Sunteți pe pagina 1din 6

Mândrie și prejudecată-Analiză

Mândrie și prejudecată este unul dintre cele mai celebre romane scrise de Jane Austen. Publicat la
28 ianuarie 1813, este al doilea roman al autoarei. Într-un eseu publicat în 1954, Maugham l-a
considerat unul dintre cele mai bune zece romane din lume.
Rezumat

Romanul are ca temă principală orgoliul de clasă al domnului Darcy și prejudecata


domnișoarei Elizabeth Bennet în confrontul acestuia. Acțiunea romanului se concentrează asupra
evenimentelor ce au loc în interiorul familiei Bennet compusă din domnul și doamna Bennet și cele
cinci fiice: Jane, Elizabeth, (pentru prieteni Lizzy sau Eliza), Mary, Catherine, (numită și Kitty) și
Lydia. În lipsa unui fiu care să moștenească proprietatea lor din Longbourn, Hertforshire, doamna
Bennet dorește ca cel puțin una dintre fiicele sale să se căsătorească cât mai repede. Doamna Bennet
este o femeie frivolă în timp ce domnul Bennet este un bărbat inteligent, sarcastic și imprevizibil.
Ține mult la Jane, dar Lizzy, inteligentă și spirituală, este preferata lui. Când domnul Bingley, un
burlac bogat închiriază o frumoasă moșie în vecinătate, doamna Bennet dorește ca fiicele ei să-i fie
prezentate cât mai curând. Scopul său este căsătoria domnului Bingley cu una din fiicele sale și nu
vrea să riște ca acesta să fie acaparat de vreo altă fată din vecini. Domnul Bennet chiar dacă pare
reticent îl vizitează pe domnul Bingley , dar domnișoarele Bennet au ocazia să-l cunoască la balul
dat de Sir Lucas, un vecin al familiei Bennet. Domnul Bingley are prilejul să le cunoască într-un
final pe grațioasele domnișoare Bennet. Bingley este însoțit de cele două surori, Caroline și doamna
Hurst, de soțul acesteia din urmă și de dragul său prieten domnul Darcy. Bingley e amabil, drăguț cu
toți, atrage imediat simpatia tuturor și imediat se notează simpatia sa pentru Jane, cea mai mare din
surorile Bennet. Din contră, Darcy rămâne deoparte, refuză să danseze cu domnișoare pe care nu le
cunoaște sau să facă noi cunoștințe. Chiar dacă la început cei prezenți sunt impresionați, fiind mai
frumos și mult mai bogat decât Bingley, din cauza acestui comportament el devine catalogat ca
omul cel mai înfumurat și mândru de pe fața pământului și, cu toată bogăția lui, își atrage antipatia
tuturor. În timpul balului Elizabeth este definită de el ca fiind acceptabilă, dar nu îndeajuns de
frumoasă să-l tenteze. Elizabeth îl aude și chiar dacă se demonstreză ironică (aș putea foarte ușor să
iert mândria lui, dacă n-ar fi călcat-o în picioare pe a mea), îi devine antipatic. Domnul Bingley în
schimb dansează cu Jane toată seara. Dimineața următoare Jane este invitată de domnișoara Bingley
la Netherfield, pentru a lua ceaiul. Doamna Bennet văzând că vine ploaia, nu-i permite lui Jane să ia
trăsura, așa că Jane pleacă călare. O prinde ploaia și se alege cu o răceală serioasă așa că e nevoită
să rămână la Netherfield pentru câteva zile, exact cum dorise doamna Bennet. Elizabeth merge s-o
viziteze și este invitată să rămână pentru a avea grijă de sora sa. Darcy are ocazia să o cunoască mai
bine și fără să vrea, rămâne fascinat de spontaneitatea și vivacitatea sa. Domnișoara Bingley, care
vrea să-l cucerească pe Darcy, nu este mulțumită de situație și abia așteaptă ca cele două surori să se
întoarcă la casa lor. După întoarcerea lor, familia din Longbourn primește vizita domnului Collins,
verișorul fetelor și pastor anglican. William Collins este moștenitorul legal al domnului Bennet și
speră să se căsătorească cu una din surori. Prin acest gest, vrea să răscumpere familia de pierderea
moșiei la moartea domnului Bennet. O alege pe Jane ca viitoare soție, dar doamna Bennet îl
informează că aceasta se va logodi în curând, așa că e rândul lui Elizabeth, a doua ca vârstă și
frumusețe. Surorile Bennet merg des în vizită la mătușa lor din Meryton. Aici ele au prilejul să-l
cunoască pe fermecătorul domn Wickham, înrolat de curând în regimentul din Meryton. Felul său
de a fi cordial și fascinant îl fac să-și câștige simpatia tuturor, mai ales a domnișoarelor din zonă.
