Dokumen - Tips - Tu Esti Norocul Meu

MARGARET SUMMERTON
Tu e[ti
norocul meu
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ILEANA DINU
ALCRIS

Capitolul 1
– Este chiar aceasta, zise Marcia zâmbind, luând o

scrisoare din teancul de pe biroul lui Raff. Se nume[te Poppy
Piper [i este preg`tit` s` fac` orice. Oricum, \l va amuza pe
Noel.
– Doamne fere[te! r`spunse fratele ei, luând scrisoarea
urm`toare.
R`mân la asta, mi se pare credibil`. O cheam`
Gwendoline de Vere.
– Eu m-am decis la Judith Ware, zise Raff, mai amuzat
decât ceilal]i doi.
– De ce ? \ntreb` Marcia cu interes. Raff fusese \mpotriva
acestei idei de la \nceput.
– Are un scris lizibil, corect gramatical, [i are o vârst`
tocmai bun`, replic` el, iar sora lui f`cu o grimas`.

6 MARGARET SUMMERTON
– Probabil este un automat eficient care va face ordine pe

aici, ne va spune tuturor ce avem de f`cut [i nu [tiu dac`-]i va
conveni.
– Am crezut c` ne intereseaz` \n primul rând eficien]a,
replic` el cu blânde]e. O secretar` care nu [tie ce are de f`cut
nu ne-ar fi de mare folos.
– Bine, dragul meu, dar tu o vei putea ajuta, zise Marcia
ridicându-se \n picioare [i \ntinzându-se ca o pisic` lene[`.
Raff o urm`rea atent. Avea frumuse]ea tradi]ional` [i multe
altele \n plus, dar...
Fusese ideea lui Noel s` transforme castelul Slyne,
c`minul elegant dar decadent al lui Raff, aflat \n vestul
Irlandei \ntr-o cas` de oaspe]i care s` aduc` ni[te venituri, dar
el suspecta c` Marcia cu neobi[nuita ei putere de p`trundere,
odat` ce fratele ei devenise director [i ea \[i oferise serviciile,
va \ncerca s` conceap` propriile-i planuri de dezvoltare [i el
nu putuse s-o refuze. C`ci era foarte greu s-o refuzi pe Marcia
o dat` ce \ncepea ceva.
{i lucrase admirabil. Raff observase desigur, c` fra]ii
Maules prin farmecul lor atr`geau to]i clien]ii. Chiar dac`
oficial el era proprietar [tia c` felul lui de a fi nu are c`ldura
necesar` pentru ideea de mo[ier englez, [i nici nu-i p`sa prea
mult de ce vor crede oaspe]ii sì despre el.
Nu-i pl`cea casa plin` de oaspe]i care s` joace c`r]i toat`
ziua, s` lase mucuri de ]ig`ri [i pete de cocteil pe mobil`, dar

TU E{TI NOROCUL MEU 7
presupuse c` era mai bine decât s` fie hotelul gol. Era ultimul
din marea familie O'Rafferty de la Slyne, familie aflat` acolo
\nc` de pe timpul lui Cromwell, iar el, pe lâng` c` era ultimul
descendent, nu avea so]ie, nici mo[tenitori, care s`-i duc`
numele mai departe.
– Ar`]i de departe ca un feudal, st`pânul castelului,
observ` Marcia.
– Care, probabil se \ntreab` din ce bani va pl`ti barul
hotelului, adùg` fratele ei râzând.
– Un bar la Slyne, pufni Raff, iar Noel se a[ez` mai bine \n
scaun.
– Nu fi \nvechit, b`trâne. S` fim serio[i, asta ne cere
clientela american`, barul.
– Scuze, zise Raff, dac` tot mi-am comercializat singura
proprietate, nu-mi pot permite s` fiu [i ]âfnos, observ` el.
– To]i irlandezii sunt ]âfno[i, r`spunse Noel, dar nu-]i face
probleme. Oaspe]ii se a[teapt` la o atitudine de mare senior,
care s` dea culoare cadrului. Se mai a[teapt` desigur, [i la
proverbiala c`ldur` na]ional` [i la spiritul proverbial, dar de
asta m` ocup eu.
Marcia nu mai adùg` nimic, ci r`mase privindu-l pe Raff
printre gene, \ntrebându-se ce o provoca la acest b`rbat. Era
slab [i \nalt ca [i fratele ei, dar nu avea elegan]a lui Noel; sau
poate asta \n sine era o atrac]ie. Avea ceva dur \n tr`s`turile
bine conturate, dar de o frumuse]e aparte. Era u[or grizonant

[i asta la numai treizeci de ani. Ochii lui reci o scrutar` o

secund`.
– La ce te gânde[ti, Marcia? o \ntreb` el. Nu crezi c-am
f`cut o alegere bun`? Pare s` aib` toate calit`]ie necesare unei
secretare. Secretar`? Gândurile ei fuseser` atât de departe de
acest subiect care-i adusese \mpreun` \n aceast` dup`-amiaz`
de februarie, \n biroul lui Raff, \ncât fu pu]in descump`nit`.
– O, da, ai ales-o pe Judith, care scrie lizibil [i [tie [i ceva
stenodactilografie. Ce vei face? O angajezi pe o perioad` de
verificare?
– Cred c` da.
– Cu toate astea, nu pari prea entuziasmat. Tu ai avut
ideea de a da acel anun] la ziar.
– A[a este. Dac` o angajez pe aceast` miss Judith Ware, te
degrevez de o parte din lucr`ri.
– Slav` Domnului! exclam` Marcia. Eu bat la ma[in` cu un
singur deget [i oricum, nu cred c` am calit`]ile unei secretare.
Cu toate acestea, nu pot spune c` nu-mi doresc s` fi ales o
alta; pe Poppy Piper, de pild`. Noel se va plictisi teribil cu cea
aleas` de tine.
– Asta r`mâne de v`zut; oricum, vreau s`-]i reamintesc c`
nu o angajez pentru ca Noel s` nu se plictiseasc`.
"Drag` miss Ware" \ncepu Marcia." Ca r`spuns la

scrisoarea dumitale din 10 aprilie....

***
|n zilele care urmar`, Raff se apuc` [i mai serios de munc`,

regretând deja c-o angajase pe miss Judith Ware. Clien]ii care
soseau la Slyne pl`teau destul de consistent pentru
privilegiile care li se ofereau. Atunci când Raff se sim]ea c`lcat
pe nervi de prezen]a lor, \[i amintea c`-i aduceau beneficii
importante; refacerea lambriului din saloane, instala]ii
sanitare noi, angajarea muncitorilor care s` se ocupe de
parcul castelului. Locul era o ruin` acum, fiind l`sat mult
timp \n paragin`. |ntorcându-se din frevcentele sale verific`ri,
el se oprea adesea ca s` priveasc` acel castel impun`tor,
paji[tile, [i considera clien]ii ca pe ni[te persoane trec`toare,
oricum deranjante, dar f`r` a c`ror prezen]` p`strarea
castelului Slyne ar fi imposibil`. Iubea din toat` inima acest
castel, iubea p`mântul pe care se afla [i pentru asta suporta
orice, chiar [i disconfortul pe care-l creau vizitatorii.
Uneori, se gândea la Kathy, amintindu-[i tinere]ea [i
voio[ia ei , dragostea ei de via]`, râsul ei cristalin, sau chiar
lacrimile pe care le-ar fi v`rsat dac` ar fi v`zut c` acum
existau strìni \n castelul visurilor ei. Apoi, Raff \[i ridica
privirea spre Slieve Rury, acel pisc acoperit mereu de nori.

– Ai vreun gând anume? \l \ntrerupea Marcia de obicei, sau

ai ochi doar pentru solul roditor al str`mo[ilor tì?
R`spunsul lui era evaziv de obicei, dar Marcia [tia c`
odinioar` existase Kathy, care-i readucea gândurile la
lucrurile obi[nuite ale vie]ii, c` acum Slyne devenise o barier`
de protec]ie \ntre el [i restul lumii.
Marcia avu oricum probleme ca s` conving` restul
personalului c` noua secretar` pe care o angajaser` va aduce
beneficii castelului Slyne.
Personalul permanent consta acum din Mary Kate,
buc`t`reasa care \n tinere]e fusese d`daca lui Raff, Timsy,
ordonan]a care f`cea cizmele invita]ilor, sau chiar mai multe
[i tân`ra Rosie Boyle, adus` de la ferm`.
– Ce s` fac` o secretar`, miss Maule? \ntreb` Mary Kate,
care nu fu prea impresionat` când i se r`spunse c` Marcia
avea alte sarcini.
– Diverse, r`spunse Marcia. S` bat` la ma[in`, s` ]in`
registrele...
– M` gândeam s`-i d`m Oak Room, acolo instala]ia
sanitar` este relativ bun` [i asta \nseamn` c` o vom scuti de a
-[i \nc`lzi singur` apa, interveni Noel.
– Poate s` stea [i \ntr-o camer` cu mai pu]ine preten]ii, iar
dac` vrea ap` cald` se poate duce s`-[i aduc` singur`,
bomb`ni buc`t`reasa.
– Este doar ap` rece.

– Dac` vrea ap` cald`, se poate duce la Timsy s` ia din

cazanul care st` permanent pe foc.
– Observ c` o consideri un fel de servitoare, Mary Kate,
remarc` Marcia. Apoi se \ntoarse spre Raff: te duci s-o iei de
la gar`?
El se \ncrunt`.
– Nu, cred c` te vei duce tu. Eu voi avea o zi plin`. {i, de
fapt, n-am nevoie chiar acum de serviciile unei secretare.
– Dar vei avea când \ncepe sezonul [i vor ap`rea acei
americani boga]i, spuse Marcia u[or amuzat`. Dar cine [tie,
poate nici nu va r`mâne aici. Mary Kate i-a dat o camer` cam
umed` [i f`r` ap` cald`.
– |ncepe s`-mi par` rù deja pentru aceast` biat` miss
Ware, interveni Noel. Cum s-o recunosc la gar`, dac` m` duc
eu s-o iau?
– O vei recunoa[te foarte u[or, zise sora lui. Nu prea
coboar` lume \n gara asta de obicei. O vei recunoa[te pentru
c` este o englezoaic` \nalt`, greoaie, cu picioare mari [i p`rul
strâns la spate \ntr-un coc.
Probabil are [i ochelari. Oricum, n-o invidiez pe biata fat`
c` va trebui s` lucreze cu Raff când are una din indispozi]iile
sale.
Noel nu se gr`bi s` plece spre gar`. {i el era adesea
plicitisit, ca [i Marcia de altfel, mai ales \ntre sezoane, când
erau foarte pu]ini oaspe]i.

Se gândi oricum dup` ce porni spre gar` c` va verifica dac`

aceast` nou` secretar` era o tân`r` inteligent`; dac` va mai
a[tepta pe peron când va ajunge el la gar`, \n loc s` se duc`
a[a cum ar face orice englezoaic` s` bea o cea[c` de ceai
undeva.
Peronul g`rii era gol. Nu era zi de pia]`, a[a c` nu
existaser` probabil nou-veni]i. Noel se plimb` pe lâng` biroul
[efului g`rii unde presupuse c` s-ar putea aciua acea creatur`
de secretar`. {i chiar a[a era. Ea se afla deja la masa [efului
g`rii, bând dintr-un pahar cu whisky. |n jurul ei se aflau
b`trânul Mick, \ngrijitorul g`rii, [i Patsy Keller, hamalul.
– Ei bine, se pare c` ave]i o mic` petrecere aici; m` pot
al`tura?
– Sigur c` da, \l invit` Mick. Ai venit târziu, dar [i trenul a
avut \ntârziere. Nu trebuia s` la[i o tân`r` s` te a[tepte, mai
ales dup` ce-a traversat Irish Sea [i nu se simte prea bine.
}i-a fost rù, miss? o \ntreb`.
– Nu, r`spunse fata. Dar mi-a fost foarte frig.
Noel o privi ; era tân`r`, nu p`rea s` aib` cei dou`zeci [i
[apte de ani, avea un chip ingenuu, era u[or pistruiat`, cu
p`rul ro[u, natural.
– Sunte]i cumva miss Judith Ware? o \ntreb` cu o polite]e
mali]ioas`.
– Da, sunt Judy, r`spunse ea. Dumneavoastr` sunte]i
domnul O'Rafferty?

