naturii umane.

3
 Interpretarea visului

Freud a publicat lucrarea sa "Interpretația viselor" (în germană "Die Traumdeutung") în 1899, și de atunci,
teoria sa asupra viselor a rămas o sursă de interes și dezbatere pentru psihologi, cercetători și teoreticieni.
Conform lui Freud, interpretarea viselor nu este doar o metodă de a înțelege conținutul viselor în sine, ci și o
cale de a accesa inconștientul și de a dezvălui dorințele, conflictele și traumele ascunse ale individului.

Una dintre conceptele centrale ale teoriei lui Freud asupra viselor este ideea că visul este o expresie a
dorințelor ascunse. El a susținut că conținutul viselor este o manifestare simbolică a dorințelor inadecvate sau
inacceptabile din punct de vedere social, care sunt refulate în viața de zi cu zi. Freud a numit această teorie
"teoria dorințelor ascunse", și a susținut că înțelegerea acestor dorințe ascunse este esențială pentru
interpretarea viselor.

Un alt concept cheie în teoria lui Freud asupra viselor este ideea de manifest și latent. Conform acestei teorii,
conținutul viselor este împărțit în două niveluri. Manifestul reprezintă conținutul vizibil al visului, ceea ce
persoana visează efectiv, în timp ce latentul reprezintă dorințele ascunse și simbolurile care stau în spatele
manifestului. Interpretarea viselor constă în a dezvălui aceste dorințe latente care sunt ascunse sub suprafața
manifestului.

Freud a argumentat că interpretarea viselor necesită o atenție deosebită la simboluri și la modul în care
acestea sunt asociate cu dorințele ascunse ale individului. El a susținut că simbolurile din vise pot fi interpretate
printr-un proces de liberă asociație, în care individul este încurajat să spună tot ceea ce îi vine în minte atunci
când se gândește la un anumit simbol sau element din vis. Prin acest proces, se poate dezvălui semnificația
ascunsă a simbolului și a conexiunilor acestuia cu experiențele și dorințele individului.

Visul ne însoţeşte în toate momentele vieţii noastre. Visăm nu numai noaptea, ci şi ziua, cu ochii deschişi. De
obicei, nu punem mare preţ pe visele noastre, pentru că le considerăm plăsmuiri lipsite de legătură cu
realitatea. Prin Interpretarea viselor, una dintre cărţile mari ale psihologiei, Freud ne reînvaţă să apreciem visele.
Volumul reprezintă prima interpretare sistematică, ştiinţifică a viselor din modernitate.

În calitate de „cale regală de acces la inconştient”, visul ne conduce în profunzimile sufletului nostru,
dezvăluindu-ne dorinţele cele mai ascunse. Interpretarea viselor oferă instrumentele pentru a descifra orice
produs cultural la care participă inconştientul, de la literatură şi artă la religie şi morală.

4
 Concepție asupra visului
Prin definiție, un vis este un fenomen psihologic compromis care satisface simultan două tendințe
contradictorii: dorința de somn aparținând sistemului preconștient-conștient și dorințele inconștiente sau
reprimate de natură instinctivă. Visele pot satisface dorințele instinctive inconștiente deghizate, lăsând astfel
somnul netulburat.

Freud a afirmat că, cu rare excepții, visele sunt realizări halucinatorii ale dorințelor reprimate. De asemenea,
credea că visele nu reprezintă doar dorințele actuale, ci erau întotdeauna expresii ale împlinirii dorințelor în
copilărie. Această teorie aparent derivă din sau este similară cu declarația sa de început despre isterie, și anume
că trauma care a provocat simptomele prezente a făcut-o pur și simplu evocând amintiri ale traumei copilăriei.
Freud credea că visele sunt un simptom al nevrozei. Din moment ce oamenii normali visează, teoria visului a lui
Freud a susținut ideea că nevrozele și oamenii normali nu pot fi distinși clar, deschizând calea pentru ca
psihanaliza să devină o teorie psihologică generală aplicabilă oricui.