Lydia și Kitty în mod particular sunt fermecate de Wickham, dar de altfel lor le plac toți ofițerii.
Lydia și Kitty își vizitează des mătușa pentru că acolo au prilejul să întâlnească și să flirteze cu
ofițerii. Wickham pare să fie atras de Elizabeth și în timpul primei lor întâlniri îi destăinuie că-l
cunoaște bine pe Darcy, deoarece au copilărit împreună la Pemberley, Wickham fiind fiul
intendentului. Se plânge de modul infam în care a fost tratat de Darcy, acesta refuzând să-i dea
parohia lăsată moștenire de bătrânul domn Darcy. Elizabeth atrasă de Wickham și având antipatie
pentru Darcy crede tot. Domnul Bingley organizează balul promis. Atracția lui pentru Jane este atât
de evidentă încât cei prezenți la bal încep să vorbească de căsătorie. La bal Lizzy are surpriza să fie
invitată la dans de Darcy și luată prin surprindere acceptă. Bingley comunică familiei Bennet că a
doua zi este nevoit să plece câteva zile la Londra pentru afaceri. Doamna Bennet îl invită la prânz la
întoarcere. După câteva zile surorile lui Bingley și domnul Darcy îl urmează la Londra. Pentru a
explica plecarea lor neașteptată, Carolina Bingley îi trimite un bilet lui Jane unde-i explică că
afacerile fratelui său sunt de așa natură că nu se pot rezolva în câteva zile, așa că-i mai bine să plece
după el la Londra, unde vor rămâne toată iarna. Caroline cu perfidie îi scrie că în acest mod,
Bingley va avea prilejul s-o revadă pe domnișoara Darcy, sora mai mică a lui Darcy de care Bingley
e foarte legat. Elizabeth citind scrisoarea suspectează că reținând-o pe Jane nepotrivită pentru
Bingley, surorile și prietenul acestuia au luat decizia să-l rețină la Londra ca s-o uite. Jane cu
bunătatea ei nu vrea să dea crezare unei asemenea ipoteze, luând apărarea celor două, spunând că
dacă Bingley ar fi cu adevărat îndrăgostit nu ar putea fi reținut de aceștia la Londra. Dar Elizabeth
are puțină încredere în caracterul slab al tânărului și amândouă se întristează văzând că acesta nu se
întoarce. Între timp domnul Collins, personaj ceremonios și insuportabil, continuă să-i facă curte lui
Elizabeth și o cere de soție. Aceasta refuză categoric, chiar dacă mama sa îi impune să accepte.
Collins hotărât să se întoarcă acasă cu nevastă, până la urmă decide să se căsătorească cu Charlotte
Lucas, cea mai bună prietenă a Elizei. Charlotte are 27 de ani, nu este frumoasă și acceptă imediat.
