RENÈE SHANN

Surprizele
unei c`s`torii din
interes

ALCRIS
 Capitolul 1

Vara veni cu \ntârziere \n acel an. Kimberley

Adams st`tea \n fa]a u[ii-fereastr` din living, oftând.
Era o zi \nsorit` de septembrie. Ar fi trebuit s`
plece, dac` vroia s` nu \ntârzie.
Nu-i pl`cea deloc ideea de a pleca de la
Bramcote, casa pe care o iubea atât de mult.
De fapt, nu mai sim]ise de mult timp nici o dorin]`
de a mai face ceva. Era singur`, dar, slav` Domnului,
avea Bramcote [i cel pu]in acesta nu-i putea fi luat,
a[a cum se-ntâmplase cu tot ceea ce iubise.
Poate tocmai pentru c` era atât de legat` de casa
ei [i atât de obi[nuit` cu ea, Kimberley nici nu-[i
mai d`dea seama ce era \n neregul` la aceasta.
Tat`l ei spusese \n februarie c` acoperi[ul d`dea
semne de deteriorare dup` ce se topise stratul gros
de z`pad` [i c` ar trebui s` se gândeasc` to]i pentru
a g`si o modalitate de a pl`ti câteva repara]ii.

5
Asta se-ntâmplase \ns` \nainte de a se \mboln`vi.
Apoi, Kimberley fusese mult prea preocupat` [i
\ngrijorat` de s`n`tatea lui pentru a-i mai p`sa de
acoperi[.
Se gândi c` n-ar putea tr`i altundeva; \i pl`cea
acea izolare a casei care era considerat` ca
apar]inând de satul Amberton doar \n virtutea
faptului c` era legat de acesta de o alee lung`.
Privi paji[tea din fa]a casei, nemul]umit` de
faptul c` trebuia s` fac` acel drum – absolut inutil
dup` p`rerea ei – pân` \n ora[ul \nvecinat, Thaxly.
Privi [i livada unde, copil fiind, petrecuse atâtea
ore fericite. Tânjea dup` acea fericire, mai ales c`
\[i aminti c` acolo, \n acea livad`, David o ceruse \n
c`s`torie [i \i jurase dragoste ve[nic`. |[i amintea
cât de emo]ionat` fusese [i cum apoi alergaser`
amândoi spre cas` pentru a-i spune tat`lui ei c` se
logodiser`.
Tat`l ei... Ochii i se umplur` din nou de lacrimi
[i cu greu se st`pâni s` nu izbucneasc` \ntr-un
hohot de plâns. Da, era mai bine s` plece. Charles
Forester, avocatul tat`lui ei, \i telefonase de trei ori
ca s-o roage s` vin`, de[i ea nu \n]elegea de ce
nu-i spusese la telefon despre ce era vorba, sau de
ce nu-i scrisese o scrisoare, ca s-o scuteasc` de acel
drum pân` la Thaxly.
Oricum, ceea ce avea s`-i spun` nu putea fi
important. Bramcote, casa \n care se n`scuse [i pe

6
care o iubea aproape tot atât de mult ca pe tat`l ei
[i pe David, era acum a ei. De fapt, acesta fusese
singurul gând care o sus]inuse \n momentele de
desperare! Orice s-ar \ntâmpla, Bramcote, care-i
inspira acel sentiment de \ncredere [i siguran]`, era
a ei, [i dac` domnul Forester vroia s-o anun]e c`
tat`l ei \i l`sase mo[tenire foarte pu]in bani, ar fi
putut-o scuti de acel drum, pentru c` [tia deja acest
lucru. Banii nu aveau importan]`; nu conta decât
Bramcote.
Kimberley se-ntoarse dup` dou` ore. Se pr`bu[i
pur [i simplu \ntr-un fotoliu, \nc` uluit` de ceea
ce-i spusese avocatul. Cuvintele se-nvârteau
ame]itor \n mintea ei [i pur [i simplu nu le putea
crede.
Con]inutul testamentului o [oc`: nici nu mai
auzi bine restul – regrete [i faptul c` nu avea nici o
[ans` dac` inten]iona s`-l atace.
– Vre]i.... vre]i v` rog, s` repeta]i? \l \ntrerupse
ea, imediat ce se sim]i \n stare s` articuleze câteva
cuvinte, ca [i cum ar fi vrut s` se asigure c` era
vorba de o gre[eal`.
– Banii pe care tat`l dumneavoastr` vi i-a l`sat...
– Nu, nu aceast` parte; [tiu c` este vorba de o
sum` minim` de subzisten]`. Partea care m`
intereseaz` este referirea la Bramcote.
B`trânul avocat era v`dit stânjenit. Oare auzise
despre ea c` fusese pe punctul de a avea o c`dere

7
nervoas`? se \ntreb` Kimberley. Sau se temea ca nu
cumva s`-i fac` o scen` \n birou? |n orice caz, când
\ncepu s` citeasc` din nou, vocea lui era plin` de
compasiune.
– Exist` o singur` modalitate prin care po]i
mo[teni Bramcote, [i anume, dac` \n decurs de
[ase luni de la data decesului tat`lui t`u, cape]i
statut de femeie c`s`torit`.
Aceast` fraz` \nc` i se mai \nvârtea \n cap când
sun` telefonul – atât de insistent, \ncât pân` la
urm`, Kimberley r`spunse:
– Te-am adus din gr`din`?
Era Doreen Gilbert, o doamn` de aproximativ
patruzeci de ani, despre care se [tia \n sat c` ajut`
pe cei oropsi]i [i pe care ea \ns`[i o cuno[tea de ani
de zile [i o simpatiza.
– E frumos afar`, r`spunse ea, l`sând-o s`
cread` c` \ntr-adev`r fusese \n gr`din`.
– Ce mai faci?
– Bine; dar tu [i Edward?
– La fel ca acum dou` zile, când am vorbit ultima
oar` la telefon. }i-am spus atunci c`, \n sfâr[it, l-am
convins pe so]ul meu s`-[i ia o vacan]` prelungit`.
– Da... merge]i \n Insulele Canare, nu-i a[a?
De sâmb`t` \ntr-o s`pt`mân`, parc`... \[i aminti ea vag.
– E[ti pe aproape... De fapt, plec`m \n Bahamas,
dar ai re]inut bine data. Abia asear` Edward mi-a
amintit c`, exact cu o zi \naintea plec`rii, e ziua

8
mea. Pe scurt, motivul pentru care te sun este c`
ne-am hot`rât s` d`m o petrecere – ceva f`r`
preten]ii... oricum, rochiile mele cele mai bune vor
fi deja \mpachetate.
Alt`dat`, acest comentariu ar fi amuzat-o pe
Kimberley, având \n vedere c` so]ul lui Doreen,
bancherul, o adora [i nu i-ar fi impus pentru nimic
\n lume vreo restric]ie \n ceea ce privea sumele
cheltuite pe \mbr`c`minte, de unde [i garderoba
impresionant` a acesteia.
– Sunt sigur` c` va fi o petrecere minunat`.
Da, cu un an \n urm` participase [i ea \mpreun`
cu David la una din petrecerile date de familia
Gilbert – un amestec inedit \ntre oropsi]ii lui
Doreen [i bancherii simandico[i, prietenii lui
David.
– {i eu sper. Vii, nu-i a[a? Te rog, Kim, vino,
insist` ea, ca [i cum ar fi [tiut c` aceasta era pe
punctul de a refuza. Nu m` voi putea bucura nici
eu de petrecere dac` nu vii. {i a[a [i m`-ngrijoreaz`
gândul c` e[ti singur` \n casa aceea...
– Ce are Bramcote? s`ri imediat Kimberley \n
ap`rarea casei atât de dragi, de[i poate f`r`
ardoarea cu care ar fi f`cut-o alt`dat`. E adev`rat,
poate c` nu i-ar strica pu]in` vopsea pe alocuri,
dar...
– Te rog s` m` scuzi, n-am vrut s` spun asta. {tiu
c` Bramcote este iubirea vie]ii tale [i nici un

9
b`rbat... Se opri, amintindu-[i de logodna cu David
Bennet [i de efectul devastator pe care ruperea
acesteia l-a avut asupra lui Kimberley. Kim, te las
acum; fac numai gafe. Petrecerea e vinerea viitoare;
nu uita c` te a[tept!
Era ceva ce o deranja pe Kimberley; cu
siguran]`, nu intra \n categoria bancherilor [i
atunci...? Urma s` fie inclus` \n grupa
neajutora]ilor pe care-i sus]inea Doreen? Nu voia s`
devin` unul din cazurile sociale ale acesteia.
Nu mai fusese la o petrecere de când primise
scrisoarea aceea de la David...
"Ah, tat`!" Era mai mult un geam`t decât un
strig`t [i nu [i-l putuse reprima, pr`bu[indu-se din
nou \n fotoliul lui preferat. {i-ar fi dorit tare mult
ca el s` nu fi f`cut ceea ce crezuse necesar s` fac`.
Nu putea suporta s` piard` Bramcote – era c`minul
ei, oaza ei de lini[te.
Cu toate acestea, \[i d`dea bine seama ce-l
determinase s` ia aceast` hot`râre.
Pân` acum zece luni, fusese cea mai fericit` fat`:
era logodit`, urmând s` se c`s`toreasc` dup` o
lun`. Apoi, sosise scrisoarea de la David – ca un
tr`snet – având \n vedere c` exact cea dinainte
fusese plin` de cuvinte de dragoste. Expresia fe]ei
ei, din ce \n ce mai livid` pe m`sur` ce citea
scrisoarea, \nainte ca lacrimile s` \nceap` s`-i
curg`, nest`vilite, \l preveniser` pe tat`l ei asupra

10
faptului c` era ceva \n neregul`. |ncepuse s-o
\ntrebe ce se \ntâmplase, dar nu mai \ndr`zni s`-[i
duc` \ntrebarea pân` la cap`t, v`zându-i privirea
\ndurerat`. F`r` a fi \n stare s` scoat` vreun cuvânt,
ea \i d`duse foaia de hârtie, ca s` citeasc` singur
cum David cunoscuse o alt` femeie de care se
\ndr`gostise.
Tat`l ei f`cuse tot posibilul s`-i aline suferin]a,
dar f`r` nici un rezultat. Nici nu mai vroia s`-[i
aminteasc` de co[marul lunilor ce urmaser`: luni
\n care nu-i mai p`sa de nimic, nici chiar de via]a ei,
l`sându-se prad` depresiei. |[i amintea \ns` cât de
bun fusese tat`l ei cu ea \n acele momente [i de
lungile lor discu]ii care, din p`cate, aveau acela[i
final: refuzul ei de a se mai c`s`tori vreodat`, sau
cel pu]in de a se mai implica emo]ional \ntr-o
rela]ie cu un alt b`rbat; nu mai vroia s-a[tepte iar,
plin` de dragoste [i emo]ie, ca el s` vin`, sau s`
telefoneze, sau s`-i scrie, nu mai vroia s`-[i fac`
speran]e [i planuri, ca apoi s` constate c` exist`
ceva \n leg`tur` cu ea care-l f`cea pe orice b`rbat s`
renun]e cu u[urin]` la ea pentru o alta.
Kimberley se apropie din nou de u[a-fereastr`.
Nu putea s` renun]e la Bramcote; doar simplul
gând c` a[a ceva ar putea fi posibil o f`cea s` se
revolte cu toat` fiin]a ei, chiar dac` aceasta \nsemna
s` se conformeze clauzei din testament.

11
 Cât de mult gre[ise tat`l ei! Cum de nu putea
\n]elege cât de mul]umit` ar fi fost s` locuiasc`
singur` acolo! Dar acesta era modul lui de a \ncerca
s-o protejeze a[a cum f`cuse toat` via]a. Era pu]in
dezam`git`, dar \[i iubea tat`l prea mult, pentru
a-l acuza. |[i amintea de una din discu]iile lor când
ea renun]ase la [coal` pentru a putea administra
casa. Tocmai fusese \n sat s` cumpere ceva [i re]inu
comentariul \ntâmpl`tor f`cut de cineva \n leg`tur`
cu asem`narea perfect` dintre ea [i mama ei –
acela[i p`r blond [i ochi c`prui, cu deosebirea \ns`
c` nu avea acea sensibilitate exacerbat` pân` la
limit`, a mamei sale.
– Este adev`rat c` mama era exagerat de
sensibil`? \ntreb` ea cum ajunse acas`.
– Ai auzit vorbindu-se \n sat? Apoi, tat`l ei \i
povestise circumstan]ele \n care se petrecuse
moartea so]iei lui [i care-i \mpov`raser` \n mod
iremediabil con[tiin]a.
Kimberley [tia c` mama ei se \necase, [i când
tat`l ei termin` de povestit, \nc` mai era convins`
c` fusese vorba despre un accident; abia atunci
\n]elese \ns` atitudinea supraprotectoare a acestuia
fa]` de ea.
– Nu se-ntâmpla decât rareori ca eu [i mama ta
s` ne cert`m, continuase el. Era o femeie frumoas`,
dar, \ntr-adev`r, extrem de sensibil` [i de irascibil`.

12
 Am fost ferici]i \mpreun`, Kim, s` nu te \ndoie[ti
niciodat` de acest lucru. Dar... f`cu o pauz`,
evitându-i privirea.
– V-a]i certat dintr-un anumit motiv?
– Da, ne-am certat.
– Din ce motiv?
– |n leg`tur` cu tine, spuse el dup` o lung`
ezitare.
– Cu mine?
– Erai atât de sensibil`... plângeai [i dac`
se-ntâmpla s` calci pe un p`ianjen. Atunci, m-am
gândit c` ]i-ar prinde foarte bine dac` te-am trimite
la un internat... m-am gândit c` te-ai mai fi c`lit
pu]in.
Kimberley \[i aminti cât de nefericit` fusese la
internatul la care fusese trimis`, numai c` acea
nefericire nu durase mult. Dup` o s`pt`mân`, era
din nou acas`, de data aceasta pentru a r`mâne
definitiv; \n timpul absen]ei ei, mama sa murise.
– Mama ta a fost \ngrozitor de nefericit` dup`
ce-ai plecat; n-am putut s`-i smulg nici m`car un
zâmbet. Apoi, \ntr-o zi, spuse c` merge s` se plimbe
– nimic neobi[nuit; f`cea de multe ori asta. Atunci,
dup` ce a plecat, am luat hot`rârea: v`zând-o atât
de trist`, am decis s` te aduc \napoi. Abia a[teptam
s`-i dau vestea când se \ntoarce. Numai c`...
Rosemary nu s-a mai \ntors... reu[i el cu greu s`-[i
termine fraza, cu ochii \n lacrimi.

13
 – |n nici un caz nu s-a sinucis pentru c` se
sim]ea atât de nefericit`, interveni Kimberley,
ridicându-se de pe scaun [i \mbr`]i[ându-l, pentru
c` intuise foarte bine ce se petrecea \n mintea lui.
Sunt absolut convins` de asta. Te iubea prea mult
pentru a face un astfel de gest; de fapt, pe amândoi
ne iubea.
A[a [i era; Kimberley era convins` c` moartea
mamei ei fusese un accident. Dar, dup` ce David o
p`r`sise, surprinsese de câteva ori privirea
\ngrijorat` a tat`lui, ca [i cum acesta s-ar fi temut ca
nu cumva, desperat` cum era, s`-i spun` [i ea c`
merge s` se plimbe – [i s` nu se mai \ntoarc`
niciodat`.
Totu[i, indiferent cât era de nefericit`,
Kimberley nu inten]iona s`-[i pun` cap`t zilelor,
chiar dac`, \n scurt timp, deveni con[tient` de
faptul c` avea s`-[i piard` [i tat`l. |ntr-adev`r, dup`
o suferin]` la care fusese martor` neputincioas` [i
care se agrava din zi \n zi, tat`l ei murise, l`sând-o
complet singur`.
|n diminea]a zilei ce urm` vizitei la avocat,
Kimberley se trezi cople[it` de povara aceluia[i
gând: apropiata pierdere a casei. De[i f`r` tragere
de inim`, \[i f`cu de lucru prin cas` – ziua trebuia
umplut` cumva.
La un moment dat, uitându-se \ntâmpl`tor pe
fereastr`, \l v`zu pe doctorul Ellis venind pe alee.

14
Nu-[i dorea compania nim`nui, dar se gândi c` se
purtase foarte \ndatoritor cu ea tot timpul cât tat`l
ei fusese bolnav. |[i amintea chiar c`, \n ziua
\nmormânt`rii, o s`rutase pe obraz [i, apoi, din
amabilitate, \i propusese s`-i spun` pe nume. Da,
n-o deranja; \n definitiv, nu p`rea s` fie o diferen]`
mai mare de zece ani \ntre ei.
– Bun` diminea]a, domnule doctor Ellis, \l
salut` ea, deschizându-i u[a. Se p`rea totu[i c` se
obi[nuise cu aceast` formul` de adresare.
– Colin, o corect` el. Ce mai faci, Kimberley?
– Mul]umesc, bine. Ai timp s` bei o cafea?
N-o deranj` c` o urm` \n buc`t`rie, de[i inten]ia ei
fusese s`-l lase \n salon. De fapt, nimic altceva
n-o mai deranja \n afara perspectivei de a-[i pierde casa.
– Presupun c` e[ti foarte ocupat, ca
\ntotdeauna, \ncerc` ea s` \nceap` o conversa]ie.
– Dac` spun c` momentan nu sunt, precis
\ncepe o epidemie de grip`. Cum dormi? nu se
putu el ab]ine s` nu \ntrebe, observându-i
cearc`nele de sub ochi.
– Foarte bine, min]i ea, \ncepând s` regrete c`-l
invitase [i str`duindu-se s`-i \ndrepte aten]ia spre
un alt subiect. Crezi c` va mai dura aceast` var`
târzie?
– Ar trebui s` ie[i mai mult.
– Poate am s` m` plimb prin gr`din` \n aceast`
dup`-amiaz`.

15
 – Nu crezi c-ar fi mai bine s` mai participi la câte
un eveniment monden?
– Tat`l meu a murit abia de dou` s`pt`mâni.
– {tiu; [i l-ai \ngrijit f`r` s` te menajezi deloc.
Dar acum s-a terminat, Kimberley. Ai dreptul s` te
bucuri din nou la via]`.
Deja, Kimberely \[i dorea s` fie singur`. Se ridic`
[i-[i duse cea[ca la chiuvet`, ne[tiind cum s`-i dea
de \n]eles s` nu-[i mai prelungeasc` vizita.
– Mergi la petrecerea lui Doreen Gilbert? \ntreb`
el ridicându-se [i apropiindu-se de ea.
– Da, s-ar putea.
De fapt, n-avea deloc inten]ia s` mearg` acolo,
dar \i era mai u[or s` mint`.
– Abia a[tept s` ne vedem acolo.
– Da, spuse ea r`suflând u[urat` când \l v`zu c`
se preg`te[te de plecare.
Apoi, imediat ce \nchise u[a \n urma lui, nu se
mai gândi nici la el, nici la petrecere, ci, a[a cum
se-ntâmpla mereu \n ultima vreme, la tat`l ei, la
testament [i la David – gânduri ce-i umpleau ochii
[i sufletul de lacrimi. Plângea mult; era de
nerecunoscut fa]` de cum fusese cu un an \n urm`:
vesel` [i lipsit` de griji. Dar, cu un an \n urm` \l
avea pe David, pe când acum, nu numai c` nu-l mai
avea nici pe el, nici pe tat`l ei, dar \n curând nu va
mai avea nici casa.

16
 ***

Era chiar vineri diminea]a – ziua petrecerii lui

Doreen, când Kimberley, \n timp ce lucra \n
gr`din`, o v`zu chiar pe aceasta venind spre ea, cu
un aer hot`rât.
– Arat` foarte frumos gr`dina ta, remarc`
Doreen.
– Da, dar necesit` mult` munc`.
– |]i pot trimite gr`dinarul meu s` te ajute.
– Mul]umesc, dar \mi face pl`cere s-o fac eu
\ns`mi. Ai timp s` bem \mpreun` un ceai?
– Ah, m` temeam c` nu vei mai spune asta!
De fapt, invita]ia \i d`dea ocazia de a ataca
subiectul pentru care venise.
– }i-ai preg`tit rochia pentru disear`?
|ntrebarea fusese pus` a[a, \ntr-o doar`, dar
Kimberley nu se l`s` p`c`lit` de tonul non[alant.
– {tii... te rog s` nu te superi, dar...
– S` nu-mi spui c` nu vii! Te rog, Kim! Mi-am
pus toat` speran]` \n venirea ta.
– Vei avea o mul]ime de invita]i; nu-mi vei sim]i
lipsa.
– Ba da! M-am bazat c` vei veni. |n plus....
– Ce anume?
– }i-ar face bine s` mai ie[i din cas`.
– Nu cumva ai vorbit cu doctorul Ellis?

17
 – Nu m` po]i \nvinui pentru asta. Suntem
\ngrijora]i pentru tine, Kim. Ai sl`bit, e[ti palid`.
– Nu e nevoie s`...
– Te rog, vino, Kim. F`r` tine, petrecerea mea
nu va mai avea nici un farmec, \]i vorbesc cât se
poate de sincer.
Ce mai conta dac`-[i sacrifica o or` [i trecea pe
la Doreen, se gândi Kimberley care, de[i \n nici un
caz nu credea c` absen]a ei putea strica petrecerea
cuiva, nu r`mase insensibil` la \ngrijorarea sincer`
a prietenei ei.
– Ah, Doreen, chiar nu ]i s-a \ntâmplat niciodat`
s` nu ob]ii ce vrei?
– E adev`rat? Vii?
Doreen plec` \ncântat`, dar Kimberley deja
\ncepuse s` regrete promisiunea f`cut`.
Se \mbr`c` totu[i f`r` prea mare interes pentru
modul \n care ar`ta [i, pe la ora nou` [i jum`tate,
porni spre casa familiei Gilbert. {tia c` petrecerile
lor \ncepeau de la opt seara [i se prelungeau pân`
diminea]a, a[a c` ora aceea i se p`rea foarte
rezonabil`, mai ales c` nu inten]iona s` r`mân`
decât foarte pu]in.
Muzica se auzea \nc` de pe alee, f`când-o s`-[i
doreasc` [i mai mult lini[tea de acas`. Ma[inile
parcate \n fa]a casei – de la autentice rable, la
autentice Bentley – sugerau faptul c` invita]ii
purtau de la blugi, la smoching.

18
 – |mi face mare pl`cere s` te rev`d, domni[oar`
Adams, o \ntâmpin` majordomul.
– Vai, George, cum supor]i zgomotul acesta?
\ntreb` ea [tiind, din discu]iile anterioare, cât de
mult suferea urechea lui muzical`.
– Cred c` toat` lumea se simte bine, veni
r`spunsul, diplomat.
– Kim, ai venit! strig` \ncântat` Doreen, tocmai
ap`rând. Vroiam s` trimit dup` tine, dar mi-am
spus c`, din moment ce-ai promis... m` duc s`-]i
aduc ceva de b`ut [i apoi te prezint.
Doreen disp`ru, \nainte s` poat` s`-i spun` c`
nu o interesa nici b`utura, nici s` fie prezentat`.
Kimberley privea spre musafiri, amuzat` de cât de
evident se \mp`r]eau \n dou` grupuri: cei din
anturajul lui Doreen [i cei din anturajul so]ului
acesteia. Tocmai \l c`uta din priviri pe doctorul
Ellis, când un b`rbat \nalt, \n jur de treizeci [i cinci
de ani, reveni de pe balcon [i, privind \ntâmpl`tor
\n direc]ia ei [i descoperind-o, r`mase locului s-o
fixeze.
Kimberley \[i mut` privirea, nu \ns` f`r` a fi
\nregistrat undeva \n subcon[tient puloverul lui
negru care-i \mbr`ca atât de bine umerii la]i [i
statura atletic`, un indiciu al faptului c`-[i petrecea
mare parte din zi \n aer liber. |l catalog` drept unul
din prietenii lui Doreen, fiind gata s`-l dea uit`rii.
Numai c` se dovedi a nu fi chiar atât de simplu.

19
 – N-am fost prezenta]i, auzi o voce joas`,
profund masculin`, chiar al`turi.
Kimberley se \ntoarse [i-[i ridic` privirea: era
chiar b`rbatul blond care tocmai intrase de pe
balcon cu câteva clipe \nainte. Probabil c` ie[ise
pu]in s` se r`coreasc` dup` un dans, sau... |[i
aminti cum ea [i David ie[iser` pe acela[i balcon,
vrând s` aib` câteva clipe de singur`tate.
– Nu, n-am fost... r`spunse ea pe un ton rece,
\ncercând s` dep`[easc` durerea amintirilor.
– Slade Darville, se prezent` el, v`dit mirat de
r`ceala cu care era \ntâmpinat.
– Kimberley Adams. V` rog s` m` scuza]i...
Brusc, sim]i nevoia s` fug` undeva departe,
unde nimeni s` nu-i vad` lacrimile pe care abia [i le
mai putea st`pâni la gândul c` nu va mai fi
niciodat` cu David. F`r` s` mai a[tepte s` dea mâna
cu individul, \i \ntoarse spatele [i plec`.
|[i rec`p`tase st`pânirea de sine când, \n sfâr[it,
o g`si pe Doreen c`reia inten]iona s`-i spun`, sub
un pretext oarecare, c` vrea s` plece.
– Te rog, spuse Doreen oferindu-i un pahar cu
b`utur`. Scuz`-m` c` a durat atât de mult, dar... [tii
cum e cu atâ]ia invita]i. {i acum, spune-mi, pe cine
s`-]i prezint mai \ntâi?
Kimberley se str`dui s` arate un minimum de
interes [i arunc` o privire spre ringul de dans; \l
v`zu acolo pe b`rbatul fa]` de care se purtase atât

20
de nepoliticos; dar mustr`rile de con[tiin]` i se
calmar` când \[i d`du seama, dup` cum se
comporta cu ro[cata din bra]ele lui, c` nu fusese
chiar atât de afectat de gestul ei.
– Ah, nu! exclam` Doreen, care \i urm`rise
privirea. Categoric, nu Slade Darville. Nu e pentru
tine, scumpa mea.
– Cum adic`?
– Pentru el, feti]ele ca tine sunt un fel de gustare
la micul dejun.
– Vrei s` spui c` e un lup mare [i r`u?
– Mai degrab` un crai f`r` pereche.
{i totu[i, \n timp ce-l critica, \i zâmbi când
acesta, instinctiv, \[i \ndrept` privirea spre ele.
– Nu mai e necesar s` faci prezent`rile; s-a
prezentat el \nsu[i.
– Mul]ume[te lui Dumnezeu c` nu a fost mai
insistent, altfel ]i-ar fi fost imposibil s` scapi de el.
Kimberley consider` c` e mai bine s` nu
men]ioneze nimic despre actul ei de impolite]e pe
care Doreen categoric c` nu l-ar fi apreciat fa]` de
nici unul dintre invita]ii ei.
– Vrei s` spui c` m-a[ afla \n primejdie?
Nici ea nu [tia de ce pusese aceast` \ntrebare,
pentru c` subiectul era \ncheiat. {i, \n plus, nici nu
era interesat` de el, tot a[a cum nu o interesa vreun
alt b`rbat \n afar` de David.
– Las`-l \n pace, draga mea.

21
 – De ce? insist` Kimberley spre propria ei
surprindere.
Amândou` priveau \n direc]ia lui când, la
schimbarea melodiei, Slade se desprinse, aproape
cu for]a, din bra]ele ro[catei, pentru a trece \n cele
ale unei brunete cât se poate de atr`g`toare.
– Pentru c`... Uite... ai v`zut [i tu de ce: este
tipul de b`rbat care cucere[te femeile cu tot atât de
mult` u[urin]` cu cât le p`r`se[te apoi. Nici m`car
c`s`toria nu l-ar schimba. Or, dac` vrei o leg`tur`
sentimental`...
– Nu vreau! o \ntrerupse ea atât de brutal [i de
categoric, \ncât de team` s` nu-[i fi ofensat
prietena, sim]i nevoia s` mai continue subiectul,
de[i n-o interesa deloc. E c`s`torit?
– Nu [i nici nu a fost vreodat`. A[ putea face
pariu c`, dac` o femeie ar fi suficient de [ireat`
s`-l prind` \ntr-un moment de sl`biciune [i s`-l
duc` \n fa]a altarului, \n diminea]a urm`toare cum
s-ar trezi, Slade s-ar [i duce la avocatul s`u ca s` se
intereseze de divor].
Subiectul devenea plictisitor pentru Kimberley,
când, deodat`, \n mintea ei \ncepu s` se contureze
vag o idee: Slade Darville trebuie s` fi sim]it o cât
de mic` atrac]ie pentru ea, din moment ce venise [i
se prezentase.
Nu, ideea era o nebunie! Nu era genul de
femeie care s` umble dup` un b`rbat. |n plus,

22
David \i ar`tase c` nu era \n stare s` men]in` prea
mult timp interesul unui b`rbat. Rupând logodna,
David \i distrusese [i \ncrederea \n sine. Era timpul
s` schimbe subiectul.
– Doctorul Ellis a spus c` va veni, dar nu l-am
v`zut.
– Nu ai auzit? E un virus care provoac` o infec]ie
intestinal` \n satul \nvecinat [i bietul Colin trebuie
s` dea o mân` de ajutor, fiindc` nu sunt suficiente
cadre medicale. Din fericire, eu [i Edward plec`m [i
sper s` rat`m aceast` epidemie.
Doreen p`rea foarte mul]umit` s` continue la
nesfâr[it discu]ia, dar Kimberley, dându-[i seama c`
[i a[a monopolizase gazda prea mult timp, insist`
ca aceasta s` se ocupe [i de ceilal]i invita]i. Ea \ns`[i
nu inten]iona s` mai r`mân` decât câteva minute \n
plus, dup` care s` plece acas`; plecarea ei putea
trece \n acel moment neobservat`. Eventual, va l`sa
un mesaj la George.
Se-ntoarse spre u[`, dar b`rbatul blond cu ochi
alba[tri \i bar` drumul.
– Doar n-ai de gând s` pleci \nainte de a-]i fi
acordat pl`cerea unui dans cu mine!
R`mase acolo, ]intuit`, cuvintele lui Doreen \nc`
r`sunându-i \n urechi. |[i ridic` spre el ochii mari,
c`prui, apoi zâmbi, a[a cum aproape uitase s` o
fac`.
– {i tu ai putea s`-]i oferi un mic regal...