Pentru formarea visului decisive sunt constituirea gândurilor latente ale visului şi transformarea lor în
conţinut manifest. Acest ultim aspect dă conţinut travaliului visului în sens strict. Principala caracteristică a
travaliului visului este absenţa caracterului creator: travaliul visului reprezintă doar o operaţie de traducere în
limbajul conţinutului manifest. Procesele care asigură această traducere sunt: condensarea, deplasarea,
figurabilitatea, elaborarea secundară.

a. Condensarea
Dacă definim condensarea în termeni de consecințe, efectul său cel mai evident este scurtarea conținutului
manifest față de conținutul latent. În timp ce conținutul manifest are doar câteva rânduri, conținutul subiacent
dezvăluit de analiză poate acoperi întreaga pagină. Abrevierea nu se realizează prin generalizare, deoarece
aceeași idee subiacentă poate fi reprezentată prin mai multe elemente de conținut explicit.
Din perspectiva implementării, coeziunea constă în înlocuirea mai multor lanțuri de asociații cu o singură
reprezentare situată la intersecțiile acestora. Energiile psihice asociate lanțurilor respective de asociații sunt
preluate de reprezentările care le înlocuiesc.

b. Deplasarea
Deși efectul de condensare asupra conținutului latent produce compresie, efectul deplasării este de a
modifica intensitatea reprezentării: ceea ce a fost subliniat și important în conținutul latent devine banal,
lipsește intensitate sau nu există în conținutul explicit, iar accentul este Primul conținut este înlocuit cu alte
reprezentări relevante și invers, conținutul neimportant din conținutul latent primește o reliefare specială în
conținutul explicit. Freud spunea că deplasarea este o inversare, o inversare a valorilor spiritual .

5
 c .Figurabilitatea
În Interpretarea viselor, Sigmund Freud a considerat că luarea în considerare a imaginilor este o
variantă a deplasării. Prima variantă poate fi considerată deplasare în sens strict, adică înlocuirea unei
reprezentări cu alta, în timp ce „figurabilitatea” se referă la înlocuirea expresiilor abstracte ale gândirii
visului cu imagini preponderent vizuale și nu cu alte cuvinte, este vorba de tranziție. dintr-o limbă în alta.
Importanța posibilității de a găsi contrapartide concrete, asemănătoare imaginilor, pentru formarea
viselor, rezultă din faptul că visele sunt un fenomen de regresie. Potrivit lui Freud, este o triplă întoarcere:
subiect, timp, formă: expresiile verbale evoluate sunt înlocuite cu cele primitive.

e. Elaborarea secundară
După cum sugerează terminologia folosită de Freud, aceasta este a doua lucrare a visului, aplicată
rezultatelor condensării, deplasării, luării în considerare a figurabilității. Efectele rafinamentului secundar
includ adăugiri sau rearanjamente. Scopul este de a face visul mai coerent, asemănător cu o reverie. Ca
urmare a activității de cenzură, o elaborare secundară are loc înainte de trezire sau în timpul narațiunii
visului. Visele clare sau pasajele de vis indică implicarea elaborării secundare, în timp ce vise sau pasaje
inteligibile, vagi trădează eșecul elaborării secundare. Acest proces este activ nu numai în vise, ci și în
produsele psihopatologiei precum fobiile, obsesiile, iluziile (în special paranoia), și corespunde nevoii minții
umane de coerență și inteligibilitate.
Perspectiva de mai sus înseamnă că visele înregistrate de visător au suferit anterior un proces complex
de ofuscare care le ascunde adevăratul sens. Freud a introdus termenul „conținut explicit” pentru a descrie
ceea ce își amintește visătorul. În contrast, „conținutul latent” reprezintă adevăratul sens ascuns al unui
vis, care nu poate fi determinat decât prin supunerea asocierilor de imagini de vis ale visătorului la
examinare și interpretare psihanalitică. Teoria viselor lui Freud reflectă atât unilateralitatea opiniilor sale,
cât și tendința sa de a generaliza. Era sigur că are dreptate când spunea că dorința sexuală în copilăria
timpurie este principala cauză a nevrozelor. În opinia sa, visele reprezintă fenomene mentale primitive,
iraționale, care ignoră logica, sintaxa, standardele acceptate conștient care definesc spațiul și timpul.
Astfel, conform teoriei psihanalitice, visele trebuie să aibă în primul rând o legătură cu sexualitatea
infantilă, considerată "fundamentul organic indispensabil". Chiar dacă la prima vedere multe dintre aceste
vise par să se refere la subiecte aparent diferite, tehnicile de interpretare freudiene sunt remarcabil de
ingenioase. Totuși, Freud a recunoscut că există tipuri de vise care nu se potrivesc cu această teorie. În
primul rând, avem visele care nu necesită interpretare, cum ar fi un flămând care visează mâncare sau un
însetat care visează să bea. Aceste vise "de circumstanță" exprimă, în mod evident, dorințe, dar se referă
doar la starea prezentă a persoanei care visează și nu la copilăria sa.

