PERCEPŢIILE

Definitie:
Percepţiile sunt procese senzoriale complexe şi totodată imagini primare, conţinând totalitatea
informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora
asupra analizatorilor.
Caracteristicile imaginii perceptive:
- reflectă obiectele în totalitatea însuşirilor lor în mod unitar şi integral;
- este imagine primară;
- este obiectuală, adică de a fi întotdeauna imaginea unui obiect anume;
- imaginea perceptivă este bogată în conţinut;
- durata percepţiei corespunde duratei acţiunii stimulului, a prezenţei acestuia;
- conduce desfăşurarea mişcărilor, reglează traiectoria, amplitudinea, ritmicitatea şi coordonarea acestora.
Procesul perceptiv:
- proces complex şi activ;
- este plurimodal, adică antrenează mai mulţi analizatori;
- desfăşurarea procesului perceptiv este influenţată de: deplasare, aşezare, ordonare, măsurare etc.;
- influenţa pregătirii anticipate, intereselor stabile, specializarii profesionale, gradul de cultură generală.
Fazele procesului perceptiv:
Detecţia constă în sesizarea şi conştientizarea doar a prezenţei stimulului în câmpul perceptiv, fără să se
poată spune ceva despre caracteristicile lui (pragul minimum-vizibile).
Discriminarea constă în detaşarea stimulului de fond şi remarcarea acelor însuşiri care-1 deosebesc de
alţii asemănători (pragul minimum-separabile).
Identificarea se referă la cuprinderea într-o imagine unitară a informaţiilor, si recunoaşterea a ceea ce
percepe (pragul minimum-cognoscibile). Exista identificarea categorială, adică stabilirea clasei din care face
parte obiectul; si identificarea individuală, adică stabilirea componentelor individualizatoare ale acelui obiect.
Interpretarea constă în stabilirea semnificaţiei obiectului perceput, a importanţei lui pentru subiect, a
posibilei sale utilizări în activitate.
Legile percepţiei:
Legea integralităţii percepţiei exprimă faptul că însuşirile obiectului sunt semnalate nu separat, ci în
interrelaţii complexe alcătuind o imagine unitară, cuprinzând atât însuşirile principale, cât şi pe cele secundare,
atât obiectul respectiv, cât şi contextul spaţio-tem-poral în care acesta se află.
Legea structuralităţii perceptive explică faptul că în structura imaginii unitare însuşirile care comunică
cea mai mare cantitate de informaţii ocupă primul plan şi sunt primele explorate perceptiv cât mai bine, în timp
ce toate celelalte trec pe un plan secund şi sunt reflectate mai vag.
Legea selectivităţii exprimă caracteristica omului de a se fixa cu precădere la un moment dat asupra
unuia şi acesta devine obiectul percepţiei. El este perceput complet, clar, precis. Toate celelalte elemente
înconjurătoare formează câmpul percepţiei şi sunt reflectate mai vag, mai puţin precis, mai lacunar.
- poate fi folosită în două feluri: 1) a scoate în evidenţă obiectul ce trebuie în mod deosebit explorat; 2) a
elimina acţiunea unora dintre factorii selectivităţii pentru a camufla obiectul.
Legea constanţei perceptive arată că dacă se produc modificări ale condiţiilor de percepere a
obiectelor, imaginile rămân relativ aceleaşi şi omul îşi poate continua nestingherit activitatea. Există trei tipuri
de constante perceptive: constanta de mărime, constanta de forma, constanta de culoare.
Legea semnificaţiei. Ceea ce se leagă de trebuinţele, interesele, scopurile, aşteptările omului devine
semnificativ şi chiar dacă este mai slab ca intensitate, este bine perceput.
Legea proiectivităţii imaginii perceptive. Neuro-funcţional, imaginea se realizează la nivel cortical,
dar psihologic ea este proiectată la nivelul sursei, adică al obiectului care a determinat-o.
Observaţia şi spiritul de observaţie:
Observaţia este activitatea perceptivă intenţionată, orientată spre un scop, regiată prin cunoştinţe
generale, organizată şi condusă sistematic, conştient şi voluntar. Pe baza organizării şi desfăşurării repetate a
activităţilor de observaţie, se poate dezvolta spiritul de observaţie (aptitudinea de a sesiza cu uşurinţă, rapiditate
şi precizie ceea ce este mai puţin intens, mai ascuns, indistinct, dar semnificativ pentru scopurile omului).
Iluziile perceptive: optico-geometrice; tactil-chinestezice; de mişcare; optico-chinestezice de greutate.