23
 Capitolul 2

|n bra]ele lui Slade Darville [i \n acordurile lente

ale muzicii, Kimberley sim]ea nevoia mai degrab`
s` plâng` decât s` zâmbeasc`. David fusese ultimul
b`rbat cu care dansase [i chiar [i simpla amintire a
lui \i d`dea un sentiment de vinov`]ie – \nc` mai
avea impresia c`-l tr`da.
Slade Darville dansa bine [i o ]inea exact a[a
cum \i pl`cea ei – nici prea strâns, nici prea lejer.
Dar, cam asta era tot ce-i pl`cea la el; \n rest,
gândul la David [i la posibilitatea pierderii casei o
sufoca!
Nu era scund`, dar individul acela era cu
aproape dou`zeci de centimetri mai \nalt decât ea
[i, dac` \n timp ce dansase cu partenerele dinainte
vorbise tot timpul, acum se mul]umea s`
\nconjoare ringul de dans f`r` a spune un cuvânt.

24
 Era clar, se gândi ea, c` se sim]ise dator s` invite
la dans fiecare fat` singur` care probabil i se p`rea
stingher`.
– Cu ce te ocupi? \ntreb` ea, \nfuriat` la gândul
c` ar putea inspira mil`. |l privi \n ochi – ochii
aceia de un albastru intens – apoi \[i mut` privirea,
când nu primi nici un r`spuns. F`cuse o gaf`? De
fapt, ea \ns`[i \l catalogase printre cei f`r` c`p`tâi
afla]i sub protec]ia prietenei ei. Sau, poate c` nu ai
serviciu, continu` ea, vrând s` mai atenueze ceea
ce putuse p`rea incriminator; e ceva frecvent.
– Deocamdat` am rela[, veni r`spunsul destul
de laconic, \nso]it \ns` de un zâmbet.
Vroia s` spun` c` e actor? Kimberley se adânci \n
gânduri, l`sându-[i pa[ii s`-l urmeze mecanic.
Ideea aceea oarecum absurd` de a-[i p`stra casa cu
ajutorul lui, se contura din ce \n ce mai insistent.
Poate c`, totu[i, fusese atras – cât de pu]in – de ea,
dar cum s` aib` \ndr`zneala s`-i ofere rolul care o
interesa? Tat`l ei \i l`sase o sum` mic` de bani, dar
i-ar fi \mp`r]it bucuroas` cu el.
– A fost perfect, spuse Slade.
Abia atunci Kimberley \[i d`du seama c` muzica
\ncetase, dar c` individul o ]inea \n continuare de
bra], conducând-o \n afara ringului de dans; c`uta
cu desperare un subiect cu care s`-i mai poat`
re]ine aten]ia, dar mintea p`rea s`-i fie complet
goal`.

25
 – Inten]ionai s` pleci, am dreptate?
– Da, recunoscu ea, de[i imediat regret`; ar fi
trebuit s` dea impresia c` [i ea simte o oarecare
atrac]ie fa]` de el.
– Atunci, permite-mi s` te conduc.
Kimberley nu suporta ca un alt b`rbat \n afar` de
David s` fac` acest gest. Dar, \n definitiv, ce
importan]` avea ce-[i dorea [i cine o conducea
acas`! Dac` nu-nv`]a s` se st`pâneasc`, era foarte
posibil s`-[i piard` c`minul.
– E... doar la o jum`tate de mil` de aici [i prefer
s` merg pe jos.
De fapt, nu era sigur` de inten]iile lui [i nu [tia
cum s` procedeze dac` s-ar fi oferit s-o conduc` –
a[a cum era de a[teptat – cu ma[ina, f`când cine
[tie ce ocol.
– E o sear` frumoas`, interpret` el r`spunsul ei
ca pe o \ncuviin]are.
Era mai bine c` Doreen [i Edward nu erau \n
salon \n momentul plec`rii ei; n-ar fi vrut s` vad`
figura \ngrozit` a lui Doreen, care o avertizase \n
modul cel mai serios \n leg`tur` cu acest Darville.
Kimberley aproape c` uitase de aleea extrem de
\ntunecoas` pe care trebuia s-o str`bat` \n compania
lui, dar nelini[tea ei se dovedi complet nefondat`;
Slade p`stra tot timpul distan]a fa]` de ea.
– Te-ai mutat de curând \n sat? \ntreb` el.

26
 – Nu, de ce \ntrebi?
– Am fost de curând de mai multe ori la
petrecerile date de familia Gilbert [i mi-a[ fi amintit
dac` te-a[ fi v`zut.
– Toat` via]a am tr`it \n Amberton.
– Dar nu obi[nuie[ti s` mergi la petreceri?
– Tat`l meu a fost bolnav [i a trebuit s`-l
\ngrijesc.
– Sper c` acum e mai bine.
– A murit acum trei s`pt`mâni.
– Cred c`-]i lipse[te. Vocea lui deveni blând`,
plin` de \n]elegere.
– Da... recunoscu ea, \nghi]ind cu greutate.
Ajunser` la Bramcote, dar n-avea de gând s`-l
invite la o cafea – acesta r`m`sese dreptul exclusiv
al lui David.
– Aici locuiesc.
Se opri \n fa]a por]ii, crispându-se la gândul c`,
dac` ratase invita]ia la cafea, Slade va avea cel pu]in
preten]ia s-o s`rute la desp`r]ire.
– Locuie[ti singur`?
– Da.
– |n acest caz, invita]ia la cafea pe care probabil
inten]ionai s` mi-o faci, se amân` pentru alt` dat`,
dezmin]i el, \n mod imprevizibil, faima care \l
precedase. Dar, ne mai vedem, nu-i a[a?
– Mi-ar face pl`cere.

27
 |nc` se mai gândea cu groaz` c` avea s` urmeze
s`rutul, dar singurul gest pe care Slade \l f`cu a fost
s`-i deschid` poarta.
– Te sun, mai spuse el [i plec` imediat ce ea
intr`.
Kimberley era destul de nemul]umit`;
promisiunea lui nu suna deloc entuziasmat` [i, de
altfel, nici nu-i ceruse num`rul de telefon.
Se gândi din nou la David [i la cât de repede \[i
uitase acesta jur`mintele. Nici atitudinea lui Slade
nu fusese prea \ncurajatoare. Se p`rea c` nu era \n
stare s` men]in` viu interesul unui b`rbat pentru
ea, decât cel mult o or`. |[i [terse lacrimile ce
\nso]iser` acest gând, preg`tindu-se s` mearg` la
culcare, când sun` telefonul.
– E[ti singur`? se auzi vocea lui Doreen la
cel`lalt cap`t al firului.
– Cu cine a[ putea fi? M-ai v`zut cumva plecând
cu Slade Darville?
– Kim, chiar n-ai auzit nimic din ce ]i-am spus \n
leg`tur` cu el? Ai p`]it ceva?
– Nu te mai agita, Doreen, nu am p`]it nimic.
Nu a f`cut decât s` m` conduc` pân` la poart`.
{i, \n timp ce Doreen repeta avertiz`rile \n privin]a
lui, se gândi dac` nu cumva s-ar fi sim]it mai bine
dac` atitudinea lui n-ar fi fost atât de cuviincioas`...
Cel pu]in, i-ar fi dovedit c` nu e total
neatr`g`toare. Nici ea nu se mai \n]elegea: \nainte

28
de a-l fi cunoscut pe Slade Darville, tocmai asta \[i
dorise – ca to]i b`rba]ii s` o lase \n pace.
– Vrei s` spui c` nu a \ncercat s`....
– Nu a \ncercat nimic, nici m`car s` m` s`rute.
– Slav` Domnului. Dac` [i-ar fi pus \n gând s` te
seduc`, n-ai fi avut nici o [ans` s` scapi, draga mea.
~``... Scuz`-m`, dar trebuie s` \nchid acum; m`
strig` Edward. E[ti sigur` totu[i c` nu v` ve]i mai
\ntâlni?
– Absolut.
La pu]in timp dup` ce \nchise, se gândi totu[i,
cu p`rere de r`u, c` ideea ei de a-[i salva casa prin
intermediul unei posibile c`s`torii cu el, nu fusese
deloc rea.
Urc` \n dormitor [i se preg`ti de culcare, f`r`
\ns` a lua tranchilizantul de care ar fi avut atât de
mult` nevoie. Mai bine r`mânea treaz` toat`
noaptea [i \ncerca s` g`seasc` o cale de a p`stra
casa. Soneria telefonului, zece minute mai târziu, \i
\ntrerupse gândurile. Cine altcineva putea fi la acea
or`, decât Doreen! Spera doar s` n-o mai
bombardeze cu alte \ntreb`ri despre corectitudinea
comportamentului lui Slade.
Când auzi \ns` chiar vocea acestuia la cel`lalt
cap`t al firului, r`mase pur [i simplu [ocat`.
– }i-am spus oare, \ncepu el cu o voce blând`,
lini[tit`, c` erai cea mai frumoas` femeie de la
petrecere?

29
 A[adar, nu spusese doar \ntr-o doar` c` o va
suna, se gândi Kimberley, luând \n considera]ie [i
efortul pe care b`rbatul \l f`cuse ca s`-i g`seasc`
num`rul de telefon [i s` discute cu ea. Poate c`...
totu[i... inten]iona s-o mai vad` iar ea, poate c`...
mai avea o [ans`. O [ans` pe care nu avea de gând
s-o mai iroseasc`. Bramcote era mult prea
important.
– Ai uitat s` men]ionezi asta...
– E[ti liber` mâine sear`? A[tept` câteva clipe
r`spunsul ei, dar Kimberley \nc` ezit`, prins` \ntre
gânduri contradictorii [i \ndoieli: lucrurile se
\ntâmplau prea repede; pe de alt` parte, [i ea
trebuia s` se mi[te repede, pentru a se \ncadra \n
cele cinci luni impuse ca termen limit` prin
testament. Sau trebuie s` a[tept la un rând foarte,
foarte lung?
– E[ti... obi[nuit s` stai la rând?
Era con[tient` c` trebuia s` accepte s` se
\ntâlneasc` [i s` ias` cu el, s` se implice.
– Nu, nu sunt, recunoscu el, dar \n acest caz,
sunt gata s` fac o mic` excep]ie. Totu[i – vocea lui
c`p`t` un ton mai dur – dac` nu po]i s` aranjezi o
\ntâlnire mai devreme de... s` spunem, miercurea
viitoare, atunci poate c-ar fi mai bine s` renun]`m...
– Ne vedem mâine.
– Vom cina \mpreun`. Vin s` te iau la...

30
 – Am putea mânca aici, se oferi ea gândindu-se
la bugetul lui mic de actor momentan f`r` nici un
angajament de lucru. F`cuse invita]ia f`r` a se
gândi la implica]ii [i acum era prea târziu pentru a
se retrage.
– Dac` g`te[ti la fel de bine cum ar`]i, atunci e
perfect.
– Noapte bun`.
Kimberley \nchise repede telefonul; inventase un
joc ale c`rui reguli nici ea nu le [tia [i-i era team` s`
nu se tr`deze stând mai mult de vorb` cu el.
A doua zi diminea]`, se trezi pe deplin
con[tient` de ceea ce-o a[tepta, dar, dup` ce intr`
\n fiecare \nc`pere a casei, \[i d`du seama c` luase
o hot`râre \n]eleapt`. Nu putea s` renun]e la
Bramcote, f`r` cel pu]in a fi f`cut tot posibilul ca
s`-l p`streze. {i nici nu f`cea vreun r`u cuiva, din
moment ce Slade Darville nu se implica efectiv \n
nici una din cuceririle sale amoroase [i-ar fi
acceptat imediat divor]ul – asta, \n cazul \n care se
ajungea la c`s`torie... Kimberley era foarte sceptic`
\n privin]a capacit`]ii ei de seduc]ie, dup`
experien]a cu David. A[a cum st`teau lucrurile,
avea dou` alternative: s` \ncerce s`-l determine s`
se \nsoare cu ea, \ntr-un moment pasional – ro[i la
acest gând [i la ideea c` va trebui s-accepte
s`ruturile lui – sau, dac` \l va vedea reticent, s`-i
ofere jum`tate din pu]inul pe care tat`l ei i-l l`sase.

31
 Merse s` cumpere carne – o bucat` care ei i-ar fi
ajuns pentru vreo cinci mese – amintindu-[i c`
drumul la inima unui b`rbat trece prin stomac.
|i veni s` râd`, dar gândul c` era o chestiune cât se
poate de serioas` \i [terse zâmbetul de pe buze.
La ora opt seara, când Slade Darville \nainta
\ncet cu un aer non[alant, pe aleea care ducea spre
intrarea principal` a casei ei, Kimberley era deja
gata cu preg`tirile.
|l \ntâmpin` cu un zâmbet de salut fixat pe buze.
– Exact a[a cum mi te aminteam, spuse el
r`mânând \n prag [i privindu-i \ndelung fa]a, p`rul,
\mbr`c`mintea.
– Intr`.
|ncerca s` se poarte cât mai firesc, de[i prezen]a
lui o stingherea. Nici m`car nu [tia ce s`-i spun`,
de[i \[i d`dea seama c` va trebui s` fac` un efort
dac` dorea s` nu devin` atât de transparent faptul
c` o interesa numai numele, nu [i compania lui.
– Nu trebuia s` te deranjezi, spuse ea sincer
când \i d`du sticla cu vin pe care o adusese.
Era unul din vinurile care-i pl`cuser` tat`lui ei [i
[tia c` nu e deloc ieftin, mai ales pentru bugetul lui
pe care-l b`nuia extrem de precar.
– E doar o sticl` cu vin!
– Dore[ti s` bei ceva?
– Mor de foame!

32
 – Atunci, vom mânca imediat, se oferi ea,
gândindu-se c`, bietul de el, probabil nu mâncase
toat` ziua, motiv pentru care stomacul lui gol
avusese câ[tig de cauz` \n fa]a bunelor maniere.
|l conduse \n sufragerie, iar ea se-ntoarse \n
buc`t`rie pentru ultimele preg`tiri, inclusiv pentru
a-[i lua aerul volubil cu care spera s`-l seduc`.
– }i-am preg`tit ceva de b`ut.
Tres`ri la auzul vocii lui lâng` ea, \n buc`t`rie; o
deranja prezen]a lui acolo, dar [i faptul c` umblase
\n bar [i v`zuse c` \n afara celor câteva sticle pe
care le cump`rase special pentru acea cin`, nu avea
nimic.
– Mul]umesc.
– E[ti \ncordat`. Relaxeaz`-te; s` [tii c` nu mu[c
– cel pu]in, nu mi se-ntâmpl` s` fac asta \n mod
obi[nuit.
Dup` care, oricât de ciudat i s-ar fi p`rut,
Kimberley \ncepu \ntr-adev`r s` se relaxeze.
Slade se dovedi a fi spiritual – o prezen]` extrem
de pl`cut`, chiar [i din punct de vedere fizic: ochii
u[or distan]a]i, nasul drept [i gura frumos
conturat`, schi]ând de câteva ori un zâmbet
cuceritor spre ea. Surprins` \n timp ce-l studia,
Kimberley aproape c` se enerv`.
– A fost suficient? \ntreb` ea repede.
– Da, \n ceea ce prive[te mâncarea... mi-am
potolit foamea.

33
 Sub\n]elesul cuvintelor lui o f`cu s` intre \n
panic`; nu [tia cum s` procedeze s` ]in` situa]ia
sub control, sau s`-i abat` gândurile de pe f`ga[ul
pe care se-ndreptau.
– S` mergem \n living, propuse ea nervoas`, [i
se [i ridic`.
– S` te ajut s` speli vasele.
– Nu! Refuzul ei fusese foarte brutal, dar nu
suporta ideea de a-l avea \n atmosfera intim` a
buc`t`riei. M` voi ocupa mai târziu de asta.
Ar fi vrut s` [tie mai multe detalii despre
ocupa]ia lui, dar reticen]a lui la \ncercarea ei
anterioar` de a aborda subiectul o descuraja. |nc`
nu se hot`râse cum s` procedeze când, ajun[i \n
living, orice stratagem` s-ar fi dovedit inutil`;
\nainte ca ea s`-[i dea bine seama de ceea ce se
\ntâmpl`, Slade o cuprinse \n bra]e.
– Mul]umesc pentru invita]ie.
– A... fost o pl`cere.
R`ceala ca de ghea]` a tonului ei luase locul
oric`rui plan de salvare a casei. Slade o strânse [i
mai aproape de pieptul s`u, aplecându-[i capul
spre al ei, provocându-i o reac]ie brutal`:
\ncordat`, sim]i c` i-ar fi imposibil s`-i suporte
s`rutul, sau m`car atingerea buzelor. Oricât de
senzual` era gura lui, tot nu se putea consola cu
gândul c` David – singurul b`rbat pe care-l dorea –
nu va mai fi al ei.

34
 – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el f`r` s`-i dea \nc`
drumul, \ngustându-[i ochii de un albastru intens.
Nu, hot`rât lucru, Kimberley nu-[i putea duce la
\ndeplinire planul; \l \mpinse, zb`tându-se s` se
elibereze, de[i, spre surprinderea ei, \[i d`du seama
c` Slade nu mai opunea nici un fel de rezisten]`; era
clar c` nu-l interesa s-o aib` \n bra]e cu for]a.
Con[tient` c` stricase totul \n mod iremediabil,
Kimberley se duse \n fa]a ferestrei, luptându-se, \n
timp ce privea \n gol, s`-[i st`pâneasc` lacrimile.
– Tremuri, auzi chiar \n spatele ei vocea lui
Slade, \n mod ciudat lini[titoare. Nu-]i place s` fii
gr`bit`, a[a e? \ncerc` el s`-[i explice atitudinea ei
– probabil o experien]` unic` pentru el.
– Da... se ag`]` ea de acel pretext.
– |ntoarce-te, Kimberley.
Vocea lui, de[i blând`, avea ceva atât de
autoritar \ncât, de[i ezitând, Kimberley se-ntoarse
cu fa]a spre el, ne\ndr`znind \ns` s`-[i ridice
privirea mai sus de punctul fix \n care se oprise,
undeva \n dreptul gulerului c`m`[ii lui.
– Prive[te-m` \n ochi.
|[i ridic` \ncet privirea, temându-se ca nu cumva
refuzul ei s`-i declan[eze cine [tie ce reac]ie
agresiv`, dar observ` surprins` cum chipul lui se
lumin` de un zâmbet.
– Acum, ai \ncredere \n mine [i \nchide ochii.
Ai \ncredere \n mine, Kimberley.

35
 Nu \n]elegea cum de \nchisese ochii, de[i scurtul
timp petrecut \mpreun` nu o \ndrept`]ea s` aib` o
\ncredere oarb` \n el. Sim]i o atingere u[oar`
asupra buzelor [i, deschizându-[i ochii, \[i d`du
seama c` Slade o s`rutase, f`r` \ns` a pune nici
m`car mâna pe ea.
– Bine, dar...
– A durut?
Kimberley \nghi]i cu greu. Nu, nu duruse deloc.
– Nu prea mult, \i r`spunse ea, complet
bulversat`; nu mai \ntâlnise un b`rbat atât de
imprevizibil [i era mereu luat` prin surprindere.
– Este prima dat` când e[ti s`rutat` dup`
ruperea logodnei? \ntreb` el, privind-o cu aten]ie.
– Cine ]i-a spus? izbucni ea cu furie.
– Edward Gilbert; \ns` nu a [tiut s`-mi spun`
cine a rupt logodna – tu, sau el.
Furia ei se transform` brusc \ntr-o atitudine
extrem de distant` [i de rece. Cum putea acest
necunoscut s` abordeze cu atât de mult` u[urin]`
un subiect care, ei, \i distrusese pur [i simplu
universul.
– Zece luni \nseamn` o distan]` foarte mare
\ntre s`ruturi, spuse Slade, \ntinzându-[i bra]ele
spre ea. Vino, Kimberley.
Numai c` ea \i \ntoarse spatele, dep`rtându-se \n
direc]ie opus`; sim]ea c` nu mai are nimic ce s`-i
spun`. Nu era dispus` s`-i \mp`rt`[easc` nimic din

36
acea experien]` pur personal`. Atunci, \ncepu s`-i
\n]eleag` re]inerea fa]` de unele din \ntreb`rile ei.
– Din cauza cui s-a produs desp`r]irea? insist`
el, venind lâng` ea.
– Are importan]`?
– Pentru mine, nu. De[i... dac` ai fi avut
momente \n care [i cu el ai procedat a[a cum ai
procedat cu mine, nu l-a[ \nvinui c` a plecat.
Comentariul lui o \nfurie din nou. |n nici un caz
nu se \ntâmplase a[a cu David! Dar, \nainte ca
\ntreaga ei mânie s` izbucneasc` \ntr-o replic`
ustur`toare, \[i d`du seama c` Slade nu se l`sase
deloc descurajat de atitudinea ei, de \ncercarea de
a fi \ndep`rtat [i... \nc` mai era acolo, lâng` ea.
S` mai simt` oare o cât de mic` atrac]ie fa]` de ea?
Ar fi fost pe deplin \ndrept`]it s` plece dup` ce
fusese respins prima oar` [i totu[i... nu plecase.
– David, rosti ea cu greutate numele lui, m-a
p`r`sit; dar nu cred c` motivul a fost modul \n care
am procedat. Pur [i simplu... a \ncetat s` m` mai
iubeasc` [i s-a \ndr`gostit de o alta. Gata, spusese
totul, [i \nc` unui b`rbat care \i era aproape str`in.
Efortul o sleise de puteri, dar reu[ea s`-[i
st`pâneasc` emo]iile. Te rog s` m` scuzi, cred c`
am reac]ionat a[a din cauz` c` sunt cam tensionat`.
– E[ti tensionat` \nc` de când am venit, remarc`
el cuprinzând-o \n bra]e. E de \n]eles, Kimberley,
având \n vedere moartea atât de recent` a tat`lui t`u.

37
Este cu atât mai mult de \n]eles, având \n vedere c`
este aproape un an de când nu ai mai avut un
admirator.
– S` \n]eleg c`... m` admiri? profit` ea de aceast`
[ans` de a direc]iona discu]ia spre un f`ga[ mai
convenabil.
– Dac` ]i-a[ ar`ta cât de mult, a[ risca din nou s`
fiu respins. A[adar, trebuie s` m` crezi pe cuvânt. {i
acum, cred c` e timpul s` m` retrag.
Era \nc` devreme, dar Kimberley nu regreta
hot`rârea lui de a pleca. O tulbura, ceea ce o
intriga.
– Nu locuie[ti \n sat, nu-i a[a? \ntreb` ea,
conducându-l spre ie[ire. Acum, [tiindu-l c` pleac`,
\i era mai u[or s` \ntre]in` o conversa]ie cu el.
– |ntr-adev`r, locuiesc la Londra, dar voi sta un
timp la hanul din sat.
– Mi-a... f`cut pl`cere vizita ta, se for]` ca s`
spun`, de[i dup` privirea lui, \[i d`dea seama c` nu
era crezut`.
– |]i va cre[te nasul ca lui Pinocchio, spuse el cu
blânde]e, dup` care se aplec` s-o s`rute [i plec`.
|n momentul \n care \l v`zu plecat [i r`mase din
nou singur`, Kimberley ar fi trebuit s` se simt`
u[urat`, numai c` nu se \ntâmpl` deloc a[a. |ncepu
s` strâng` masa [i s` spele vasele, nemul]umit` – \n
definitiv nu f`cuse nici un progres \n ceea ce privea
planul ei. Mai mult: Slade locuia \n sat [i totu[i nu

38
amintise nimic de faptul c-ar mai vrea s-o vad`. Un
lucru era cert: cererea \n c`s`torie trebuia s` vin`
din partea lui.
Destul de ciudat, dar dormi bine, f`r` s` plâng`,
a[a cum nu i se mai \ntâmplase de mult timp.
Se trezi devreme [i, când \ncepu s` [tearg` praful,
se gândi f`r` s` vrea la Slade: oare se trezise [i el?
De obicei, actorii dormeau pân` târziu. Sau, poate
c` plecase deja de la "Rose and Crown" unde
\nchiriase camera. Sau... sunetul soneriei la u[a din
fa]` \i \ntrerupse gândurile.
– |]i st` bine cu aceast` cârp` de praf, spuse
Slade, din prag. Nu vrei s` ne plimb`m pu]in?

***

Aceea fusese prima din numeroasele plimb`ri

\mpreun` cu Slade Darville. Venea la ea \n fiecare
zi, \ntotdeauna f`r` s` anun]e dinainte. Se plimbau,
discutau, mergeau la picnicuri, o dat` chiar
\nchiriaser` o barc`. De cele mai multe ori
Kimberley era re]inut`, dar se-ntâmpla [i s` se
simt` \n largul ei, pe m`sur` ce timpul trecea.
|ntotdeauna o s`ruta la desp`r]ire – la fel de u[or
ca \n prima sear`.

39
 Kimberley recuno[tea c` se sim]ea din ce \n ce
mai bine \n compania lui. Ba chiar, dup` ce se
v`zuser` timp de dou` s`pt`mâni \n fiecare zi, la
plecare, ea \[i ridic` fa]a spre el pentru a fi s`rutat`,
ceea ce se-ntâmpl` abia dup` câteva clipe, \ntr-atât
gestul ei \l surprinsese.
|n acea duminic` diminea]`, Kimberley \[i
termin` cât putu de repede treburile casnice,
a[teptând acum venirea lui din clip` \n clip`.
Când, la ora prânzului, Slade \nc` nu venise,
Kimberley \ncepu s` se nelini[teasc`. Unde era?
Totul decursese atât de bine! Iar el nu p`rea deloc
s` fie tic`losul descris de Doreen.
Ne[tiind ce s` mai fac` pentru a-[i umple timpul,
\ncepu s` r`spund` la scrisorile care a[teptau deja
de dou` s`pt`mâni. Abia pe la ora trei auzi \n u[`
b`taia pe care o a[teptase toat` diminea]a.
– }i-am spus c` ai cel mai frumos nas pe care
l-am v`zut vreodat`? \ntreb` el din prag, zâmbitor [i
non[alant, ca [i cum n-ar fi \ntârziat [ase ore – de[i,
ca de obicei, nu promisese c` vine.
– Intr`. Tocmai plecam s` duc ni[te scrisori la
po[t`.
– Sunt importante?
– A[teapt` de dou` s`pt`mâni.
– Vino la un picnic de r`mas-bun. Trebuie s` m`
\ntorc la Londra mâine, ad`ug` el, \n timp ce ea \l
privea nevenindu-i s` cread`.

40
 Capitolul 3

Pesemne i se ivise un rol [i trebuia s` \nceap`

repeti]iile a doua zi, se gândi Kimberley, mergând
t`cut` al`turi de el. |i ap`ru din nou ideea de a face
ea propunerea, dar ce rost avea acum, când lui i se
oferise de lucru [i suma mic` de bani pe care i-ar fi
putut-o oferi ea nu mai reprezenta nici o tenta]ie!
Când ajunser` la un pârâu, Slade o lu` de mân`
ca s-o ajute s` treac` p`[ind pe pietrele a[ezate din
loc \n loc. Acela[i gest \l f`cuse [i David, exact
acolo... [i Kimberley rev`zu \ntreaga scen`, pân` \n
cele mai mici am`nunte.
– F`r` gânduri triste azi, remarc` Slade, parc`
i-ar fi citit gândurile.
– S-a \nnorat, r`spunse ea rece, \ncercând s`-l
]in` la distan]` de gândurile ei intime.
De fapt, ar fi vrut s` se \ntoarc`. {i a[a, nu mai
avea nici un rost s` mearg` mai departe. Oricum,

41
nu-l putea face s-o cear` \n c`s`torie \n scurtul
r`stimp r`mas.
– Dar mai e cald \nc`.
|n timpul picnicului, Kimberley r`mase foarte
t`cut`. Nici n-o mai interesa ce impresie \i l`sa lui
proasta ei dispozi]ie. Nu se gândea decât la faptul
c` toate planurile i se pr`bu[eau [i avea s` piard`
casa. E adev`rat, petrecuse dou` s`pt`mâni foarte
pl`cute \n compania lui [i el se dovedise a fi un
b`rbat extrem de spiritual [i inteligent, dar ce
folos?
– Ne-ntoarcem? suger` ea imediat cum
terminaser` de mâncat.
– Nu te gr`bi chiar a[a. Mâine voi fi deja \n
atmosfera agitat` a Londrei [i vreau acum s` mai
profit pu]in de lini[tea de aici.
Nemul]umit`, Kimberley se \ntinse pe iarb` [i
\nchise ochii. N-are decât s`-[i savureze aceste clipe
de lini[te! se gândi ea, \n`bu[indu-[i un oftat [i
\ntrebându-se dac` ea va mai avea vreodat` vreo
clip` lini[tit`.
– |ntotdeauna \]i strângi p`rul a[a?
– Ce are piept`n`tura mea?
Deschizându-[i ochii, se sim]i cople[it` de un val
de sentimente contradictorii, dându-[i seama c`
Slade nu studia peisajul, ci, sprijinit \ntr-un cot
lâng` ea, o privea cu aten]ie.