6
 Conţinutul manifest şi conţinut latent
Analiza oricărui vis prin asociere liberă în psihanaliză duce la concluzia că există două dimensiuni:
conținutul manifest și conținutul latent. Conținutul manifest se referă la imaginile, gândurile și
sentimentele care rămân în mintea visătorului la trezire. Sau poate aminti.Cu alte cuvinte, conținutul
revelat este nivelul conștient al visului, care poate fi comunicat.

Potrivit lui Freud, caracteristicile de bază ale conținutului explicit sunt următoarele:
- Lacune (legături incomplete între elementele textului care alcătuiesc conținutul aparent, care creează
impresia visătorului și observatorilor din afară că există omisiuni în text);
- Majoritatea viselor pe care le avem noi adulții sfidează logica care ne ghidează în starea noastră de veghe.
Visele ne obișnuiesc cu o lume în care orice este posibil, o lume a cărei logică este diferită de cea a vieții
conștiente.
- Datorită primelor două caracteristici, conținutul evident este adesea greu de înțeles. Nu o putem
înțelege fără ajutorul explicației;
- Conținutul evident lipsește uneori orice nuanță emoțională și este neutru din punct de vedere
emoțional.
Conținutul de bază nu poate fi atins decât prin interpretare în psihanaliză. Conținutul latent este așadar
suma semnificațiilor derivate din analiză. Mai precis, este vorba despre: resturi de zi cu zi, amintiri și
dorințe din copilărie, impresii corporale, indicii din situații empatice.
Caracteristicile conținutului latent sunt opuse celor ale conținutului explicit. Spre deosebire de
conținutul manifest, care este gol sau chiar fals, conținutul de bază este complet și adevărat. Conținutul de
bază este logic și de înțeles, iar viața emoțională este pe deplin prezentă în el.
Sigmund Freud a scris un manifest important în domeniul psihanalizei, intitulat "Manifestul
psihanalizei" ("The Psychopathology of Everyday Life" în engleză), care a fost publicat pentru prima dată în
1901. Acest manifest se concentrează pe analiza actelor ratate, greșelilor, uitărilor și neintenționatelor, în
încercarea de a arăta cum acestea pot dezvălui procesele inconștiente din mintea umană. Printre
particularitățile esențiale ale conținutului acestui manifest, putem menționa:
1. Actele ratate: Freud explorează actele ratate, cum ar fi greșelile de vorbire, neintenționatele și
uitările, pentru a arăta că acestea pot oferi o fereastră în procesele inconștiente ale minții umane. El
argumentează că astfel de acte nu sunt simple greșeli, ci au semnificații psihologice profunde.