După plecarea lui Bingley, Jane este invitată la Londra de familia Gardiner,respectiv unchiul și
mătușa sa. Ea acceptă, iar mai târziu și Elizabeth pleacă la Rosing, în Kent în vizită la familia
Collins, la invitația Charlotei. Lady Catherine de Bourgh, protectoarea și vecina domnului Collins,
este mătușa domnului Darcy. De Paști, Darcy vine să-și viziteze mătușa, însoțit de simpaticul său
verișor, colonelul Fitzwilliam. Elizabeth se întâlnește întâmplător cu Darcy de căteva ori și într-un
final în mod cu totul neașteptat, acesta o cere în căsătorie, nu fără să-i spună cât a luptat cu
sentimentele lui din cauza diferenței de clasă dintre ei și a familiei. Darcy nu se îndoiește nici o
clipă că cererea lui în căsătorie va fi acceptată. Elizabeth îl refuză categoric reproșându-i orgoliul și
vanitatea, spunând că n-ar putea niciodată să se căsătorească cu cel care a provocat nefericirea
surorii sale și ruina lui Wickham. A doua zi Darcy îi scrie o lungă scrisoare în care îi explică că a
intervenit între Jane și Bingley pentru că Jane cu atitudinea sa rezervată, nu părea îndrăgostită de
prietenul său Bingley, dar obstacolul esențial fiind comportamentul familiei ei. În privința lui
Wickham, se pare că acesta este un trufator și un libertin și nu numai atât, a încercat s-o facă pe
domnișoara Darcy să fugă cu el datorită dotei acesteia de 30.000 de lire sterline. Elizabeth
descoperă cu consternare că Jane ireproșabilă și plină de calități, a avut de suferit din cauza
vulgarității mamei și surorilor. La lumina acestor revelații Elizabeth este nevoită să-și revizuiască
sentimentele față de Darcy. La începutul verii, Elizabeth este invitată de către familia Gardyner într-
o călătorie de plăcere în Derbyshire. În timpul călătoriei se află la un moment dat în vecinătate cu
Pemberley, proprietatea domnului Darcy unde locuiește acesta. Convinsă că acesta este plecat,
acceptă la insistențele mătușii să viziteze casa. În timpul vizitei însă îl întâlnește pe Darcy, care se
întorsese mai devreme acasă. Darcy e surprins, iar Elizabeth foarte jenată. E uimită când vede că el
e foarte schimbat, pare sociabil și gentil. Darcy încă îndrăgostit de Elizabeth, vrea să-i arate că se
poate schimba. Pentru Elizabeth în schimb sentimentul de admirație se transformă în dragoste, chiar
dacă-i este imposibil să-și arate sentimentele, odată ce-l respinsese. Darcy este interesat să-i
cunoască pe domnul și doamna Gardiner, iar Elizabeth e fericită să-i prezinte rude inteligente și
strălucitoare care nu au superficialitatea și frivolitatea mamei și surorilor sale. A doua zi Darcy i-o
prezintă pe sora sa Georgiana, dorind ca cele două tinere să se împrietenească. Georgiana e o tânără
timidă și grațioasă. Elizabeth are ocazia să-l întâlnească și pe Bingley. Din păcate primește o
scrisoare de la Jane cu vești proaste: Lydia care era în vacanță la Brighton, oaspete al colonelului
Forester și a soției sale, fără să se gândească la consecințe, a fugit cu Wickham la Londra. Pare că
acesta nu are intenția s-o ia în căsătorie. Datorită șocului nu reușește să-i ascundă lui Darcy vestea.
La gândul scandalului, înțelege că o a doua cerere în căsătorie a lui Darcy devine ceva imposibil,
realizează că îl iubeste. Împreună cu familia Gardiner pleacă în grabă la Longbourn. De aici unchiul
pleacă la Londra și după câteva zile îi găsește pe cei doi. Situația scandaloasă vine mușamalizată cu
o căsătorie de conveniență. După un timp, Elizabeth află mai întâi de la Lydia, apoi de la doamna
Gardiner că Darcy a fost cel care l-a făcut pe Wickham s-o ia în căsătorie pe Lydia. Mătușa îi
povestește într-o scrisoare cum Darcy a plătit toate datoriile la joc ale lui Wickham și de asemenea
l-a plătit pentru a o lua de soție pe Lydia. Bingley și Darcy se întorc la Netherfield cu pretextul
stagiunii de vânătoare. Atențiile lui Bingley față de Jane reîncep, iar Elizabeth bănuiește că Darcy i-
a mărturisit prietenului greșeala sa când l-a îndepărtat de Netherfield. Bingley o cere în căsătorie pe
Jane care fericită acceptă. Elizabeth îndrăgostită de Darcy îl vede grav și taciturn, departe de acel
Darcy de la Pemberley. Într-o seară sosește la Longbourn lady Catherine de Bourgh. Binefăcătoarea
lui Collins dorește să știe dacă Elizabeth e logodită cu Darcy, și, aflând că nu, vrea ca aceasta să-i
promită solemn că nu se va căsători niciodată cu el. Elizabeth refuză. Darcy pus la curent de mătușa
lui de cele întâmplate și sigur că Elizabeth simte ceva pentru el, știind că aceasta cu caracterul ei
sincer, dacă ar fi fost contrară căsătoriei nu ar fi ezitat să-i spună mătușii, reînnoiește cererea în
căsătorie, iar Elizabeth fericită acceptă. Romanul se termină cu căsătoria domnului Bingley cu Jane
și a domnului Darcy cu Elisabeth.