42
 – Ai avut gânduri sumbre ast`zi, nu-i a[a? Ce pot
face pentru a le alina? |[i apropie [i mai mult capul
de al ei [i-i atinse buzele cu un s`rut u[or. Vroiam
s` spun, continu` el zâmbind, c` este foarte bine
c`-]i strângi p`rul a[a: ]i se pot vedea urechile mici,
delicate.
Kimberley ar fi vrut s` se ridice, dar Slade o
\mpiedic`, ]intuindu-i um`rul la p`mânt. Se sim]i
cuprins` de un fel de panic`; ar fi vrut s`-l \mping`,
s` se elibereze, dar el devenea din ce \n ce mai
insistent. Nu vroia s` fie s`rutat` a[a. |nchise ochii,
gândindu-se la tot ce-ar fi trebuit s` fac` pentru
Bramcote [i nu f`cuse. Mai avea oare timp?
Tremurând, \l cuprinse cu bra]ele, dar se crisp`
când, interpretat ca reac]ie pasional`, gestul ei
d`du curaj lui Slade, incitându-l.
– Nu obi[nuie[ti s` s`ru]i [i tu?
– Ba da... A trecut mult timp...
– Atunci, ai mult de recuperat.
Vocea lui tr`da ner`bdarea, iar s`ruturile lui, din
ce \n ce mai pasionale, ar`tau cât de mult o dorea.
Mâinile \i mângâiau trupul, l`sând-o \ns` prad`
unei lupte interioare. |n momentul \n care \[i sim]i
coapsele atinse de degetele lui, Kimberley s`ri \n
picioare.
– Nu... nu face asta! spuse ea cu voce
tremurând` [i respira]ia \ntret`iat`.

43
 Slade o urm` [i, cuprinzându-i umerii, o
\ntoarse spre el, astfel \ncât s`-i poat` vedea fa]a
palid`. O privi \ndelung, cu o figur` serioas`,
intensificând, cu fiecare clip`, starea de tensiune
dintre ei.
– Condi]ia este c`s`toria? C`s`toria sau nimic?
|n momentul acela, un tunet deschise b`ierile
cerului, dezl`n]uind o furtun`. Slade nu-i d`du
drumul [i nici ea nu f`cu nici o mi[care, r`mânând
acolo, unul \n fa]a celuilalt, \n b`taia ploii.
– Da, r`spunse ea \n cele din urm` cu un aer
solemn, cu pumnii strân[i [i inima b`tându-i cu
putere. C`s`torie sau nimic.
Slade o mai privi câteva secunde care ei \i p`rur`
chinuitor de lungi, apoi \i observ` rochia ud` de
ploaie.
– Hai mai bine s` fugim acas`.
Când ajunser`, tonul lui deveni autoritar;
aproape c` \i comand` s` mearg` s` fac` o baie
fierbinte [i s`-[i schimbe hainele. Nemul]umirea de
a fi ratat afacerea, \i d`du lui Kimberley un aer ostil.
– Voi face asta dup` ce pleci, r`spunse ea, s`tul`
[i de el [i de \ntreaga poveste.
– N-am de gând s` plec. Desigur, era o
obr`znicie din partea lui, din moment ce nu fusese
invitat s` r`mân`. Ce e? }i-e team` s` te dezbraci
atât timp cât sunt \n preajm`?

44
 Comentariul lui o f`cu s` se-mbujoreze; nici
m`car nu se gândise c` Slade ar putea prelungi
momentul de intimitate \nceput [i ratat de el.
– Doar nu...
– Pentru Dumnezeu, pleac` mai repede, pân`
când nu m` hot`r`sc s` fac exact acest lucru...
Kimberley urc` [i se-ncuie \n baie, ca m`sur`
suplimentar` de precau]ie, de[i era clar c` Slade \i
va respecta intimitatea. |n orice caz, se sim]ea mai
lini[tit` când, \mbr`cat` \n blugi [i o c`ma[`, cobor\
din nou \n buc`t`rie unde \l l`sase pe Slade. Acesta
avea deja pantalonii usca]i [i tocmai \[i scotea din
usc`tor c`ma[a, cu care se \mbr`c` imediat,
acoperindu-[i pieptul lat [i musculos.
– Vino aici, Kimberley.
Tonul lui era atât de autoritar, \ncât, de[i
\mpotriva voin]ei, Kimberley \l ascult`, oprindu-se
\ns` la o distan]` de la care Slade n-ar fi ajuns la ea
doar \ntinzându-[i bra]ul. Acesta nu manifest` nici
o inten]ie de a o atinge, ci, privind-o \n continuare,
\[i vâr\ mâinile \n buzunare, luându-[i obi[nuitul
aer degajat.
– A[adar, c`s`toria e condi]ia obligatorie, da?
Fusese convins` c` subiectul n-avea s` mai fie
reluat, prin urmare era cu atât mai surprins`.
– Da, spuse ea str`duindu-se s` par` la fel de
calm` ca [i el; cu toate acestea, sim]ea c` se sufoc`
[i vocea abia i se auzea.

45
 Urm` o pauz`, timp \n care Slade continua s-o
priveasc` speculativ.
– E[ti de acord s` fac demersurile necesare?

***

Era sâmb`t`. De[i se trezise, Kimberley nu schi]`

nici un gest de a se da jos din pat. Se f`cuse din
nou vreme frumoas`. Ce fericire pentru mireas`, c`
soarele str`luce[te, se gândi ea cu ironie [i
am`r`ciune, \ncercând s` nu se mai gândeasc` la
faptul c` David ar fi trebuit s` fie cel cu care se
c`s`torea ast`zi, nu Slade Darville.
Se str`dui s` se gândeasc` doar la Slade. Nu-l
v`zuse de duminic`; \i telefonase doar s`-i spun` c`
totul era aranjat [i c` urma s` vin` s-o ia \n
diminea]a aceasta la oficiul St`rii Civile.
Cererea lui \n c`s`torie, \n plin` ploaie
toren]ial`, nu se putea compara cu a lui David, \n
acea zi \nsorit`, \n livad`. {i apoi, cuvintele lui
pline de romantism: "Draga mea, te iubesc cu
desperare; te rog, spune-mi c` accep]i s` te
c`s`tore[ti cu mine" nu sem`nau deloc cu ceea ce
rostise Slade. F`cu un efort s` [i-l scoat` pe David
din minte. De fapt, nici nu fusese sigur` la \nceput
dac` \ndeplinirea "demersurilor necesare" echivala
cu o cerere \n c`s`torie.

46
 |[i amintea c`-l privise complet nedumerit`,
ne\ndr`znind s` spere c` mai poate p`stra
Bramcote.
– Ei bine, repetase el, f`r` a avea nimic \n ton [i
atitudine care s` sugereze un b`rbat \ndr`gostit, s`
fac demersurile ca s` devii cât mai repede doamna
Slade Darville sau nu?
A[adar, era vorba de o cerere \n c`s`torie.
Kimberley \[i st`pâni bucuria cu care ar fi strigat \n
gura mare. "Da"! Oare trebuia s`-i spun` c` nu-l
iube[te? De fapt, c` nu va mai putea iubi pe nimeni,
niciodat`? Apoi \[i amintise ce-i spusese Doreen
despre el [i-[i d`du seama c` acea cerere \n
c`s`torie nu fusese decât solu]ia de moment pentru
a face dragoste cu ea [i c` nici el nu-[i dorea o
c`snicie \n adev`ratul sens al cuvântului, o c`snicie
de durat`. A[a c` n-avea nici un rost s`-ncurce
lucrurile, aducând \n discu]ie chestiunea dragostei.
De altfel, Slade nu o iubea, era absolut sigur` de
asta.
– Da, r`spunsese ea, f`r` s` obiecteze nimic.
Nici o tr`s`tur` de pe fa]a lui nu tr`dase ceva
care s` sugereze cum primise acceptul ei. Inten]ia
lui abia schi]at` de a face un pas spre ea o f`cu s`
se \ndep`rteze imediat.
– Prefer doar o ceremonie discret`, la Oficiul
St`rii Civile, spuse ea aproape brutal, f`cându-l s`
se opreasc`, mirat, indiferent ce inten]ie ar fi avut.

47
 – Se pare c` te-ai gândit deja...
Habar n-avea el cât!
– Tat`l meu a murit doar de o lun`, se ag`]ase
de acest pretext, zâmbind vinovat` pentru c`
amesteca memoria tat`lui ei \n toat` aceast`
poveste, de[i, dac` n-ar fi fost ideea acestuia, nu ar
mai fi fost necesar s` recurg` la a[a ceva!
– |n]eleg c` vrei ca totul s` fie cât se poate de
discret.
Dup` care Slade notase datele de care considera
c` are nevoie, spunând c` va suna chiar a doua zi
diminea]` Oficiul St`rii Civile din Thaxly [i se va
ocupa de tot.
Apoi, o s`rutase la plecare, ca de obicei, iar ea
nu se mai ferise, gândindu-se c` nu era cazul s`
pericliteze acordul abia \ncheiat.
O s`rutase... Brusc, Kimberley s`ri din pat. Pân`
atunci, nici nu-ndr`znise s` se gândeasc` la ceea ce
urma \n noaptea aceea; de fapt, nici acum nu
\ndr`znea. Singura solu]ie era s` mearg` din
aproape \n aproape, [i probabil c` lucrurile se vor
rezolva de la sine dup` c`s`torie. Spera din tot
sufletul ca Slade s` nu obiecteze prea tare când va
vedea c` i se preg`tise un pat \n \nc`perea al`turat`
camerei ei. Era con[tient` c` nu-i putea refuza
trupul – doar pentru asta se [i c`s`torea cu ea – dar
spera ca m`car s` nu fie nevoit` s` doarm` toat`
noaptea cu el \n pat.

48
 Din fericire, sun` telefonul, \ntrerupându-i
gândurile. Surprinz`tor, era doctorul Ellis.
Ce noroco[i, localnicii din Amberton, s` aib` un
medic atât de grijuliu. Chiar [i acum, de[i era atât
de ocupat, tot \[i g`sise timp s-o \ntrebe ce mai face
[i cum se simte. Din fericire, nu o vedea, a[a c`-i
putea spune lini[tit` c` se sim]ea foarte bine.
Mâinile \i tremurau atât de tare, \ncât abia
\nchise nasturii mici ai taiorului crem, taior
cump`rat pentru c` \i pl`cuse lui David. Nu, nu
trebuia s` se mai gândeasc` la David, acum când
lucrurile merseser` mult prea departe pentru a se
mai r`zgândi.
Nu numai c` era gata la vreme, dar \i mai
r`m`sese [i timp pân` la venirea lui Slade.
Nu putea nici s` se apuce de vreo treab`, ca s`
nu-[i murd`reasc` taiorul, dar nici nu avea r`bdare
s` stea [i s` a[tepte, f`r` s` fac` nimic.
Mai erau cinci minute pân` la ora la care urma s`
vin` Slade, când soneria de la u[a din fa]` o f`cu s`
tresar`, \nsp`imântat`: nu voia ca vizitatorul –
precis cineva din sat – s` b`nuiasc`, dup` cum era
\mbr`cat`, ocazia pentru care se preg`tea.
Insisten]a cu care se suna o f`cu s` se hot`rasc` s`
deschid`. Era chiar Slade.
– Nu m-am a[teptat s` fii tu; credeam c` vii, ca
de obicei pe la buc`t`rie.

49
 Era surprins`, totodat`, v`zându-l – pentru
prima dat` – \mbr`cat \n costum – [i \nc`, unul
foarte elegant.
– Ast`zi e o zi deosebit`, nu-i a[a? \ntreb` el
luând-o \n bra]e [i s`rutând-o prelung, \nainte ca ea
s` se poat` gândi la un r`spuns. Tremuri, remarc`
el când \[i desprinse buzele de ale ei. Ai emo]ii?
Kimberley nu avu decât puterea s` \ncuviin]eze
din cap. "Starea emotiv`" era minimum ce se putea
spune despre starea ei aproape de panic`.
– Vrei o cafea sau altceva \nainte s` plec`m?
– Vreau s` m` c`s`toresc cu tine.
– Nu a fost nici o problem` s`-]i iei ziua aceasta
liber`? se interes` ea, gândindu-se c` trebuie s` fi
lipsit de la vreo repeti]ie.
– Mi-am adus ceva de lucru cu mine... de[i,
m`-ndoiesc c` voi lucra...
Luându-[i po[eta [i m`nu[ile, Kimberley, f`r` a
da prea mare aten]ie r`spunsului lui, se gândi
totu[i c` nu era momentul potrivit, dar c`-i va
spune c` nu are nimic \mpotriv` ca el s`-[i petreac`
\ntregul weekend \nv`]ându-[i rolul.
Pentru moment, altceva o preocupa: cum vor
ajunge \n Thaxly. Spera totu[i ca Slade s` se fi
_gândit s` comande un taxi, pentru c` tare n-ar fi
vrut s` atrag` aten]ia asupra sa, prin modul \n care
era \mbr`cat`, dac` s-ar fi dus cu autobuzul. Ie[ind
din cas`, constat` cu surprindere c` Slade venise cu

50
o ma[in` foarte luxoas` care, desigur, avea s` dea
na[tere la tot felul de comentarii \n sat. Se gândi c`
Slade \nchiriase ma[ina pentru ocazia respectiv` [i,
urcându-se \n ea, sper` din tot sufletul ca acest gest
s` nu-i fi dezechilibrat bugetul \n mod iremediabil.
|nainte de a porni ma[ina, Slade \i prinse la
rever un minunat buche]el de frezii.
– Acum se vede, \ntr-adev`r, c` urmeaz` s` te
m`ri]i.
Kimberley nu avea deloc sentimentul c` se
m`ritase, nici dup` oficierea c`s`toriei. Purta
verigheta, dar ceremonia \n sine nu ajunsese la
sufletul ei. Fusese pe punctul de a plânge doar
când Slade pronun]` jur`mântul cu voce ferm` –
[i-ar fi dorit atât de mult ca David s` fie \n locul lui!
Era \ns` recunosc`toare lui Slade pentru c` se
c`s`torise cu ea – indiferent de motivele care-l
determinaser` s-o fac` – [i fericirea de a nu fi
pierdut casa, \i umplu ochii de str`lucire.
– E[ti fericit`? \ntreb` Slade, observându-i
reac]ia. N-ar fi fost o exagerare dac` i-ar fi r`spuns
c` era aproape \n extaz. {i, \ntr-o efuziune sincer`,
\nainte de a-[i da bine seama de ceea ce face,
Kimberley se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut`.
– Rezervasem o mas` la "Swan" pentru prânz,
dar, dac` preferi s` mergem acas`...
– Nu, mi-e foarte foame.

51
 Se vedea c`, totu[i, se sim]ea fericit`. Ea, care nu
fusese niciodat` prea vorb`rea]` cu Slade, acum
râse [i discut` degajat, f`r` s`-[i dea seama cum fata
de acum dou`sprezece luni revenea \ncetul cu
\ncetul la via]`, sub privirile pline de admira]ie ale
b`rbatului de lâng` ea.
Ochii lui Slade str`luceau de bucurie când, dup`
ce terminar` de b`ut cafeaua, \i lu` mâna [i o
\ntreb` blând:
– Acum putem pleca?
– Eu...
Brusc, totul se \ntunec` \n jurul ei, tremurul
mâinii fiind singurul r`spuns, suficient de
concludent \ns`, ca Slade s` \n]eleag`.
– Nu e nici o grab`, \ncerc` el s-o lini[teasc`.
Vrei s` mergem la cinema?
– Cred c` glume[ti! protest` ea, privindu-[i
hainele [i buchetul d`ruit de el, complet
nepotrivite pentru a[a ceva.
– |ncepi s` m` cuno[ti, recunoscu el, amuzat.
Mai bine mergem \napoi la Bramcote, ne schimb`m
de hainele astea festive [i... mergem la plimbare.
– Mi se pare... o idee foarte bun`.
Când plecar` de la "Swan", Kimberley zâmbea:
mergea acas` la Bramcote, care era al ei. Abia când
ajunser`, disp`ru orice urm` de bucurie.
A[tept` pân` când Slade \[i lu` din portbagaj
valiza – o valiz` destul de mare care o f`cu s` se

52
\ntrebe imediat cât avea s` r`mân` acolo \nainte de
a se plictisi de ea.
– Arat`-mi, te rog, unde pot l`sa asta, spuse el
v`zând-o c` ezit`!
– Desigur.
Avea o senza]ie de gol \n stomac la gândul c` nu
\ndr`znise s`-i preg`teasc` o camer` cât mai departe
de a ei. Deschise u[a dormitorului [i-l observ` cum
prive][te tapetul u[or decolorat [i patul dublu.
– E o baie aici, anun]` ea, deschizând o alt` u[`
[i... [i... m-am gândit c`.... din moment ce eu am un
somn atât de agitat, poate preferi s`... dormi aici.
|n plus, ad`ug` ea, profitând de t`cerea lui – de[i
r`u prevestitoare – dar \nc` ne\ndr`znind s`-l
priveasc`, aici [ifonierele sunt libere.
F`r` s` spun` un cuvânt, Slade trecu pe lâng` ea
[i-[i duse valiza \n \nc`perea ce i se repartizase. |[i
scoase haina, cravata, iar când \ncepu s` se
descheie la c`ma[`, Kimberley ie[i.
Merse direct \n baie s` se schimbe de hainele
elegante pentru c` Slade promisese o plimbare,
\ncercând tot timpul s` se consoleze cu ideea c`,
oricât de mult [i-ar fi dorit s` pun` cap`t c`sniciei
lor chiar \n acel moment, nu putea s` uite c` \i
datora ceva lui Slade – iar el nu p`rea deloc genul
de om care s-o lase s` scape cu datoria nepl`tit`,
mai ales c` pentru el \nsemnase renun]area, fie [i
pentru scurt timp, la libertate.

53
 Când ie[i, sper` s`-[i fi dep`[it acea stare de
panic`, dar ajungând \n dormitor [i v`zându-l pe
Slade deja instalat acolo, \[i d`du seama c` \[i
f`cuse iluzii de[arte.
– Cred c` e timpul s` regl`m conturile, spuse el
privind-o fix.
– S` regl`m conturile? Nu \n]elegea bine ce
vroia s` spun`, dar se temea de el.
– Mi-ai dat cu un s`rut \n plus de când suntem
c`s`tori]i.
Spusese aceasta calm, dar \n clipa urm`toare o
lu` \n bra]e.
– |nc` nu! strig` ea, pe m`sur` ce buzele lui se
apropiau de ale ei, declan[ându-i sentimente
confuze pe fundalul aceluia[i laitmotiv: trebuia s`
fie David, nu el.
– Nu inten]ionez s`-]i propun s` facem dragoste,
a[a c` nu mai tremura! Dar nu m` po]i \nvinui,
scumpa mea so]ie, dac`-mi doresc un mic preludiu
care s` anticipeze momentul consum`rii c`s`toriei
noastre.
De data aceasta, Kimberley nu-l mai respinse
când se aplec` din nou asupra ei s-o s`rute. Poate
c`, \ntr-adev`r, cuvintele lui o f`cur` s` se relaxeze
pu]in, sau poate c` avea con[tiin]a \nc`rcat` [tiind
c` nu procedase cinstit; cert este c`, atunci când
Slade \[i \ntrerupse s`rutul pentru a o privi, fa]a ei
era luminat` de un zâmbet.

54
 – Cred c` sunt pu]in cam \ncordat`, m`rturisi
ea, a[ezându-[i mâinile pe umerii lui, ca o chez`[ie
a faptului c` se str`duia s`-[i \ndeplineasc` rolul cât
mai bine.
Ca r`spuns, Slade o s`rut` din nou, având de
data aceasta [i participarea ei. Surprinz`tor,
Kimberley reac]iona sincer, cu o pl`cere pe care
nici ea \ns`[i n-ar fi b`nuit-o, ceea ce o f`cu s`
spere c` totul avea s` fie bine. {i aceasta se dovedi
a fi tot o iluzie.
– Nu! ]ip` ea, \mpingându-l brutal, incapabil` de
a suporta atingerea lui intim`.
Cu din]ii \ncle[ta]i, Slade \i d`du drumul, de[i
privind-o agresiv.
– Hai s` ne plimb`m, propuse el \n mod cu totul
nea[teptat.
S-au plimbat, au luat cina, au sp`lat vasele, au
ascultat muzic`... Pe m`sur` ce clipele treceau,
Kimberley devenea din ce \n ce mai agitat`: pe de o
parte, [i-ar fi dorit s` scape cât mai repede de
povara consum`rii c`s`toriei lor, dar pe de alt`
parte, nu era \n stare s` tr`deze dragostea pe care
\nc` i-o purta lui David.
– M` duc s` fac o baie, anun]` Kimberley \n
lini[tea tensionat` ce se instalase dup` \ncetarea
muzicii.
– Vin [i eu imediat.

55
 De[i pentru ea cuvintele lui sunau mai mult a
amenin]are, se str`dui s` p`r`seasc` \nc`perea cu
un zâmbet pe buze.
Când Slade veni lâng` ea, \n dormitor,
Kimberley spera s` fi ajuns la o stare de \mp`care
cu sine. |ncerc` s` r`spund` s`rut`rilor lui din ce \n
ce mai pasionale, dar ceva parc` \nghe]ase
\n`untrul ei. Mângâierile lui \i chinuiau [i trupul [i
sufletul [i, pentru a le face mai suportabile, \ncerc`
s`-[i imagineze c` David era \n locul lui Slade.
– Nu! url` ea, \mpingându-l, \ngrozit` de
murd`ria stratagemei la care recursese. Nu! Cu fa]a
p`mântie, se trase \n partea cealalt` a patului [i se
d`du jos. Nu pot..., gemu ea cu voce stins`.
– Nu po]i?
– Nu..., repet` ea cu voce stins`, cu mâinile
\ntinse \n fa]`, ca [i cum ar fi \ncercat s` se fereasc`
de el, de[i el nici nu se mi[case.
– Ai descoperit asta cam târziu, nu ]i se pare?
– |mi pare r`u... se bâlbâi ea, cu privirea plin`
de o rug` mut` – o implorare spre \n]elegere. {tiu
c`... `sta e singurul motiv pentru care te-ai c`s`torit
cu mine, dar... nu pot!
Dac` pân` acum, gesturile lui Slade fuseser`
blânde, acum deveniser` agresive. Dintr-o singur`
mi[care, acesta se \ntinse [i o \nl`n]ui \n bra]ele
sale.

56
 – Nu ]i-a spus nimeni pân` acum, iubit`
so]ioar`, c` nu exist` cuvintele "nu pot"?
Dup` care, gura lui \i cuprinse cu cruzime buzele,
aproape mu[cându-i-le, apoi cobor\ spre gât.
– Nu! ]ip` ea, zb`tându-se.
– Nici acest cuvânt nu figureaz` \n dic]ionarul
meu. Ar fi trebuit s` te gânde[ti mai bine \nainte de
c`s`torie, dar l`comia a fost mai puternic` decât
aversiunea de a fi \n bra]ele oric`rui alt b`rbat \n
afara celui care te-a p`r`sit!
Categoric, Slade Darville [tia s` loveasc`!
|n plus, avea dreptate: despre David, c-o p`r`sise,
despre faptul c` \[i imaginase c` va dep`[i
aversiunea sa fa]` de atingerea oric`rui b`rbat,
dar... mintea sa cuprins` de panic` \n clipele acelea
nu \n]elegea acuza]ia de l`comie; probabil c` Slade
aflase cumva de povestea cu casa.
– Nu a fost vorba de l`comie; casa \mi apar]ine
de drept.
– Casa? Despre ce naiba vorbe[ti?
– {tii bine...
– Ce s` [tiu?
– De ce m-am c`s`torit cu tine.
Pentru o clip`, Slade ar fi vrut s` se l`mureasc`,
fiindc` era clar c` ajunsese \ntr-un punct \n care nu
mai \n]elegea nici el, dar apoi, conturul trupului ei
pe care c`ma[a de noapte diafan` \l scotea [i mai
mult \n eviden]`, \i [terse orice alt gând din minte.

57
 P`[i din nou spre ea. Tot dându-se cu spatele
\napoi, Kimberley ajunse \n dreptul [ifonierului;
nemaiavând unde s` fug`, deveni o prad` u[oar`
pentru Slade care, dintr-un pas, ajunse lâng` ea [i
o cuprinse \n bra]e.
– {tiu foarte bine de ce te-ai m`ritat cu mine,
frumoasa mea so]ie dornic` de a pune mâna pe o
sum` cât mai mare de bani. Ai \ncercat s` scapi de
mine când m-am prezentat la petrecerea familiei
Gilbert, dar atitudinea ta s-a transformat \n mod
miraculos dup` ce Doreen te-a pus la curent cu
contul meu bancar – cu bog`]ia mea.
– Bog`]ie?
– Doar n-ai de gând s` negi c`, la sfâr[itul
discu]iei cu Doreen – discu]ie \n timpul c`reia nu
]i-ai dezlipit privirea de la mine – nu [tiai c` sunt
bogat.
F`r` s` poat` \n]elege ceva din ce spunea Slade,
]intuit` de bra]ele lui, Kimberley r`mase privindu-l lung.
– Ce imagine a inocen]ei! coment` el ironic.
Vrei s` spui c` habar nu ai avut c` vei avea un so]
bogat!
– So] bogat?
– Chiar sus]ii c` nu [tiai? Doar pentru asta m-ai
preferat pe mine!
– Nu! Singurul lucru pe care Doreen mi l-a spus
despre tine a fost c` obi[nuie[ti s` ai doar aventuri
de scurt` durat`.

58
 – Nu ]i-a spus c`, pe lâng` banii pe care i-am
mo[tenit, am [i o afacere de burs` care nu este
deloc lipsit` de succes? continu` el sarcastic.
– Nu! Atunci f`cu leg`tura cu ma[ina luxoas` cu
care venise [i-[i d`du seama c`-l etichetase gre[it la
petrecere ca fiind unul din prietenii s`raci [i boemi
ai lui Doreen, când, de fapt, era unul din prietenii
lui Edward, adic` unul din bancherii boga]i! Sincer,
nu am [tiut. Când te-am \ntrebat atunci, la petrecere,
cu ce te ocupi, mi-ai spus c` e[ti \ntr-o pauz` [i am
dedus c` e[ti un actor care nu are de lucru.
– Actor? Dumnezeule, nu mi-am \nchipuit c`
sunt atât de bun! {i acum, gata cu discu]ia.
Nu inten]ionez s`-mi petrec noaptea vorbind; avem
tot timpul pentru asta mâine diminea]`.
Discu]ia nu-i diminuase cu nimic pasiunea.
Kimberley se sim]i scuturat` de un tremur pe
care nu [i-l putea st`pâni. Frustrarea [i sentimentul
de neputin]` \i umplur` ochii de lacrimi. |l privea
t`cut`, tremurând, dar f`r` s` se mai zbat`, \n timp
ce dou` lacrimi mari i se rostogoleau pe obraji.
– Ah! Dumnezeule! [opti Slade, dându-i drumul
din strânsoare.
Chiar [i a[a, Kimberley r`mase ]intuit` acolo,
incapabil` de a face un pas.
– Ascunde-te-n pat \nainte s`-mi pierd min]ile,
gemu el \ntr-un târziu, desprinzându-[i cu greu
privirea de la ea.

59
 Capitolul 4

Kimberley se trezi cu o presim]ire rea. Imediat

cum deschise ochii, \i reveni \n minte modul \n care
o p`r`sise Slade. |[i d`dea seama c` nu va mai
putea trece \nc` o noapte \n care el s` lase rela]ia
lor neconsumat`. {i totu[i, trebuia s`-i fie foarte
clar [i lui, tot a[a cum \i fusese [i ei, c` pur [i
simplu nu putea face mai mult.
O mi[care lâng` m`su]a ei de toalet` \i atrase
aten]ia asupra prezen]ei b`rbatului care o privea.
Intr` deja \n panic` la gândul c`, probabil
sim]indu-se jignit [i \n[elat, Slade venise hot`rât s`-[i
ia revan[a.
– Nu e cazul s` faci figura asta \ngrozit`; n-am
chef s` mai repet scena-ntâi.
Kimberley se lini[ti pu]in [i tocmai \ncepuse s`
respire mai regulat, când sim]i din nou c` se

60
\n`bu[` când Slade se a[ez` pe marginea patului,
hot`rât s` nu plece pân` când nu ob]ine r`spunsul
dorit.
– Ce sunt astea? \ntreb` el pe un ton imperativ,
deschizând palma \n care ]inea sticlu]a cu tablete
pe care Kimberley, \n agita]ia din noaptea trecut`,
uitase s-o aduc` \napoi \n noptier`.
Ar fi vrut s`-i spun` c` nu e treaba lui, dar se
sim]ea foarte vulnerabil`, acum când avea dreptul
s` \mpart` cu ea intimitatea acelui dormitor pe care
trebuia s`-l considere comun.
– Sunt.... ni[te tablete pe care medicul mi le-a
prescris.
– Pentru ce? \ntreb` el \ncordat.
– M` rog, dac` vrei s` [tii...
Se opri la mijlocul frazei. Nu-i convenea s`-i
cunoasc` toate punctele slabe, s` afle c` este atât
de sensibil` \ncât uneori abia putea face fa]`
realit`]ii dure.
– Sigur c` trebuie s` [tiu, spuse el dur, complet
insensibil la umbrele ce-i \ntunecau fa]a.
– Am suportat foarte r`u... ruperea logodnei.
Doctorul Ellis a fost de p`rere c`...
– Tranchilizante! tun` el acuzator. De atunci te
\ndopi cu porc`riile astea?
– Doctorul Ellis era de p`rere c` eram pe
punctul de a face o c`dere psihic`.