2. Determinismul psihic: Freud susține în manifest că nimic din ce facem nu este întâmplător și că toate
acțiunile și evenimentele noastre sunt determinate de procesele psihice, chiar dacă nu suntem conștienți
de aceste procese.

7
 3. Interpretarea simbolică: Freud folosește în mod extensiv interpretarea simbolică pentru a dezvălui
sensul actelor ratate și pentru a arăta cum acestea pot fi legate de dorințele și conflictele inconștiente ale
individului.

4. Inconștientul: Manifestul evidențiază importanța inconștientului în înțelegerea comportamentului uman și

argumentează că multe dintre acțiunile noastre au rădăcini în straturile mai adânci ale minții noastre.

5. Exemple clinice: Freud ilustrează punctele sale teoretice cu numeroase exemple clinice și studii de
caz pentru a ilustra modul în care pot fi aplicate conceptele psihanalitice la viața de zi cu zi a oamenilor.

Manifestul psihanalizei a fost unul dintre primele lucrări importante ale lui Freud și a jucat un rol
semnificativ în dezvoltarea psihanalizei ca știință a proceselor mintale inconștiente. Aceste particularități
ale conținutului manifestului au contribuit la popularitatea și influența durabilă a teoriilor lui Freud în
domeniul psihologiei și psihanalizei.
Clasificarea viselor în funcţie de raportul dintre conţinutul manifest şi conţinutul latent
Prima categorie a acestei clasificări este reprezentată de vise în care conținutul manifest și latent sunt
în întregime sau în mare parte identic. Aceasta înseamnă că munca de vis nu se află între două conținuturi.
Acest tip de vis este caracteristic copiilor mici, dar poate apărea și la adulți în anumite circumstanțe. Se mai
numesc si vise de bebelusi. Pentru Freud, importanța lor stă în primul rând în faptul că au demonstrat cu o
claritate incontestabilă că esența viselor constă în împlinirea dorințelor. Astfel de vise îndeplinesc dorințe
conștiente care au fost trezite în timpul zilei, dar au rămas neîmplinite din cauza unor tulburări de legătură.
Noaptea, visul transformă propoziții opționale în imagini de satisfacție: „Dacă plimbarea ar dura mai
mult!”, „Dacă aș mânca toate cireșele”, „Dacă aș fi mare!”, devin realitate.
A doua categorie se bazează pe criteriul relației dintre conținutul explicit și implicit, inclusiv visele în
care conținutul explicit și conținutul implicit sunt inconsecvenți, iar rolul viselor este undeva la mijloc.
Această categorie include majoritatea tipurilor de vise pentru adulți, care sunt fie vise clare, coerente, dar
cu o surprinzătoare lipsă de legătură cu realitatea (vise care descriu moartea unei rude apropiate, dar fără
nicio justificare în realitate), fie vise care sunt, în mod evident, lipsite de sens, incoerent și fără sens.
În funcție de raportul dintre conținutul manifest și conținutul latent, Freud a propus mai multe tipuri
de vise:
Vise de compromis: Acestea sunt vise în care conținutul latent și manifest sunt amestecate. Aici,
dorințele sau conflictele profunde sunt exprimate sub forma unui conținut manifest care poate fi mai puțin
amenințător sau inacceptabil pentru conștiința de zi cu zi.

8
 Vise premonitorii: Freud a susținut că visele pot avea o funcție premonitorie sau anticipatoare, în sensul că pot
oferi o expresie criptică a dorințelor sau gândurilor viitoare.

Vise de revelație: Acestea sunt vise în care conținutul latent este mai accesibil și nu este ascuns sub un
conținut manifest complicat. Freud credea că aceste vise pot ajuta la înțelegerea problemelor și a
gândurilor inconștiente.

