PERCEPTIILE

Definiţie:
Percepţiile sunt procese senzoriale complexe şi totodată imagini primare, conţinând
totalitatea informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în
condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

Caracteristicile percepţiilor :
Ca şi senzaţiile , percepţiile semnalizează însuşiri concrete, intuitive. Dar, spre deosebire
de senzaţii, percepţiile reflectă
obiectele în totalitatea însuşirilor lor în mod unitar şi integral. În imaginea perceptivă
apar şi proprietăţi care nu aparţin elementelor care-i stau la bază (configuraţia, structura).
Caracteristicile imaginii perceptive :
- percepţia este o imagine primară – pentru că apare numai în relaţia directă cu obiectul
- imaginea perceptivă este obiectuală – pentru că întotdeauna este imaginea unui obiect
anume
- imaginea perceptivă este bogată în conţinut – ea cuprinde atât însuşirile semnificative
cât şi pe cele mai puţin importante
- percepţia unui anumit obiect este concomitentă cu aceea a elementelor care îl înconjoară
şi cu care se află într-un anumit spaţiu şi timp – orice percepţie se realizează aici şi acum
- durata percepţiei corespunde duratei acţiunii stimulului, a prezenţei acestuia ; dacă ea s-
ar prelungi după dispariţia obiectului, atunci ar fi expresia îmbolnăvirii psihice şi ar
tulbura relaţia cu ambianţa
- intensitatea percepţiei este proporţională intensităţii stimulilor şi asigură, din acest
punct de vedere , adaptarea la mediu.
Prin toate calităţile sale, imaginea perceptivă îndeplineşte o funcţie informaţională
specifică, mai complexă ca a senzaţiei, şi are un rol reglator deosebit pentru activitate.
Percepţiile auditive, vizuale şi tactilo-chinestezice sunt absolut indispensabile pentru
realizarea vorbirii, citirii, scrierii.
Ca şi senzaţia, percepţia este o bază absolut indispensabilă pentru dezvoltarea celorlalte
capacităţi cognitive ale omului.

PROCESUL PERCEPTIV
Imaginea perceptivă este rezultatul unui proces complex şi activ , orientat şi subordonat
scopurilor concrete ale activităţilor desfăşurate de către om. Acest proces antrenează mai
mulţi analizatori pentru că orice obiect concret posedă o multitudine de însuşiri ce sunt
semnalizate de către aceştia. Informaţia obţinută este analizată şi sintetizaţă la nivel central
prin mecanisme mult mai complexe ca ale senzaţiei.
Procesul perceptiv este influenţat de :
- pregătirea anticipată a subiectului
- interesele stabile pentru o categorie de stimuli
- specializarea profesională
- gradul de cultură generală
FAZELE PROCESULUI PERCEPTIV:
1. Detecţia – constă în sesizarea şi conştientizarea doar a prezenţei stimulului în câmpul
perceptiv
1
2. Discriminarea – constă în detaşarea stimulului de fond şi remarcarea acelor însuşiri
care-l deosebesc de alţii asemănători.
3. Identificarea – se referă la realizarea unui nivel mai înalt de procesare şi cuprinderea
într-o imagine unitară a informaţiilor obţinute anterior şi raportarea acesteia la modelul
perceptiv corespunzător din experienţa anterioară.
4. Interpretarea – este condiţionată de legătura naturală a percepţiei cu activitatea omului.

Legile percepţiei
1. Legea integralităţii
2. Legea structuralităţii
3. Legea selectivităţii
4. Legea constanţei perceptive
5. Legea semnificaţiei
6. Legea proiectivităţii

Observaţia şi spiritul de observaţie.

În desfăşurarea activităţilor sale zilnice, omul poate realiza percepţii spontane, fugitive, cu
rol informaţional şi reglator-limitativ , dar mai ales percepţii conştiente, complexe şi clare,
integrate în comportamentele sale de mare importanţă. Alteori poate desfăşura chiar o
activitate specială de percepere a obiectelor şi fenomenelor – observaţia.
Observaţia este activitatea perceptivă intenţionată, orientată spre un scop, reglată prin
cunoştinţe generale, organizată şi condusă sistematic, conştient, voluntar.
Observaţia este strâns legată de limbaj, gândire, reglaj voluntar.
Pe baza organizării şi desfăşurării repetate a activităţilor de observaţie, se poate dezvolta
spiritul de observaţie.
Spiritul de observaţie este aptitudinea de a sesiza cu uşurinţă, rapiditate şi precizie ceea ce
este mai puţin intens, mai ascuns, indistinct, dar semnificativ pentru scopurile omului.
Iluziile perceptive :
- iluzii optico-geometrice
- iluziile tactil chinestezice
- iluziile de mişcare
- iluziile optico-chinestezice de greutate.