El o privi lung, observându-i ochii mari, verzi, gura cu

buze generoase, frumos conturate.
– Nu sunt O'Rafferty, r`spunse el, \ntrebându-se ce
impresie \i va face aceast` tân`r` Marciei. Sunt Noel Maule,
directorul hotelului. Mergem, sau mai vrei s` te odihne[ti
pu]in? Ea \l privi pe [eful g`rii.
– Este adev`rat?
– Sigur c` da, r`spunse omul. Doar nu te a[teptai s` fii
\ntâmpinat` la gar` chiar de domnul O'Rafferty?
– Nu, sigur c` nu, r`spunse ea privind \n jur cam nesigur`.
Apoi \i mai arunc` o privire lui Noel. N-ar fi mai bine s`
mergem, domnule Maule? spuse ea.
– Desigur, r`spunse Noel. Vei fi surprins` de ce vei g`si la
Slyne, adùg` el, \ntrebându-se la ce surprize s-ar putea
a[tepta din partea acestei fete.
– De ce?
– Ei bine, scrisoarea ta nu d`dea prea multe indicii despre
felul cum e[ti \n realitate. Cam câ]i ani ai?
– Dou`zeci. Este prima mea slujb` [i am considerat c` a[
avea mai multe [anse, dac` afirm c` sunt mai mare cu [apte
ani.
– Dou`zeci [i [apte de ani! N-ai exagerat un pic?
– {apte este num`rul meu norocos, l-am adùgat la vârsta
mea real`, adùg` fata. Dar ce importan]` are vârsta unei
secretare?

– Nu prea conteaz`, dac` este eficient`. E[ti o secretar`

eficient`, miss Ware?
– Foarte. Aveam cea mai mare vitez` la dactilografiere.
Noel o mai privi odat`, ca s` nu piard` nici un aspect al
frumuse]ii ei. Fata privea mereu pe geam, de parc` voia s` se
bucure de tot ce vedea. Numai când ajunse la Slyne
entuziasmul \i pieri.
– Am crezut c` este un castel adev`rat, cu pod care se
ridic` [i tot restul...
– |n Irlanda, fiecare mo[ie se autointituleaz` castel, \i
r`spunse Noel. Dar Slyne este un loc special.
Fata \i studie chipul atr`g`tor cu oarecare curiozitate.
P`rea mult prea frumos s` fie adev`rat. P`rea o stea de
cinema, cu p`rul lui negru, cârlion]at.
– E[ti afemeiat, domnule Maule? \l \ntreb` ea cu mult`
seriozitate.
El ridic` din sprâncene [i-i r`spunse indulgent:
– Ce experien]` ai cu b`rba]ii afemeia]i, miss Ware?
– Nu sunt chiar o nevinovat`, r`spunse ea calm. Tinerele
care circul` prin Londra singure au destule ocazii s` se
confrunte cu aceast` specie.
– Nu [tiu ce se va face domnul O'Rafferty cu tine.
– De ce? Este un afemeiat?
– O, nu, nici vorb`! Din acest punct de vedere e[ti \n
deplin` siguran]`.

El nu sesizeaz` diferen]a dintre secretar` [i ma[ina ei de

scris.
– Oh! Nu pare prea interesant.
Noel zâmbi, \ntrebându-se de ce sim]ea aceast` atrac]ie
neobi[nuit` fa]` de tân`ra cu p`rul ro[u, atât de neinhibat`.
Când ajunser` la castel, Noel care nu-i f`cuse nicio
impresie fetei, observ` c` asupra Marciei aceasta avu cu totul
alt efect. Noel observ` amuzat timiditatea care o cuprinse
imediat pe fat` când se confrunt` cu gra]ia [i experien]a
Marciei.
Marcia \i oferi un exemplu de ospitalitate, f`când-o pe
Judy s` se simt` imediat \n largul ei.
– Nu este o companioan` bun`, remarc` Marcia, dup` ce
o conduse pe Judy spre camera ei.
– S` nu-]i \nchipui c` nu este vorb`rea]`, o opri fratele ei.
Abia am reu[it s` r`spund la \ntreb`rile ei pe drum. Cred c`
s-a sim]it complexat` de tine, draga mea, \i spuse Noel.
– Adev`rat? Poate c` era obosit` de pe drum, biata de ea.
Nu [tiu dac` Raff o va angaja.
– De ce nu?
– Pì nu cred c` este ceea ce a[tepta el. Este prea tân`r` [i
are p`rul ro[u.
El ridic` din sprâncene.
– P`rul ro[u nu este un handicap, draga mea. Iar ea mi-a
promis eficien]`.

– Iar eu, dragul meu frate, cred c`-]i cam place aceast`
domni[oar`, râse Marcia. Nu [tiu dac` [i lui Raff... Are treizeci
[i [ase de ani de acum [i nu-i plac ingenuele. Oricum, el a
ie[it din adolescen]`.
– Cine a ie[it din adolescen]`? \ntreb` Raff din cadrul u[ii.
– Tu, despre tine vorbim. De fapt, vorbeam despre
secretara ta, nu este deloc ce a[teptam, prea tân`r` [i cam
imatur`.
Raff se \ncrunt`.
– Dou`zeci [i [apte de ani \nseamn` maturitate, zise el.
– De fapt, are doar dou`zeci [i este la prima slujb`.
– Dumnezeule, aici nu este o gr`dini]`! Ar fi mai bine s`
sc`p`m de ea.
– Nu f`r` un interviu, dragul meu. A, iat-o. Fii tolerant,
totu[i!
Judith ap`ru pe scar`, f`când pauze destul de dese.
Marcia ridic` privirea intrigat`. Fata se schimbase \ntr-o
rochie \nchis` la culoare care o f`cea s` par` foarte zvelt`, iar
p`rul ro[u [i-l piept`nase spre spate.
– Vino, miss Ware, zise Marcia cu blânde]e. Acesta este
domnul Rafferty, pentru care vei lucra.
Marcia urm`ri nu f`r` curiozitate \ntâlnirea celor doi [i
sim]i oarecare simpatie pentru Judy, pentru c` Raff nu veni
spre ea s`-i \ntind` mâna, ci r`mase \n fa]a [emineului, cu
mâinile \n buzunare, studiind-o.

-Domnule Rafferty, zise Judy, \ntinzându-i mâna.

Chipul lui p`ru impasibil, dar ea avu impresia c` este
privit` cu oarecare ostilitate. De[i el lu` mâna \ntins` [i
murmur` o formul` de bun– venit nu d`du semne c` ar
agreea prezen]a ei.
Judy clipi de câteva ori, ne[tiind ce s` fac`, observându-i
privirea rece [i deta[at`. Ochii cenu[ii, dar f`r` pic de
c`ldur`...
– Ai p`rul ro[u? zise Raff ceea ce sun` ca o acuza]ie.
Judy ro[i u[or; p`rul fusese \ntotdeuna o problem` pentru
ea \nc` din copil`rie, când fusese gratulat` cu porecle gen"
morcov " sau ginger" dar i se p`ru o lips` de polite]e c`
domnul Rafferty o coment` atât de direct \n fa]a strìnilor.
– Dup` cum ve]i constata, culoarea p`rului nu-mi
afecteaz` eficien]a, domnule Rafferty, \i spuse ea [i observ` c`
reu[ise s`-i aduc` zâmbetul pe buze.
– Bine zis! exclam` Noel, iar Marcia se ridic` [i porni cu
mersul ei gra]ios ca de pisic` spre hol.
– Nu prea o faci pe miss Ware s` se simt` bine aici, dragul
meu, remarc` ea. M` duc s` fac un ceai. Mary Kate cred c-a
uitat de noi. Ia loc, miss Ware, [i nu pune la inim` felul de a
fi al lui Raff. De fapt, ar fi bine s`-]i pui servitorii la punct.
Timsy nici m`car n-a avut gra]ia s` se ofere s` aduc` ceaiul.
– Probabil nu era \mbr`cat pentru musafiri, replic` Raff cu
chipul lui imperturbabil. Timsy este un om cu bun-sim].

– Este lene[ [i cred c`-i cam place s` bea, \l contrazise

Marcia. Toate femeile de la buc`t`rie au plecat deja?
– Nu [tiu, nu le-am verificat, r`spunse Raff, observând c`
secretara \l cerceta intrigat`.
– Probabil \]i \nchipui c` acest castel este foarte prost
administrat, miss, observ` el. Dar sunt sigur c` vizitatorii
no[tri au fost servi]i.
– Aici? \ntreb` Judy cu interes, f`când un semn cu capul
spre u[ile \nchise de unde r`zb`teau glasuri.
– Da, acolo, r`spunse Raff. Acum sunt pu]ini oaspe]i, dar
dup` câteva zile, dup` ce mi-a spus domnul Maule, vor veni
americani boga]i, industria[i din Midlands, scriitori [i stele de
cinema. Cu toate acestea, m` \ndoiesc c` este atât de bine
s`-]i pui casa la dispozi]ia unor strìni, care pot constitui un
motiv permanent de iritare.
– Raff, interveni Marcia, s` n-o facem pe miss Ware s`
regrete c`l`toria lung` pe care a f`cut-o pân` aici.
– |mi pare rù, zise Raff. Tocmai am primit observa]ii pe
care \n mod normal ar trebui s` le primeasc` altcineva, apa nu
este destul de cald`, paturile n-au fost corect f`cute. Ar fi mai
bine s` m` \nso]e[ti \n birou, miss Ware ,s`-mi r`spunzi la
câteva \ntreb`ri.
Judy se ridic` ascult`toare, dar nu se sfii s` spun`:
– Am r`spuns la toate \ntreb`rile \n scris, domnule.
Raff o privi cu duritate.

– Mi-ai spus o minciun` [i poate mai sunt [i altele, replic`

el cu duritate, iar ea \l urm` supus` spre birou.
– Biata fat`! oft` Marcia. Raff este hot`rât s` n-o angajeze,
dup` cum v`d.
– Mi se pare c` seam`n` cu Kathy, observ` fratele ei.
– Prostii! zise Marcia cu oarecare vehemen]`. Kathy era
blând`, frumoas`, adorabil`, cu acei ochi de pisic`. Fata asta
este prea slab` [i iute. Nu cred c-ar rezista prea mult f`r` s`-i
spun` lui Raff ce gânde[te.
Judy \ncepuse s` ajung` cam la aceea[i concluzie,
privindu-[i posibilul angajator peste birou. Acesta se a[ezase,
f`r` ca ei s`-i ofere un scaun, iar ea r`m`sese \n picioare
anticipând nervoas` ce va urma.
– De ce ai min]it \n privin]a vârstei? o \ntreb` el f`r` alt`
introducere, iar ea \i r`spunse a[a cum \i r`spunsese [i lui
Noel:
– {apte este cifra mea norocoas`, am adùgat-o la vârsta
mea real`.
– A[adar, ai dou`zeci de ani. Ce alte neadev`ruri mai sunt
\n aceast` scrisoare?
– Nici unul, a[a cred.
– Dar nu ]i s-a p`rut firesc s` men]ionezi c` este prima ta
slujb`?
– N-am fost \ntrebat`. Mi s-au cerut referin]e de la colegiu
[i acelea sunt foarte bune.

– Posibil, dar nu ai experien]`.