Clasificarea viselor în funcție de raportul dintre conținutul manifest și conținutul latent este un aspect
cheie al teoriei psihanalitice freudiene. Cu toate acestea, este important de menționat că această teorie a
fost criticată și nu a fost susținută de toți psihologi și cercetători. Mulți au avut rezerve cu privire la ideea
că visurile pot fi interpretate într-un mod atât de specific și că există o conexiune directă între conținutul
latent al viselor și gândurile inconștiente ale individului.
Funcţia visului: dorinţa şi cenzura

Potrivit lui Freud, funcția viselor este de a fi gardianul somnului și ele se dezvoltă în spațiul somnului în
acest scop. Pentru a-și îndeplini funcția, visele absorb și procesează toate excitațiile interne și externe
capabile să întrerupă somnul. Dintre stimulii externi, cei mai frecventi sunt zgomotul, lumina puternica si
mirosul.Dintre stimulii interni, cei mai frecventi sunt durerea, nevoile fiziologice (setea, foamea, urinarea,
nevoile sexuale), interesul psihologic continuu, dorintele actuale sau copilaria deprimata. dorință. Sub toți
acești stimuli, visele produc halucinații, de obicei halucinații vizuale, capabile să satisfacă dorința de somn
aparținând sistemului preconștient-conștient (eul din a doua teorie despre minte), precum și dorințe
instinctive inconștiente. Visele permit dorințelor inconștiente să apară deghizate, permițând somnului să
continue.
Cenzura, căreia, aşa cum am văzut, îi revine un rol important în formarea visului, constă, în esenţă, în
normele culturăle (sociale, etice, estetice) interiorizate de subiect, în special în prima copilărie. Cenzura se
manifestă nu doar în producerea conţinutului manifest din conţinutul latent, ci şi în anumite fenomene
caracteristice psihoterapiei psihanalitice. Pe de o parte, trebuie sa recunoaştem intervenţia cenzurii în
refuzul visătorului de a asocia în marginea elementelor visului, iar pe de altă parte, în respingerea
interpretării psihanalistului.
Acţiunea cenzurii în vis este condiţionată de natura dorinţei şi natura cenzurii. Ea va fi cu atat mai
pronunţată, cu cat dorinţele sunt mai blamabile şi cenzura mai severă.

9
 Concluzie
Sigmund Freud a fost unul dintre cei mai influenți gânditori din domeniul psihologiei și al psihanalizei, și a
elaborat o perspectivă unică asupra naturii umane și a dezvoltării individuale. Din această perspectivă, putem
trage următoarea concluzie:

Freud a contribuit semnificativ la înțelegerea complexității minții umane și a comportamentului uman.

El a susținut că procesele mentale ascunse, în special cele inconștiente, au un impact profund asupra
comportamentului și a gândurilor individului. De asemenea, Freud a subliniat rolul fundamental al
sexualității în dezvoltarea psihică, argumentând că multe dintre conflictele și problemele umane au
rădăcini în această sferă.

Perspectivele sale despre structura mintală, cum ar fi cele legate de id, ego și superego, au oferit o
modalitate de a înțelege cum indivizii gestionează tensiunile interne și cerințele sociale. Freud a evidențiat
importanța analizei viselor, a actelor ratate și a mecanismelor de apărare în dezvăluirea proceselor
mentale profunde.

De asemenea, Freud a fost unul dintre primii psihologi care a accentuat importanța copilăriei timpurii
în dezvoltarea ulterioară a individului. Această perspectivă asupra dezvoltării a condus la apariția
psihanalizei copilului și la dezvoltarea terapiei copilului.

Cu toate acestea, trebuie menționat că teoriile lui Freud au fost, în mare parte, criticate și modificate
de-a lungul timpului, iar mulți psihologi și cercetători au avansat perspective diferite. Cu toate acestea,
influența sa în domeniul psihologiei rămâne semnificativă, iar conceptele și metodele dezvoltate de el au
avut un impact durabil asupra înțelegerii noastre asupra minții umane.

10
Anexă

Bibliografie:
Curs “Introducere în psihoanaliza”, Facultatea de Psihologie

11