61
 Urm` o t`cere tensionat`. R`spunsul ei \l pusese
pe gânduri pe Slade [i, când vorbi din nou, de[i
\nc` se mai sim]ea o oarecare agresiune \n tonul
lui, p`rea mai blând [i mai lini[tit.
– Câte iei pe zi?
– Nu am mai luat de mult timp, dar sunt mai
lini[tit` s` [tiu c` le am la nevoie.
– Ai luat noaptea trecut`?
– Da.
– Când?
Ostil`, Kimberley inten]ion` s` nu-i r`spund`,
dar privirea lui nemiloas` o avertiz` c` nu admitea
nici un refuz.
– Dup` ce ai plecat.
– Gestul meu te-a deranjat atât de mult? Asta e
bine.
– Bine?
Dumnezeule, se m`ritase cu o brut`! Un tic`los
nep`s`tor, f`r` nici un sentiment.
– E timpul s` te trezeasc`, \n sfâr[it, cineva!
De data aceasta, Kimberley sim]i c` explodeaz`
de furie. Vru s` se ridice [i, f`când o mi[care
brusc`, \[i d`du seama dup` privirea lui c`,
alunecând de pe ea, cear[aful \i dezgolise um`rul
\ntr-un mod cât se putea de provocator.
– |mbrac`-te [i coboar` \nainte s`-mi amintesc
c`, \n calitate de so], am anumite drepturi asupra
ta, spuse el dur, dup` care plec`.

62
 Singura consolare pentru Kimberley era c` Slade
nu avea s`-i fie so] mult timp. Animat` de acest
gând, intr` \n baie trântind u[a, f`r` s`-[i dea seama
c` era prima oar` dup` mult timp când tr`ia o
emo]ie puternic`, fie aceasta chiar [i furia pe care o
sim]ea.
Cobor\ la parter [i, \n drum spre buc`t`rie, v`zu
c` u[a biroului tat`lui ei, ]inut` \nchis` de când
acesta murise, era acum deschis`.
– Intr`, o invit` non[alant Slade, comod instalat
la birou.
Kimberley se conform`, cu inten]ia clar`, \ns`,
de a-i spune s` p`r`seasc` imediat fotoliul tat`lui
ei, biroul, casa; nu avu timp.
– A[adar, doamn` Darville, \ncepu el insolent,
de ce te-ai c`s`torit cu mine? Spune-mi, repet` el
dup` o scurt` pauz`, v`zând c` ea nu avea nici o
inten]ie de a-i r`spunde, ce am eu atât de deosebit
– asta, \n cazul \n care trebuie s` cred c` nu banii
te-au atras?
– Nu era neap`rat s` fii tu, spuse ea \n mod
calculat pentru a-l r`ni. Putea fi orice b`rbat.
Numai c`, \n privin]a loviturilor sub centur`,
Slade se dovedi a fi mult mai bun decât ea.
– Din moment ce singurul b`rbat pe care-l
doreai nu te-a vrut, nu-i a[a?
{ocul provocat de remarca lui brutal` \i umplu
ochii de lacrimi. Se a[ez`, cl`tinându-se, pe scaunul

63
pe care-l refuzase când \nc` nu b`nuise puterea
adversarului care nu ]inea seama de regulile unei
confrunt`ri civilizate.
– Ce-ai vrut s` spui asear` cu "aceast` cas` \mi
apar]ine de drept"?
Spiritul ei combativ p`ru brusc anihilat de
remarca lui referitoare la David.
– }in foarte mult la aceast` cas`, \ncepu ea
\ncet. Tat`l meu [tia cât de mult iubesc Bramcote [i
totu[i...
T`cu, retr`ind clipele petrecute la notar [i [ocul
avut când aflase clauzele testamentului.
– {i totu[i?... \ntreb` Slade calm, readucând-o la
realitatea momentului prezent.
– |n testamentul tat`lui meu se stipula c` pot
mo[teni Bramcote numai dac` – aici, vocea \ncepu
s`-i tremure pronun]ând cuvintele pe care Charles
Forester, avocatul, trebuise s` le repete la nesfâr[it
pân` când mintea ei fusese \n stare s` le cuprind` –
sunt c`s`torit` când se \mplinesc [ase luni de la
moartea lui.
– Norocul t`u a fost c` te-am cerut eu \n
c`s`torie.
– Chiar m` gândeam s`-]i propun eu, m`rturisi
ea sincer considerând c` nu mai avea rost s`-i
ascund` nimic [i nu putu s` nu remarce expresia de
v`dit` surprindere de pe fa]a lui, ca [i cum aceasta
era ceva la care nu s-ar fi a[teptat niciodat`.

64
 – Dumnezeule! {i... pot s` te \ntreb, dac` mi-ai
fi propus, ce mi-ai fi oferit ca s` m` tenteze?
Presupun c` \n nici un caz trupul t`u.
– Nu m` gândisem la toate aspectele \n ceea ce
prive[te rolul pe care urma s`-l joci.
– Asta e evident...
– Crezând c` e[ti un actor f`r` contract la
momentul respectiv, m-am gândit c-ar putea fi
avantajos pentru tine s` locuie[ti aici timp de
câteva s`pt`mâni. Tata nu mi-a l`sat o sum` mare
de bani, dar ]i-a[ fi oferit jum`tate din ea...
– A[adar, nu urm`reai banii mei!
– Nu, ]i-am spus asta deja, se ar`t` ea iritat` de
ne\ncrederea lui.
– Nu trebuie s` te \nfurii. Sinceritatea de care ai
dat dovad` de la \nceputul acestei discu]ii m` face
s` te cred. {i... de ce, dac` tat`l t`u [tia cât ]ii la...
la aceast` gr`mad` de c`r`mizi, a condi]ionat astfel
mo[tenirea?
Kimberley se \nfurie [i mai mult auzindu-l cum
vorbe[te despre iubita ei Bramcote. Era tentat` s`
se ridice [i s` p`r`seasc` \nc`perea chiar \n clipa
aceea, dar [tia c` tot nu avea sc`pare, c` ar fi
urm`rit-o peste tot pân` când i-ar fi smuls
r`spunsul.
– |i spusesem c` nu m` voi c`s`tori niciodat`.
– Din cauza lui David Bennet?

65
 Doar rostind acel nume, Slade \i produse o nou`
suferin]`.
|n plus, de unde-i [tia prenumele? De la Doreen?
De la Edward? Nu-[i amintea ca el s`-l fi men]ionat
vreodat`. O nou` \ntrebare a lui Slade \i \ntrerupse
gândurile.
– De ce era atât de important pentru tat`l t`u s`
te c`s`tore[ti? Doar, pentru tinerele de azi,
c`s`toria nu mai constituie \mplinirea suprem`,
idealul de existen]`...
Era [iret [i nu lua nimic din ceea ce \i spunea
drept bun; scormonea absolut totul, f`r` s`-l
intereseze cât de mult` durere producea.
– Ce-l f`cea pe tat`l t`u s` considere c` e absolut
neap`rat s` te c`s`tore[ti?
– La naiba! strig` ea, incapabil` s`-[i mai
st`pâneasc` enervarea fa]` de acel individ care nu
avea nimic sfânt. Nu te prive[te!
– C`s`torindu-te cu mine, ai f`cut ca totul s` m`
priveasc` \n mod direct.
Atmosfera devenise foarte tensionat`; \ntre
insisten]a lui de a afla [i refuzul ei de a r`spunde,
Kimberley nu considera necesar s`-i dea atâtea
am`nunte, din moment ce era clar c` nu vor sta
mult timp \mpreun`, apoi, dorin]a de a r`mâne cât
mai repede singur`, cu gândurile ei, o f`cu s`
cedeze.

66
 – |ntotdeauna tat`l meu a avut o atitudine
exagerat de protectoare fa]` de mine.
– De ce?
– Mama mea... era extrem de sensibil`. Tata se
temea s` nu o fi mo[tenit \n aceast` privin]`. Când
aveam zece ani continu` ea, cu un efort
considerabil, dar dornic` de a sc`pa cât mai repede
de el, tata a insistat, \mpotriva voin]ei mamei s` m`
trimit` la un internat, pentru a m` preg`ti mai bine
pentru via]`. M-am \ntors acas` dup` o s`pt`mân`,
timp \n care mama... a c`zut \n râu [i s-a \necat...
Tata s-a sim]it \ntotdeauna vinovat pentru acest
accident.
– S-a gândit c`, nesuportând lipsa ta, s-a sinucis?
– Sunt absolut convins` c` a fost un accident.
De altfel, zona \n care s-a \ntâmplat tragedia este
recunoscut` ca fiind foarte periculoas`; ca prob`,
acum este \ngr`dit`.
– A[adar, nefiind sigur dac` mama ta s-a sinucis
sau nu, a avut \ntotdeauna o grij` exagerat` fa]` de
tine?
– Da... Presupun c`, atunci când am fost pe
punctul de a avea o c`dere psihic`, tata, [tiind c`
nu mai are mult de tr`it [i c`, iubind enorm aceast`
cas`, a[ fi \n stare s` fac orice pentru ea... trebuie s`
se fi gândit c`... un so] i-ar prelua rolul de
protector.

67
 Ajungând la sfâr[itul pove[tii, se \ntrist` din
nou. Tot nu \n]elegea cum de tat`l ei se putuse
\n[ela atât de mult. O fi sem`nat ca fizic mamei
sale, dar mo[tenise t`ria lui de caracter. Sigur c`
s-ar fi ref`cut dup` desp`r]irea de David, tot a[a
cum [i el \nv`]ase s` tr`iasc` f`r` adorata lui
Rosemary. Din nou, Slade \i \ntrerupse gândurile,
agresiv.
– Ce p`cat, scumpa mea Kimberley, c`
sentimentele mele fa]` de tine nu au absolut nimic
patern.
"Sentimentele fa]` de mine?" se gândi ea, parc`
trezit` la realitate, sim]indu-se amenin]at` de
simpla amintire a mângâierilor lui.
– Acum, desigur c` nu mai poate fi vorba de nici
un sentiment, din moment ce ]i-ai dat seama c` ai
f`cut o gre[eal`. Oricum, nu aveai inten]ia s` r`mâi
prea mult timp c`s`torit` cu mine... Doreen spunea
c`, dac` te-ai c`s`tori vreodat`, ai face tot posibilul
s` divor]ezi imediat ce te-ai trezi la realitate!
Nu crezi c-am putea divor]a chiar acum, f`r` s` mai
a[tept`m cele câteva s`pt`mâni care ]i-ar fi putut fi
necesare ca s`-]i dai seama de gre[eala f`cut`?
– Am spus eu c` am f`cut o gre[eal`?
– Bine, dar e evident c` da! Te-ai c`s`torit cu
mine doar pentru c` altfel nu puteai ajunge \n patul
meu. Acum, cred c` este clar pentru amândoi c`...
acest lucru nu se va \ntâmpla niciodat`.

68
A[adar, putem divor]a. Ne putem desp`r]i ca prieteni,
Slade, nu-i a[a?
– Iar tu vei fi fericit` \n aceast` cas` d`r`p`nat`!
Egoisto! Egoist` tic`loas` ce e[ti! Pu]in \]i pas` de
sentimentele celorlal]i. Nu conteaz` decât s` ob]ii
ce vrei!
– Nu este adev`rat! Sentimente? Despre ce
sentimente vorbe[ti?
Primi imediat confirmarea c` nu era vorba de
sentimente fa]` de ea.
– Nu ]i-a trecut niciodat` prin minte c` poate am
prieteni sau parteneri de afaceri c`rora le-am spus
c` nu ne vom vedea un timp pentru c` voi fi \n luna
de miere? Tot a[a cum nici nu te gânde[ti cum m-a[
sim]i fa]` de cunoscu]ii mei care ar afla c` motivul
divor]ului ar fi c`s`toria neconsumat`!
Kimberley recunoscu \n sinea ei c` nu se gândise
niciodat` c` toate aceste aspecte ar putea face
obiectul unor relat`ri \ntre cunoscu]i, dar, dac` ea
nu inten]iona s` spun` decât avocatului, asta
nu-nsemna c` Slade trebuia s` procedeze la fel.
– La naiba! S` crezi tu c` vom divor]a!
– Vrei s` spui c`...
– Nici o femeie n-o s` m` fac` s` par un
impotent caraghios. |ncearc` doar [i vei fi mirat`
– de cât de repede se va consuma aceast` c`s`torie!
– Vrei s` spui c` m-ai viola! spuse ea \ngrozit`,
cu respira]ia \ntret`iat`.

69
 Râsul lui cinic umplu \nc`perea.
– Te asigur c` nici m`car ]ie nu ]i s-ar p`rea viol.
– Bine, dar trebuie s` divor]ezi de mine, se ag`]`
Kimberley cu desperare de aceast` idee cu care [i
\nlocuia, cât putea de repede, subiectul penibil al
m`iestriei sale ca amant. |]i dau to]i banii pe care
mi i-a l`sat tata, propuse ea, uitând complet de
situa]ia lui material` pentru care oferta ei nu
\nsemna nimic.
– Aminte[te-]i c` te b`nuisem pe tine c` te-ai
m`ritat pentru banii mei!
– Este evident c` nici o femeie nu s-ar m`rita cu
tine pentru personalitatea ta!
Kimberley avu aproape un [oc v`zând cum
remarca ei plin` de furie \l f`cu s` izbucneasc`
\ntr-un hohot de râs nest`pânit.
– Continu` a[a, scumpa mea [i cred c`, \n cele
din urm`, \mi va face pl`cere s` locuiesc aici.
– Adic`... ai de gând s` r`mâi?
– Pân` când moartea ne va desp`r]i. {tii,
inten]ionam s` ne mut`m \n locuin]a mea din
Londra, dar, având \n vedere c` Bramcote ar putea
fi ref`cut` \n urma unor repara]ii majore, pân` la
urm` s-ar dovedi o proprietate foarte acceptabil`.
Aruncându-i o privire dispre]uitoare [i f`r` s`
scoat` un cuvânt, intrigat` de modul \n care vorbea
despre casa ei, Kimberley ie[i din birou, con[tient`
c` dac` ar mai fi `mas fie [i o singur` clip`, l-ar fi

70
agresat fizic. Ie[i furioas` pe u[a de la buc`t`rie cu
capul \nc` r`sunându-i de cuvintele lui. "Repara]ii
majore"! Da, v`zuse [i ea o pat` mare ap`rut` pe
tavan, la etaj, probabil \n urma ploii toren]iale din
ziua \n care o ceruse \n c`s`torie – atât cât putea fi
numit` cerere \n c`s`torie. {i apoi... "Pân` ce
moartea ne va desp`r]i!" Bine\n]eles c` nu vorbea
serios, tot a[a cum nu luase \n serios nici
jur`mintele f`cute la oficierea c`s`toriei.
Porni \n ritmul vârtejului de gânduri ce-i asaltau
mintea. Cum cuno[tea foarte bine \mprejurimile,
hot`r\ s` hoin`reasc` pân` când avea s` se simt`
mai lini[tit`, mai preg`tit` pentru a-l \nfrunta din
nou. Sau, cine [tie... plictisit de a[teptare, poate c`
nici nu va mai a[tepta \ntoarcerea ei.
Poate c`, dac` nu i-ar fi fost foame, Kimberley ar
fi \ntârziat [i mai mult, dar a[a, nemâncând nimic
toat` ziua, se-ntoarse – e adev`rat, mai calm` – pe
la ora opt seara.
– Unde naiba ai umblat? se auzi vocea lui Slade,
imediat ce intr` \n buc`t`rie.
Stând \n picioare \n prag, acesta p`rea c-o
a[tepta, cu o figur` sumbr`.
– Oricum n-ai [ti, chiar dac` ]i-a[ spune; n-a[
face decât s` te plictisesc.
– Atunci, plictise[te-m`. Mi-am petrecut \ntreaga
zi \ncercând s` dau cumva de tine.

71
 – M-ai c`utat? S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` ea
repede, \ncruntându-se. Vreun accident, cumva?
Gândurile \i zburar` \n toate direc]iile, apoi p`li
gândindu-se la posibilitatea ca tat`l lui David s` fi
sunat din satul al`turat. S-a \ntâmplat ceva cu
David?
– Nu s-a \ntâmplat nimic, r`spunse Slade furios
[i pe \ntrebarea ei [i pe sentimentul de u[urare cu
care primise vestea c` David nu p`]ise nimic.
– Bine, [i atunci, de ce m-ai c`utat?
– Când am spus c` e[ti o tic`loas` egoist`, am
spus prea pu]in, url` el, ca [i cum s-ar fi eliberat de
toat` tensiunea acumulat` \n timpul zilei. |n urma
acelei farse de ceremonie de ieri, mi-am asumat o
anumit` responsabilitate fa]` de tine.
– Bine, dar nu trebuia... Nu era necesar s` m`
cau]i...
– Dup` discu]ia de diminea]`, am considerat c`
este.
– Adic`, \n urma a ceea ce mi-ai spus despre
hipersensibilitatea mamei tale.
– Ai crezut c`..., ezit`, nevenindu-i s` cread`,
apoi se v`zu nevoit` s`-[i termine fraza, sub
privirea lui dur`, poruncitoare. Ai crezut c`... s-ar fi
putut s`... m` fi sinucis?
– Ai plecat sup`rat`.
– Da, dar...

72
 – E[ti suficient de egoist` ca s`-mi \mpov`rezi
con[tiin]a cu sinuciderea ta!
– Sunt convins` c` nici cel mai \nver[unat
du[man al cuiva nu ar vrea s`-[i tr`iasc` restul
zilelor cu moartea respectivului ap`sându-i
con[tiin]a. Totu[i, doar nu ]i-ai \nchipuit c` voi
merge pân` acolo \ncât s` comit un astfel de gest
doar pentru c` pretinzi c` nu vrei s` divor]`m!
Slade nu r`spunse, ceea ce \i \nt`ri convingerea
c`-i l`sase \ntr-adev`r acea impresie. O mustra
con[tiin]a c`, din cauza ei, cineva, chiar dac` n-o
pl`cea deloc, \[i petrecuse ore \n [ir f`cându-[i
griji. Sim]ea nevoia s`-i arate c` nu era egoist`.
– Te rog s` m` scuzi, Slade. Nu mi-a trecut prin
minte c`... Abia acum \mi dau seama c` aveai toate
motivele s`... |n sfâr[it... \mi pare r`u...
F`cu un gest vag cu mâna \n aer, preg`tindu-se
s` ias` din camer`, s`tul` de el [i de \ntreaga
poveste, de altfel.
– Pe viitor, când mai sim]i nevoia s` te plimbi
singur`, nu uita s`-mi spui [i mie pe unde ai de
gând s` mergi. Ai mâncat azi?
– Nu mi-e foame, min]i ea pentru a nu mai fi
nevoit` s` mai r`mân` \n compania lui.
– Du-te [i spal`-te [i, \ntre timp, \]i preg`tesc
ceva.
– Ascult`, chiar dac` e[ti c`s`torit cu mine, asta
nu \nseamn` c` po]i s` comanzi \n casa asta.

73
 – Ba, cum s` nu! Sunt st`pân peste toate, spuse
el bine dispus, pentru a o enerva [i mai r`u. Ai
cincisprezece minute la dispozi]ie. Dac` \ntârzii...
Kimberley sim]ea atât de acut nevoia de a-l lovi,
\ncât ie[i imediat, \nainte de a-[i pierde controlul.
Dumnezeule, ce f`cuse? Se sp`l` pe fa]` [i pe
mâini, se piept`n`, dar gesturile erau mecanice,
pentru c` tot timpul gândul \i era la Bramcote. Nu,
categoric nu regreta ce f`cuse. Avea s` mai dureze
cel mult câteva s`pt`mâni pân` când Slade, s`tul de
acea situa]ie, va pleca [i totul va reintra \n normal.
Aceast` idee o mai \nsenin` pu]in [i, când
se-ntoarse \n buc`t`rie, chiar fredona o melodie,
\ntr-o stare de spirit mult mai lini[tit`.
– Exact paisprezece minute, anun]` ea vesel`
cum intr` \n buc`t`rie.
– Taie ni[te pâine.
Kimberley lu` cu]itul pentru pâine, privindu-i
lama ascu]it` cu care ar fi aplicat cu mare pl`cere
câteva corec]ii.
– Nu am inten]ii criminale, anun]` ea \n glum`,
dându-[i seama c` era privit`; oricum, nu din cele pe
care s`-ndr`znesc s` le duc la \ndeplinire, complet`
cu un zâmbet care se reflect` discret pe buzele lui.
Spre surprinderea ei, Kimberley mânc`
jambonul cu ou` preg`tit de el cu o poft` pe care
de mult timp n-o mai avusese, dup` care insist` s`
spele ea singur` vasele.

74
 – Atunci, dup` ce termini, te rog s`-mi aduci o
cafea; voi fi \n birou, comand` Slade, f`r` \ns` a
reu[i s-o \nfurie de data aceasta.
Trebuia s` fie corect`, \[i tot spunea ea \n timp
ce-i preg`tea cafeaua, [i s` recunoasc` totu[i c`-i
datora foarte mult. A[adar, nu era mare lucru
dac`-i ar`ta un minimum de polite]e.
– V`d c` e[ti ocupat, remarc` ea, intrând \n
cabinetul de lucru, unde Slade era a[ezat \n fa]a
biroului plin cu hârtii.
– Ca s` nu-mi pierd antrenamentul... Nu te voi
deranja când voi veni s` m` culc.
Kimberley tres`ri. Oare ce vroia s` spun`?
– Am s` las veioza aprins` ca s`... vezi s` ajungi
\n camera ta....
– Sigur; dac` vei dormi, o voi stinge eu.
– Sunt cam obosit`; cred c` voi merge chiar
acum la culcare.
– Noapte bun`, Kimberley.
Totu[i, o prinse de \ncheietura mâinii [i, dup`
ce se privir` lung câteva clipe, Kimberley \n]elese
ce a[tepta din partea ei: \[i aplec` u[or capul,
atingându-[i abia buzele de ale lui, dup` care merse
cât putu de repede \n camera ei.
De[i era obosit`, nu putea dormi. Câteva ore
mai târziu, când auzi deschizându-se u[a, apoi pa[ii
hot`râ]i ai lui Slade, era \nc` treaz`.

75
 Pref`cându-se c` doarme, era \n expectativ`, cu
nervii \ncorda]i la maximum. Când deschise ochii,
el era lâng` m`su]a de toalet`, ]inând \n mân`
sticlu]a cu tranchilizantele ei [i minciuna nu-[i mai
avea nici un rost.
– Câte ai luat?
– Ast`zi, nici una.
– M` bucur s-aud asta, spuse el, a[ezându-se
spre groaza ei pe marginea patului [i luându-i mâna
\n ale sale. Lini[te[te-te!
– Slade, divor]eaz` de mine. Cuvintele i se
desprinser` de pe buze, surprinzând-o \n egal`
m`sur` [i pe ea. Po]i alege orice motiv \]i convine.
Momentul de t`cere care urm` p`ru nesfâr[it; \i
d`du drumul [i se ridic`, privind-o \n continuare.
– Dac` a[ fi \n locul t`u, Kimberley Darville, [i a[
vrea cu desperare s` p`strez aceast` proprietate, a[
fi mai prudent` când a[ cere divor]ul. Cred c` ]i-ai
dat seama c`, din moment ce m-am c`s`torit cu tine
la trei s`pt`mâni dup` ce te-am cunoscut, sunt un
om care ia decizii rapide.
– {i?
– A[adar, a[ putea s` m` mi[c la fel de repede [i
\n privin]a divor]ului, ceea ce ar face posibil ca,
atunci când se vor \mplini [ase luni de la moartea
tat`lui t`u, s` nu mai ai statutul de femeie
c`s`torit`!

76
 Capitolul 5

Cum de putuse s` neglijeze acest aspect!

Adormise \ntr-un târziu [i se trezise cu gândul la
acea amenin]are ce plana asupra ei. Asta \i r`sturna
toate planurile. Nu-i r`mânea decât s` spere din tot
sufletul c` iubitul ei so] nu se va gr`bi s`
\ndeplineasc` exact ceea ce ea \l implora s` fac`
doar cu câteva ore \n urm`.
Se d`du jos din pat [i, observând u[a de la
camera al`turat` \nchis`, sper` c` Slade avea s` mai
z`boveasc` \n lumea viselor.
Spre surprinderea ei \ns`, când cobor\ \n
buc`t`rie, \l g`si acolo, terminându-[i micul dejun.
– Ai dormit bine? \ntreb` el vesel.
– |n cele din urm`, da.
– E[ti ca o raz` de soare diminea]a, scumpa mea,
coment` el ironic. Când vine b`iatul cu ziarele?

77
 – Nu vine. Apoi, receptând corect mesajul
privirii lui, se gândi c` e datoare cu o explica]ie mai
am`nun]it`. Am renun]at la ziare dup` moartea
tat`lui.
– Nu-i nimic. Pot s` cump`r din ora[.
– Te duci la Thaxly?
– Nu, la Londra.
– Mergi la avocat? \ntreb` ea, aproape v`rsând ceaiul.
– Lini[te[te-te. Vei fi prima care va afla dac`
hot`r`sc s` fac vreo schimbare. Mai sunt [i alte
lucruri de f`cut la Londra. {i apoi, s` nu uit`m c`
avocatul este angajatul meu. Ce zici, \mi dai un
s`rut la plecare?
– Chiar e necesar s` te ar`]i atât de vesel?
\ntreb` ea, u[or dezgustat`, ferindu-[i capul.
Slade renun]` la s`rut [i plec`, fluierând.
Pe m`sur` ce orele treceau, Kimberley \ndr`zni
s` spere c` Slade se hot`râse s` nu se mai \ntoarc`.
N-avea nici un motiv s`-l cread` c`, \ntr-adev`r, ea
va fi prima care va afla orice decizie a lui [i, cu toate
acestea, \l credea.
Se f`cuse ora [apte seara [i \ncepuse s` plou`;
acum, era convins` c` Slade nu va mai veni. Privi,
cu un aer absent, pe fereastr` [i tocmai inten]iona
s` se retrag`, dar r`mase ]intuit`; v`zu mai \ntâi
ma[ina lui Slade, apoi pe acesta coborând, \mbr`cat
altfel de cum fusese de diminea]` [i schimbând
câteva cuvinte cu b`trânul Sammy, braconierul.

78
 Ciudat, se gândi ea, dezlipindu-se \n cele din
urm` din fa]a ferestrei; David nu avusese niciodat`
timp pentru bietul Sammy, de parc` nici n-ar fi
existat pentru el, de[i era unul din cele mai
interesante personaje din sat.
|n câteva clipe se deschise u[a [i Kimberley
r`mase privind lung la cele dou` valize uria[e
\mpinse \n`untru, urmate de proprietarul lor.
– Se pare c` inten]ionezi s` r`mâi o ve[nicie!
coment` ea, \nainte s` reu[easc` s` se controleze.
– Bun` seara; [i eu m` bucur s` te rev`d,
scumpa mea so]ie.
– Speram s` nu te mai \ntorci.
– Pot pleca imediat dac` preferi un divor]
instantaneu.
|l ura, dar \[i \n`bu[i mânia, [tiind c` orice
confruntare dintre ei s-ar fi terminat cu o
\nfrângere pentru ea.
– Vrei un ceai?
– Vreau mai mult decât un ceai... vreau cina,
preciz` el când ambiguitatea dorin]ei lui rostite
doar pe jum`tate f`cu din nou degetele lui
Kimberley s` tremure. Ce mi-ai preg`tit?
– Ce ]i-am preg`tit?
Nici m`car nu se gândise c` s-ar putea s`-i fie foame
când se \ntoarce, sau, mai mult, la eventualitatea c`
i-ar putea pretinde, ca un so] din epoca victorian`,
s`-l a[tepte cu mâncarea gata preg`tit` [i cald`.

79
 – Vrei s` spui c` nu ai nimic de mâncare?
– Nu... m` a[teptam s` te \ntorci, \ncerc` ea s`
g`seasc` o explica]ie, ab]inându-se de a rosti
replica acid` ce-i st`tea pe buze.
Morm`ind nemul]umit, Slade deschise
frigiderul. Nemul]umirea lui deveni [i mai
\ndrept`]it`, neg`sind decât câteva ou` [i mai pu]in
de jum`tate de litru de lapte.
– Unde ]ii restul alimentelor?
Mai era o c`mar`, dar \n afar` de f`in`, câ]iva
cartofi [i ni[te r`m`[i]e, nici acolo nu era altceva.
– Mie personal nu-mi trebuie prea mult, bâigui
ea jenat`. Eu... resursele mele sunt limitate.
– Ce sum` ]i-a l`sat tat`l t`u? Ce sum`? repet` el,
complet insensibil fa]` de situa]ia delicat` \n care o punea.
Era cât se poate de clar pentru Kimberley c` nu
are nici o sc`pare: era ca o insect` ]intuit` sub lup`,
cu un ac \nfipt \n aripi. A[adar, \i spuse suma,
neputând s` nu-i observe ochii u[or m`ri]i de
mirare.
– {i inten]ionai s`-mi dai mie to]i ace[ti bani.
– Banii n-au avut niciodat` o importan]` prea
mare pentru mine, spuse ea lini[tit [i acum,
st`pânindu-se s` reac]ioneze violent la sarcasmul
din tonul lui.
– Nici m`car atunci când casa, care este
important`, st` s` se pr`bu[easc`, pentru c` nu ai
mijloacele necesare pentru a o \ntre]ine?