– Nici \n privin]a asta n-am fost \ntrebat`. {i de fapt, pot
\nv`]a tot ce trebuie imediat.
– Adev`rat? Ei bine, s` vedem cu ce vitez` o vei face.
Ma[ina de scris este acolo.
Când Judy \i \ntinse scrisoarea dactilografiat`, el admise c`
nu era chiar rù.
– P`cat, ai fi putut fi de folos.
– Ce vre]i s` spune]i prin acest p`cat?
– Vei primi o sum` cu care te vei putea \ntoarce de unde
ai venit; m` tem c` nu e[ti potrivit` pentru Slyne.
– Dar de ce? A]i spus c` sunt bun` la dactilografie. {i de
fapt, am dreptul s` cer s` mi se spun` unde am gre[it! Judy
sim]i c` va izbucni \n lacrimi. De ce v` displac atât de tare,
domnule O'Rafferty? continu` ea pe un ton mai calm.
– Cum mi-ai putea displace f`r` s` te cunosc, miss Ware?
replic` el evaziv.
– Poate s` v` displac` cineva de la prima vedere? Nici
dumneavoastr` nu mi-a]i f`cut o impresie prea bun`, dac` tot
vine vorba, adùg` ea f`r` s` se mai gândeasc`.
– |mi imaginez c` nu, admise el. Dar n-am nimic personal
cu tine, draga mea.
Judy era obosit` [i dezam`git`, [i dintr-o dat` se \nfurie.
Ce drept avea acest individ s` i se adreseze astfe?
– Ba cred c` da! izbucni ea. Nu v-a pl`cut culoarea p`rului

meu, este adev`rat c` nici mie nu-mi place, dar ce s` fac, s`-l
vopsesc negru? Dar asta nu este un motiv ca s` respingi pe
cineva.
– Presupun c` nu. Pari \ns` a avea un temperament pe
m`sura culorii p`rului. |]i voi scrie o scrisoare de
recomandare pentru a te ajuta s` ob]ii o slujb`, bine?
– Cum m` pute]i recomanda f`r` s` fi v`zut dac` sunt
corespunz`toare? protest` ea, moment \n care Raff observ` c`
fata era obosit` [i lupta cu lacrimile.
– Chiar ai vrut s` lucrezi aici? o \ntreb`.
– Da, sigur c-am vrut. Voiam atât de mult s` v`d Irlanda!
El zâmbi, apoi o \ntreb` cu o curiozitate pe care n-ar fi
vrut s-o manifeste fa]` de ea:
– Ce vei face la \ntoarcerea \n Anglia? Adic`, unde locuie[ti
cu familia ta?
Ea l`s` ochii \n jos, nevrând s`-i satisfac` o curiozitate
trec`toare.
– N-am familie, spuse. Am trìt \ntr-o cas` de copii.
– B`nuiesc c` nu te-ai sim]it niciodat` acas` acolo.
– Cum s-o fi f`cut? r`spunse ea [i privirea ei str`b`tu cu
nostalgie castelul \n care se afla, pe care-l putea numi casa lui.
– |n acest caz, avem o problem` comun`, zise el f`r` urm`
de ironie de data asta.
Nici mie nu-mi place s`-mi v`d casa transformat` \ntr-un
hotel.

– Este oricum mai bine decât s` trìe[ti \n casa altuia,

replic` ea cu blânde]e, iar el se ridic` brusc \n picioare.
– Poate, zise scurt. Ei bine, miss Ware, po]i r`mâne aici o
s`pt`mân`, ca invitata mea, desigur. Consider c` asta ar fi o
mic` recompens` pentru drumul f`cut pân` aici. Ce spui?
Judy se ridicase [i ea. B`rbatul din fa]a ei \i oferea ca un
angajator obi[nuit o s`pt`mân` de vacan]` \n schimbul
respingerii f`r` temei, dar cu toate acestea o dezam`gise.
– Mul]umesc, domnule Rafferty, mi-ar pl`cea s` stau aici o
s`pt`mân`, pentru c` oricum nu mai am camera de la c`min,
dar nu \n aceste condi]ii. A[ prefera s` fac munca de secretar`,
pân` vei g`si pe cineva potrivit. El o privi cu oarecare
curiozitate, observându-i chipul, care, la dou`zeci de ani n-ar
fi trebuit s` fie marcat de suferin]`. Probabil nu era con[tient`
c` \n ochi i se putea citi repro[ul.
– E[ti un amestec ciudat, miss Ware, \i spuse sec. Dac` ai
fi avut dou`zeci [i [apte de ani cum ai spus, dac` ai fi fost
\nalt` [i costeliv`, cu coc, poate lucrurile ar fi stat altfel.
– A[adar, pot r`mâne o s`pt`mân`, a[a cum am spus \n
condi]iile mele? \l \ntreb` ezitând.
– Presupun c` da, r`spunse el privind-o oarecum iritat.
De[i nu cred c` voi g`si s`-]i aduc ceva potrivit de f`cut.
– {i atunci, de ce a]i anun]at postul de secretar`? \i
r`spunse ea cu o logic` rezonabil`, dar el p`ru obosit de
interviu [i se \ndrept` spre u[`.

– A fost ideea Marciei, replic` vag. Nu poate face fa]` la

volumul mare de acte, a[a sus]ine [i dactilografiaz` cu un
singur deget. Eu... la fel. Probabil c` nu sunt menit s` conduc
un astfel de loc, miss Ware.
El ie[i din \nc`pere, l`sând-o nedumerit`. Acoperi ma[ina
de scris, aranj` hârtiile pe birou [i stinse luminile.
Scutur` din cap de câteva ori pentru a-[i \ndep`rta o [uvi]`
rebel`. Mâine [i \n zilele care vor urma, va \ncerca s`-[i
\ntip`reasc` \n memorie tot ce va putea despre aceste locuri
[i va duce cu ea \napoi, \n Anglia, aceste amintiri \ntr-un
c`min la fel de neprimitor, la o munc` de rutin` \ntr-un birou
oarecare. Era, a[a cum spusese tat`l ei, nepotrivit` pentru
via]a la ora[.

Capitolul 2
Se trezi a doua zi cu Marcia la capul ei; \i adusese o tav` cu

ceai. Se ridic` \ncurcat` din somnul ei profund datorat epuiz`rii,
sim]indu-se stânjenit` din pricina acelei elegante Marcia.
– Te rog, miss Maule, nu sunt obi[nuit` cu astfel de
tratamente, protest` ea ru[inat`, dar Marcia a[ez` tava pe
noptier` cu un zâmbet \ncurajator [i se a[ez` pe marginea
patului.
– Este prima ta zi aici; n-a[ fi facut asta pentru servitori,
desigur. Ne confrunt`m cu o lips` acut` de personal,
continu` Marcia. Când va \ncepe sezonul, va trebui s` facem
angaj`ri.
Judy \ntinse mâna spre cana cu ceai. Argint`ria cu patin`,
feliile sub]iri de pâine pr`jit` [i untul o f`cur` s` se simt`
important` [i r`sf`]at`, dar spuse cu regret:

– Domnul Rafferty consider` c` nu sunt potrivit` pentru

slujb`.
– Prostii! replic` Marcia. Raff era prost dispus. P`cat c` ai
p`rul ro[u.
– De ce? Cine -[i alege secretara dup` culoarea p`rului?
-Raff are ideile lui... [tii, cândva a existat aici o fat` cu care
voia s` se c`s`toreasc`.
– Avea p`rul ro[u?
– Cred c` da, eu n-am v`zut-o.
– Dac` este atât de sensibil la problema asta, ar fi trebuit
s` men]ioneze \n anun] c` nu sunt acceptate concurentele cu
p`rul ro[u. De ce nu s-a c`s`torit cu ea?
– Fata a murit.
– O, zise Judy, \mi pare rù.
– De ce ]i-ar p`rea? Raff a fost destul de dur cu tine asear`.
De unde era s` [tii c` a asociat culoarea p`rului tù cu ceva
nefericit?
– {i \nc` \i mai pas`? \ntreb` Judy.
– Nu [tiu, r`spunse Marcia, cam f`r` chef. Ceea ce s-a
\ntâmplat a avut loc cu câ]iva ani \n urm`. Uite ce este, draga
mea; a[ vrea s` r`mâi. Eu [i fratele meu vrem s` punem locul
acesta pe picioare, [i avem nevoie de ajutor. Pari o tân`r`
necomplicat`, dr`gu]`, [i cred c` slujba asta ]i se potrive[te.
Fratele meu te place foarte mult.
Marcia realiz` imediat c` folosise o abordare gre[it`.

Judy \i r`spunse politicos:

– Domnul O'Rafferty mi-a spus foarte clar c` nu m`
accept` [i cred c` el are ultimul cuvânt.
– Sigur c` da, spuse Marcia cu gra]ie.
Miss Judy Ware nu se l`sa \n[elat` de micile ei
complimente. Se \ntreb` dac` nu cumva fratele ei Noel o
curtase pe fat` [i fusese respins, [i-i zâmbi lui Judy care, \nc`
\n pat, \ncepuse s` m`nânce pâine cu unt [i s`-[i bea ceaiul.
Cei doi b`rba]i nici nu [tiau ce potrivit` era aceast` fat`
pentru ceea ce urma s` fac`! Era prea lipsit` de experien]`
pentru a ridica preten]ii [i prea dornic` s` se remarce ca s`
refuze acele o mie [i una de sarcini pe care i le rezervase ea.
– Sper c` r`mâi aici, Judy? Nu te superi c`-]i spun astfel,
dar simt c` ne-am putea \n]elege bine.
– Miss Maule, v` mul]umesc foarte mult. Sigur c-a[ dori s`
r`mân, dar domnul O'Rafferty...
– Las`-l pe domnul Rafferty, o s` rezolv eu cu el, r`spunse
ea cu un zâmbet plin de sub\n]eles. Chiar dac` este [eful,
poate fi convins c` nu ia cele mai bune decizii.
Judy se ridic` fericit` din pat se \mbr`c` \n vitez` [i
coborâr` amândou`, con[tiente de privirile pe care oaspe]ii
castelului le aruncau.
Noel care le v`zu venind spre el se ridic` [i le invit` la
mas`, nu f`r` a-i arunca o privire plin` de admira]ie lui Judy.
Fata nu ezit` s` mai serveasc` o dat` micul dejun.

– Cerule! exclam` Marcia. Cum po]i mânca atât?

– Simplu. |mi este foame, r`spunse Judy. {i mai ales
pentru c` la c`minul unde am stat nu ne d`deau mâncare ca
asta.
– Unde este Raff? \ntreb` Marcia, ca s` schimbe subiectul.
– A plecat la Casey, ca s` mai aduc` provizii. S-a mai
anun]at un cuplu \n seara asta, iar Knockferry nu livreaz`
pân` mâine.
– Uitasem. Vorbe[ti despre perechea \n luna de miere, nu?
O, am uitat s` verific dac` Mary Jane a pus untul la
congelator.
Marcia stinse ]igara [i ie[i din salon.
– E[ti uimit`? o \ntreb` Noel pe Judy.
– Nu, r`spunse ea. M` mir` câte sunt de f`cut, ca s` faci s`
mearg` un hotel ca acesta. Domnul Rafferty las` totul \n
seama voastr`?
– Ei, nu chiar totul. Iar Raff, chiar dac` nu este foarte
interesat de proiect, este totu[i [eful nostru.
– F`r` \ndoial`, numai c` mi se pare straniu...
– Ce ]i se pare straniu?
– Nu [tiu, nu am experien]` cu astfel de lucruri.
– Dar vei lucra al`turi de noi [i va fi bine.
Judy se \ncrunt`.
– Nu [tii c` n-am ob]inut slujba?
– Ba eu cred c-ai ob]inut-o, replic` el amuzat.