Personaje
• Elizabeth Bennet: Lizzy pentru familia sa, este protagonista feminină a romanului, tânără
inteligentă și spirituală. A doua născută a familiei Bennet, este a doua ca frumusețe dintre
cele cinci surori. Îi plac mult plimbările în aer liber. Începe să se îndoiască de judecata ei
când descoperă cum s-a înșelat în privința lui Darcy și a lui Wickham. La început îl
consideră pe domnul Darcy antipatic, orgolios, vanitos și arogant datorită prejudecăților. Se
îndrăgostește de el spre sfârșitul romanului. Primește trei cereri în căsătorie: una de la
domnul Collins și două de la domnul Darcy. La sfârșit se căsătorește cu domnul Darcy.
Devine prietenă intimă cu Georgiana Darcy.
• Fitzwilliam Darcy: gentilom bogat de 27 de ani, cu o rentă de 10.000 de lire sterline pe an,
proprietarul splendidului domeniu Pemberley în Derbyshire. Orgolios și taciturn este însă un
prieten fidel și un om onest cu înalte principii morale. Se îndrăgostește aproape imediat de
Elizabeth, împotriva voinței sale. Din dragoste pentru Elizabeth o găsește pe sora acesteia,
Lydia și îl plătește pe Wickham pentru a o lua în căsătorie. În loc să fie descurajat de refuzul
ei, ia în serios criticile ei și își schimbă comportamentul. La final se căsătorește cu ea. Este
cel mai complex personaj masculin din toate romanele lui Jane Austen.
• Jane Bennet: domnișoara Bennet are 22 de ani, fiind cea mai mare dintre surorile Bennet.
Este admirată pentru frumusețea ei și stimată pentru blândețe și bunătate. E singura fără
prejudecăți și chiar dacă e frumoasă nu este deloc vanitoasă. Se îndrăgostește și se
căsătorește cu domnul Bingley.
• Domnul Bennet: gentilom flegmatic și indolent, proprietarul micului domeniu Longbourn.
Este afecționat în mod particular celei de-a doua fiice, Elizabeth. Are obiceiul de a se refugia
în bibliotecă între cărțile sale, fugind astel de prostia soției și fiicelor mai mici.
• Doamna Bennet: mamă a cinci fete, scopul ei este de a-și mărita cât mai curând măcar una
dintre ele. Vorbește prea mult și cel puțin jumătate din ceea ce spune le face să se rușineze pe
cele două fiice mai mari.
• Domnul Bingley: gentilom înstărit cu o rentă anuală de 5.000 de lire sterline. Prieten cu
Darcy are un caracter prietenos și plăcut ceea ce-l face simpatic tuturor. Se îndrăgostește de
Jane aproape imediat, chiar dacă se lasă influențat de prietenul său și pleacă la Londra. La
sfârșit se căsătorește cu Jane.
• Caroline Bingley: sora lui Charles Bingley.Snoabă, speră să se căsătorească cu Darcy.
Disprețuitoare cu toți cei ce nu sînt de rangul ei, o invidiază pe Elizabeth pentru atențiile
acordate de Darcy.
• Doamna Hurst: sora mai mare a domnului Bingley, căsătorită cu domnul Hurst.

• Domnul Hurst: insipid și superficial este interesat doar de mâncare, băutură și jocul de cărți.

• Lydia Bennet: mezina familiei și preferata doamnei Bennet. Frivolă, superficială și egoistă
este portretul mamei sale. Unica sa preocupare e ceea de a flirta cu tinerii regimentului cu
speranța de a se căsători cât mai curând pentru a profita apoi de statutul de femeie măritată.
Fuge cu Wickham și doar datorită domnului Darcy, acesta o ia în căsătorie.
• Catherine Bennet: cu doi ani mai mare decât Lydia, frivolă, superficială și ignorantă. Lipsită
de personalitate, o copiază pe aceasta.