80
 – Impertinentule!
De data aceasta, Kimberley nu se mai putu
ab]ine, numai c` efectul insultelor ei p`rea s` fie
nul.
– Ia ma[ina mea [i du-te s` cumperi pe[te [i
cartofi pr`ji]i, comand` el non[alant, sco]ând
cheile din buzunar [i aruncându-le spre ea.
Kimberley le prinse instinctiv, cu ochii m`ri]i de
groaz`. Cine naiba se credea de-ndr`znea s`-i dea
ordine?
– Plou` \ngrozitor; voi fi complet ud` \nainte de
a ajunge la ma[in`. |]i fac eu cartofi pr`ji]i dac`
vrei... sunt câ]iva cartofi \n c`mar`.
– Suficien]i pentru amândoi?
Asta era culmea! Acum avea de gând s-o oblige [i
pe ea s` m`nânce!
– }i-i aduc \n sufragerie, spuse ea iritat`, \n loc
de r`spuns.
– Nu! Vom mânca aici, continu` el pe acela[i ton
autoritar.
Când \n sfâr[it, dup` cin`, Kimberley avu
\ng`duin]a de a se retrage, singura ei mul]umire
erau scenele de tortur` pe care [i le imagina pentru
el. Dar nici m`car aceast` pl`cere nu dur` mult;
când ajunse la etaj, r`mase ]intuit` \n fa]a priveli[tii
ce anun]a o situa]ie total nea[teptat` pentru ea:
ploua \n cas`! Cum toate recipientele erau \n
buc`t`rie, numai c` tot acolo \l l`sase [i pe Slade

81
citind ziarul, n-avea \ncotro – trebuia s` mearg` s`
aduc` un vas.
– E o sp`rtur` \n tavan, pe unde s-a infiltrat
ploaia, se v`zu ea nevoit` s`-l anun]e, ca nu cumva,
mai târziu, când acesta ar fi urcat \n dormitor, s` se
fi \mpiedicat de vasul pe care urma s`-l a[eze ea.
Nu primi nici un r`spuns, ceea ce, pe moment,
o \nfurie. Dup` ce se culc`, enervarea ei fa]` de el
se mai atenu`. |ntr-adev`r, ce-ar fi putut s`-i spun`?
Doar o avertizase c` iubita ei cas` era pe punctul de
a se pr`bu[i.
Când deschise ochii, era deja diminea]`. Nu-i
pl`cea deloc ideea c` Slade o g`sise dormind, dar
\ndep`rt` repede din minte acest gând [i,
punându-[i \n grab` halatul, se duse pe coridor s`
vad` ce se-ntâmplase. |mbr`cat deja, Slade era
\ntr-un alt punct de unde picura ap`.
– Ah, nu! strig` ea speriat`, mergând s` vad` mai
de aproape.
– M` tem c` acoperi[ul necesit` repara]ii
capitale.
– S` fie chiar atât de grav?
– Am observat c` e destul de [ubred \nc` de
acum câteva s`pt`mâni. {tii... b`rba]ii observ`
astfel de lucruri...
Cu siguran]`, ea nu observase. Pentru ea,
Bramcote era doar Bramcote [i atât – mereu
acela[i, mereu perfect. Nici nu \ndr`znea s` se

82
gândeasc` la costul unei repara]ii. |[i trecu
degetele u[or tremurânde prin p`rul lung, pu]in
ciufulit dup` o noapte de somn [i abia atunci
observ` cum Slade o urm`rea cu ochi str`lucitori.
– Lini[te[te-te, spuse el blând, zâmbind,
v`zând-o cum instinctiv se alarmeaz`. E[ti o femeie
frumoas`, Kim, [i e firesc ca un b`rbat s` aprecieze
asta, f`r` \ns` s` \nsemne c` nu urm`re[te \n fiecare
clip` decât s` ajung` \n pat cu tine.
|ntr-adev`r, complimentul lui \i risipi panica;
\ncepea s` \nve]e s` aib` \ncredere \n el.
– |mbrac`-te [i m` ocup eu \n continuare de
ceea ce trebuie f`cut aici; \n timp ce preg`te[ti ceva
pentru micul dejun.
Zâmbetul care se a[ternu pentru o clip` pe
buzele ei, p`li brusc, alungat de un gând sumbru.
– Mai sunt ou`, dar... s-a terminat pâinea.
– Nu-i nimic. Bem doar o cafea, apoi mergem la
cump`r`turi \n Thaxly.
Mersul la cump`r`turi al`turi de Slade era o
experien]` cu totul nou` pentru ea. Se obi[nuise s`
nu cumpere decât foarte pu]in din ceea ce
considera a fi strict necesar, pe când el cump`ra
orice \n cantit`]i uria[e – \nc` un indiciu al
inten]iei lui de a r`mâne destul de mult la
Bramcote. De altfel, nu mai era vorba doar de un
indiciu; când comand` un congelator care urma s`
fie livrat acas` [i o cantitate imens` de carne

83
congelat`, Slade spuse clar c` erau provizii pentru
iarn`, când, din cauza vremii, era posibil s` r`mân`
izola]i pentru un timp.
Kimberley nici nu mai [tia dac` s` fie mul]umit`
c` Slade n-avea inten]ia s` divor]eze imediat, sau
nemul]umit` de [ederea lui prelungit` pân` \n
prim`var`. Deocamdat`, dorin]a ei cea mai mare
era s` p`streze casa, ceea ce \nsemna c` trebuia s`
accepte [i restul. Poate c` \n februarie, când clauza
testamentar` avea s` fie \ndeplinit`, \i va putea
pune \n vedere c`, dac` tot refuza s` intenteze
divor], va face ea pasul acela. Abia atunci va avea
motiv s-o numeasc` egoist`.
Fr`mântându-i con[tiin]a, toate aceste gânduri o
f`cur` s` p`streze t`cerea pe drumul de \ntoarcere,
astfel \ncât aproape c` respir` u[urat` când,
ajungând acas`, v`zu ma[ina doctorului Ellis
parcat` \n fa]a por]ii.
– Bun`, Kimberley, spuse acesta, tocmai
\ntorcându-se de la intrarea din spate pe care o
g`sise \ncuiat`.
– Bun` diminea]a, r`spunse ea stânjenit`,
dându-[i seama c` trebuia s`-l prezinte cumva pe
Slade. Slade, ]i-l prezint pe doctorul Ellis. Face]i
cuno[tin]`: domnul doctor Ellis, Slade Darville.
– Intra]i, v` rog, \l invit` Slade.
Evitând privirea surprins` a doctorului, dorind
s` scape de el cât mai repede, nesigur` de reac]ia

84
lui Slade, Kimberley nici m`car nu oferi musafirului
cafeaua cu care \l trata \n mod obi[nuit.
– ~``... s-a terminat cu epidemia de grip`, nu-i
a[a? \ntreb` ea pentru a umple t`cerea \ncordat`
care se instala.
– A fost o toxiinfec]ie alimentar`, corect` el,
v`dit nedumerit de ce se \ntâmpla.
– Ah, da... Acum, vei fi mai liber.
Zâmbetul \l f`cu s` uite complet de prezen]a lui
Slade.
– Nu, sunt tot ocupat, dar cum am câteva
minute libere, profit pentru a-mi vizita...
– Sunte]i medicul local? \l \ntrerupse Slade.
– Da, profesez \n acest sat, r`spunse medicul,
gr`bit s`-[i \ndrepte din nou \ntreaga aten]ie spre
ea. Ce mai faci, Kimberley?
Mi[carea f`cut` \n acel moment de Slade o f`cu
pe aceasta s`-[i \ndrepte privirea spre el; expresia
din ochii lui de un albastru \nchis, intens, o
avertiza clar c` se preg`tea s` spun` ceva ce ei avea
s`-i displac` profund.
– Eu... \ncerc` ea s`-l opreasc`.
– Spune]i-mi, domnule doctor Ellis, \ncepu
Slade dezinvolt, ca [i cum nici nu ar fi auzit-o, v`
interesa]i de Kimberley din polite]e, sau din punct
de vedere profesional? Sunte]i medicul curant al
so]iei mele?

85
 – So]ie? Doctorul Ellis era complet uluit –
Kimberley.... doar nu te-ai c`s`torit cu acest b`rbat!
– E o surpriz`, nu-i a[a? r`spunse Slade \n locul
ei. A fost o surpriz` chiar [i pentru noi, nu-i a[a
scumpa mea?
Incapabil` \n continuare de a r`spunde,
Kimberley r`mase parc` paralizat` de modul \n care
Slade i se adresase [i de bra]ul lui care-i cuprinsese
umerii.
– Cum ai putut face o asemenea tâmpenie,
Kimberley? izbucni doctorul Ellis \n modul cel mai
nediplomatic [i neprofesional cu putin]`. Nu era
nevoie s` te c`s`tore[ti cu primul b`rbat care te-a
cerut \n c`s`torie pentru a respecta clauza
testamentar`!
Era rândul lui Kimberley s` fie uluit`.
– {tii de aceast` clauz`?
– Testamentul tat`lui so]iei mele nu are nici o
leg`tur` cu faptul c` ne-am c`s`torit, interveni
Slade. Kimberley s-a c`s`torit cu mine pentru
simplul motiv c` s-a \ndr`gostit de mine, nu-i a[a
iubito?
– Da, r`spunse ea, poate din mândrie, poate din
datoria de a i se ar`ta loial` \n public, \n calitate de
so]ie.
– A[adar, domnule doctor Ellis, nimic nu v`
\ndrept`]e[te s` califica]i fapta so]iei mele drept
tâmpenie. M` tem c` nu pot fi de acord cu acest

86
diagnostic dat c`s`toriei cu mine. Din acest
moment, \mi asum deplina responsabilitate pentru
s`n`tatea so]iei mele, a[adar v` voi fi recunosc`tor
dac` o ve]i exclude din lista pacien]ilor
dumneavoastr`.
Timp de câteva secunde, Colin Ellis \l privi parc`
nevenindu-i s` cread`.
– Este dorin]a ta, Kimberley?
– Eu... \ncepu ea, apoi sim]i degetele lui Slade
ap`sându-i nefiresc um`rul. Da.
Durerea de pe chipul doctorului o f`cu s` se
simt` \ngrozitor. Ar fi vrut s`-i spun` m`car c`
regret`, dar strânsoarea lui Slade o convinse s` tac`.
Abia când doctorul Ellis plec`, izbucni cu furie.
– Cine naiba te crezi?
– Nu [tii, draga mea? Sunt so]ul t`u.
Dup` calmul cu care vorbea, Slade p`rea s`
savureze furia ei.
– {i crezi c` asta \]i d` dreptul s`...
– |mi d` absolut toate drepturile, o \ntrerupse
el. {i dac` prietenul t`u, doctorul, mai \ndr`zne[te
s` vin` s` adulmece aici, voi lua m`surile de
rigoare.
– Ce vrei s` spui? Doar [tii c` doctorul Ellis
este...
– Pentru o femeie inteligent`, mi se pare ciudat
s` dai uneori dovad` de o asemenea lips` de
judecat`!

87
 – Mul]umesc, e[ti foarte amabil.
– Mi-a fost foarte clar din clipa \n care l-am v`zut
privindu-te.
– Ce anume?
– Nu [tiai c` e \ndr`gostit de tine?
Mai \ntâi, Kimberley f`cu ochii mari de uimire,
apoi râse dispre]uitor.
– Nu fi ridicol! |l cunosc de mai bine de un an
[i... S-a purtat minunat cu tat`l meu, venea \n
fiecare zi [i niciodat`...
– Da, totul cap`t` sens... Nu ]i s-a p`rut
niciodat` ciudat c` tat`l t`u a f`cut ceea ce a f`cut?
– Ciudat? |n ce sens.
{tia foarte bine ce-l determinase s` procedeze
a[a [i, de altfel, \i explicase [i lui Slade.
– }i-ai iubit foarte mult tat`l, \ncepu el cu
blânde]e, de aceea nu te-ai gândit s`-i pui la
\ndoial` dorin]a. Nu am avut pl`cerea s`-l cunosc,
dar mi s-a p`rut extrem de ciudat ca un tat` care
[i-a iubit fiica a[a cum spui c` te-a iubit, s`
condi]ioneze astfel mo[tenirea casei la care [tia c`
]ii atât de mult. {i asta, cu atât mai mult cu cât, de
când se-mboln`vise, nu te \ntâlneai cu nici un
b`rbat.
– Vrei s` spui c`... doctorul...
– Categoric! Tat`l t`u [tia c` va muri \n scurt
timp. Sunt convins c` a \mp`rt`[it temerile \n
privin]a viitorului t`u omului care venea zi de zi \n

88
casa lui. Probabil c` aceasta l-a asigurat c` nu are
motive de \ngrijorare, pentru c` se va c`s`tori cu
tine [i va avea grij` de tine.
– Nu, nu se poate...
– Tat`l t`u [tia c`, din moment ce nu inten]ionai
s` te c`s`tore[ti, era singurul mod de a te for]a.
– Bine, dar... nu m-a[ fi c`s`torit niciodat` cu
doctorul; \l apreciez prea mult.
– Mul]umesc.
– Ah, \n]elegi foarte bine ce vreau s` spun.
– Deloc; explic`-mi.
{tia bine c` Slade nu avea nici un sentiment
pentru ea [i c` nu-l interesa decât o rela]ie fizic`,
dar \i venea totu[i greu s` abordeze acest subiect.
– Ei bine... cu tine... e altceva. Nu vreau s` par
nepoliticoas`, dar... noi ne cunoa[tem foarte pu]in.
Un divor] nu ne-ar afecta pe nici unul din noi din
punct de vedere emo]ional, nu-i a[a? Pe când, pe
doctor \l cunosc de mai mult timp [i... dac`, a[a
cum spui, e \ndr`gostit de mine – de[i sunt absolut
convins` c` te \n[eli – cred c`... cred c` n-a[ fi
putut divor]a. {i atunci...
– Ai fi fost nevoit` s` r`mâi \mpreun` cu el?
Kimberley \ncuviin]` din cap, incapabil` s`-l
priveasc` din nou. Nu-l jignise, dar se sim]ea
jenat`, gândindu-se c`-[i f`cuse [i mai clar` inten]ia
de desp`r]ire.

89
 – {i ce te face s` crezi, draga mea Kimberley, c`
nu vei fi nevoit` s` r`mâi \mpreun` cu mine?
– {tii [i tu la fel de bine ca mine.
|i displ`cea faptul c-o f`cea s` se simt` egoist`,
când oricum el avea s` se plictiseasc` \n scurt timp
de jocul acesta. Plictisit`, \[i impuse s` nu se mai
gândeasc` nici la ea, nici la Slade, nici la cât va dura
c`snicia lor.
– Dar... ce-ai vrut s` spui cu acea amenin]are la
adresa doctorului Ellis? Doar nu po]i dicta \n toate
domeniile!
– Oare? Ce s-ar spune la Colegiul Medicilor dac`
s-ar auzi c` inten]iile lui fa]` de una dintre paciente
n-au fost strict profesionale?
– Dar nu a schi]at nici cel mai mic gest care s`
dea ceva de b`nuit!
Apoi, \[i aminti cum \i cuprinsese umerii cu
bra]ul [i o s`rutase pe obraz \n ziua \nmormânt`rii
tat`lui ei.
– E[ti sigur`?
– M-a s`rutat pe obraz.... |[i mai aminti c`-i
propusese s`-[i spun` pe numele mic, c` se ar`tase
ner`bd`tor s-o \ntâlneasc` la petrecerea lui Doreen
Gilbert... Oare inten]iona s`-i lase un r`gaz de
câteva s`pt`mâni dup` moartea tat`lui ei? De fapt,
nici nu a fost un s`rut propriu-zis, mai mult...
– |n]elegi? Metoda \naint`rii cu pa[i m`run]i.
|ncepi s` regre]i c` ai acceptat prima cerere \n

90
c`s`torie? \ntreb` el pe un ton devenit brusc
sarcastic.
– }i-am spus deja c` nu m-a[ fi c`s`torit cu el.
– Pentru c` \]i imaginezi c` ]i-ar fi fost mai greu
s` scapi de el decât de mine? Doamne, nu m`
cuno[ti! Ce-mi preg`te[ti la prânz?
– Ce-ai spune de un sandvi[ cu arsenic?
Apoi ie[i din buc`t`rie, pe fundalul hohotului
lui de râs.
– M` tem, scumpa mea, c` va trebui s` m` men]ii
\n via]`. |n testament se stipuleaz` c` trebuie s` fii
m`ritat`, nu v`duv`.
Furia care o f`cuse s` ias` valvârtej din buc`t`rie
se domoli imediat ce Kimberley urc` la etaj, unde
apa se infiltra prin al treilea loc. Cobor\ din nou
s-aduc` un vas, având cel pu]in mul]umirea c`
Slade nu mai era \n buc`t`rie, ci se dusese s`
descarce din ma[in` alimentele cump`rate.
Cel pu]in, era astfel scutit` de observa]iile sale
ironice \n leg`tur` cu starea casei. A[ez` vasul \n
dreptul pic`turilor gr`bite, apoi intr` repede \n
dormitor [i, luând o hârtie [i un creion, \ncerc` s`
ajung` la ni[te cifre mai convenabile.
Dup` trei sferturi de or`, Kimberley era tot
acolo, privirea ei descurajat` ar`tând c` lupta cu
cifrele nu se \ncheiase \nc`.
– Ce faci? \ntreb` Slade, intrând.

91
 – Stomacul t`u trebuie s` mai aib` pu]in`
r`bdare. Cât crezi c-ar costa repara]ia acoperi[ului?
– Mai mult decât ai prev`zut acolo, spuse el
privind pe deasupra um`rului ei. Hai, vino la mas`.
Nu v`d pentru ce trebuie s` l`s`m s` ni se r`ceasc`
prânzul.

92
 Capitolul 6

Dac` n-ar fi fost atât de \ngrijorat` din cauza

acoperi[ului care ceda, Kimberley ar fi savurat din
plin prânzul preg`tit de Slade.
– Hai s` ne plimb`m pu]in, propuse Slade dup`
ce terminar` de mâncat [i de sp`lat vasele.
– Bine, dar plou`! protest` ea, nevenindu-i
totu[i s` cread` c` vorbise serios.
– Pune-]i cizmele de cauciuc!
Categoric, era nebun, se gândi ea, când zece
minute mai târziu, p`[ea al`turi de el pe potecile
\mbibate de ap` [i noroi.
Pesemne c` [i ea era nebun`, trase concluzia,
constatând cu surprindere c`-i pl`cea enorm ceea
ce f`cea, de[i nici nu vroia s` se gândeasc` la cum
ar`ta probabil echipat` cu haina de ploaie [i cu un
fular pe cap.

93
 Pe m`sur` ce se \ndep`rtau de cas`, atitudinea
lui Kimberely fa]` de Slade devenea din ce \n ce mai
fireasc`. Din moment ce acum [tia totul despre ea,
nu mai avea nici un rost s` se prefac`, sau s`
pretind` altceva decât adev`rul. Râdea \mpreun` cu
el, \i ar`ta locurile de care o legau amintirile
copil`riei, povestea dezinvolt diferite \ntâmpl`ri
hazlii.
– Acum, prietenii mei din copil`rie sunt
\mpr`[tia]i prin toat` lumea, dar p`str`m leg`tura
prin coresponden]`.
– {i Bennet e tot de aici?
– E... din satul \nvecinat, spuse ea crispându-se
brusc. Toat` pl`cerea acelei dup`-amiezi pierise.
De ce trebuise s`-i aminteasc` de David? Pân`
atunci, nu se gândise deloc la el toat` ziua.
Slade se opri, determinând-o [i pe ea s` fac`
acela[i lucru [i, prinzându-i b`rbia cu degetele ude,
\i ridic` fa]a spre el.
– P`streaz`-]i amintirile, dac` sunt pre]ioase,
spuse el \ncet, cu o nea[teptat` blânde]e, dar nu le
l`sa s`-]i invadeze prezentul [i s`-]i distrug` restul
vie]ii. {i acum, so]ul t`u vrea s` bea un ceai
fierbinte, ad`ug` el zâmbind, \n timp ce ea \nc` \l
mai privea cu o expresie extrem de serioas`.
T`cur` amândoi pe drumul de \ntoarcere [i,
când ajunser` acas`, Kimberley aproape c`-l iertase
pentru faptul de a fi men]ionat numele lui David.

94
|n orice caz, o pusese pe gânduri. Sigur, nu-l va uita
niciodat` pe David [i toate amintirile legate de el
deveniser` parte din ea \ns`[i, dar poate c` venise
timpul s` se gândeasc` la ceea ce avea de f`cut de
acum \ncolo. Pân` atunci, abia reu[ise s`
supravie]uiasc` fiec`rei zile.
Intrar`, [i Kimberley vru s` pun` ibricul cu ap`
la fiert; pân` se dezbr`cau de hainele ude, ceaiul
s` fie gata!
– M` ocup eu de asta. Tu du-te s` faci o baie
fierbinte [i ai grij` s` te usuci bine.
Chiar dac` bine inten]ionat, tonul lui poruncitor
o irit`.
– Mergi tu s` faci baie fierbinte dac` vrei [i
\nceteaz` de a-mi mai comanda ce s` fac!
– Acum ce-am mai f`cut? |n clipa urm`toare, o
cuprinse \n bra]e [i, dup` ce o privi lung, \i scoase
fularul ud de pe cap, \i \ndep`rt` cu blânde]e
[uvi]ele r`v`[ite de vânt [i ploaie [i, f`r` s` schi]eze
nici o inten]ie de a o s`ruta, o ]inu câteva clipe la
pieptul lui. Fii calm`, [opti el tandru.
Nici ea nu-n]elegea de ce, dar se relaxase
cuib`rit` acolo, la pieptul lui, f`r` s` intre \n panic`
[i s`-i \mping` mâna care o mângâia u[or. |[i d`dea
seama c` avusese prea multe izbucniri necontrolate
\n ultima vreme, dar poate c`, \n definitiv, acesta era
modul \n care recupera toate acele luni când fusese
ca de piatr`, f`r` ca nimic s-o ating` [i s-o mi[te.

95
 Merse la baie, f`r` s` mai comenteze nimic.
Mintea \i era \ns` plin` de gânduri contradictorii;
da, Slade avea momente \n care era bun [i
\n]eleg`tor, dar asta nu \nsemna c` nu trebuia s` fie
precaut` fa]` de el.
Deschise sertarul noptierei, \n c`utarea unei
batiste [i v`zu sticlu]a cu tablete. O lu`,
\ntrebându-se dac` ar avea curajul s` se debaraseze
de ele, sau devenise atât de dependent`, \ncât avea
nevoie s` le [tie \n permanen]` acolo, pentru
lini[tea [i siguran]a ei.
|nc` nu ajunsese la nici o concluzie când u[a se
deschise brusc [i intr` Slade. Privirea lui dur` era
un indiciu clar a ceea ce gândea: scena de jos o
afectase atât de mult, \ncât sim]ea nevoia ajutorului
tranchilizantelor. De fapt, nici nu-i va spune cât de
mult se \n[ela, pentru a evita repetarea altor
asemenea momente \ntre ei.
F`r` s` spun` un cuvânt, Slade disp`ru \n baie,
de unde se \ntoarse cu un pahar cu ap` pe care i-l
\ntinse, \n continuare f`r` s` vorbeasc`.
– N-aveam de gând s`-nghit vreuna, ci s` le
arunc, explic` ea, de[i nu era sigur` \nc` dac` acela
era sau nu adev`rul. Nu am mai luat de...
– Din noaptea \n care... ]i-am zdruncinat
echilibrul? Nu [tii dac` po]i risca s` le arunci?
Kimberley \n]elese aluzia, dar se str`dui, \n
ciuda senza]iei de sufocare care o f`cea s`

96
articuleze cu greu cuvintele, s` nu lase nimic s`
transpar` din temerile ei.
– Nu exist` nici un risc, veni r`spunsul ei pe cât
de sigur, pe atât de ambiguu, pe care-l \nt`ri
aruncând pân` la ultima tablet`.
– {i când te gânde[ti c-ai r`mas [i f`r` doctor
tocmai acum! coment` el sardonic, urm`rindu-i
fiecare mi[care.
– Chiar ceri s` fii pocnit!
{i apoi, \n mod cu totul inexplicabil, \[i d`du
seama c` r`spunde tot cu un zâmbet zâmbetului
larg cu care Slade \i \ntâmpin` comentariul.
Era primul zâmbet pozna[ pe care acesta \l vedea
pe fa]a ei [i brusc, se crisp` [i-[i \ncle[t` mâinile, ca
[i cum ar fi \ncercat din r`sputeri s` se st`pâneasc`
[i \ntreaga atmosfer` se \nc`rc` de o tensiune
neb`nuit`.
– Ce momente \]i alegi, nevast`! Hai s` ie[im de aici.

***

Deoarece micul dejun fusese combinat cu

prânzul [i mâncaser` mai devreme, Kimberley se
gândi c` [i cina trebuia s` fie gata mai devreme [i c`
era rândul ei s-o preg`teasc`, f`r` s` mai a[tepte ca
el s`-i atrag` din nou aten]ia.

97
 – Cât mai e pân` la cin`? \ntreb` Slade intrând \n
buc`t`rie, confirmându-i astfel a[tept`rile.
– Cam o jum`tate de or`.
– Bun! |nseamn` c` am timp s` merg \n sat s`-mi
cump`r un ziar... Vrei ceva?
– Nu, mul]umesc.
|i r`spunse f`r` s`-[i fi \ntors capul spre el, dar
\l urm`ri de la fereastr` cum p`[ea hot`rât.
Slade se \ntoarse repede, cu un ziar \ntr-o mân`
[i o cutie cu bomboane \n cealalt`, pe care i-o oferi
ei.
– Mul]umesc, dar nu trebuia...
N-ar fi vrut s` accepte cadouri din partea lui.
Se consolase cu ideea c` tot ce cump`rase el de
diminea]` era aproape \n \ntregime pentru el,
inclusiv congelatorul [i, de altfel, inten]iona s`-l
trimit` pe adresa lui când nu vor mai fi \mpreun`.
– Nu face caz pentru asta, astfel \ncep s` regret
c` am cedat impulsului de moment. Te deranjeaz`
dac` stau aici [i citesc ziarul pân` e gata masa?
A[adar, cerea \n sfâr[it permisiunea pentru ceva!
– Ar fi mai util dac` ai a[eza masa \n sufragerie,
spuse ea cu mali]iozitate, evitându-i privirea pentru
a nu se observa c` abia \[i st`pânea râsul.
– M-am \nsurat cu o scorpie! morm`i el, dar se
conform`.
Cina decurse \n mod pl`cut, de[i Kimberley avea
momente lungi de t`cere. Nici ea nu-n]elegea de

98
ce; petrecuse atât de mult timp plângând, \ncât
acum trebuia s` poat` zâmbi cu mai mult` u[urin]`.
– M` ocup eu de vase. {tiu c` abia a[tep]i s`-]i
cite[ti ziarul, se oferi ea când terminar`.
– Nu-i nici o grab`. Apropo, am comandat s` ni
se aduc` ziare diminea]a [i seara.
– Pe ce nume? Intr` pentru un moment \n
panic`; ar fi fost cel mai indicat s` fi folosit numele
ei de fat`.
– Pe al meu, fire[te. Nu-]i face griji \n leg`tur` cu
reputa]ia ta – am spus c` domni[oara Kimberely
Adams este acum so]ia mea, continu` el cu un
zâmbet mali]ios, [tiind foarte bine c` ea nu vroia s`
se afle de c`s`toria ei.
– E[ti prea bun pentru mine, replic` ea ironic.
– E adev`rat, dar \ncepi s` faci progrese.
Dup` ce sp`lar` vasele, se instalar` \n living.
Slade \[i lu` ziarul cump`rat, iar Kimberley o carte,
f`r` \ns` s` se poat` concentra pentru a citi, a[a c`,
dup` pu]in timp [i f`r` nici un cuvânt de scuz` sau
de explica]ie, p`r`si \nc`perea.
Se duse sus s` controleze dac` se mai infiltra
apa. Momentan nu mai picura, dar Kimberley
continua s` se simt` la fel de dezn`d`jduit` –
repara]ia putea costa o mie de lire sau chiar mai
mult, bani pe care ea nu-i avea. |n plus, se apropia
iarna; avea s` mai reziste acoperi[ul la z`pezile care
erau, \n mod obi[nuit, atât de mari?

99
Desprinzându-[i cu greu privirea de la tavanul care
nu d`dea deocamdat` nici un semn de uscare, se
hot`r\ s` revin` \n living, pentru a evita orice
remarc` sarcastic` din partea lui Slade.
Acesta ridic` privirea când o v`zu intrând, dar
Kimberley \[i relu` locul, f`r` s` dea, \n continuare,
vreo explica]ie. R`mase cu cartea \n fa]`, dar nici
nu mai \ncerc` s` citeasc`, mult prea \ngrijorat` de
soarta acoperi[ului pentru a mai p`stra aparen]ele.
– Te fr`mânt` ceva?
– Da, s-ar putea spune c` da...
– Poveste[te-mi. Te voi ajuta, dac` pot, ad`ug`
el v`zându-i privirea ostil`.
– Nu cred c` inten]ionezi... {tia c` e o r`utate
gratuit` din partea ei, dar avea ni[te griji atât de
mari, \ncât nu mai era dispus` s` fac` vreun efort
de a fi amabil`.
– Pune-m` la \ncercare.
Kimberley continu` s`-l priveasc`, f`r` \ns` a
avea nici cea mai mic` inten]ie de a-i \mp`rt`[i
problemele ei. Spera c` se va plictisi s` a[tepte
r`spunsul ei [i va relua lectura ziarului, l`sând-o \n
pace. |[i d`du seama \ns` c` Slade f`cuse deja
dovada tenacit`]ii sale [i c` nu avea s` renun]e
pentru nimic \n lume.
– Acoperi[ul are fisuri.
– Observasem deja.