L-ai surprins pe Raff, dar Marcia va rezolva treburile. Acum

o s` te duc s`-]i ar`t Slyne.
Dar ea nu-l mai a[tept` pe Noel s` se elibereze ca s-o
conduc`. Voia s` vad` totul singur`. Cutreier` \nc`perile
mari, examinând cu interes mobilierul stil, apoi ie[i afar`,
de[i ploua slab, s` se bucure de prima ei \ntâlnire cu acest
]inut nou.
Alerg` pe malul lacului [i z`ri mult prea târziu cum trage
la mal barca la care vâslea Michael O'Rafferty. Ar fi fost
deplasat s` se retrag` acum, a[a c` merse pân` la cap`t s`-l
a[tepte.
– Cu ce s` v` ajut, domnule O'Rafferty? stig` ea.
– Cred c` nu [tii nimic despre b`rci, dar m` po]i ajuta cu
proviziile pe care le-am adus. Uite, prinde!
|i arunc` un pachet, pe care ea \l prinse f`r` prea mare
dificultate. Apoi pe al doilea. Al treilea \ns` c`zu pe nisip [i
\ncepur` s` râd` amândoi.
– Mai bine a[teapt` s` ancorez barca. Musafirilor no[tri nu
le-ar pl`cea prea mult dac` sticlele cu whisky s-ar duce pe
fundul apei.
P`rea cu totul altfel \n diminea]a aceasta, se gândi Judy;
sau poate, la fel ca ea, uita formalismele imediat ce se dep`rt`
de castel. |mbr`cat \n pantaloni pesc`re[ti [i pulov`r nu mai
ar`ta ca acel scor]os st`pân al Slyne-ului. Noel, cu elegan]a lui
studiat`, p`rea mai potrivit \n acest rol.

– Ei, ce zici de Emerald Isle? o \ntreb`.

– Este frumoas`, f`r` \ndoial`, dar ciudat` [i diferit` de
orice am v`zut, spuse ea cu sinceritate.
– Este ]inutul de dincolo de civiliza]ie, cum ar spune
Marcia [i Noel. Dar curând te vei s`tura de civiliza]ie, drag`
Judy. Noi aici nu dans`m, nu mergem la cinema, nu avem
chinez`rii...
– Ce via]` crede]i c-am dus pân` acum, domnule
O'Rafferty? Nu sunt obi[nuit` s` stau la taclale la cafenea, iar
dansul nu mi se pare prea interesant, dac` nu am un tân`r
atr`g`tor al`turi de mine.
– {i ai avut?
– Nu, dar nici nu sunt o fire prea romantic`...
– De ce nu? Toate tinerele...mai ales cele cu p`rul ro[u....
Ea f`cu un gest cu mâna, zâmbind.
– Cred c` acea concep]ie romantic` la care v` gândi]i nu
include sentimentele. O, dar aici turi[tii vin aici pentru
culoarea local`, pentru spiridu[i [i zâne.
– Poate ai dreptate, spuse el. Ar fi mai bine s` pornim spre
cas` cu articolele pe care le-am adus.
Se duser` \napoi la barc` s` descarce [i ultimele cutii.
Deodat`, Raff se opri s-o priveasc` pe fata care muncise din
greu al`turi de el.
– Mi-a f`cut pl`cere s` v` ajut. {i apoi, am fost invitat` s`
r`mân câteva zile aici, ca s` fac ce cred eu de cuvin]`.

– Se vede c` e[ti \nc`p`]ânat`, miss Ware. Dar ce-ai zice s`

vezi pu]in din zona asta chiar dup`– amiaz`? Doar nu te vom
trimite \napoi \n Anglia f`r` s` fi v`zut toat` mo[ia Slyne.
– Singur`?
– Nu, cu mine. Asta dac` nu cumva ai primit oferta lui
Noel. Recunosc, el este o companie mai potrivit`.
– Nu, n-am acceptat nicio invita]ie, r`spunse Judy foarte
hot`rât`.
– Nu-]i place Noel? o \ntreb` curios. Nu exist` tân`r` care
s` nu-l plac`.
– Nu-mi plac b`rba]ii care plac tuturor femeilor, replic`
ea, observând c` el zâmbea.
– O s` te duc prin trec`toarea Slyne, s`-]i ar`t priveli[tea.
S-a oprit ploaia [i cerul pare s` se limpezeasc`. Ne-am putea
opri la fântâna dorin]elor, dac` dore[ti.
– Se \mplinesc dorin]ele exprimate aici?
– Nu [tiu, miss Ware, \i r`spunse el cu indulgen]a cu care
i-ar fi r`spuns unui copil.
– Prietenii \mi spun Judy, zise ea, dar el nu mai zise nimic,
ci ridic` cu grij` cutiile cu sticlele de whisky pe um`r.
Noel se afla deja la bar servind bùturi clien]ilor, când
ajunse Raff cu cutiile de wisky [i le puse pe podea.
– Ar fi fost mai bine s`-mi fi dat o mân` de ajutor, \i spuse
Raff.
Noel zâmbi.

– Dragul meu, am fost destul de prins cu barul. {i n-a[ fi

putut s` car pachete prin ploaie \n costum. Judy, tu pari
destul de ud`, draga mea. Uite ceva, ca s` te \nc`lze[ti.
Marcia li se al`tur` solicitând un cocteil.
– Am invitat-o pe miss Ware s` bea ceva cu noi. Este
invitata mea.
– Drag` Raff, sper c` nu vrei s` reiei cùtarea unei
secretare de la \nceput refuzând-o s-o angajezi pe miss Ware?
|ntre timp, hârtiile se adun`, iar eu nu mai fac fa]`.
– Chiar a[a de multe sunt?
– Dac` te-ai uita \n fiecare diminea]` pe coresponden]` [i
nu mi-ai l`sa-o mie \n seam`, ai fi v`zut.
– Nu vei reu[i s` \nfrângi rezisten]a unui Rafferty, draga
mea, o lini[ti Raff. De fapt, ce te sup`r`?
– Totul. Servitorii nu-[i v`d de treab`, cuplul de tineri
c`s`tori]i s-a sup`rat foc c` Raff n-a fost aici s`-[i ia r`mas-bun
când au plecat [i toate acele scrisori! Nu ne putem descurca
f`r` o secretar`, Raff.
Juddy nu se sim]ea prea confortabil auzind cum Marcia \l
for]a pe Raff s-o angajaze.
Nu voia ca acesta s` se simt` constrâns cumva. Ea se sim]ea
bine ca musafir pentru câteva zile, [i-ar fi vrut s` continue
explorarea mo[iei din jurul castelului. Deodat`, se trezi
exclamând:
– Ce lucruri frumoase sunt aici, domnule Rafferty!

P`cat c` aceast` reproducere n-a fost mai bine realizat`,

pentru ca s` nu se vad` diferen]a. M` refer la acest` m`su]`
cu \ncrusta]ii.
Cei doi fra]i \nghe]ar`.
Raff \ns` \i spuse cu indulgen]`:
– Nu exist` imita]ii \n acest castel, miss Ware. Tot ce este
aici a apar]inut de genera]ii familiei noastre.
– O, nu vreau s` fiu considerat` lipsit` de tact, dar, pute]i
vedea [i singuri. Compara]i \ncrusta]iile de la aceste dou`
m`su]e. Cea de a doua a fost f`cut` recent, [i destul de
stângaci.
– Te \n[eli, miss, n-am cump`rat mobil` de când am
preluat castelul, n-a fost nevoie.
Judy sim]i cum ro[e[te. Fra]ii o priveau intriga]i , iar Raff,
de[i \i vorbise calm, o f`cuse s` se simt` ca [i cum ar fi \nc`lcat
bunele maniere.
– Termin` bùtura, miss Ware, spuse Noel.
– Mul]umesc, spuse ea, [i s` [ti]i c` nu m-am \n[elat.
– Dar cum po]i a[a de sigur`, draga mea? o \ntreb` Marcia.
– {tiu câte ceva despre restaurare; tata a avut un magazin
de antichit`]i. Se f`cu t`cere [i Judy observ` privirile pe care
cei doi fra]i le schimbar`. |n schimb, Michael O'Rafferty o
privea u[or amuzat.
– E[ti o tân`r` neobi[nuit`, miss Ware, \i spuse el,
zâmbind. N-ar fi fost mai bine s` persi[ti \n domeniul

antichit`]ilor, decât s` faci cursuri de secretariat, care prin

compara]ie par cam neinteresante?
– Desigur, r`spunse Judy, dar a trebuit s` [i trìesc din
ceva. {i \ntrucât tata nu mi-a l`sat o afacere, a trebuit s`-mi
câ[tig existen]a. Mul]umesc oricum pentru bùtur`. La ce or`
vre]i s` \ncepem dup`-amiaz`, domnule Rafferty?
Raff observ` c` fra]ii Maules o priveau oarecum ostil pe
Judy, din cauza afirma]iei f`cute.
– Pe la dou` [i jum`tate, \i r`spunse.
***
Judy porni cu gazda ei Raff , imediat dup` masa de prânz.

|n timpul prânzului, el nu vorbise deloc, nici m`car cu cei doi
fra]i, iar Judy nu se sim]i \n largul ei, din cauza atmosferei pe
care o crease singur`. Dar ea [tia foarte bine c` era destul de
obi[nuit printre mo[ierii sc`p`ta]i s`-[i vând` piese de valoare
din mobilier, \nlocuindu-le cu reproduceri de calitate, dar
Raff negase c` fusese vândut ceva, cu toate c` acea m`su]`, o
copie cam stângace a uneia gotice din secolul al
treisprezecelea, fusese f`cut` doar cu un an \n urm`.
Dar oricum, nu era problema ei [i nu trebuia s` se mai
amestece. Cu toate acestea....

– Domnule O'Rafferty, cu privire la acea m`su]` nu m-am

\n[elat, [tiu foarte bine asta. Tata era interesat \n special de
sculptura \n lemn de trandafir, a[a c` nu pot gre[i.
– Ce tân`r` insistent`! observ` el impacientat. Poate tat`l
meu a cump`rat-o, cine [tie?
– Cu cât timp \n urm`?
– A murit acum zece ani [i \ntrucât a trìt [aptezeci [i cinci
de ani \nainte de asta, ar fi putut s-o cumpere oricând, miss
Ware.
– Atunci nu poate fi vina tat`lui dumitale. M`su]a asta nu
are decât doi sau trei ani vechime.
– Dar ce conteaz` asta? exclam` Raff. Toate mobilele din
acest palat au fost mutate de câteva ori, mai ales din
momentul \n care a fost transformat \n hotel. Iar acum, te-a[
ruga s` fii atent` la priveli[tele care ne \nconjoar`, altfel o s`
\ntorc ma[ina [i o s` te duc \napoi.
Ea \ncepu s` râd` jenat`, realizând c` fusese impertinent`.
Explica]ia lui Raff putea fi una cât se poate de adev`rat`, tot
a[a cum [i ea putea s` aib` dreptate. L`s` celelalte \ntreb`ri
deoparte, se bucur` de ce vedea, se interes` de istoria
locurilor, apoi nu mai scoase o vorb`, vr`jit` de s`lb`ticia
locurilor, de pârâul care curgea la picioarele lor, de vegeta]ia
s`lbatic`, crescut` cu greu pe aici.
– Ei, ce zici, miss Curiozitate? Ai ce s` iei cu tine când vei
pleca spre cas`, nu? Din mândria cu care rostise aceste vorbe,

ea \n]elese c` iubea zona aceasta din tot sufletul, ca un

adev`rat castelan.
Judy se \ntoarse [i-l privi, realizând c` vorbea pentru a
sc`pa de alte gânduri care-i d`deau târcoale [i [tiu instinctiv
c` venise aici cu tân`ra care murise [i c` \nc` o dat` culoarea
p`rului ei \l tulburase.
– Domnule Rafferty, \i spuse. Oriunde te ui]i, po]i g`si
ceva care s`-]i aminteasc` de ceva; asta n-ar trebui s` te
\ntristeze.
– Ce vrei s` spui, miss?
– Culoarea p`rului meu te deranjeaz`. Te-a f`cut chiar s`
nu m` placi deloc.
– Nu este a[a, ba chiar cred c` a[ putea s` te plac foarte
mult.
– Atunci, te temi de asta, domnule?
El o privi lung, apoi izbucni \n râs.
– Ce imprevizibil` e[ti, miss! A[adar, ]i-au vorbit de Kathy?
– Da. O aduceai des aici, nu?
– A[a este. Nu \nceta niciodat` s` se minuneze de aceste
frumuse]i. Cred c` v` asem`na]i foarte mult.
– Mai spune-mi câte ceva despre ea, domnule.
– Ce-a[ putea s`-]i spun? C` trebuia s` ne c`s`torim, dar
Kathy a contractat o poliomielit` [i a murit. De fapt, poate a
fost mai bine; n-a[ fi suportat s-o v`d invalid`. Acum
vorbe[te-mi de tine, miss Judy Ware.

