Fabula este o specie a genului epic, in versuri sau in proza, in care sunt satirizate defecte

omenesti cu scopul de a le indrepta prin intermidiul unor personaje, de obicei animale,

dar si plante sau lucruri, carora li se atribuie insusiri omenesti prin intermediul
personificarii. Eu consider ca textul "Cainele si magarul" de Grigore Alexandrescu este o
fabula. Un prim argument il reprezinta numarul redus de personaje: cainele trist si jalnic
si magarul care il intalneste. Datorita acestui fapt, figura de stil predominanta este
personificarea: "Unde te duci? ii zise", "Numai d-atat te plangi? magarul intreba" etc. De
asemenea, alegoria este prezenta in acest text, alegoria fiind procedeul artistic prin care
animalele (pasarile sau obiectele) personificate vorbesc, actioneaza si gandesc ca
oamenii: "Ce rau ti s-a-ntamplat? Stii, parca te-a plouat, / Asa stai dr mahnit". Al doilea
argument este reprezentat de atitudinea autorului fata de personaje, care este ironica,
satirizand defectele acestora: "Cainele, trist si jalnic", rezultand prezenta comicului de
situatie, dr caracter si de limbaj: "Stapanul l-ai gasit, il vezi, de fata sta". Un alt argument
il reprezinta morala desprinsa la sfarsit: mai bine un trai greu ca sluga la un stapan
merituos decat un trai bun la un magar. In concluzie, pe baza argumentelor enuntate mai
sus, opera "Cainele si magarul" de Grigore Alexandrescu ilustreaza specia fabulei.