100
 – Cred c`... va costa aproximativ o mie de lire
pentru a fi reparat.
– {i cum pot fi de folos?
Ar putea sugera un \mprumut, se gândi
Kimberley sup`rat` [i pe fondul acestei idei,
cuvintele se precipitar`, sc`pate de sub control.
– Ai putea s`-mi \mprumu]i banii. Las`! spuse ea
repede, jenat`, uimit` de ceea ce fusese \n stare s`
propun`.
– Nu, de ce? Problema ta este c` e[ti prea
\nchistat`. Vorbe[te, Kimberley!
Privirea lui insistent` \i devenise insuportabil`.
Recuno[tea c` era \nfrânt`.
– Nu cred c` acoperi[ul va rezista la iarn`, asta
m` \ngrijoreaz`. Dar, \n ritmul \n care economisesc
bani, va dura câ]iva ani pân` s` fiu \n stare s`
pl`tesc repara]ia, ori acoperi[ul nu va mai dura
atât...
– {i crezi c` solu]ia este s` pl`tesc eu repara]ia?
Dup` tonul lui, nu respingea ideea, ceea ce-i
d`du lui Kimberley pu]in` speran]`.
– Este vorba de un \mprumut. |]i voi \napoia
pân` la ultimul ban.
– Sunt convins, dar asta ar \nsemna s` ajungi
pân` la urm` la sap` de lemn; mai mult, te vei
chinui s`-mi pl`te[ti repara]ia acoperi[ului [i nu vei
mai avea din ce s` acoperi celelalte repara]ii.
– Ce repara]ii?

101
 – |]i iube[ti mult casa [i apreciez faptul c`
\nseamn` atât de mult pentru tine. Asta \ns` te va
face s` nu o vezi a[a cum eu, de exemplu, ca
nou-venit, am v`zut-o.
– {i, m` rog, ce-a observat ochiul t`u de
nou-venit? \ntreb` ea, aproape \necându-se.
– |n afar` de câteva repara]ii minore, e vorba
mai \ntâi de instala]ia electric` – trebuie ref`cut` \n
\ntregime. Instala]iile sanitare sunt... m` rog...
tolerabile, dar pere]ii camerei \n care dorm eu, de
exemplu, au zid`ria deteriorat`. Apoi...
– Nu mai continua!
Kimberley se \ngrozise pur [i simplu. Este
adev`rat c`, de doi ani, nu se mai f`cuse nici o
investi]ie \n acea cas`, dar....
– Consideri c` aceast` cas` pe care o iubesc atât
de mult este o paragin`, nu-i a[a?
– Nu; consider c` este o cas` cu mare poten]ial
[i un farmec deosebit.
– Totu[i, nu cu un farmec suficient de mare
pentru a te determina s` bagi mâna \n milioanele
tale [i s`-mi \mprumu]i o mie de lire!
|i p`rea r`u c`-i \mp`rt`[ise grijile ei: n-o ajutase
cu nimic, dimpotriv`.
– Nu a[ putea spune c` am milioane, dar, sigur,
o mie nu s-ar cunoa[te. Dar chiar [i a[a, Kim, nu-]i
voi \mprumuta banii.

102
 – Mul]umesc, Slade, pentru bun`voin]a de a fi
analizat aceast` problem`. Te asigur c` m` simt
acum extraordinar, dup` ce mi-am spus necazul [i,
ca urmare, am descoperit \n ce ruin` locuiesc.
Ar fi trecut pe lâng` el cu capul sus, numai c` se
ridicase [i el, ordonându-i s` ia loc. Kimberley \l
ignor` [i mai f`cu doi pa[i spre u[`, dar trebui s` se
opreasc` dup` ce Slade \i ordon` din nou, cu voce
tun`toare, s` se \ntoarc` [i s` ia loc.
– Dumnezeule, nu r`mâi niciodat` s` termini o
discu]ie? continu` el, mai lini[tit.
– Ce mai e de discutat?
Era extrem de nemul]umit` de faptul c` se
pr`bu[ise pe cel mai apropiat fotoliu imediat ce
]ipase la ea. |l ura pur [i simplu pentru u[urin]a cu
care o domina.
– }i-am spus c` nu-]i voi \mprumuta banii [i-mi
men]in pozi]ia. Se \ntrerupse, privind-o fix, ca [i
cum ar fi cânt`rit \nc` o dat` fiecare cuvânt pe care
urma s`-l spun`.
Kimberley \i sus]inu privirea. De data aceasta, el
p`rea s` a[tepte.
– Mai ai ceva de ad`ugat?
Dup` privirea lui, se vedea c` mai vrea s` adauge
ceva, dar c` se a[tepta la o reac]ie violent` din
partea ei. Nu-[i putea da seama despre ce putea fi
vorba. Ce altceva putea fi mai r`u decât ceea ce-i
spusese deja despre Bramcote?

103
 – Ce anume?
– Voi renova proprietatea Bramcote, Kimberley
[i voi avea grij` s` fie \ntre]inut` \n mod
corespunz`tor, cu o condi]ie.
– O condi]ie? Mintea ei \ncepu s` caute \n toate
p`r]ile; categoric, era ceva ce nu avea s`-i plac`
deloc, dar nu-[i d`dea seama ce anume. Ce
condi]ie, Slade?
– Ca tu s`-mi vinzi casa, spuse el \ncet,
accentuând fiecare cuvânt.

104
 Capitolul 7

Kimberley r`mase nemi[cat`, privindu-l fix,

complet uluit`, aproape suspectându-se de a nu fi
auzit bine.
Privirea lui netulburat`, de parc` nici
nu-n]elegea ce spusese chiar atât de cutremur`tor,
era un indiciu clar c` auzul nu o \n[elase.
Con[tientizarea acestui fapt \i declan[` \n sfâr[it
acea reac]ie violent` pe care Slade o anticipase.
– S`-]i vând ]ie Bramcote? Niciodat`! Nu,
niciodat`!
– Bine, dar ce ai \mpotriv`?
– Mai ai tupeul s` \ntrebi! Am totul \mpotriv`.
Este de neconceput! {tii foarte bine c` n-a[ suporta
s` m` despart de Bramcote.
– Dar nici nu te-ai desp`r]i. Se ridic` \ncet de pe
scaun, veni spre ea [i, prinzând-o de bra], o

105
determin` cu blânde]e s`-[i reia locul pe fotoliu.
Ai locui \n continuare aici.
O amor]eal` total` lua \ncet locul [ocului ini]ial
[i Kimberley r`mase acolo, pe fotoliu, f`r` a \ncerca
vreo \mpotrivire, privindu-l pe Slade cum,
reluându-[i locul, continua s`-i aduc` argumente
pe care ea, \mpotriva oric`rei ra]iuni, refuza s` le
accepte.
– Dac` nu se iau m`suri rapide, m` tem c`
aceast` cas` va ceda total.
– Doar nu poate fi atât de grav...
– Fii ra]ional`, Kim. Po]i chema pe oricine
dore[ti s` evalueze stadiul \n care se afl`.
– Dup` cum vorbe[ti, se pare c` nu valoreaz`
mai nimic.
– Nu am spus asta. P`mântul este scump. Ai o
livad` frumoas` [i paji[ti \ntinse. Voi pl`ti pre]ul
\ntreg f`r` nici un comentariu. Iar tu vei avea [i
banii [i casa.
– Nu m` intereseaz` banii.
– {tiu, \ncuviin]` el cu un zâmbet abia schi]at,
dar astfel vei fi mai sigur`.
{tia ea foarte bine ce \nsemna acel zâmbet.
De fapt, dincolo de cuvintele lui, era urm`toarea
idee: când o va p`r`si, a[a cum cu siguran]` avea s`
se-ntâmple, nu va mai trebui s`-[i fac` griji \n
leg`tur` cu situa]ia ei financiar`. Ca [i cum i-ar fi
p`sat vreodat` de a[a ceva! Nu-n]elegea de ce \l

106
interesa pe el! Poate pentru c` fusese surprins de
suma mic` de bani din care era nevoit` s` tr`iasc`.
– Ce-ar \nsemna o anumit` siguran]` financiar`
dac` a[ r`mâne f`r` Bramcote? Ai putea divor]a de
mine oricând.
|[i d`du seama c`-l sup`rase, dup` cum
tr`s`turile i se \n`spriser` [i-n ochi i se aprinse o
scânteie de mânie, dar nu-n]elegea de ce, doar
acesta era purul adev`r pe care-l cuno[teau
amândoi.
– Ai avea \n alt mod siguran]` financiar` dac`
te-ai purta ca o adev`rat` so]ie; atunci, n-a[ mai
avea motive s` divor]ez de tine.
– Dac`... Adic`, vrei s` spui...
– Doar sunt un b`rbat normal, cu dorin]e
absolut normale.
Nu mai exista nici o \ndoial`. Kimberley sim]i
cum i se strânge stomacul. Era adev`rat – \n afar`
de acea prim` noapte, Slade nu mai f`cuse vreo
tentativ` de a-[i exercita dreptul de so], dar acum \i
spunea clar c` dorin]a pentru trupul ei – de fapt,
singurul motiv al respectivei c`s`torii – r`m`sese
aceea[i.
– E dezgust`tor! Asta e [antaj! Ca [i cum m-a[
vinde pentru cas`.
– Nu-i a[a! S` fim serio[i, Kimberley! Nu asta ai
f`cut când te-ai c`s`torit cu mine?

107
 Kimberley deschise gura s` spun` ceva, apoi
t`cu. Da, tic`losul avea dreptate [i era con[tient de
acest lucru.
– Nu m-am gândit la acest aspect, recunoscu ea
cu voce stins`, ca apoi, furioas`, s` atace din nou.
Nu-]i po]i satisface acele dorin]e absolut normale
\n alt` parte? Dac` nu cumva ai [i f`cut-o?
Nu primi drept r`spuns decât un zâmbet
politicos care-i displ`cu, la fel de mult ca [i
expresia fe]ei lui care parc`-i spunea c`-i d`duse o
idee bun`.
– Cred c` voi merge la culcare, spuse Slade
ridicându-se, f`r` s`-i fi r`spuns la \ntrebare. Mâine
diminea]` inten]ionez s` plec devreme la Londra.
Gânde[te-te la ce ]i-am propus, Kimberley.
Dup` o noapte zbuciumat`, când aceasta se trezi
diminea]`, constat` c` Slade plecase deja.
Nu mai ploua, dar gr`dina era \nc` ud`, a[a c`
trebuia s` r`mân` \n cas`. |ncerc` s` se men]in`
ocupat` cu tot felul de treburi casnice, dar gândul
\i zbura mereu la el. Se surprinsese chiar
gândindu-se dac` nu cumva chiar \n acele clipe
Slade ]inea \n bra]e o alt` femeie. Se f`cuse
dup`-amiaz` [i incertitudinea \n leg`tur` cu venirea
lui \i f`cea a[teptarea [i mai nepl`cut`. Preg`ti cina,
dar, \n continuare, nici urm` de Slade.
Era trecut de ora [apte seara, friptura era deja
gata [i mirosea apetisant [i Kimberley tocmai

108
pusese cartofii la fiert, ca el s`-i poat` g`si calzi,
când sun` telefonul.
– Unde e[ti? \ntreb` ea, auzindu-i vocea.
– La Londra.
– La ce or` vii? Am f`cut friptur` [i pl`cint` [i se
vor r`ci [i usca dac` mai \ntârzii mult, explic` ea,
pentru ca s` nu-[i \nchipuie c` ar fi dornic` s`-l
revad` din cine [tie ce alt motiv.
– Po]i s` m`nânci [i por]ia mea. De fapt, te-am
sunat s`-]i spun c` nu m` \ntorc \n seara aceasta.
– Nu vii acas`?
Era ciudat c` nu luase \n calcul aceast` posibili-
tate, doar la asta sperase [i se a[teptase când, cu
dou` zile \n urm` Slade plecase acolo.
– Sunt... ocupat, anun]` el nep`s`tor. Au adus
congelatorul?
– ~``... cartofii dau \n clocot... trebuie s` \nchid,
min]i ea [i \nchise telefonul.
Imediat, regret` gestul. Slade \[i va da seama de
minciuna ei [i, mai mult de faptul c-o enervase;
doar n-avea telefonul \n buc`t`rie, ca s` poat` vedea
ce se-ntâmpl` cu cartofii. Ah, pur [i simplu \l ura!
Abia mai târziu, când merse s` se culce, f`r` \ns`
s` poat` adormi, \[i d`du seama c` nu-l ura pe
Slade. Desigur, nici nu sim]ea altceva pentru el,
decise ea repede. Dar, amintindu-[i cum o f`cuse \n
repetate rânduri s` zâmbeasc`, se gândi c` nu era
chiar atât de insuportabil.

109
 Se r`suci \n pat, \nc` neputând se adoarm`. Nu,
\n nici un caz nu-i sim]ea lipsa, era absolut
convins`. |i venea chiar s` râd`, atât de absurd` i se
p`rea ideea. De altfel, tot a[a cum nici el nu-i
sim]ea lipsa: cu siguran]` c` era acum \n pat cu o
alt` femeie [i nici nu se mai gândise la ea din clipa
\n care plecase.
Kimberley reu[i s` petreac` mare parte a zilei
urm`toare \n gr`din`, deoarece se \nc`lzise mult [i
nu intr` \n cas` decât spre dup`-amiaz` când venise
transportul cu alimentele congelate pe care Slade
le comandase. De data aceasta nu mai g`ti nimic [i,
pân` la ora la care merse la culcare, \[i petrecu
timpul, \mpotriva voin]ei ei, a[teptând \n zadar s`
aud` motorul ma[inii lui. De data aceasta, nici nu
se mai \nvrednicise s-o anun]e c` nu vine. Probabil
c` se terminase [i cu oferta lui de a cump`ra casa.
N-avea decât s` vin` s`-[i ia cele trei geamantane [i
congelatorul [i s` plece definitiv, l`sând-o \n pace
\n ruina aceea de cas`.
|nc` nu adormise când auzi ma[ina lui, apoi
pa[i, dar r`mase \n pat, hot`rât` s`-i dea impresia
c` doarme. Sunetul soneriei \i reaminti \ns` c`
\ncuiase u[a [i Slade nu avea cheie. Trebui s` se dea
jos din pat [i s`-i deschid`.
– M` bucur c-ai venit \n sfâr[it acas`! se auzi ea
spunând, exact ca o scorpie, a[a cum o descrisese el.
Dup` care se r`suci pe c`lcâie [i merse \napoi s` se culce.

110
 – }i-a fost dor de mine? \ntreb` Slade urmând-o
[i oprindu-se lâng` patul ei.
– Te rog s` m` scuzi dac` nu-]i prea apreciez
sim]ul umorului.
F`r` nici un comentariu, Slade intr` la el \n
camer` unde \ncepu s` se dezbrace. A[adar, asta
era tot ce avusese s`-i spun` dup` ce lipsise dou`
zile de acas`, umblând dup` cine [tie de aventuri.
Se-n[ela: Slade se-ntoarse [i se a[ez` pe
marginea patului.
– Ce f`ptur` sensibil` e[ti, Kimberley!
Nu se a[teptase nici la aceste cuvinte din partea
lui, nici la blânde]ea cu care le rostise.
– Nu... nu am mo[tenit hipersensibilitatea
mamei.
Când Slade o lu` de mân`, atingerea lui tandr`
[i lini[titoare n-o mai f`cu s` intre \n panic` [i s`-l
resping`, a[a cum proceda de obicei.
– Nu, dar ai mo[tenit totu[i de undeva o
sensibilitate care te face foarte vulnerabil`.
– Va trebui s`-]i dau [i ]ie o cheie, spuse ea
pentru a schimba subiectul, hipnotizat` de ochii lui
alba[tri [i mângâierile care nu-i displ`ceau deloc.
– Ar fi o idee bun`. Vreau s` te s`rut \nainte de
a merge la culcare.
Pentru moment, Kimberley nu se gândi decât
foarte vag c` putea fi un \nceput pentru a o seduce,
sau c` era proasp`t venit din Londra unde, dup`

111
toate probabilit`]ile, fusese cu o alt` femeie, ci tot
ce conta pentru ea era acel "\nainte de a merge la
culcare", care l`s` de \n]eles c` nu avea nici o
inten]ie de a se instala \n patul ei.
– Nu e... prima dat` când m` s`ru]i de "noapte
bun`".
|[i amintea chiar c` acele s`ruturi ale lui erau
destul de pl`cute.
Slade o lu` ca pe o invita]ie, de[i proced` f`r`
grab`, savurându-[i fiecare gest. Nici m`car dup` ce
o lu` \n bra]e n-o s`rut` imediat, ci o ]inu un timp
strâns la piept privind-o cu o expresie care o f`cu
s` cocheteze cu ideea – absolut absurd` – c`-i
fusese dor de ea. Când, \n sfâr[it, \i atinse buzele,
departe de a obiecta, lui Kimberley i se p`ru chiar
c` durase prea pu]in.
– Noapte bun`, bâlbâi ea când Slade se dep`rt`
pu]in, privind-o \n ochi.
– N-ai de gând s`-mi spui ce-ai f`cut cât am fost
plecat? [opti el blând, f`r` nici o inten]ie de a-i da
drumul.
Kimberley se gândi c-ar fi fost mai potrivit ca ea
s`-l \ntrebe ce f`cuse, dar renun]` când buzele lui o
atinser` din nou, de data aceasta pentru a z`bovi
mai mult. Cu mintea tulbure, \ncerc` s`-[i
aminteasc` [i s`-i spun`, printre s`ruturile lui din
ce \n ce mai pasionale, ce f`cuse pân` când
senza]iile complet noi pe care le \ncerca \n timp ce

112
buzele lui \i explorau gâtul [i sânii, o f`cur` s` nu
mai fie sigur` de nimic. Sim]ea c`-l dore[te tot a[a
cum [i el o dorea. Abia când se \ntinse lâng` ea,
acoperindu-i trupul cu al lui, dorin]a nea[teptat` se
\mpleti cu un tremur instinctiv:
– Slade...
– Nu-]i fie team`; totul va fi bine.
Dar Kimberley nu se lini[ti decât când el \ncepu
din nou s` vorbeasc` despre orice-i trecea prin
minte. La un moment dat, o \ntreb` dac` se mai
gândise la propunerea lui de a-i vinde casa.
|n acel moment, Kimberley trebui s` se
mobilizeze cu greu pentru a rezista dorin]ei
nebune pe care el i-o trezise. Se gândi \ns` c`, de la
bun \nceput, nu jucase cinstit fa]` de el. Cum putea
acum s` continue a[a, for]ându-i \ntr-un fel mâna,
când nu se hot`râse \nc` dac` s`-i vând` sau nu
casa?
– Nu! strig` ea, ne\ndr`znind s`-l priveasc` \n
ochi, con[tient` c`, de data aceasta mersese prea
departe.
– Bennet?
A[adar crezuse c` gândul la David intervenise iar
\ntre ei. Kimberley scutur` din cap, a[teptându-se
din clip` \n clip` la o reac]ie violent` din partea lui.
Spre surprinderea ei, tonul lui r`mase \n
continuare blând.
– Atunci, ce e?

113
 – Nu am luat nici o hot`râre \n privin]a casei,
explic` ea, sim]ind brusc o r`ceal` de ghea]` \n
locul focului de acum câteva minute; trebuia \ns`
s` continue. Mi-ai oferit siguran]` \n schimbul...
Dumnezeule, suna \ngrozitor, dar merse mai
departe, scrâ[nind din din]i, obligându-se s` spun`
pân` la cap`t. Nu m` pot d`rui ]ie [i, ca urmare, s`
beneficiez de acea siguran]` pe care mi-ai oferit-o,
din moment ce nu m-am hot`rât \nc` dac` s`-]i
vând casa sau nu.
Dup` t`cerea penibil` instalat`, \[i d`du seama
c` Slade o considera ori nebun`, ori proast`.
Ea \ns`[i se-ndoia dac` mai gânde[te clar.
– Crezi c` te descurci dac` m` retrag acum?
\ntreb` el cu aceea[i voce blând`. Nu uita c` acum
nu mai ai tabletele.
– Da.
De fapt, nici nu se gândise la tranchilizante, dar
acum \[i d`dea seama c` nu avea nevoie de ele;
poate doar... pentru a face fa]` mir`rii \n fa]a
comportamentului plin de blânde]e al lui Slade.
Cu atât mai mult o dezorient` gestul lui de a o
s`ruta u[or pe um`r \nainte de a ie[i din
dormitorul ei.
Dup` plecarea lui, Kimberley, r`mase mult timp
pe gânduri, surprins` de puterea lui de a se
st`pâni, de[i poate c` aici – [i gândul acesta \i
displ`cea grozav – poate c` jucase un rol [i

114
presupusa femeie de care se desp`r]ise nu cu mult
timp \n urm` la Londra, surprins` de grija lui fa]`
de ea, surprins` mai ales de propria ei reac]ie, de
dorin]a neb`nuit` pe care i-o trezise [i de faptul c`
de dou` zile nu se mai gândise deloc la David, cu
atât mai pu]in \n clipele de intimitate cu Slade.

115
 Capitolul 8

Kimberley se trezi cople[it` de amintirile din

noaptea trecut`. Ce naiba se \ntâmpla cu ea? Fusese
pe punctul de a i se d`rui [i nimic \n`untrul ei nu
protesta! Cel mai mult o \nsp`imânta cum scorpia
care-i deschisese u[a lui Slade se transformase
\ntr-un timp atât de scurt \ntr-o femeie dornic` s`-i
primeasc` mângâierile, abandonându-se aproape
total unei pl`ceri neb`nuite, uitând chiar c` era
foarte posibil ca el s` fi venit din bra]ele altei femei.
Se-mbr`c` repede [i cobor\ \n buc`t`rie,
hot`rât` s` nu lase acest lucru s` se mai repete.
Având acum dovada u[urin]ei cu care era \n stare
s`-i cedeze, singura solu]ie era s`-l ]in` cât mai
departe.
F`cu un ceai [i constat` c`-i tremur` mâinile –
asta, de groaza de a se \ntâlni cu el. {i totu[i, [tia c`

116
nu-[i va afla lini[tea pân` ce nu se va vedea cu el.
Numai c` n-avea de gând s`-l a[tepte toat` ziua,
pân` când binevoia s` se trezeasc`.
Turn` ceai \ntr-o cea[c`, o a[ez` pe tav` [i urc` \n
camera lui. Slade deschise ochii auzind b`t`i \n u[a
lui, apoi, când o v`zu intrând, se ridic` \ntr-un cot,
urm`rind-o mirat, de parc` nu-i venea s` cread`.
Con[tient` c` era \mbujorat`, Kimberley avea
totu[i satisfac]ia c` nu se putea vedea [i zbuciumul
din interior.
– Asta \nseamn` s` fiu acas`, coment` el
prinzând-o de mân` [i \mpiedicând-o astfel s` ias`
imediat, a[a cum ea [i-ar fi dorit; s` mi se aduc` la
pat ceaiul de diminea]`.
– E timpul s` te treze[ti.
Se p`rea \ns` c` Slade era genul de om care se
trezea extrem de bine dispus, a[a c` nu se ar`t`
sup`rat nici când \[i smulse mâna din strânsoarea
lui, ci continu` s` vorbeasc` la fel de lini[tit.
– Ai un s`rut de "bun` diminea]a" pentru mine?
De[i figura lui o tulbura, Kimberley \l privi drept
\n ochi, f`r` s` clipeasc`.
– A[a cum ai primit ieri diminea]` la Londra?
|n loc s` se simt` ofensat de remarca ei, Slade \i
zâmbi mali]ios.
– Draga mea, divor]ul este prerogativa mea. |]i
\nchipui c` voi recunoa[te ceva ce ]i-ar putea da un
atu?

117
 Kimberley ie[i furioas`, curioas`, \mpotriva
voin]ei, dac` nu cumva amintirea dimine]ii din
Londra \i pusese acea str`lucire ciudat` \n privire.
Când Slade cobor\ \n buc`t`rie, venise deja
coresponden]a [i, v`zând câteva facturi adresate
tat`lui ei, Kimberley nu-[i putu reprima câteva
lacrimi, de[i de câteva zile nu mai plânsese.
– Ai luat micul dejun? \ntreb` Slade \n timp ce
ea, cu capul plecat, \ncerca s`-[i mascheze cât mai
bine lacrimile.
– Nu vreau s` m`nânc nimic.
– Ce ai acolo?
– Ni[te facturi.
– Le achit eu pe acestea, anun]` el simplu,
l`sând-o pe cea pentru telefon [i pentru
electricitate. Mai avem costi]`? trecu apoi la lucruri
de interes imediat, considerând subiectul dinainte
\ncheiat.
– N-ai s` achi]i nimic! izbucni ea, cu ochii
sc`p`rând de mânie.
– A[ fi putut proceda [i altfel asear`, atac` el
subiectul pe care ea n-ar fi vrut nici m`car s`-l mai
men]ioneze vreodat`, dar nu am f`cut-o. Bag` de
seam`, \ns`, [i nu m` provoca!
Rezistând tenta]iei de a-l \nfrunta cu o mul]ime
de replici ustur`toare, Kimberley \[i d`du seama,
dup` expresia fe]ei lui, c` era cazul s` ia
avertismentul \n serios, a[a c` disp`ru imediat \n

118
camera ei, unde r`mase destul de mult timp.
De acolo, de la fereastr`, \l v`zu cum \ncearc` s`
tund` iarba, apoi renun]`. Ar fi putut s`-l anun]e c`
ma[ina nu mai func]iona... Când se mai uit` o dat`
pe fereastr`, \l v`zu \ncercând s-o repare. |n orice
caz, era clar c` nici el nu dorea compania ei.
Era unsprezece [i jum`tate când cobor\ din nou
\n buc`t`rie s`-[i fac` o cafea. Ini]ial, inten]ionase
s`-[i fac` numai ei, dar apoi consider` c-ar fi totu[i
prea meschin din partea ei s` se poarte astfel, a[a
c` ie[i \n u[a buc`t`riei [i anun]` "Cafeaua e gata!",
dup` care, considerând c`-[i f`cuse datoria, intr`
\napoi.
Slade veni imediat.
– Tot mai e[ti bosumflat`?
– Sco]i la iveal` tot ce-i mai bun \n mine...
Ai putut s` repari ma[ina de tuns iarba? schimb` ea
imediat subiectul, f`cându-l s` izbucneasc` \n râs.
Nu se amuz` \mpreun` cu el, dar simplul fapt
c`-i auzi râsul tonic \i risipi proasta dispozi]ie, iar
când el \[i relu` treaba \n gr`din`, aproape c`-i
venea s` fredoneze un cântec Un singur gând o
nelini[tea: \nc` nu [tia ce s` fac` \n privin]a casei.
Nici când termin` de preg`tit prânzul nu ajunsese
la vreo concluzie.
Se preg`tea s`-l cheme pe Slade la mas`, când \[i
d`du seama c`, de vreo zece minute, nu se mai
auzea motorul ma[inii de tuns. Ie[i \n prag

119
[i-n]elese ce se \ntâmpla: Slade oprise motorul,
pentru a discuta cu b`trânul Sammy, care tocmai
trecuse pe acolo.
David n-ar fi f`cut niciodat` a[a ceva! se
surprinse ea gândindu-se [i, spre mirarea ei,
concluzia care se impunea era clar`: Slade era mult
mai bun decât David.
– Hmm, ce bine miroase! spuse Slade intrând.
Când te-am v`zut ap`rând \n u[a buc`t`riei, m-am
gândit c` e vremea mesei. S-a \ntâmplat ceva?
\ntreb` el brusc, observându-i paloarea.
Kimberley scutur` din cap. Cum putea s`-i
spun`, când nici ei \ns`[i nu-i venea s` cread`, c`-l
comparase cu David [i compara]ia era mult \n
favoarea lui, nu a acestuia din urm`.
– Nu fi atât de \nchistat`, Kim. Se vede c` te
fr`mânt` ceva. Este vorba de cas`?
Kimberley privi \n ochii lui alba[tri, adânci, [i
[tiu c` poate avea deplin` \ncredere \n el, cel pu]in
\n privin]a casei.
– Da, \n leg`tur` cu casa. Vrei... ai vrea s-o
cumperi?
– Doar am spus c` da. |mi voi ]ine promisiunea,
a[a cum am f`cut \ntotdeauna; dar tu?
– Eu... ce?
– Ca s` fiu mai precis... c`s`toria normal` de
care am vorbit.

120
 – Nu... nu sunt gata \nc`, Slade. |mi trebuie timp
ca s` m` adaptez.
Slade \[i \ngust` ochii; era clar ce gândea –
noaptea trecut`, p`ruse foarte bine adaptat` [i nu
invocase ca motiv al re]inerii ei decât faptul c` nu
luase nici o decizie \n privin]a casei. Cu atât mai
mult \l aprecie cu cât, de[i era clar ce gândea, se
ab]inu de la orice comentariu.
– |nc` mai e[ti \ndr`gostit` de David Bennet?
|n mod automat, r`spunsul categoric "da" se [i
formase pe buze, numai c` refuza s`-l pronun]e.
Pentru o clip`, \ntregul ei univers \ncepu s` se
clatine. Cu o s`pt`mân` \n urm`, n-ar fi avut nici un
dubiu, acum \ns`, nu mai [tia.
– Nu [tiu... Sincer, nu [tiu.
Slade zâmbi [i o ajut` s` se a[eze pe un scaun,
de parc` ar fi fost o invalid`. |ntr-adev`r, \i
tremurau genunchii.
|n timpul mesei, Slade o \ntreb` numele
avocatului ei [i hot`r\ s` mearg` la biroul acestuia
chiar \n acea dup`-amiaz`. A[a cum \i spusese, nu
pierdea nici o clip` când vroia s`-[i duc` la
\ndeplinire o hot`râre.
Când ajunser` la avocat, \i expuse succint
situa]ia, cerându-i, \ntr-un mod ce nu admitea
refuzul, concursul [i promi]ând s`-l pun` \n
leg`tur` cu avoca]ii s`i.
– Slade, spuse Kimberley \ncet, la \ntoarcere.