– Bine, o voi face, zise ea, fericit` c` putea vorbi despre o

copil`rie, pe care n-o l`sase de prea mult timp \n urm`. V-am
mai spus, domnule, tat`l meu a avut un magazin de antichit`]i
\ntr-o suburbie, unde era foarte mult` verdea]`. Aveam un
apartament deasupra magazinului. Mama a murit când eram
foarte mic`, a[a c` a trebuit s` am grij` de tata. N-am prea avut
bani pentru c` tata n-a [tiut s` aib` grij` de afacerea sa [i când
a murit nu prea mi-a l`sat mare lucru. Din pu]inul pe care
l-am avut, mi-am pl`tit cursurile de secretariat. Tata spunea
c`, indiferent dac` e[ti dr`gu]` sau comun`, ambi]ioas` sau
nu, nu po]i s` nu trìe[ti dintr-o munc` de secretar`.
– {i e[ti ambi]ioas`, miss?
– M` tem c` nu. Sigur am avut [i eu ca fiecare tân`r` visuri
de m`rire, s` devin actri]`, s` scriu o carte care s` m` fac`
celebr`, dar apoi am revenit la lucruri mai practice.
– {i astfel te-ai decis la ma[ina de scris. Ai vrea s` dai un
test, Judy? Chipul ei se aprinse brusc, \n a[a fel \ncât el putea
s`-i disting` acum chiar [i pistruii de pe fa]`.
– Domnule Rafferty, v` sunt datoare cu acest test.
– Aparent \i e[ti datoare Marciei, replic` el cu gravitate.
Este destul de \nc`rcat`, mai ales cu coresponden]a zilnic`.
– Cei doi Maules sunt de mult aici?\l \ntreb` ea.
– Noel de câ]iva ani, Marcia a venit doar de un an.
– A fost ideea domnului Maule s` transforma]i castelul \n
hotel?

– Par]ial. Ne-am \ntâlnit cu totul \ntâmpl`tor la Dublin,

când ie[ise din spital [i de dragul vremurilor apuse l-am
invitat s` se refac` aici, la Slyne. Cred c` ideea s-a n`scut din
discu]iile noastre \ndelungate. Nu este o afacere prosper`,
deocamdat`. Dar acum, miss Ware, c` ai admirat frumuse]ile
de pe aici, s` ne \ntoarcem. Dar \nainte a[ vrea s`-]i fac o
recomandare: nu mai critica autenticitatea mobilierului de
aici, nici Marciei nu cred c`-i place asta.
Intrar` \n cas`, iar Judy \ncepu s` sorteze coresponden]a,
care se strânsese de câteva zile. Apoi verific` [i conturile de
cheltuieli, moment \n care observ` c` de[i eviden]ele erau
p`strate cu grij`, ap`reau multe discrepan]e. Note de plat`
care erau tìate de pe list` ca fiind pl`tite de Raff, reap`reau.
Nu s-ar fi zis c` fra]ii Maule conlucrau cu Raff.
Raff o urm`ri cum lucreaz`, [i-i r`spunse la \ntreb`ri, nu
f`r` oarecare iritare.
– Nu pot exista facturi pl`tite de dou` ori. Noel le verific`,
eu doar pl`tesc cecurile.
– De ce nu le verifica]i \mpreun`, astfel a]i elimina riscul
s` le pl`ti]i de dou` ori, suger` ea.
– Poate Noel uit` s`-mi spun` c` le-a pl`tit. Nici eu nu m`
pricep la afaceri [i-i las lui mare parte din probleme.
– |n acest caz, Noel este distrat, decise Judy.
– Poate tocmai de aceea ne trebuie o secretar`, miss Ware.
Cred c` ne vei ajuta s` punem ordine \n acte.

Capitolul 3
|n prima s`pt`mân`, Judy se trezi u[or diminea]a, cu

bucurie chiar, anticipând \nc` o zi pl`cut`. Ceea ce vedea de
la fereastra ei se schimba de la o zi la alta. |ntr-o diminea]`
mun]ii erau \ntuneca]i, neregula]i, reflectându-se \n ap` cu
claritate, pentru ca a doua zi s` fie \nv`lui]i \n cea]`, care la
un moment dat se ridica, l`sând s` se vad` vârful Slieve Rury,
care p`rea c` ajunge la nori.
Nimeni nu-i mai adusese ceaiul \n camer`, iar dac` voia ap`
cald` [tia acum c` trebuie s` se duc` s`-[i \nc`lzeasc`. |ntr-una
din zile, d`du peste Raff când \[i umplea carafa cu ap`.
– Nu ]i-au adus apa \n camer`? o \ntreb` el. Apoi o privi
lung. Ce camer` ]i-au dat?
Ei i se p`ru ciudat c` Raff nu [tia, [i presupuse c` Marcia
f`cuse aranjamentele.

– Camera aceea n-a fost folosit` de mult timp. Probabil e

plin` de mucegai. O s` discut cu Marcia.
Ea vru s` riposteze c` nu era nevoie, dar din privirea lui
\n]elese c` nu ar`ta prea bine, cum era a[a de diminea]` [i c`
acel capot vechi, pe care-l \mbr`case nu se potrivea deloc cu
p`rul ei. Se gândi c` el va uita promisiunea f`cut`, dar când
terminase micul dejun [i se preg`tea s` plece din salon, el
ceru foarte insistent ca Marcia s`-i spun` de ce noua lui
secretar` primise o camer` \n aripa veche, când existau \n
castel mai multe \nc`peri modernizate, cu ap` cald`.
Marcia \l privi surprins`. Raff nu se interesase niciodat`
pân` acum de felul \n care ar`tau camerele, nici m`car pentru
oaspe]ii de vaz`.
– Mary Kate a hot`rât, dragul meu, c` acea \nc`pere \n
care s-a aflat cre[a, este destul de bun` pentru mica ta
secretar`, care nu poate opta pentru o \nc`pere sau alta.
– Are dreptul la o \nc`pere cu \nc`lzire [i la un pat f`r`
arcuri rupte.
Judy deveni brusc con[tient` c` se vorbea despre ea.
– Mie \mi place camera. |mi place mai ales s` visez la copiii
care au crescut acolo.
Marcia \[i aprinse o ]igar` [i o privi lung.
– Dac` a[ fi \n locul tù, a[ \ncerca s` nu creez probleme.
Ne putem dispensa oricând serviciile tale, \n favoarea cuiva
mai matur [i mai plin de tact.

– Eu nu m-am plâns, miss Marcia, zise Judy. Domnul

O'Rafferty trecea pe aici tocmai când \mi umpleam cana cu
ap` cald`. A p`rut surprins c` nu am ap` cald` \n camer`.
Marcia \[i stinse ]igara fumat` pe jum`tate [i plec`
nervoas` \n cùtarea fratelui ei.
Din acel moment, Raff \[i f`cu obiceiul de a deschide
coresponden]a \n fiecare diminea]` \mpreun` cu Judy. Ea nu
putu s` se \ntrebe de ce aceast` problem` nu era rezolvat` de
cei doi fra]i, care nu prea aveau multe de f`cut \n timpul zilei.
Mai ales Noel, care era mai mult un element decorativ al
barului.
Dar Judy \nv`]ase c` nu era bine s` aib` opinii proprii; a[a
cum \i spusese Marcia, era pl`tit` ca s` fac` o slujb` oarecare.
Pe la sfâr[itul lunii februarie Raff recunoscu deschis c` fusese
foarte inspirat s` angajeze o secretar`, iar Judy p`rea o
alegere inspirat`.
– Chiar a[a s` fie? exclam` Marcia \n fa]a fratelui ei. De
fapt, p`ze[te afacerile lui Raff precum p`ze[te câinele osul.
Crezi c` s-a \ndr`gostit de el?
– Este posibil, zise Noel, dar asta n-ar trebui s` te
\ngrijoreze, draga mea.
Judy, la rândul ei, avea rezerve fa]` de cei doi fra]i. Pe Noel
\l tolera mai u[or pentru c` era glume] [i o f`cea mereu s`
râd`, dar Marcia nu l`sa niciodat` garda jos. |n ceea ce-l
privea pe Raff nu era \nc` sigur` c` el o place. |l surprindea

de multe ori privind-o, parc` dornic s` se \ndr`gosteasc` de

ea, dar de cele mai multe ori era neatent [i brutal.
|ntr-o zi, el o \ntreb`:
– Te sim]i bine aici, Judy?
– Sigur c` da, r`spunse ea.
– Nu cred. Slyne este un loc neinteresant, dar n-ai v`zut
prea mult din \mprejurimi, din câte [tiu. Ce-ar fi s` facem o
mic` excursie mâine? Este zi de târg la Knockferry, un loc de
distrac]ie, iar la Lough Creagh se poate mânca p`str`v.
– Sun` grozav! exclam` Judy, nu f`r` a se \ntreba dac`
locurile acestea fuseser` \ndr`gite de Kathy, fata care murise.
***
Martie era luna evenimentelor care anual afectau via]a

acelei mici comunit`]i. Era ziua Sf. Patrick, care veni cu aer de
s`rb`toare, cu bùturi, cu dans, cu concurs de echita]ie, la
care câ[tig` un cal irlandez, cu jocuri de fotbal [i cu un târg
de cai, la care lumea se \nghesui f`r` a mai ]ine cont de starea
vremii. Furtunile din Atlantic izbucneau din senin, afectând
mun]ii care ad`posteau Slyne.
Uneori, vremea nu le permitea s` mearg` cu barca s`
aduc` provizii, astfel c` Noel [i Marcia o trimiteau pe Judy cu

Land Roverul la Knockferry. Nu conducea prea bine, pentru

c` \n Anglia nu avusese timp s` exerseze [i de aceea \i era cam
greu s` mânuiasc` o ma[in` mare, sub acele vânturi puternice
care m`reau pericolul.
Tot Raff fu cel care puse cap`t acestor drumuri, ceea ce o
f`cu pe Marcia s-o displac` [i mai mult.
– Este o adev`rat` nebunie s-o trimi]i singur` pe drumul
`sta pe o astfel de vreme, \i repro[` el lui Noel, când afl` din
ce motiv Judy nu era de g`sit.
Pentru un conduc`tor auto lipsit de experien]` cum este
ea, drumul `sta este curat` sinucidere! Cum ai putut s-o
trimi]i?
– Drag` Raff, nu este pentru prima oar`. Iar Judy este o
tân`r` foarte responsabil`. Pe cine s` fi trimis, dac` eu [i
Marcia suntem ocupa]i?
– Pe cineva din personalul de serviciu, sau chiar pe mine.
S` nu se mai \ntâmple asta, Noel, ne-am \n]eles? Nu vreau s`
risc via]a copilei pe drumurile astea!
Cu aceste cuvinte, Raff ie[i trântind u[a, l`sând-o total
confuz` pe Marcia care tocmai ap`ruse.
Când o \ntâlni pe Judy, \i comunic` interdic]ia de a se mai
duce dup` cump`r`turi.
Judy \l privi nedumerit` dar [i un pic dezam`git`, pentru
c` pe lâng` toate celelalte sarcini pe care i le d`deau cei doi
fra]i, drumurile la Knockferry erau o pl`cere.