• Mary Bennet: a treia din surorile Bennet singura urâțică, dedică tot timpul său studiilor,
cântă la pian, dar fără talent.
• Domnul Gardiner: fratele doamnei Bennet și doamnei Philips, cult, inteligent și distins îl
surprinde plăcut pe Darcy. Ajută familia Bennet când Lydia fuge cu Wickham.
• Doamna Gardiner: soția domnului Gardiner, este afecționată de Jane și Elizabeth. Are patru
copii. Este sensibibilă și educată.
• Domnul Collins: verișor îndepărtat al domnului Bennet, va eredita proprietatea acestuia la
moartea sa. E un tânăr pastor anglican neatrăgător, nu prea inteligent, dar pompos și
pretențios.
• Charlotte Lucas: prietena lui Elizabeth, urâțică și fără avere, are 27 de ani și acceptă să-l ia
de soț pe domnul Collins.
• Lady Catherine de Bourgh: mătușa aristocratică a lui Darcy, îngâmfată și autoritară. Are o
fiică Anne, pe care dorește să o căsătorească cu Darcy.
• Anne de Bourgh: fiica lui lady Catherine, e o tânără insignificantă, palidă și slabă. Nu
demonstrează nici un interes pentru Darcy.
• Colonelul Fitzwilliam: verișor cu Darcy, are cam 30 de ani. O place pe Elizabeth în timpul
vizitei acesteia la Rossing.
• George Wickham: de origine modestă a copilărit cu Darcy, fiind foarte iubit de tatăl acestuia.
Fermecător și educat, mare iubitor al jocurilor de noroc. Plin de datorii, fuge cu Lydia la
Londra.
• Domnul William Lucas: vecin cu familia Bennet și tatăl lui Charlotte. Trăiește cu amintirea
prezentării sale la curte cu mulți ani în urmă. Se impresionează ușor în fața persoanelor de
rang înalt.
• Maria Lucas: sora Charlottei, o va acompania pe Elizabeth când o va vizita la Rossing.

• Doamna Philips: sora doamnei Bennet și a domnului Gardiner, seamănă la caracter cu


doamna Bennet.
• Georgiana Darcy: sora domnului Darcy, are 16 ani, simplă și timidă, cântă foarte bine la
pian.
Publicarea și recepția
Scris între octombrie 1796 și august 1797, romanul devine preferatul familiei Austen în cadrul
lecturilor de seară. În data de 1 noiembrie 1797, George Austen, tatăl autoarei, îi trimite o scrisoare
editorului londonez Thomas Cadell, descriindu-i conținutul romanului. Editorul nu este însă convins
și refuză să-l publice. După acest refuz, trec 15 ani și romanul este citit des în timpul lecturilor de
seară ale familiei Austen. În perioada 1811-1812 Jane Austen revizuie manuscrisul și îi schimbă
titlul din Primele impresii în Mândrie și prejudecată. În redenumirea romanului, Jane Austen,
probabil, a avut în vedere „suferințele și opozițiile” rezumate în finalul romanului Cecilia de Fanny
Burney's, intitulat „Mândrie și prejudecată”, unde fraza apare de trei ori cu majuscule. Oferă
manuscrisul unui alt editor, Thomas Egerton, din Whitehall, pentru suma de £110 (Jane Austen
ceruse de fapt £150). Este publicat în ianuarie 1813, în trei volume și costa 18 șilingi. La 27
ianuarie Jane Austen primește un exemplar. Romanul se bucură de succes și se vând 1500 de
exemplare. În luna noiembrie este tipărită o a doua ediție, iar în 1817 o a treia.
Numele autorului a fost anonim până în 1853, când a fost republicat în Anglia. Charlotte
Brontë, D. H. Lawrence și Mark Twain se numără printre cei care nu erau favorabili operelor
publicate de Jane Austen. În 1870 nepotul autoarei, James Eduard Austen - Leigh publicând A
Memoire of Jane Austen, trezește din nou interesul pentru operele acesteia. Secolul XX îi face
dreptate, William Dean Howells, Henry James, Rudyard Kipling și alții admirându-i opera. Stilul
vivace, ironia înțepătoare, forța de caracter, energia Elisabethei, se adresează și cititorilor
contemporani.