121
 Acesta \[i desprinse pentru o clip` privirea de pe
[osea, pentru a o privi atent.
– E vreo problem`?
– Cum pot vinde Bramcote \nainte de \mplinirea
celor [ase luni?
– M` gândesc la redactarea unui act prin care,
exact la data la care urmeaz` s` intri \n posesia
mo[tenirii, proprietatea s` devin` a mea. Vom
angaja cei mai buni constructori [i \]i promit c` \]i
va pl`cea dup` ce lucrarea va fi terminat`. Apropo,
cred c`-]i dai seama c` va trebui s` vii s` locuie[ti la
mine la Londra câtva timp, cât vor dura repara]iile
aici.
– S` stau la tine? S` plec de acas`?
– S` m` anun]i [i pe mine care dintre cele dou`
rele ]i se pare mai suportabil... |n]elege c` nu vei
putea r`mâne la Bramcote când se va da jos
acoperi[ul.
– N-ar trebui s` r`mân s`-i supraveghez?
A[ putea sta la hotel.
– Vom veni la fiecare sfâr[it de s`pt`mân`. {i, ca
s` nu te mai fr`mân]i la gândul c` va trebui s`
dormi \n acela[i pat cu mine, \]i voi spune c`, dac`
pân` atunci lucrurile nu se rezolv` \ntre noi, am o
camer` liber` \n care te po]i retrage.
– V`d c` te-ai gândit la toate...
Momentan, \ns`, modul atât de direct al lui
Slade de a spune lucrurilor pe nume o deranja.

122
 Tot timpul dup` ce ajunser` acas`, Kimberley
r`mase prad` unei st`ri de nervozitate [i asta mai
ales ce se apropia ora de mers la culcare. |n ciuda
asigur`rilor lui, se putea a[tepta totu[i la repetarea
scenei din seara trecut`. Fusese tot timpul t`cut` [i
nici el nu \ncercase s-o scoat` din starea aceea.
|l surprinsese privind-o de câteva ori, dar imediat
\[i mutase privirea. Ce bine ar fi fost s` nu mai
trebuiasc` s` treac` prin camera ei! F`r` s`-[i dea
seama, oft`, apoi tres`ri când, auzind-o, Slade
arunc` ziarul pe care-l citea...
– Merg s` m` culc, anun]` ea gr`bit`.
Slade se ridic` \n acela[i timp cu ea [i se a[ez` \n
fa]a ei, blocându-i calea.
– Te-am l`sat cu gândurile tale pentru c`-mi dau
seama c` a fost o zi bogat` \n evenimente pentru
tine, spuse el ridicându-i b`rbia cu dou` degete [i
obligând-o astfel s`-l priveasc`. M-am gândit c` ai
nevoie de ceva timp pentru a te obi[nui cu ideea.
Am fost sincer cu tine \n privin]a casei [i-]i sunt
foarte recunosc`tor pentru \ncrederea pe care mi-ai
acordat-o. }i-am spus, va trebui s` vii la Londra
pentru c`, oricum ]i-ai fi dat seama la un moment
dat c` nu vei mai putea sta aici [i n-am vrut s`-]i faci
griji gândindu-te unde s` te duci. Tot ca s` nu-]i
faci griji, ]i-am spus c` vei avea camera ta acolo.
Dar, \n seara aceasta, te-am privit cum te retragi din
ce \n ce mai mult \n tine \ns`]i, ca \ntr-o carapace,

123
[i oftatul t`u m-a convins c` te fr`mânt` ceva. A[a
c`, te rog s` spui despre ce e vorba. Nu te las s`
pleci \n starea asta de \ncordare.
Ah, nu putea suferi insisten]a lui! I-ar fi dat la o
parte mâna [i-ar fi ie[it din camer`, dar era
convins` c` n-ar fi l`sat-o s` ajung` prea departe.
– Nu vreau s` m` culc cu tine, spuse ea deschis
[i categoric.
– Nici nu te-am invitat, veni imediat replica
ustur`toare, apoi, cu fa]a luminat` de un zâmbet,
Slade continu` pe un ton cât se poate de sincer.
}i-am spus c` pot a[tepta. Nu vrei s`-mi ar`]i
aceea[i \ncredere ca \n cazul casei?
Kimberley constata uimit` c` zâmbetul lui Slade
avea puterea s` schimbe totul. Nu mai sim]ea nici
\ncordarea, nici teama. {tia c` are \ncredere \n el,
dar pur [i simplu nu g`sea cuvintele potrivite
pentru a i-o spune.
– |ncearc` s` m` crezi, insist` el, v`zând-o c`
tace \n continuare, atunci când spun c` voi a[tepta
pân` ce vei sim]i c` vrei s` vii la mine.
– Te cred.
– Mul]umesc. |n acela[i timp, \ncearc` s` nu ui]i
c` so]ul t`u este un simplu muritor... Nu \ntârzia
prea mult ca s` m` accep]i ca so].
– Voi...
– Po]i face primul pas chiar acum, s`rutându-]i
bietul so] de "noapte bun`".

124
 Hipnotizat` de farmecul lui, Kimberley
consider` c` era un gest cât se poate de firesc s` se
ridice pe vârfuri [i s`-i ating` buzele cu ale ei.
– Acum, fugi la culcare, spuse el dându-se la o
parte din calea ei; \n aceast` clip`, eu personal nu
prea am mare \ncredere \n Slade Darville.

***

|n ciuda eficien]ei cu care se mi[case Slade, dur`

patru s`pt`mâni ca actul de vânzare s` fie semnat de
avoca]ii celor dou` p`r]i [i, \n final, de ei doi: Slade,
care \ncepuse deja lucrul, \[i luase o zi liber` [i merse
\mpreun` cu ea la cabinetul lui Charles Forester.
Bramcote \i apar]inea efectiv lui Slade [i suma
enorm` de bani care fusese depus` pe numele lui
Kimberley \n mai multe conturi era dovada faptului
c` aceasta nu va mai putea emite nici un fel de
preten]ii asupra propriet`]ii.
Acum, Kimberley era \n buc`t`rie, extrem de
impresionat` de accidentul anun]at la radio: zeci
de ma[ini implicate \ntr-un grav accident produs pe
autostrad` din cauza ce]ii, \n urma c`ruia
rezultaser` zeci de victime. |ngrijorarea ei era cu
atât mai mare cu cât era vorba despre autostrada pe
care circula Slade.

125
 Trecuser` câteva s`pt`mâni de la seara \n care
Slade \i promisese c` a[teapt` ca ea s` fac` primul
pas spre el [i se ]inuse de cuvânt, de[i era evident
c` o dorea.
Ea \ns`[i se schimbase mult [i, dac` trecuse de
starea ini]ial` de deprimare, lui trebuia s`-i
mul]umeasc`. Se obi[nuise s`-l s`rute \n fiecare
sear` \nainte de a merge la culcare, de[i de multe
ori se ar`ta chinuit de dorin]`.
La sfâr[itul s`pt`mânii, urma s` se mute la
Londra [i toat` dup`-amiaza preg`ti pateuri pe care
s` le pun` \n congelator, pentru zilele \n care aveau
s` vin` s` vad` cum \nainteaz` lucr`rile.
Deschise din nou radioul s` asculte [tirile: se
anun]a \n continuare cea]` deas`, ceea ce
determinase \nchiderea unor por]iuni de pe
autostrad`. Tocmai atunci telefon` Slade s`-i spun`
c` are mult de lucru [i nu va sosi decât seara târziu
acas`.
– Au anun]at c` autostrada e impracticabil` din
cauza ce]ii, spuse ea.
– |nseamn` c` va trebui s` g`sesc o alt` rut`.
Cine [tie cât de târziu voi ajunge.
– Nu mai veni. Dac` se circul` atât de greu, vei
ajunge aproape spre diminea]`, dup` care va trebui
s` faci tot acest drum \napoi.
– Asta o spui ca s` nu m` simt jignit, glumi el.

126
 – Doar tu sus]ii c` sunt foarte sensibil`...
r`spunse [i ea pe acela[i ton, apoi deveni brusc
serioas`. R`mâi \n Londra, Slade. Voi fi \ngrozitor
de \ngrijorat` s` te [tiu pe drum.
– |ngrijorat`... pentru mine?
Kimberley ezit` pu]in; ajunsese s` ]in` la el.
– ~`... da... m-am obi[nuit cu tine.
– Asta \nseamn` c`-mi vei sim]i lipsa dac` nu vin
acas` \n seara aceasta?
– S-ar putea...
Slade râse, apoi redeveni cât se poate de serios.
– Te descurci singur`?
– Da.
– Atunci, ne vedem mâine, scumpa mea.
Kimberley \nchise telefonul, \ngândurat`. Nu [i-ar
fi \nchipuit niciodat` c` va face primul pas spre Slade
din proprie ini]iativ`. Contase enorm faptul c` nu
f`cuse presiuni asupra ei. Era un b`rbat spiritual, a
c`rui companie o aprecia din ce \n ce mai mult.
R`mase mult timp pe loc, \n mijlocul unui vârtej
de gânduri [i de frânturi de amintiri ale
momentelor petrecute cu Slade, [i deodat` [tiu: se
\ncheiase perioada de timp de care avusese nevoie
pentru a-l accepta pe Slade, tot a[a cum acel
"scumpa mea" rostit de el pe un ton de intimitate,
ar`ta c` [i el [tia tot atât de bine c` a[teptarea lui se
\ncheiase.

127
 Capitolul 9

Când, a doua zi diminea]a, Kimberley deschise

ochii trezit` de o raz` de soare, zâmbi u[urat`.
Se terminase cu cea]a, a[adar Slade urma s` vin` \n
seara aceea.
Era deja fericit` [i ner`bd`toare. Era ciudat cât
de mult \i lipsise Slade \n noaptea aceea, având \n
vedere cât de mult \i displ`cuse cu câtva timp \n
urm`. |nc` nu putea alunga din suflet ne\ncrederea
pe care tr`darea lui David i-o s`dise, a[a c` se-ndoia
c` [i el i-ar fi sim]it lipsa, dar asta n-o \mpiedica s`
anticipeze cu aceea[i pl`cere venirea lui. Gândurile
\i fur` \ntrerupte de un zgomot de pa[i gr`bi]i care
se oprir` la u[`.
– Doreen! exclam` ea, \ncântat` s`-[i revad`
prietena, dar zâmbetul \i p`li repede \n fa]a figurii
v`dit nemul]umite a acesteia.

128
 – E adev`rat? \ntreb` Doreen, f`r` nici un fel de
introducere.
– Ce s` fie adev`rat?
– Tocmai am venit din Londra. M-am oprit s`-mi
cump`r ]ig`ri [i am fost \ntâmpinat` de ni[te ve[ti
care, de[i fac obiectul discu]iei \ntregului sat, mi se
par \n continuare incredibile.
– Te referi la Slade [i la mine?
– E adev`rat? E adev`rat c` te-ai c`s`torit cu el?
– Ne-am c`s`torit de trei s`pt`mâni, dup` ce
ne-am cunoscut.
– Kim, Kim! De ce-a trebuit s` faci asta? Chiar
n-ai auzit nici un cuvânt din ce ]i-am spus \nainte
de a pleca?
– Lini[te[te-te!
– }i-am spus – te-am avertizat c` nu e individul
care s` accepte c`s`toria.
– S-a c`s`torit cu mine.
– Da, dar pentru cât timp?
Kimberley nu [tiu s` r`spund`. Pân` atunci, \[i
spunea c` abia a[teapt` s` divor]eze, dar asta
se-ntâmpla \nainte ca el s`-i fi lipsit atât de mult
noaptea trecut`. Acum, nu mai era sigur` de nimic
[i nici Doreen nu-i l`sa timp s` se gândeasc`.
– Kim, nimeni de aici nu [tie lucrul acesta, dar
Edward nu este primul meu so].
– Ai mai fost c`s`torit`!

129
 Uimirea ei era atât de mare pe cât fusese a lui
Doreen la aflarea ve[tii c`s`toriei ei.
– Timp de opt ani, am fost c`s`torit` cu un
afemeiat. Cred c`, undeva \n adâncul sufletului,
\nc` mai simt o durere – probabil de asta nici nu
discut niciodat` despre acest subiect. Nu am avut
nici cea mai mic` b`nuial` \n leg`tur` cu desele lui
c`l`torii de afaceri [i am \nghi]it cu inocen]` toate
minciunile pe care mi le spunea, pân` când am aflat
totul. M-am sim]it \ngrozitor de jenat` de bucuria
cu care \l \ntâmpinam [i de c`ldura cu care \l
primeam \n pat când se-ntorcea din a[a-zisele
c`l`torii de afaceri.
– Vrei s` spui c` [i Slade va \ncepe s` fac` acela[i
lucru?
De fapt, nu-i era deloc greu s`-[i aminteasc`
propria ei b`nuial` la mai pu]in de o s`pt`mân` de
la c`s`toria lor.
– Am fost ultima care am aflat de escapadele
so]ului meu. Nu suport s` te v`d suferind a[a cum
am suferit [i eu.
– Crezi c`, nu peste mult timp, Slade se va
plictisi de mine?
– Ah, Kim, crede-m` c` nu vreau s` par crud`...
Chiar dac` m-am \n[elat spunând c` Slade va
divor]a cât se poate de repede, e mai bine s` [tii la
ce s` te a[tep]i de la bun \nceput, nu s` tr`ie[ti
\ntr-o lume a iluziilor, ca mine. M` tem, scumpa

130
mea, c` Slade a [i \nceput s` fie infidel, spuse ea cu
greu, dându-[i seama de durerea pe care cuvintele
ei o vor produce.
– Da?
– Ne-am \ntors ieri, pe o vreme oribil`. De altfel,
toate cursele de avion dup` a noastr` au fost
direc]ionate spre Sco]ia. Edward a fost de p`rere s`
nu risc`m s` circul`m pe un astfel de timp, a[a c`
am r`mas la un hotel.
– {i? \ntreb` Kimberley cu stoicism.
– Tocmai terminasem de mâncat [i plecasem din
restaurant, când mi-am dat seama c`-mi uitasem
bricheta. Nu l-am l`sat pe Edward s` mearg` s-o ia
– i-am f`cut aceast` concesie drept mul]umire
c`-mi tolereaz` fumatul excesiv, de[i nu-i place
deloc [i m-am \ntors eu \ns`mi. Mi-am recuperat
bricheta, când l-am z`rit \ntr-un col] pe Slade.
– Cu o femeie, nu-i a[a?
Doreen \ncuviin]` din cap.
– Atunci nu [tiam c` v-a]i c`s`torit. M-am [i
amuzat \n sinea mea, gândindu-m` c` \ntotdeauna
Slade era \nso]it de cea mai frumoas` femeie.
Tocmai vroiam s`-l salut, când individa a izbucnit \n
râs, la ceva ce spusese el [i, dup` cum \l privea [i
dup` cât de bine p`reau s` se simt` \mpreun`,
mi-am dat seama c` pân` [i prezen]a mea era
inoportun`.

131
 Kimberley nu-[i mai dorea decât ca Doreen s`
plece [i s` r`mân` singur`. Se sim]ea deja
murd`rit` de acel "scumpa mea" [optit de Slade la
telefon [i furioas` pe ea \ns`[i pentru ner`bdarea
cu care-l a[tepta.
– Mul]umesc pentru tot ce mi-ai spus, Doreen;
\mi dau seama cât de greu ]i-a fost.
– Ce vei face?
– M` voi gândi.
|ntr-adev`r, se gândi toat` dup`-amiaza,
repetându-[i la nesfâr[it \n minte tot ce-i spusese
Doreen, astfel \ncât, cu pu]in timp \nainte de
sosirea lui Slade nu mai exista nici urm` din femeia
care vorbise la telefon cu el.
O deranja faptul c` Bramcote nu-i mai apar]inea,
dar, pe de alt` parte, avea \n mod inexplicabil
\ncredere c` Slade \[i va respecta promisiunea c`
acea cas` va fi \ntotdeauna c`minul ei. Va trebui
\ns` s`-i tolereze prezen]a pân` când, plictisit de
a[teptare, avea s` plece. Poate c` vor mai face un
contract, pe baza c`ruia ea \i va \napoia banii...
Deocamdat`, toate acestea apar]ineau unui viitor
destul de nebulos. Un lucru era sigur: nu va mai
merge s` locuiasc` la el, la Londra.
Auzindu-i ma[ina, se gândi s` nu spun` nimic
despre venirea lui Doreen [i despre ceea ce aflase,
pref`cându-se c` e totul obi[nuit, dar
interzicându-i orice intimitate.

132
 – Ai mâncat? \l \ntreb` ea rece.
– S` ies [i s` mai intru o dat`? Cred c` m` confuzi.
– Po]i nici s` nu te mai \ntorci.
– Bine, dar ce s-a \ntâmplat de când am vorbit la
telefon?
– Nimic.
– Nimic? {i... ce form` are acest nimic?
– Te las s` preg`te[ti ceva de mâncare. Eu am
treab` sus.
Aproape c` ajunsese \n vestibul când sim]i
mâinile lui Slade prinzând-o de umeri [i
direc]ionând-o din nou \n living.
– De câte ori trebuie s`-]i spun, Kimberley, s`
vorbe[ti [i s` nu te la[i m`cinat` de probleme! Sunt
chiar a[a o brut`, \ncât s` nu-mi po]i spune ce-a
determinat aceast` schimbare? Doar nu e prima
dat` când ar`t`m \ncredere unul altuia, nu-i a[a?
Chiar nu po]i s` mai discu]i cu mine, Kim?
– Nu avem absolut nimic de discutat. {i, dac`
vreodat` voi avea nevoie de cineva \n care s` am
\ncredere, \n nici un caz nu voi apela la tine. Am
prieteni mai buni.
– Credeam c` ai \ncredere \n mine. Apoi,
sclipirea ciudat` din privirea lui ar`t` c` avu brusc
o revela]ie. L-am v`zut pe Edward Gilbert azi... {tiai
c` Doreen, scumpa doamn` care te-a avertizat \n
privin]a mea, dac`-mi aduc bine aminte, s-a \ntors
\n Amberton?

133
 Kimberley \[i d`du seama c` expresia fe]ei o
tr`dase [i c` Slade [tia r`spunsul \nc` \nainte de
a-l fi dat ea.
– Da; a fost aici.
– {i imediat a [i \nceput s` picure venin.
– Am considerat-o \ntotdeauna o persoan` de
\ncredere.
– {i eu. Numai c`, mi se pare c` am dreptul s`
[tiu [i eu ce-a spus.
"Po]i s-a[tep]i mult [i bine" se gândi ea s`-l
anun]e, dar dup` acest prim impuls de moment, \[i
d`du seama c` Slade nu era omul care s` renun]e
când vroia ceva.
– Negi, \ntreb` ea \n cele din urm`, c` ai cinat cu
o femeie frumoas` asear`?
|n cazul \n care Kimberley se a[tepta la o figur`
jenat` din partea lui, i se preg`tea o dezam`gire.
Imediat, Slade \[i lu` o expresie dur` [i
contra-atac`.
– Credeam c` ai \ncredere \n mine.
– Negi?
Deodat`, ca [i cum i-ar fi venit o idee, Slade
zâmbi, cu un aer extrem de mul]umit, amintindu-[i
probabil clipele pl`cute petrecute.
– Nu, r`spunse el f`r` urm` de regret, nu pot
nega c` asear` am fost \n compania unei femei
frumoase – de fapt, foarte frumoase.
Kimberley avu un somn agitat \n noaptea aceea.

134
Se trezise la fel de iritat` [i nimic nu-i atenu` acea
stare când, coborând \n buc`t`rie, \l g`si pe Slade
preg`tindu-se de plecare, p`rând la fel de
mul]umit ca \n ajun, dup` ce recunoscuse.
– Nu-]i trimi]i so]ul la lucru cu un s`rut?
– Numai dac` promi]i s` nu te mai \ntorci.
– Ai grij`, iubito; s-ar putea s` ]i se
\ndeplineasc` dorin]a.
Dup` care ie[i non[alant, l`sând-o prad`
gândurilor [i \ndoielilor.
Mai târziu, telefon` Doreen s-o invite la o cafea,
dar Kimberley o refuz` pe motiv c` trebuie s` dea
jos perdelele [i s` acopere mobilele cu huse \n
vederea venirii constructorilor.
– Stai la Bramcote \n timpul lucr`rilor?
Nu-i putea spune c` va sta la hotel, pentru c`
s-ar fi oferit s` o g`zduiasc` la ea pe termen
nelimitat. |i displ`cea faptul c` trebuia s-o mint`;
dar fusese luat` pe nepreg`tite [i n-avu timp s` se
gândeasc` la o minciun` acceptabil`.
– Ne mut`m la casa lui Slade din Londra.
– |n]eleg... spuse Doreen \ncet, ca o constatare
cu p`rere de r`u c` tot ce spusese cu o sear`
\nainte fusese \n zadar.
Kimberley \nchise telefonul, ea \ns`[i
nedumerit` de ce nu-i spusese c` Slade
recunoscuse totul. S` fie din loialitate fa]` de el? Se
\ncrunt` [i alung`, dispre]uitoare, gândul din

135
mintea sa. {i totu[i, pe m`sur` ce ziua trecea, \[i
d`dea seama c`-i era imposibil s`-l denigreze fa]`
de Doreen.
Oare de ce-i p`sa ce se crede despre el? Avea s`
afle dup` o or` – [i avea s` fie pur [i simplu un [oc
– ceva la care nu s-ar fi a[teptat niciodat`.
Preg`tea camerele de la etaj pentru venirea
constructorilor [i tocmai coborâse pentru a nu [tiu
câta oar` la lada de gunoi. Nu [tia de ce, dar de
data aceasta ridicase privirea spre poart` – poate
pentru c` auzise voci din acea direc]ie. Sim]i un
nod \n stomac [i continu` s` priveasc`, f`r` s`-[i
poat` dezlipi ochii de la poart`. {i asta pentru c`,
exact pe acea poart` intra b`rbatul care, cu un an \n
urm` \i scrisese c` se \ndr`gostise de altcineva [i c`
dore[te ruperea logodnei.
– David, spuse ea palid`, dar \ncercând s` se
adune [i \ntinzând mâna.
Acesta \i zâmbi, cu zâmbetul acela pe care ea \l
iubise atât de mult. Firesc, Kimberley a[tepta ca
inima ei s` tresar` de bucurie, a[a cum se-ntâmpla
mereu când el \i zâmbea, dar de data aceasta nu
sim]i nimic.
– Bun`, comoara mea.
"Comoara mea" – ce mult \nsemnau aceste
cuvinte pentru ea alt`dat`! Acum, \ns`, o l`sar` rece.
– Ce faci? \ntreb` el seduc`tor, aplecându-se s-o
s`rute pe buze.

136
 Mi[cându-[i brusc capul, Kimberley direc]ion`
s`rutul spre obraz, apoi constat` uimit` c` nu
sim]ise nici cea mai mic` emo]ie la atingerea
buzelor lui. Nu era nici m`car furioas` pe faptul c`,
dup` atâta timp, David venea ca [i cum nimic nu
s-ar fi \ntâmplat! Atunci, \[i d`du seama c`-i era pur
[i simplu indiferent. |l privea lung, p`rându-i
imposibil c` a putut ajunge \n pragul unui colaps
nervos din cauza lui.
– Sunt bine.
– Ar fi trebuit s`-]i telefonez \nainte de a veni,
continu` el, ne\ndoindu-se nici o clip` c` venirea
lui, absolut oricând, ar fi fost primit` cu aceea[i
bucurie. V`d c` sosirea mea nea[teptat` te-a
bulversat!
– De ce ai venit?
– Din mai multe motive. Am fost plecat mai
mult timp, cum probabil [tii. Abia acum am ocazia
s`-]i spun cât de r`u \mi pare pentru ceea ce s-a
\ntâmplat cu tat`l t`u.
|ngâmfarea lui o surprinse; o surprindea [i mai
mult faptul c` pân` atunci nu-l v`zuse niciodat`
\ntr-o astfel de lumin`. Probabil \[i imagina c` ea
nu f`cuse altceva s` se intereseze, prin al]ii, de
mi[c`rile lui. {i apoi, dac`-i p`rea atât de r`u de
tat`l ei, de ce nu-i scrisese câteva rânduri?
Cum nu p`rea deloc gr`bit s` plece, iar ea nu
inten]iona s`-l invite \n`untru, cu riscul de a fi

137
nepoliticoas`, \ncerca desperat` s` g`seasc` de
spus ceva care s`-i arate c` unul din ei cel pu]in, se
schimbase mult \n acest an de când nu se v`zuser`
[i c` nu prea mai aveau multe \n comun.
– S` mergem \n livad`, suger` el, dându-[i
seama c` erau pu]ine [anse de a fi invitat \n`untru.
– De ce nu?
Nu numai c` nu sim]ea absolut nimic pentru el,
dar \[i dorea ca Slade s` fi fost acolo. Ar fi [tiut el
cum s` procedeze cu acest David! Ciudat cât de
protejat` se sim]ea al`turi de Slade [i asta nu era
totul... |nghi]i cu greutate, tulburat` de adev`rul
care \i devenea din ce \n ce mai evident. Atunci abia
observ` c` David se oprise chiar \n locul \n care o
ceruse \n c`s`torie [i, remarcând reac]ia ei, cu
siguran]` c-o interpretase gre[it, atribuind-o altor
emo]ii decât celor ce o-ncercau \n clipa aceea.
Tot ce \[i dorea era s` r`mân` singur`, s`-ncerce
s`-[i pun` ordine \n gândurile care \nc` nu refuzau
s` admit` adev`rul ce i se revela.
– Te \nso]e[te [i so]ia ta \n aceast` c`l`torie?
\ntreb` ea doar ca s` spun` ceva, r`spunsul
neinteresând-o de fapt deloc.
– Nu sunt c`s`torit.
– Ah, da? remarc` ea din polite]e, amintindu-[i
vag de nop]ile \n care plânsese imaginându-[i-l
c`s`torit cu alt` femeie.

138
 – Am f`cut o gre[eal`. Am descoperit c`, de fapt,
nu o iubeam.
– Bine c` ai descoperit \nainte de a te fi
c`s`torit.
– Am descoperit c` nu te iubeam decât pe tine.
Kimberley \[i imaginase aceast` scen` de atâtea
ori, atunci la \nceput! O dorise atât de mult, se
rugase ca el s` se \ntoarc` la ea, \[i \nchipuise cum
se va arunca, nebun` de fericire, \n bra]ele lui.
Acum, când scena se \ntâmpla cu adev`rat, tot ce
putea face era s`-l priveasc` lung, \ntrebându-se ce
i s-o fi p`rut atât de nemaipomenit la el.
– }i-am spus c` mai exist` un motiv pentru care
am venit.
{i, sub privirea ei goal`, scoase din buzunar
inelul de logodn` pe care i-l restituise cu un an \n
urm` [i, \nainte ca ea s` poat` protesta, \i lu` mâna
stâng` pentru a i-l pune pe deget.
– Inelul acesta ar fi trebuit s` fie tot timpul pe
degetul t`u, \ncepu el \ncrez`tor, apoi, v`zându-i
verigheta, se opri, [ocat. E[ti c`s`torit`!
Vagabondul acela b`trân Sammy, bâlbâi el,
articulând cu greu cuvintele, mi-a spus, chiar
\nainte de a intra, c` te-ai c`s`torit [i c` so]ul t`u va
face scandal dac` m` prinde pe aici, dar am crezut
c` vorbe[te a[a, aiurea... Spune-mi, comoara mea,
c` nu-i adev`rat. Spune-mi c` m` iube[ti numai pe
mine.

139
 – E adev`rat; m-am c`s`torit. |ncerc` s` p`streze
un aer serios, ca s` nu-l r`neasc`, dac-ar fi izbucnit
\n râs la ideea c`, da, \ndr`znise s` \nceteze de a-l
mai iubi. {i este tot atât de adev`rat, David, c` nu
te iubesc.
De data aceasta, tonul ei era sincer serios. Cum
ar fi putut s`-l iubeasc` pe David, când \[i d`duse
seama c` era atât de \ndr`gostit` de Slade [i c`
dragostea ei pentru David nu fusese decât un
surogat?
– Bine, dar trebuie s` m` iube[ti. Nu ai spus-o \n
scrisoarea pe care mi-ai trimis-o când mi-ai \napoiat
inelul, dar [tiam c` \ntotdeauna m` vei iubi.
Fusese destul de greu s`-l conving` pe David, se
gândi Kimberley dup` plecarea acestuia. Avusese
chiar \ndr`zneala s`-i propun` s`-[i p`r`seasc`
so]ul [i s` vin` la el. Enervat`, \i r`spunsese c`
leg`mântul f`cut so]ului ei \nsemna pentru ea mult
mai mult decât \nsemnaser` promisiunile f`cute de
el, David.
Leg`mântul f`cut... Se gândi iar la situa]ia ei.
Descoperise c`-l iube[te cu desperare pe Slade, iar
pe de alt` parte, el o \n[ela. Chinul de a [i-l imagina
\mpreun` cu o alt` femeie era insuportabil. Atunci
când veni Slade, \nc` nu [tia ce s` fac`.
Sperase c`, poate \n momentul \n care \l va
vedea, \[i va da seama c` se \n[elase [i c` nu-l
iube[te, dar iluzia fusese de[art`. De[i expresia de

140
pe figura lui era \ncordat`, de parc` fie avusese o zi
grea, fie ceva nu mersese cum trebuie, simplul fapt
c` \l vedea \i confirma c` el era singurul b`rbat pe
care-l va iubi vreodat`.
Kimberley nu spuse nimic, nici m`car nu-l privi
\n ochi, de team` s` nu-[i tr`deze dorin]a nebun`
de a i se arunca \n bra]e, implorându-l s` uite orice
alt` femeie [i d`ruindu-i-se cu tot sufletul.
– Exist` vreun motiv pentru care nu m` po]i privi
\n ochi? fur` primele lui cuvinte, deloc pl`cute.
– Nici un motiv.
Nu era preg`tit` s`-i m`rturiseasc atunci cât \l
iube[te. Deveni [i mai \ncordat` când Slade se
a[ez` \n fa]a ei, privind-o t`cut câteva clipe.
– L-am adus pe b`trânul Sammy cu ma[ina de la
intersec]ie. Mi-a spus c` ai avut un musafir \n
aceast` dup`-amiaz`.
Kimberley \[i ridic` privirea, auzind aceasta,
sperând c` Slade avea acea atitudine dur` fa]` de ea
pentru c` era gelos. Orice speran]` pieri când pe
fa]a lui nu v`zu decât un dispre] f`r` margini prin
care \i repro[a, probabil, c` trebuise s` afle de la
b`trânul Sammy c`-n lipsa lui, primea vizita
fostului ei logodnic. Dar nu f`cuse nimic r`u;
a[adar, având con[tiin]a curat`, \l privi \n
continuare \n ochi [i ro[i, gândindu-se c` era
imposibil ca privirea lui scrut`toare s` nu
descopere secretul ei proasp`t aflat.