– }i-e team` c`-]i voi strica ma[ina? \l \ntreb` cu un aer

nevinovat.
– Nu, m` tem c` ai putea s`-]i ri[ti via]a, \i r`spunse Raff.
Drumurile astea nu sunt pentru un conduc`tor \ncep`tor, a[a
cum ar fi trebuit s` [tie Noel, iar pentru mine este mai
important s` te [tiu \ntreag`, decât ma[ina.Vei ]ine minte
asta, da?
Judy \l privi lung, \n]elegându-l. Se gândise desigur, la
iubita lui Kathy, care se \mboln`vise. Cu ea o compara mereu,
probabil din cauza culorii p`rului.
– Poate c` nu sunt un conduc`tor experimentat, dar sunt
foarte atent`, spuse ea dorind s`-l lini[teasc`, dar Raff \i spuse
cam lipsit de amabilitate:
– Atent` sau nu, te rog s`-mi ceri permisiunea dac` mai
pleci cu ma[ina. Iar acum, la treab`.
Curând, un alt incident bulvers` via]a la Slyne. Desigur fu
provocat de aten]ia [i de grija cu care verifica Judy facturile
\nainte de a i le prezenta lui Raff pentru semn`tur`. Acesta
afl` de la o invitat` din America faptul c` Noel \i adùgase la
nota de plat` o sum` pentru serviciile prestate de Judy,
care-i b`tuse coresponden]a la ma[in`.
– Judy, ai observat dac` Noel adaug` \ntotdeauna ceva \n
plus fa]` de nota de plat` pe care o \ntocmesc eu? o \ntreb`
Raff.
– Nu [tiu, spuse ea.

– Judy, e[ti angajat` aici ca secretar`, iar faptul c` faci o

munc` suplimentar` pentru cineva este problema ta. Nu
permit nim`nui s` perceap` sume \n plus, cu excep]ia
servitorilor, desigur, care trebuie s` primeasc` bac[i[. Dac`
salariul pe care ]i-l dau nu este de– ajuns, ar trebui s`-mi
spui, s` vedem ce putem face, nu s` storci prin viclenie bani,
cu contribu]ia lui Noel.
Ea \l ascult` la \nceput, dezam`git` de turnura pe care o
luaser` lucrurile, apoi se \nfurie.
-Salariul \mi este de– ajuns [i nici nu-mi place s` storc
bani prin viclenie de la nimeni, sublinie ea.
– Sunt sigur c` nu asta ]i-a fost inten]ia, replic` el mai calm
de data asta, dar e[ti lipsit` de experien]`. Dac` oaspe]ii vor
s`-]i fac` un dar la plecare, asta este cu totul altceva, dar nu
trebuie s` solici]i bani pentru serviciile suplimentare pe care
le faci.
– Dar tu nici m`car nu verifici facturile la plecarea
vizitatorilor. De unde [tii cum sunt \nregistrate \n registrul de
cas`?
El ridic` nedumerit din sprâncene.
– Prezentarea facturilor este problema lui Noel. Mai ai [i
alte sugestii privind felul cum ar trebui s`-mi conduc
afacerea?
– |mi pare rù, zise ea, n-am vrut s` fiu impertinent`. Vrei
s`-mi dau demisia?

– Cu siguran]`, nu. De ce ai tras aceast` concluzie? Doar

nu sunt gata s` te concediez de fiecare dat` când \]i dep`[e[ti
atribu]iile.
***
Cei doi fra]i Maules \[i schimbar` atitudinea dup` acel

incident. Noel se mul]umi s-o nec`jeasc` din când \n când, \n
timp ce Marcia f`cu tot posibilul s-o exclud` din treburile
castelului.
– Problemele de contabilitate, facturile, sunt sarcina lui
Noel.
– Dar trebuie s` le verific \nainte de a le prezenta
domnului Rafferty, ripost` Judy.
Marcia o b`tu u[or pe obraz.
– Str`dania ta, draga mea, este lùdabil`, dar poate deveni
enervant` [i plictisitoare atunci când exagerezi.
– Sunt pl`tit` pentru a fi con[tiincioas` [i foarte precis`,
sublinie Judy.
– Munca ta este s` transcrii ce ]i se prezint`, f`r` a pune
\ntreb`ri despre metode pe care nu le-ai \n]elege.
– Da, miss Maule. Spune]i-mi \ns`, [i dumneavoastr` a]i
investit bani \n aceast` afacere? |n acest caz, sunte]i parteneri.

– De unde ]i-a venit ideea asta? Marcia \ncepu s` râd`.

Suntem pl`ti]i la fel ca tine. Când am venit aici cu Noel, nu
aveam bani de loc.
Judy continua s` se \ntrebe cum ajunsese s`-[i imagineze
asta. De fapt, rela]ia de prietenie care p`rea una \ndelungat`
dintre Noel [i Raff \i crease aceast` impresie. Se gândi c` era
mai bine s` nu mai observe neregulile financiare f`cute de
Noel, pentru c` nu asta era menirea ei. Raff era destul de
matur s`-[i poarte [i singur de grij`.
– Ce-ai zice de acea plimbare pe care ]i-am promis-o cu
câtva timp \n urm`? \l auzi pe Raff.
– N-a[ putea decât s` v` mul]umesc foarte mult, domnule
Rafferty, r`spunse ea.
– Nu-mi po]i spune Raff? Nu sunt cu mult mai mare ca
Marcia [i Noel.
– Dar sunte]i [eful meu, [i asta schimb` multe.
– Bine, m`car \n aceast` dup`– amiaz` consider` c` nu
sunt [eful tù, m-am s`turat s` mi te adresezi cu atâta
formalism.
– Foarte bine, atunci \]i voi spune Raff toat` dup`-amiaza,
dac` asta \]i face pl`cere, dar Michael mi se pare un nume mai
frumos.
Dup` felul cum se \ncrunt`, Judy trase concluzia c`
probabil Kathy \i spusese astfel.
– De mul]i ani nu mi-a mai spus nimeni a[a.

{tii, \n armat` aveam diferite porecle. Lui Noel i se spunea

Spongy.
– Spongy! exclam` Judy. |l folosea des?
– Asta nu avea nicio importan]` pentru c` oricum Noel
putea s` farmece pe oricine. Dup` o clip` de t`cere, Raff
continu`: [tii, Judy, nu-mi fac iluzii \n privin]a lui. Aici se
str`duie[te s` fac` totul bine, dar ia tot ce se poate.
– {i atunci, de ce-l mai p`strezi aici? \ntreb` ea, \nainte s`
realizeze c` vorbele \i sc`paser` pur [i simplu.
– |ntr-un fel, ]in la el. N-a[ putea s` m` ocup de locul
acesta f`r` el. {i mai exist` [i Marcia...
Desigur, Marcia. Dac` pleca Noel, ea l-ar fi urmat. Acum \i
era foarte clar lui Judy ce-l interesa mai mult pe Raff. Sim]i
dintr-o dat` c`-i este foarte rece.
Ajunseser` la Plain of Cluny, o zon` ml`[tinoas`,
s`lbatic`,b`tut` de vânt. Judy o privi cu rezerve; p`rea
neprietenoas`, o zon` goal`. Se gândi la Slyne [i la
frumuse]ile de acolo [i f`r` s` vrea, se \nfior`.
– }i-e frig? o \ntreb` Raff, iar ea \ncuviin]`.
Dar era mai mult r`ceala spiritului decât a trupului. Cu
toate acestea, \[i ridic` gulerul.
– Pu]in ceai te va \nc`lzi imediat. {tiu c` acest loc li se pare
un pic cam dur turi[tilor, dar Lough Creagh te va \nveseli.
Era un lac de mici dimensiuni, incredibil de albastru, cu
un cerc de nisip fin de jur-\mprejur. Se afla acolo [i un han la

fel de mic. Proprietarul \i \ntâmin` cu \ncântare [i cu

amabilitate, ceea ce pe Judy o f`cu s`-l plac` imediat.
Le servi p`str`v pr`jit \n unt [i scoici.
– Micile pl`ceri ale vie]ii, rosti Raff gânditor.
– Sper s` nu se diminueze cu trecerea timpului.
– Tu, Judy, cred c` e[ti una din rarele f`pturi de pe
p`mânt.
– Nici vorb`, sunt un om obi[nuit, nu m` deosebesc cu
nimic de cei din jur.
Probabil, Raff se gândea la Kathy.
– Ce p`rere ai de Marcia? o \ntreb` el deodat`.
Ea l`s` furculi]a jos [i-l privi cu ochi gravi.
– Ce-ai vrea s` spun? Marcia este o femeie foarte
frumoas`, n-o cunosc ca persoan`, cum a[ putea spune ce
cred despre ea? Domnule Rafferty... Raff, o vrei pentru
totdeauna \n via]a ta?
– Asta este o \ntrebare la care nu pot r`spunde doar eu,
zise Raff gânditor.
Judy era pu]in \ncurcat`. De ce o adusese aici?
Raff o invit` la masa lor pe so]ia proprietarului.
– |]i aminte[te de cineva? o \ntreb` el.
– Presupun c` la miss Kathy v` referi]i, r`spunse femeia,
studiind-o pe Judy cu curiozitate. Are aceea[i culoare de p`r,
dar este ceva obi[nuit prin p`r]ile astea. V` mai gândi]i la ea,
domnule Rafferyt?

– Nu, doamn` Farrell. Nu po]i plânge la nesfâr[it dup`

cineva.
– Se vorbe[te c` ai acolo la castel o domni[oar` foarte
frumoas`, continu` femeia. Ai ceva serios \n gând legat de ea?
Judy era jenat`, pentru c` cei doi discutau de parc` ea nici
nu s-ar fi aflat acolo.
Raff, care observ` c` era stânjenit`, oferi [i explica]ii.
– Miss Ware este secretara mea. Se ocup` de registre [i de
facturi. A venit din Anglia.
– Prea multe vin din Anglia la Slyne, spuse femeia cu
dezaprobare \n glas. Cum te vei descurca acum cu dou` femei
\n cas`, domnule Raff? continu` femeia.
– Acum trebuie s` plec`m, zise Raff zâmbind, mul]umim
pentru mas`, doamn` Farrell.
– Mai vino pe aici, miss, o invit` femeia.
Chiar dac` vii de departe, cred c` inima \]i este deja pe
p`mânt irlandez.
Ajunser` la Slyne, auzind schimb de cuvinte [i voci
furioase \n holul de la intrare. Miss Doyle avea o voce
plâng`rea]`, Marcia ridica glasul.
– Ce se petrece aici? \ntreb` Raff. Dac` vre]i s` v` certa]i,
nu g`si]i alt loc? Ce impresie \[i vor face invita]ii?
– Le-am spus s` nu-l lase pe Gorgan s` ia mobila de pe
acum, zise Mary Kate.
– Domnul Maule mi-a dat voie, replic` miss Doyle.

– }i-am mai spus, Mary Kate, c` trebuia reparat`, interveni

[i Marcia. Trebuie redat` patina timpului. Domnul Grogan a
luat-o s-o repare, atâta tot.
– N-am observat s` fi fost deteriorat`, interveni Raff.
– O, dragul meu, tu nu observi niciodat` nimic. Ai aceast`
mobil` de prea mult timp ca s` mai observi ceva la ea. Tu ai
observat, Judy, doar nu-]i scap` nimic.
– Da, am observat-o acum dou` zile [i am [i comentat cu
glas tare, r`spunse Judy, con[tient` c` Marcia o fixa. E[ti
sigur`, Marcia, c` acest Gorgan o poate restaura? Sunt piese
valoroase de mobilier [i un neavenit le-ar putea deteriora.
– Sigur c` se pricepe, doar a mai f`cut astfel de restaur`ri
pentru noi. Nu-i a[a, Raff?
– A[a mi-a spus Noel. |ns` a[ prefera s` fiu consultat, dac`
mai trebuie restaurat ceva.
– Discut` cu Noel. {i pentru numele lui Dumnezeu, Raff,
Timsy chiar trebuie s` cânte \n cas` cu acel oribil instrument?
Cu acestea, Marcia \[i pierdu complet r`bdarea, se \ntoarse
[i plec` pe elegantele ei tocuri \nalte.
– Ei bine, spuse [i Raff, m` duc s` am o discu]ie cu Noel.

Capitolul 4
Pe la sfâr[itul lunii martie, când vremea devenise foarte

blând` anun]ând sosirea prim`verii, Judy sim]ea deja c` se
integrase la acest loc de munc`. Faptul c` i se cerea s`
\ndeplineasc` mai multe sarcini decât cele pentru care fusese
angajat` o mul]umea, fiind o confirmare c` fusese acceptat`,
c` era nevoie de ea. Numai Marcia sc`pa câteodat` câte o
observa]ie din care s` \n]eleag` c` n-o place, chiar dac` i-o
ar`ta \ntr-o manier` pu]in agresiv`.
– Te-ai integrat destul de bine aici, nu? Servitorii ]i se
adreseaz` pe numele mic, iar Raff ... dar b`rba]ii sunt eterni
adolescen]i. Raff are aproape treizeci [i [ase de ani [i-ai zice
s` s-a maturizat de acum, dar via]a aici este rupt` de realitate.
– Eu sunt de alt` p`rere, ripost` Judy. Realitatea este acolo
unde \]i sunt r`d`cinile, nu?

– Draga mea, cine mai are r`d`cini undeva acum, când

trebuie s` facem orice ca s` ne câ[tig`m blestemata asta de
existen]`?
– Cei noroco[i sunt ca domnul Rafferty. Trebuie s`
respect`m tradi]iile, nu este a[a de greu.
Marcia o privi cu aten]ie, de parc` ar fi vrut se evalueze ce
posibile atrac]ii putea prezenta fata aceasta. Nu era frumoas`,
dar avea mult` prospe]ime, o minte vioaie. Purta lucruri
foarte ieftine, dar bine alese. Nu-i p`sa dac` se \mbr`ca de la
Balmin sau din acele magazine cu lucruri ieftine, pe care le
purta cu atâta indiferen]`. Nu, Judy, nu avea cum s` g`seasc`
Slyne-ul plictisitor.
– Gânde[ti astfel pentru c` pentru tine Slyne \nseamn`
siguran]`, zise Marcia cu o not` de sarcasm.
– Nu toate femeile vor asta? Tu nu vrei acela[i lucru?
– S` m` m`rit doar pentru siguran]a unui c`min? Foarte
posibil, draga mea, pentru c` nu am bani deloc, dar n-a[
suporta s` m` \nchid pentru totdeauna \n acest loc. Nu arat`
decât o mo[tenire dec`zut`. Raff trebuie \mpins de la spate s`
fac` ceva...
Judy o privi lung, ne\n]elegând cum o femeie cu
frumuse]ea [i cu experien]a Marciei pricepea atât de pu]in de
la via]`; de fapt, \i era evident c` Marcia respingea orice
posibilitate ca un b`rbat s` considere leg`tura de sânge [i
mo[tenirea ca pe ceva primordial.

– Oricum, Raff n-ar vinde niciodat` acest domeniu,

conchise Judy, confruntându-se cu acel zâmbet sfid`tor
\nsemnând" ce [tii tu" de pe chipul Marciei.
– Tu nu-l cuno[ti pe Raff, dac` se \ndr`goste[te serios este
capabil de orice. Ai putea auzi asta \ntr-o zi. Ai fost
\ndr`gostit` vreodat`?
– Nu.
– Atunci vorbe[ti f`r` s` [tii... po]i \nvârti dup` degete
b`rba]ii, m` rog, o mare parte din ei.
– Dar nu [i pe Raff! exclam` Judy indignat`.
– Nu-]i ridica privirea prea sus, o avertiz` Marcia.
– Nici vorb`, replic` Judy, dar [tiu doar c` un b`rbat
trebuie s` simt`, s` [tie unde-i sunt r`d`cinile, s` se bucure
de familia [i de copiii sì pentru a fi fericit. Cu aceste cuvinte,
Judy plec` spre gr`dina de trandafiri, unde Raff o rugase s`
supravegheze plantarea noilor soiuri. Alerg` spre locul
respectiv abia a[teptând s` se apuce de treab`.
Atunci o v`zu Raff. Judy avea p`rul l`sat liber pe spate, dar
culmea nu-i amintea de Kathy, ci de o feti]` care sc`pase de la
[coal` [i alerga fericit` spre cas`.
– Avea]i nevoie de mine, domnule Rafferty? Am crezut c`
a]i plecat la Casey.
– Acum plec. Vrei s` m` \nso]e[ti?
– Sigur c` da! r`spunse ea bucuroas`. Nu mersese pân`
acum cu barca [i era curioas` s` afle ce se putea vizita pe

]`rmul cel`lalt. Se gr`bi s` sar` \n barc`, dar v`zând c` aceasta

se \nclina mereu temându-se s` nu se r`stoarne, \[i ridic`
privirea spre Raff care abia se ]inuse pe urmele ei. El o ridic`
\n bra]e [i o puse \n barc`.
Dup` ce pornir`, Judy se \ntoarse de multe ori ca s` vad`
]`rmul r`mas \n urm`. Observ` sera de trandafiri cu multele
ei ferestre care str`luceau \n soare; paji[tile necultivate care
promiteau s` se acopere curând de iarb` bogat`, roua care
str`lucea pe ruinele acelei aripi a castelului, care arsese cu ani
\n urm`, dar pe care, din diferite motive, Raff n-o
reconstruise.
– Nu arat` prea grozav pentru un hotel, spuse Raff,
urm`rindu-i privirea.
– Mie mi se pare minunat, m`rturisi ea. {i \ntr-adev`r,
imaginea castelului Slyne se oglindea acum pe fundalul apei,
ceea ce-i conferea [i mai mult` frumuse]e. Cum supor]i asta?
– La ce te referi, Judy?
– La faptul c-ai transformat castelul \n hotel, c` sunt prea
mul]i intru[i care doresc facilit`]i moderne, cum ar fi neonul
\n bar [i semnale luminoase peste tot. N-ai pune neoane, nu
Raff?
– Nu, Judy, sigur c` nu, de[i [i Marcia [i-a exprimat dorin]a
de a inunda locul cu lumin`.
– Cred c` ar fi hidos [i foarte costisitor, r`spunse Judy. Mi
se pare c` ace[ti Maules au idei nepotrivite legate de acest

loc. |n loc s`-l fi transformat \ntr-un hotel pentru cei cu foarte

mul]i bani, ar fi fost bine s`-l fi p`strat a[a cum era, pentru cei
\n cùtare de locuri romantice, pentru cei care mai [tiu s`
aprecieze ceva vechi, dar de calitate. |n acest caz, nu te-ar fi
costat a[a de mult.
– Ia uite ce critic \nfocat avem aici! Marcia ]i-a auzit ideile?
– Nu, sunt doar gândurile mele.
– |n acest caz, este mai bine s` r`mân` a[a, nu-]i vor
mul]umi pentru interven]ie.
– Dar este castelul tù, tu ai ultimul cuvânt, nu?
– E adev`rat, eu am ultimul cuvânt, dar din nefericire nu
[tiu prea multe despre felul \n care se conduce o astfel de
afacere.
– Eu a[ reu[i s`-l fac s` aib` profit.
El \ncepu s` râd`.
– Adev`rat? Dar aduce [i acum un oarecare profit.
– Ceea ce se ob]ine acum nu este profit.
– Poate pe la sfâr[itul verii...
Raff nu mai continu`, pentru c` ajunseser` la ]`rm. O ajut`
s` coboare [i \n scurt timp ajunser` la acele mici magazine,
care-i apar]ineau lui Casey.
Raff \i d`du omului lista de cump`r`turi f`cut` de Marcia,
iar acesta dup` ce-l privi lung, \i spuse:
– Acum dou` zile, domnul Maule a cump`rat acelea[i
articole [i \n cantitate destul de mare.

Doar nu s-au [i consumat? {i de fapt, nu mi-a pl`tit pentru

ele.
– Imposibil! exclam` Raff. Ieri i-am scris cecul lui Noel. Cât
despre list`... poate Marcia a scris-o din gre[eal` pe aceea[i.
Oricum, voi lua acum cu mine [i comanda nou`, ca s` nu am
impresia c-am venit degeaba pân` aici.
– Dar asta ar fi ceva inutil! izbucni Judy.
– Oricum, ar fi bine s` veni]i dumneavoastr` de acum
\nainte, domnule Rafferty, \i spuse Casey.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` Raff.
– C` sunte]i \nconjura]i de ho]i \n acel castel al
dumneavoastr`, domnule, \ncepând cu domnul Maule. A]i
v`zut cu cine a \nceput s` fac` afaceri?
Cu Grogan, care vine la castel doar \n lipsa
dumneavoastr`...
Raff ie[i afar` din magazin \nainte ca omul s` termine ce
avea de spus, iar Judy, dup` ce-[i lu` r`mas-bun de la om se
duse imediat dup` el, a[teptând o reac]ie. V`zând c` Raff
nu-i spune nimic, nici ea nu-l deranj` cu \ntreb`ri. Oare
Marcia gre[ise comanda din neaten]ie sau inten]ionat, pentru
a-l expedia pe Raff de la castel? Deodat`, Judy \[i aminti acea
m`su]` \n privin]a c`reia discutase \n contradictoriu cu ea [i
primele suspiciuni \ncepur` s` se contureze. Abia a[tepta s`
ajung` la castel, s` vad` dac` fuseser` returnate acele obiecte
luate pentru a fi restaurate.

Se duse direct \n salonul unde [tia c` se afl`, dar acum

m`su]a nu mai era expus` la lumin` ca s` se vad` bine, ci
\ntr-un loc mai retras, mai slab luminat, unde nu se putea
observa nicio neconformitate. Este o imita]ie, \[i spuse Judy
\naintând spre ea. Dar din urm` auzi zgomotul f`cut de
tocurile cui ale Marciei.
– Grogan a adus-o \napoi, dup` cum vezi, spuse Marcia. A
f`cut o treab` foarte bun`.
– De ce ai pus-o \n col]ul acela \ntunecat? o \ntreb` Judy.
Marcia \[i scutur` scrumul f`r` a-[i lua ochii de la ea.
– |mi place s` schimb aranjamentul mobilelor la diferite
intervale. Te deranjeaz`? spuse Marcia.
|ntre timp \n \nc`pere intraser` Noel [i Raff.
– De ce sunte]i aici? \ntreb` Raff.
– Judy voia s` se asigure c` Grogan a adus m`su]a \napoi.
Nu-i place c-am schimbat aranjamentul mobilei.
– S` se asigure? repet` Raff.
– Da, \[i imagineaz` c` se \ntâmpl` lucruri ciudate aici [i
nici nu are \ncredere \n bietul Grogan. Ei ce zici, Judy? E[ti
mul]umit` de ce vezi?
Judy atinse obiectul cu mâna, apoi mâna ei alunec` pe o
por]iune special pentru a cùta imperfec]iuni, dar nu g`si
nimic.
{i nu putea continua fiind con[tient` de cele trei perechi
de ochi care-o urm`reau.

– Ei bine, dac` Judy a terminat de verificat m`su]a, am

putea merge la mas`, zise Noel.
– Data viitoare \ncearc` s` nu mai faci caz degeaba, \i
spuse Marcia printre din]i, trecând pe lâng` ea.
Se a[ezar` la mas` \ntr-o t`cere cam nefireasc`, pân` când
se auzi vocea lui Raff:
– Marcia, ai confundat listele de cump`r`turi? Casey a fost
surprins c` avem nevoie din nou de acelea[i articole dup` o
singur` zi.
Marcia \l privi cu ochii ei mari superbi, de altfel, mimând
uimirea.
– Oh! exclam` ea. Cred c-a fost vina ta Noel, ai venit s` m`
\ntrerupi când \i d`deam comenzile lui Mary Kate [i probabil
am confundat listele. |mi pare rù c` ]i-ai irosit diminea]a,
Raff, dar probabil lui Judy i-a f`cut pl`cere s` se plimbe, nu-i
a[a Judy?
Raff n-o l`s` pe Judy s` r`spund`:
– Se vorbesc cam multe prin zon` despre acest Grogan [i
a[ vrea s` \ncet`m orice colaborare cu el. Nu-mi place s` se
considere c` din cauz` c` nu am profit din acest castel am
\nceput s` vând mobilierul. Lui Casey nu i-ai pl`tit, Noel, de[i
]i-am semnat cecul pentru el \nc` de acum patru zile.
– A, asta era problema? O s` i-l duc.
– Nu este nevoie, ripost` Raff. D`-i-l lui Judy, s`-l trimit`
prin curier.