141
 – A[adar, Bennet se-nvârte dup` fusta ta!
Dac` nu s-ar fi enervat din cauza cuvintelor alese
de Slade, posibil c-ar fi trebuit s` se team` de
agresivitate pe care acesta o ar`ta.
– Da, David a fost aici.
Era iminent` o izbucnire din partea lui Slade,
dup` cum ar`tau n`rile lui dilatate [i maxilarul
\mpins \nainte. Surprinz`tor, \ns`, izbucnirea veni
din partea ei, declan[at` dincolo de orice putere de
st`pânire de cuvintele lui.
– S` \n]eleg c` \mbujorarea ta arat` c` te-ai
putut adapta lui mai repede decât mie?
– Nu m` judeca dup` standardele tale murdare!
ripost` ea, dup` ce-i trebuir` câteva secunde s`
cuprind` cu mintea oroarea pe care el o sugera.
Dar, \n acela[i timp cu vorbele, porni la fel de
nest`pânit` [i mâna ei \ntr-o lovitur` puternic`
peste obrazul lui.
Kimberley sim]i strânsoarea puternic` a mâinilor
lui Slade aproape frângându-i bra]ele [i teama lu`
locul furiei. De data aceasta, p`rea s` nu mai aib`
sc`pare, dup` brutalitatea cu care acesta o
strângea. Aproape c` nu-i veni s` cread` când
mâinile lui \i d`dur` drumul [i, cum r`mase \n
continuare ]intuit` \n fa]a lui, \l auzi spunând cu
din]ii \nc` \ncle[ta]i.
– Du-te. S` nu te mai v`d. Dac` \mi ie[i \n cale pân`
mâine diminea]`, nu mai r`spund de faptele mele.

142
 Tremurând, Kimberley disp`ru \n camera ei.
Urm` o noapte lung` pentru ea. Slade nu mai
merse \n camera lui; cine [tie unde o fi dormit.
|n zori, Kimberley stinse veioza; era sfâ[iat` de o
triste]e mult prea adânc` pentru a mai avea puterea
s` plâng` Pe parcursul acelui an, \nv`]ase multe
despre ea \ns`[i [i despre Slade. Cel mai important
era c` \nv`]ase s`-l iubeasc`; o \nv`]ase din nou s`
râd`, o certase, avusese grij` de ea, o \nfuriase. Dar,
vai cât \l iubea!
{i totu[i, pentru lini[tea ei, [tia c` nu-i r`mâne
decât o singur` cale. Chiar dac` ar suporta ideea de
a-l \mp`r]i cu alte femei, \[i cuno[tea sl`biciunile
foarte bine. N-ar fi putut a[tepta zi dup` zi pân`
când avea s`-i spun` [i ei "Mi-a p`rut bine de
cuno[tin]`, dar acum la revedere", a[a cum spunea
femeilor cu care se \ntâlnea. |l iubea; \l iubea atât
de mult, \ncât dragostea pentru el era mai mare
decât cea pentru Bramcote.

143
 Capitolul 10

Temându-se c`, dac` \l vedea din nou, nu-[i mai

poate respecta hot`rârea de a-l p`r`si, Kimberley
a[tept` \n camera ei pân` ce-l auzi plecând cu
ma[ina la lucru.
Simplul fapt c` Slade plecase f`r` a mai \ncerca
s` discute cu ea \i confirma c` se gândise bine s`
plece; probabil c` [i asta era un semn c` se
plictisise de ea.
Cu inima grea, \[i f`cu bagajul [i, o or` mai
târziu, p`r`si proprietatea Bramcote.
Nici ea nu [tia de ce alesese Londra, dar mai
târziu \n decursul aceleia[i zile, stând singur` \n
camera de hotel, \n]elese de ce: acolo lucra Slade.
Astfel, putea fi \n acela[i timp [i aproape de el [i o
anonim` pierdut` \n mul]ime.

144
 {i asta, nu pentru c` Slade s-ar fi gândit s-o
caute. Chiar dac` \l p`r`sise, gândul ei era \n
continuare numai la el. Dac` nu r`mânea mai mult
la Londra cu una din prietenele sale, urma s`
ajung` la Bramcote [i s` descopere absen]a ei.
|[i aminti deodat` de prima zi a c`sniciei lor,
când ea plecase s` se plimbe [i disp`ruse toat`
ziua; \[i aminti c` modul \n care reac]ionase el o
determinase s`-i promit` c` nu va mai pleca f`r`
s`-l anun]e. Ori, acum, nu-i l`sase nici m`car un
bilet. Va fi \ngrijorat? Va merge s-o caute, a[a cum
f`cuse atunci? Nu, sigur c` nu! Cu toate acestea, tot
nu se putea hot`r\ ce s` fac`. {tia c`-i va fi extrem
de greu s`-i aud` vocea, dar \n cele din urm`, s`tul`
de toat` acea zbatere a ei, rug` telefonista s` sune
la Amberton. I se p`ru c` dur` enorm pân` când
primi leg`tura; se gândea chiar c` Slade alesese s`
doarm` din nou \n alt` parte, când telefonul sun`
\n sfâr[it.
– Bun`, \ng`im` ea.
– Kim! Kimberley, unde e[ti?
– Sunt... ezit`, apoi \[i d`du seama c` i-ar fi fost
imposibil s-o g`seasc` \n Londra, chiar dac`, prin
absurd, ar fi \ncercat s-o caute. Sunt la Londra.
– Ce naiba faci acolo?
– Te-am... p`r`sit... Am uitat s`-]i las un bilet,
ad`ug` ea, realizând \ns` imediat c` era o prostie
ce spunea.

145
 Se a[tepta ca Slade s`-nceap` s` urle, sau s`
comenteze sarcastic, dar, spre surprinderea ei,
tonul lui era incredibil de blând.
– Nu crezi c` poate ar trebui s` discut`m?
– Nu, rosti ea repede [i \nchise telefonul, logica
lui f`când-o s` intre \n panic`.
{tia foarte bine c` Slade nu era genul de om
care s` lase ceva neexplicat [i n-ar fi suportat ca el
s` descopere cât de proste[te se-ndr`gostise ea.
|n orice caz, va trebui s` \nceap` s` se gândeasc`
la ceea ce are de f`cut. Când fusese \ntrebat` la
recep]ie cât inten]ioneaz` s` r`mân`, spusese c`
\nc` nu [tie, c` planurile ei erau "flexibile".
Inexistente, ar fi fost mai nimerit s` spun`. Unde
avea s` plece de aici?
|nc` mai st`tea \n fotoliul \n care se pr`bu[ise,
cople[it` de gânduri când, aproximativ o or` mai
târziu, auzi o b`taie \n u[`. Deschise cu un zâmbet
politicos, gândindu-se c` era camerista care venise s`
fac` patul, dar zâmbetul \i \nghe]` pe buze v`zându-l
pe Slade, \nc` \mbr`cat \n costumul cu care fusese la
lucru, stând \n prag cu o figur` serioas`.
– Ce-i cu tine aici? Cum... cum m-ai g`sit?
– Telefonista mi-a spus numele hotelului \nainte
de a ne face leg`tura.
Hmm... fusese mai inteligent decât ea.
– De ce-ai venit?
Privirea lui pur [i simplu o \nghe]`.

146
 – M-am gândit s`-]i spun personal c` nu
inten]ionez s` divor]ez de tine ca s` te m`ri]i cu
Bennet, i se adres` el pe un ton agresiv.
Nici ea nu [tia cum de reu[ise s` nu se arate
[ocat`; a[adar, asta credea Slade, c`-l p`r`sise
pentru David. |[i l`s` privirea \n jos, netr`dând
nimic.
– Cine ]i-a cerut s-o faci?
– Vei tr`i cu el \n timp ce e[ti c`s`torit` cu mine?
– Voi face a[a cum cred de cuviin]`.
– Vei pierde Bramcote.
– Nu-mi mai pas`.
V`zu clar cum, auzind-o vorbind astfel de casa
pe care o iubea atât de mult, Slade primi un [oc.
F`r` vreo urm` de agresivitate, vocea lui devenise
lini[tit`, aproape stins`.
– B`rbatul acesta \nseamn` chiar atât de mult
pentru tine?
– Eu... \ncepu ea, apoi constat` c` i-ar fi fost
imposibil s`-l mint`.
Se-ntoarse cu spatele la el, a[teptând cu team`,
din clip` \n clip`, s`-i simt` mâinile prinzându-i
umerii [i \ntorcând-o cu for]a spre el, pentru a afla
tot adev`rul. Nimic din toate acestea nu se
\ntâmpl`, ci auzi u[a \nchizându-se \ncet.
Slade plecase. Gândul c` nu-l va mai vedea
niciodat` o durea \ngrozitor. |ntr-un târziu, se
culc`, dar niciodat` nu se sim]ise mai singur`, mai
p`r`sit`. Credea c` [tie cât de dureros este s` pierzi

147
pe cineva drag, dar durerea pe care o \ncercase
\nainte nu fusese nimic fa]` de ceea ce sim]ea acum.
Epuizat`, reu[i s` doarm` câteva ore [i se trezi
diminea]`, \n fa]a unei zile pustii [i searbede, a[a
cum aveau s` fie toate de acum \ncolo f`r` Slade.
Cobor\ la micul dejun doar ca s`-[i mai omoare
timpul [i tocmai revenise \n camer` când cineva
b`tu la u[`. Camerista tocmai plecase [i Slade
fusese pentru ultima dat` la ea seara trecut`.
Cu atât mai mult, când deschise u[a, r`mase
privind uluit` b`rbatul \mbr`cat sport care st`tea \n
fa]a ei, \n timp ce inima \i b`tea n`valnic. Nu putea
\n]elege de ce Slade venise din nou. {i... ar fi
trebuit s` fie la birou la ora aceasta, de ce era
\mbr`cat sport?
– De ce...
Vocea i se stinse complet când v`zu hot`rârea de
pe chipul lui.
Slade n-o mai a[tept` s`-[i recapete glasul ci,
\mpingând-o u[or \ntr-o parte, intr` [i r`mase
privind-o fix.
– De ce... ai venit?
– Ar`]i pu]in mai odihnit` decât asear`, de[i e[ti
\nc` foarte palid`.
– De ce ai venit, Slade?
– M-a[ fi \ntors asear` dup` ce am fost la Bennet,
dar ar`tai atât de epuizat`, \ncât m-am gândit c` e
mai bine s` te las s` te odihne[ti, decât s` te trezesc
la miezul nop]ii...

148
 – Ai fost la David? Era complet uluit`.
– }i-ai \nchipuit c` nu voi merge? Chiar ]i-ai
putut \nchipui c` a[ l`sa un alt b`rbat s`-mi ia so]ia
f`r` s` fac nimic?
De ce vroia s` par` posesiv, când \n realitate [tia
c` dorin]a lui de a o avea nu va dura mult.
Kimberley renun]` s` mai caute un r`spuns,
cuprins` de o nou` agita]ie: \nsemna c` Slade aflase
c`-l respinsese pe David, prin urmare venise s` afle
motivul pentru care plecase de la el.
– Nu m-am gândit nici o clip` c` vei merge la
David...
– Mi-am dat seama de asta dup` ce am discutat
pu]in cu el. Mi-a spus imediat c` nu inten]iona s` te
mai vad`, pentru c` i-ai spus c` nu-l mai iube[ti; c`
tu, Kimberley Darville, nu \l mai vrei.
|l privi complet neputincioas`. Crezuse c`-[i
salvase mândria l`sându-l cu impresia c` se-ntoarce
la David. Acum \ns`, când Slade [tia adev`rul, ce
justificare mai avea?
– Ai de gând s`-mi spui ce se-ntâmpl`?
– ~``... \ncepu ea, c`utând desperat` o
minciun` de care s` se aga]e, ceva ca s` scape de
privirea aceea insistent` a lui care cerea adev`rul.
– M` ur`[ti atât de mult \ncât preferi s` pierzi
casa atât de drag` ]ie, decât s` stai cu mine?
Kimberley l`s` privirea \n jos, nefericit`. Slade
a[tepta un r`spuns, iar ea... nu putea min]i.
– Nu te ur`sc...

149
 – Atunci?
La asta nu mai putea r`spunde.
– Nu crezi c`-mi datorezi un r`spuns? Fii sincer`
cu mine. Chiar dac` doare, fii sincer`. Este
important pentru mine.
– A trebuit... s` te p`r`sesc.
– De ce, Kim?
|nghi]i cu greu. |[i d`du seama cât \l
nedrept`]ise. Se m`ritase cu el ca s` p`streze casa.
Dar el... ce avantaj avusese? Ce câ[tigase? Nimic.
Se c`s`torise cu ea doar pentru a ajunge la trupul
ei, iar ea i-l refuzase. |i vânduse casa, dar el n-avea
nevoie de ea; ar fi putut foarte bine s-o lase s` se
d`râme. Cu toate acestea, a cump`rat o cas` care
nu-i trebuia [i [i-a dat cuvântul c` va fi \ntotdeauna
a ei.
|i spusese c`-i datora o explica]ie, dar, de fapt, \i
datora mult mai mult. O rugase s` fie sincer` cu el,
chiar dac` va durea. Da, va fi extrem de dureros,
dar o va face, dac` asta dorea de la ea. M`car atât
putea face pentru el.
– Eu... \ncepu ea, dar \[i d`du seama c` nu poate
vorbi atât timp cât o privea [i se-ntoarse cu spatele
la el. L-am iubit pe David. Când... când m-a p`r`sit,
aproape c` am avut o c`dere nervoas`. Din cauza
dragostei ce i-o purtam \nc`... \n prima noapte dup`
ce ne-am c`s`torit... nu am putut.... nu am putut...
Vocea i se stinse. Chiar [i a[a, f`r` s`-l vad` pe
Slade, \i venea \ngrozitor de greu s` vorbeasc`.

150
 – Nu ai putut s` mi te d`ruie[ti, termin` Slade
fraza \n locul ei.
Vocea lui venea de undeva atât de aproape, \ncât
Kimberley [tiu imediat c` degeaba f`cuse câ]iva pa[i,
pentru c` el se apropiase [i st`tea chiar \n spatele ei.
– Da, recunoscu ea, cu vocea r`gu[it` din cauza
emo]iei.
Apoi, sim]i cum mâinile lui \i cuprind umerii,
\ntorcând-o cu fa]a spre el.
– Continu`.
– Nu [tiu ce-i cu mine, dar... când e vorba de
sentimente.... m`.... implic total. Modul \n care am
]inut la Bramcote.
– Dar Bramcote a \ncetat de a mai fi marea ta
dragoste, dup` cum ai spus. {i, dup` cum i-ai spus
lui Bennet, nici el nu mai e. {i atunci...?
– }i-am spus c`... aproape c` am cedat nervos
când David m-a p`r`sit. Abia mai respira, dar
trebuia de data aceasta s` mearg` pân` la cap`t.
Am plecat de la Bramcote pentru c`... pentru c` nu
cred c` voi suporta s` m` p`r`se[ti [i tu.
|ntreaga \nc`pere r`mase cufundat` \ntr-o t`cere
deplin`. |mpietrit de uimire, Slade nu schi]` nici
cel mai mic gest. Aproape c` se auzi cum \nghite,
\ncercând s` scape de nodul din gât, \nainte de a
pune \ntrebarea decisiv`.
– Vrei s` spui c`.... sim]i ceva pentru mine?
Mai curajoas` decât [i-ar fi \nchipuit c` este,
Kimberley ridic` privirea spre el. |[i d`dea seama c`

151
m`rturisirea ei trebuia s` fie complet`, chiar dac`
avea s`-l \ndep`rteze definitiv pe Slade din via]a ei.
Adunându-[i tot curajul de care era \n stare, \l privi
cu ochii \n lacrimi [i m`rturisi simplu:
– Te iubesc, Slade.
Dup` cum acesta \[i \ncord` maxilarul [i o privi,
Kimberley primi confirmarea b`nuielii c` dragostea
ei pentru el era o \ncurc`tur` penibil` la care nu se
gândise niciodat`. Sim]ea c` se sufoc`, dar trebuia
s` spun` pân` la cap`t.
– Te iubesc atât de mult, \ncât nimic altceva nu
mai conteaz`, nici m`car Bramcote. Dar nu pot s`
tr`iesc cu tine... s` [tiu c` nu-mi dore[ti decât
trupul – [i asta pentru scurt timp, pân` când te vei
plictisi de mine. A[a ceva m-ar ucide, Slade.
|[i [terse ochii uzi de lacrimi cu mâna [i \ncerc` s`
râd`. Mi-ai cerut s` fiu sincer`... Nu cred c` pot fi
mai sincer` de atât.
|i sim]i mâinile strângându-i convulsiv umerii
[i-i auzi vocea aproape [optindu-i la ureche:
– Experien]a pe care ai avut-o cu Bennet ]i-a
zdruncinat \ncrederea \n tine pe care ar fi trebuit
s-o ai, ca femeie frumoas` ce e[ti. Nu orice b`rbat e orb la
comoara pe care Bennet nu a apreciat-o decât prea târziu,
de asta po]i fi convins`, gândindu-te nu mai departe decât
la amicul t`u, doctorul.
Din ceea ce-i spunea Slade, \n]elegea c` \nc` o mai
dorea. |n]elegea, [i lacrimile i se rostogoleau pe obraji.

152
 – Nu, Slade, nu face asta. }i-am spus ce simt pentru
tine. Nu ar fi.... corect din partea ta s` m` faci s` \mi
duc la \ndeplinire partea care \mi revine \n urma
contractului nostru acum când [tii ce simt pentru tine.
– Ce contract, scumpa mea?
– {tii bine... Nu m` obliga s` fac dragoste cu
tine. }i-am spus c` nu voi supravie]ui momentului
\n care te vei plictisi de mine.
– Crezi c` m` voi plictisi vreodat` de tine?
– Te rog, te rog! \l opri ea cu un gest. Deja te-ai
plictisit de a[teptare...
– Când s-a \ntâmplat asta? Recunosc c` au fost
momente \n care am desperat...
– Am fost total sincer` cu tine, de[i a fost
dureros. Te rog, din polite]e, fii [i tu la fel de sincer
cu mine. }i-ai dat seama c` [tiu c` ]i-ai petrecut
noaptea \n care nu ai putut veni acas` din cauza
ce]ii, cu o alt` femeie care...
– Care este secretara mea.
– {i care, \ntâmpl`tor, este frumoas`, continu`
ea, f`r` s` cread` nici m`car o clip` c` era chiar
secretara lui.
– Nu exist` nici o lege care s` interzic` s` fii [i
frumos [i capabil, iubito. Cât despre sinceritate...
recunosc c` ]i-a[ fi putut spune \nainte despre
Norma Milton, dar... ei bine, dac` e s` fiu [i eu tot
atât de sincer cum ai fost tu... atunci trebuie s`-]i
spun c`, venind acas` [i v`zând ceea ce mi s-a p`rut
a fi o umbr` de gelozie \n ochii t`i.

153
 – Gelozie! [opti Kimberley, mirat` c` nu
recunoscuse ea \ns`[i sentimentul.
– Iart`-m`, dar am sperat c` poate sim]i pu]in`
gelozie. E adev`rat, am respins total aceast` ipotez`
dup` vizita pe care ]i-am f`cut-o asear`, dar la
momentul acela m-am gândit: "Dumnezeule, Kim e
geloas`, nu-[i d` seama de asta, dar e geloas`". Era
cel mai bun lucru care mi se \ntâmpla dup` mult
timp. M-am gândit c`... Dar, s` revin la noaptea
aceea cu cea]`. Doamna cu care am cinat este
secretara mea – o femeie c`s`torit`, extrem de
devotat` so]ului [i celor doi copii ai ei.
Spunând acestea, Slade mai \ncerc` o dat` s-o
\ntoarc` spre el [i, de data aceasta, Kimberley nu se
mai opuse: vroia s` vad` adev`rul \n ochii lui.
– Ah, iubito, ai plâns...– |mi povesteai despre
secretara ta, \ncerc` ea s` reziste tonului lui de o
infinit` tandre]e care o f`cea s`-[i piard` ra]iunea.
– Norma Milton este o comoar` de secretar`,
extrem de eficient` \n timpul serviciului, dar destul
de dificil` \n afara orelor de program.
– Nu prea corespunde cu ce-am auzit eu...
– Asta, pentru c` am [i eu punctele mele
sensibile, de[i poate nu crezi. St`tea bosumflat` la
mas`, cu gândul la so] [i la copii [i am f`cut tot
posibilul s-o fac s` zâmbeasc`. Abia spre sfâr[itul
mesei am reu[it.
– Acesta trebuie s` fie momentul \n care Doreen v-a
v`zut. Ah, dar a mai spus c` te privea plin` de ardoare.

154
 – Cred c`, mai degrab`, se str`duia s` m` vad`.
Poart` ochelari doar la serviciu, de[i nu vede
aproape deloc f`r` ei. Prietena noastr` Doreen ar fi
trebuit s` mai r`mân` pu]in \n preajm`. Ar fi v`zut
c`, dup` foarte pu]in timp, am condus-o pe Norma
s`-[i ia cheia, dup` care am condus-o la lift.
– Nu a]i petrecut noaptea \mpreun`?
Kimberley nu se putu st`pâni s` nu \ntrebe, de[i
[tia c` nu are nici un drept:
– Pentru c` o rugasem s` lucreze peste orele de
program [i din cauza aceasta nu mai putuse pleca
acas`, am considerat c` este de datoria mea s` m`
asigur c` are o camer` bun` la hotel [i c` nu pierde
cina, având \n vedere aglomera]ia produs` prin
r`mânerea atâtor oameni la Londra pe timpul
nop]ii. De aceea, am \nso]it-o la hotel [i am luat
masa cu ea. Dar, dup` ce mi-am \ndeplinit aceast`
datorie, m-am dus la locuin]a mea. M` \ntrebam
dac` nu cumva o s` m` crezi nebun dac` te sun
doar ca s`-]i aud vocea. Am fost singur \n noaptea
aceea f`r` tine, iubito; \mi doream enorm s` fiu cu
tine \n casa aceea veche \n care ploua.
O cuprinse \n bra]e [i pentru o clip`, Kimberley
\[i rezem` capul de pieptul lui, uitând c` acea
fericire nu putea dura.
– Mul]umesc pentru tot ce mi-ai spus. Acum,
legat de ceea ce ]i-am spus eu...
– C` m` iube[ti?

155
 – Da. Având \n vedere acest lucru, e[ti de acord
s` m` la[i s` plec?
– S` te las s` pleci?
– E[ti de acord s` divor]ezi f`r` s` m` obligi s`...
– Adic`, \mi ceri s` divor]ez de tine f`r` s` facem
dragoste?
– Te rog. Vrei s` pleci acum [i... s` m` ui]i?
– Ah, Kim Kim! {tiu c` ]i s-a spulberat
\ncrederea \n tine, dar ai, te rog, pu]in` \ncredere
\n mine. Prietena ta nu a min]it spunând c` am fost
un libertin. Dar, crede-m` când \]i spun c` am
renun]at de bun`voie la acel stil de via]`, c` nici
m`car nu m-am mai uitat la o alt` femeie din clipa
\n care te-am v`zut. Singura mea dragoste e[ti tu.
A fost suficient s` te z`resc la petrecerea so]ilor
Gilbert; m-am \ndr`gostit imediat de tine.
– Cum? Vroia cu toat` fiin]a ei s`-l cread`, dar
nu putea. Nu e amuzant` gluma asta. Dup` cum \mi
amintesc, erai atât de absorbit de dansul cu cele
mai atr`g`toare femei de acolo, \ncât p`reai s` fi
uitat complet c` f`cuse[i cuno[tin]` cu mine.
– Scumpa mea Kim, sper s` te conving \n curând
cât \nsemni pentru mine, s` te conving de dragostea
mea. Este posibil s` fi dansat cu câteva doamne, nu
mai [tiu foarte bine. Ceea ce-mi amintesc clar este
c`, dup` ce m-ai privit u[or dispre]uitoare, am
\ncercat s` m` port cât se poate de firesc, dar
\ncercam din r`sputeri s` g`sesc o cale de a
str`punge \nveli[ul de ghea]` din jurul t`u.

156
 – Ah, Slade! Cât de mult vreau s` te cred!
– Crede-m`, iubito, [opti el s`rutându-i o
lacrim` din col]ul ochiului. Ei, acum ce mai e? o
\ntreb`, sim]ind-o din nou tensionat`. Vorbe[te,
Kim, nu l`sa s` te macine vreo \ndoial`. |ntre noi
nu vor mai exista secrete de acum \ncolo.
Kimberley [tia c` Slade are dreptate. Dac` vroia
s`-[i recapete \ncrederea \n ea [i \n ceilal]i, atunci
trebuia s` nu mai lase nimic nel`murit.
– Nici nu trecuser` dou` zile de când ne-am
c`s`torit [i ai plecat s`-]i petreci o zi la Londra.
– Nu c`utam acolo ceea ce-mi refuzai tu. Ah, a[
dori atât de mult s` te s`rut, iubito, dar cred c` este
esen]ial s` explic`m mai \ntâi totul. {tiam c` te
iubesc din ziua \n care ne-am c`s`torit. Ceea ce nu
[tiam, pentru c` nu avusesem niciodat` o astfel de
experien]`, era cât de mult te iubesc.
Am descoperit asta \n ziua urm`toare.
– Când am disp`rut?
– Da. Nu mai ra]ionam clar; nu era decât groaza
c` nu te voi mai g`si \n via]`.
|n clipa aceea, Kimberley \ncepu s`-l cread`: nu
putea fi \nc` atât de afectat, atât de obsedat de
amintirea acelor clipe \nfior`toare, dac` nu ar fi
sim]it a[a cum pretindea c` sim]ise.
– Ah, Slade!
– Am sim]it c` \nnebunesc. Mi-am repro[at c` m`
purtasem atât de dur cu tine. M-ai f`cut s` m`
gândesc serios. |n a doua noapte, când te-ai dus la

157
culcare, mi-am dat seama c` nu pot gândi clar
avându-te atât de aproape. A[adar, am hot`rât s`
merg la Londra \n ziua urm`toare, departe de tine.
Temerile mele p`reau ridicole. Dar, când am
descoperit c` iei tranchilizante, [tiind c` nu doreai
aceast` c`s`torie, trebuia s` m` distan]ez de tine ca
s` pot gândi.
– Te-ai \ntors \nc`rcat cu valize.
– M-am gândit c` e mai bine s` te obi[nuie[ti cu
gândul c` voi r`mâne acolo permanent.
– M` bucur c` a fost a[a.
|n acel moment, Slade nu se mai putu st`pâni.
Cu un geam`t de dorin]`, o strânse \n bra]e,
ap`sându-[i buzele peste ale ei, \n timp ce
Kimberley, r`spunzându-i cu aceea[i pasiune, se
l`s` \nv`luit` de dragostea lui.
– Iubito!
– Ah, Slade, te iubesc atât de mult!
– Nici nu [tii ce chin am tr`it din cauza ta.
Te doream atât de mult, \ncât, atunci când am venit
a doua oar` de la Londra...
– Chiar! De ce te-ai dus acolo?
A[ezându-se cu ea \n bra]e, Slade \i desf`cu
p`rul [i, atât de absorbit de mângâieri [i s`ruturi,
abia \ntr-un târziu \[i aminti c` l`sase \ntrebarea ei
f`r` r`spuns.
– A doua mea c`l`torie la Londra a fost pur [i
simplu pentru c` \ncercam s` te fac s` m` vezi ca pe
un so]. Am \n]eles c` nu-]i pl`cea ideea ca eu s` am

158
rela]ii extraconjugale, a[a c` m-am gândit c` merit`
s` for]ez pu]in nota.
– Am crezut atunci c` deja avusese[i o aventur`.
– Nu a mai existat nici o alt` femeie \n via]a mea
\n afar` de tine, de când te-am \ntâlnit. Cum ar fi fost
posibil, din moment ce-mi umpli sufletul [i
gândurile. Mi-am dat seama \ns` c-ar fi fost o prostie
din partea mea s` precipit lucrurile [i c` lucrul cel
mai \n]elept este s` \]i \ng`dui timpul de care ai
nevoie.
– Ai fost atât de r`bd`tor cu mine!
|n sfâr[it, Kimberley \l putea privi cu ochii
str`lucind de dragostea pe care nu mai trebuia s`
[i-o ascund`.
– Dac` mai continui s` m` prive[ti a[a, iubito,
vei afla cât de ner`bd`tor poate fi un b`rbat când
este vorba de femeia inimii lui. O trase mai aproape
de el, acoperind-o cu s`rut`ri. Chiar trebuie s` ne
\ntoarcem la Bramcote?
– N-am v`zut cum arat` locuin]a ta de aici.
Este foarte departe?
– Cam la cincisprezece minute... Presupun \ns`
c` putem ajunge \n zece. S` mergem, Kim, e timpul!

Sfâr[it!

159