– Desigur, doar pentru asta este aici, doar nu ca s`-[i vâre

nasul unde n-o prive[te, r`spunse Noel.
– Las` fata \n pace, interveni Marcia zâmbind perfid. Nu
trebuie s-o amesteci pe Judy \n toate astea. Iar tu, Raff, nu-l
mai admonesta pe bietul meu frate \n fa]a secretarei! Este
totu[i director!
– |mi cer scuze dac` am deranjat pe cineva. M` gândeam
c` ne-am angajat to]i trei s` derul`m problemele acestui
hotel. Ce v` nemul]ume[te?
– Nimic, zise Marcia, apoi oft`. Presupun c` ne-am gândit
s`... dar mai bine las`.
Raff se ridic` de la mas` [i ajungând \n spatele scaunului
Marciei \[i a[ez` mâinile pentru o clip` pe umerii ei [i se
aplec` s`-i spun` ceva. A fost un gest mic, iar Marcia \i
r`spunse pe m`sur`. A fost un gest initm de reconciliere, a[a
l-a interpretat Judy.
|n treac`t, Noel i-a spus lui Raff:
– Trimite-o s` ia cecul din biroul meu.
Judy n-ar fi vrut s` intre ne\nso]it` \n biroul lui [i nici n-a
fost surprins` când el a ]inut-o \n picioare ca s` scotoceasc`
dup` acel cec.
– Nu \ncerca s` ne dezbini, Judy. N-o s`-]i mearg`.
– N-am f`cut nimic de acest gen. Cele spuse de Casey au
provocat aceste probleme.
– Ce jocuri faci, micu]` Judy? insist` Noel.

– Dar tu? \l provoc` ea râzând.

– Eu nu mai pot face nimic aici pentru a-mi \mbun`t`]i
situa]ia. Dar tu, draga mea, ai avantajul sexului. Nu cumva
]i-ai pus \n gând s` devii st`pân` la Slyne?
Judy ro[i.
– S` nu m` love[ti! E adev`rat c`-]i st` foarte bine a[a
nervoas`, dar nu te ridici la nivelul Marciei.
– Te rog s`-mi dai cecul ca s` m` pot \ntoarce la lucru, zise
Judy furioas`.
Noel \i \ntinse cecul, dar \n clipa \n care vru s`-l ia o prinse
de mân` [i o trase spre el, a[ezând-o pe genunchi.
– De ce nu e[ti ceva mai prietenoas` cu mine? Raff este
deja ocupat. Dup` cum te-ai \nfuriat, \ncep s` cred c` ai
valen]e \nc` neexploatate pân` acum [i devii mai interesant`.
– Când o s` ai pu]in timp [i pentru mine, Judy, a[ vrea s`
continu`m lucrul, auzi vocea lui Raff.
Judy s`ri \n picioare, con[tient` c` ro[ise pân` \n vârful
urechilor.
Noel exclam` :
– O am fost surprin[i \ntr-o postur` indecent` chiar de
[eful tù! Cât de compromi]`tor! Dragul meu, trebuia s`-]i
anun]i venirea cumva ca s` [tim c` te apropii de acest birou.
Raff nu spuse nimic, ie[i imediat, iar Judy, dup` ce lu`
cecul, \l urm` \n biroul lui. Raff se a[ez` f`r` o vorb`, iar ea
se \ndrept` spre ma[ina de scris, aruncându-i priviri furi[e,

uimit` c` era furios. Apoi citi dezam`gire \n ochii lui. Judy

oft`. Nu avea rost s` se scuze, dar nici nu voia s` fie
considerat` o prad` u[oar`.
– Domnule Rafferty... nu era ce v-a]i \nchipuit...dar se
opri, con[tient` c` nu avea rost s` se scuze.
– Problemele tale intime nu m` privesc, atâta vreme cât nu
se suprapun peste programul zilnic. E[ti liber` s` te adaugi la
cohorta de femei ale lui Noel, dac` asta te amuz`, dar nu \n
timpul programului. Iar acum, te rog s` \ncepi s` scrii.
***
Seara, \n camera ei, Judy continua s` se gândeasc` la

incidentul din timpul zilei, care continua s-o afecteze. Dar ce
se \ntâmpla cu ea? Doar nu se \ndr`gostea de Raff de la
castelul Slyne, ca orice tân`r` care-[i ia prima slujb` [i se
\ndr`goste[te f`r` speran]` de [eful ei?
– La naiba cu Irlanda [i cu aceast` atmosfer` romantic`!
exclam` ea [i sim]ind r`coarea serii las` draperiile [i se duse
la culcare.
Odat` cu luna aprilie, se \nmul]i num`rul de vizitatori din
Anglia care veneau s`-[i petreac` s`rb`torile de Pa[te aici.
Unul dintre oaspe]i, un student, se \ndr`gosti de Marcia. Judy

urm`ri cu cât` u[urin]` reu[i sora lui Noel s` se descurce \n

aceast` situa]ie, cu care era se pare foarte obi[nuit`.
Observând-o, Judy se \ntreb` dac` f`cea toate astea ca s`-i
stârneasc` [i mai mult interesul lui Raff sau pentru c` era una
din acele femei care nu se puteau ab]ine [i r`spundeau
provoc`rilor b`rba]ilor.
– M` fac s` m` simt ca o sor` mai mic`, \i explic` ea lui
Raff, care la rându-i o privea f`r` s` \n]eleag` prea mult.
– Da, cred c` te-ai plicitisit cumplit toat` iarna doar cu
b`trânul colonel Frazer, ca victim` permanent`. Iar tu, Judy,
nu-l lua \n serios pe Noel. Nu rezist` s` nu curteze orice fat`
dr`gu]`.
– Crezi c` nu [tiu asta? r`spunse ea.
– {i de ce n-ai ripostat \n ziua aceea?
– N-am f`cut-o pentru c` [tiu c` asta [i-ar fi dorit. Nimic
nu-l descurajeaz` mai mult pe un astfel de individ decât
victima care r`mâne impasibil`.
– Te-am judecat gre[it, Judy, ce prostie am f`cut! spuse
Noel.
– Dar de ce ai fost a[a de furios?
– Am fost mai mult dezam`git de tine, r`spunse el cu
blânde]e. P`reai cu totul altfel, mai ...
– Mai \n felul lui Kathy, nu?
– Poate c` da, dar trebuie s-o iei ca un compliment, draga
mea. Era o fat` necomplicat`, simpl`.

Atunci, n-o mai iubi pe Marcia, ar fi vrut ea s`-i spun`,

pentru c` ea nu este necomplicat`, a[a cum crezi tu. Ba din
contr`, complic` totul [i-]i va face via]a un iad.
Raff plec`, iar Judy, care tot nu era lini[tit` \n privin]a
mobilierului castelului, care era dus [i adus de la repara]ii, se
mai duse s` verifice \nc` o dat` acea m`su]`. Se a[ez` \n
genunchi, o examin` din toate p`r]ile [i nu g`si nimic;
repara]ia fusese f`cut` cu mult` \ndemânare. Lâng` ea, se afla
un birou mic din lemn de ulm cu \ncrusta]ii de ebonit`.
Observ` imediat c` era o imita]ie destul de reu[it`, ce-i drept.
M`su]a fusese doar pretextul.
– Ce faci aici, Judy? o \ntreb` Raff uimit.
Ea vorbi, f`r` a mai ]ine seam` de nimic.
– Asta este o copie. Am crezut c` vor schimba m`su]a, dar
ea a fost doar paravanul. Acest birou a fost \nlocuit cu mult`
mìestrie, trebuie s` recunosc. Vezi c` aceste monturi nu sunt
aliniate? Iar culoarea galben` a lemnului nu are patina
timpului.
– Despre ce vorbe[ti, Judy? zise Raff \ncruntându-se. Iar ai
descoperit vreo imita]ie? Acest birou se afl` aici de când m`
[tiu!
– Poate, zise ea, dar nu \n]elegi, Raff? Cineva fur` aceste
piese originale [i nu este greu de \n]eles c` Grogan este cât
se poate de implicat.
– {i cine colaboreaz` cu el, Judy?

Raff pusese \ntrebarea pe un ton foarte tìos, ceea ce o

f`cu s`-l priveasc` lung. Nu-l putea face prea u[or s` fie
suspicios pe cei doi Maules.
– Nu sunt prea multe variante, r`spunse Judy.
– Dac` \ncerci s` acuzi din nou pe cineva [i sper s` nu faci
asta, te-a[ ruga s` te gânde[ti de dou` ori, draga mea.
– Dar faptele sunt fapte, insist` ea. Aceast` pies` [i cea din
salonul mic sunt reproduceri, iar dac` spui c` sunt ale
familiei tale dintotdeauna, atunci substituirea s-a f`cut chiar
sub nasul tù!
– A[a ai spus [i despre m`su]`. Cum po]i fi sigur` c` acel
birou care a stat dintotdeauna \n col]ul acela nu este original?
Iar dac` este o reproducere, cum sus]ii \nseamn` c` a fost
\ntotdeauna la fel. Te rog, nu insista, Judy, altfel \ncep s` cred
[i eu ca Marcia c` vrei s` atragi aten]ia asupra ta.
– Asta crede ea? |mi pare rù, poate c` m-am \n[elat \n
privin]a biroului de[i nu cred, dar nu m-am \n[elat \n privin]a
datei acelui mic dulap. Dar asta este nu am de gând s` intru
\n competi]ie cu Marcia, de[i ea se simte foarte bine \n
compania acelor tineri.
– Judy....
Ea ie[i brusc din \nc`pere.
Marcia se \ntorsese dup` o zi petrecut` cu acei tineri la
curse. De cum veniser` ace[tia se instalaser` cu toat` veselia
posibil` la bar.

Raff refuz` s`-i serveasc`, dar Marcia \i anun]` c`-i va servi

chiar ea.
– Marcia, te rog... \l auzi Judy pe Raff.
– Nu fi atât de ]âfnos, dragul meu. |i servesc eu, dac` nici
Noel nu este pe aproape.
Marcia le servi bùturi tinerilor care continuau s` fac`
glume, sco]ându-l din s`rite pe Raff.
El a[tept` s`-[i termine bùturile, apoi le spuse:
– Domnilor, acest castel este casa mea, iar voi v` afla]i aici
\n trecere. Miss Maule este angajat` aici, nu are autoritatea de
a contramanda ordinele mele. Sper c` v` ve]i retrage acum, ca
s` nu prelungim la nesfâr[it situa]ia penibil`. Cina v` va fi
servit` \ntr-o jum`tate de or`. Bun` seara.
– Cum \ndr`zne[ti, Raff? explod` Marcia cu pref`c`toria ei
caracteristic`. Judy era sigur` c`-l provocase deliberat, ca s`
afle ce simte pentru ea.
– Draga mea, nu suport s` fiu pus \ntr-o situa]ie penibil`
\n propria mea cas` de un grup de tineri lipsi]i de maniere.
– E[ti gelos? \l \ntreb` ea abia [optit, iar Judy [tiu \n acel
momente c` uitaser` de existen]a ei \n aceea[i \nc`pere.
Raff o prinse \n bra]ele sale [i o s`rut`.
– Asta ai vrut? o \ntreb`.
– Sigur. }i-a luat cam mult!
El o s`rut` din nou [i de data asta ea \l prinse dup` gât cu
bra]ele, lipindu-[i trupul de al lui.

Judy se l`s` \n genunchi [i \ncerc` din aceast` stare s` se

\ndrepte spre ie[ire, tocmai când ap`ru Noel, care izbucni \n
râs.
– Ce naiba faci aici, Judy?
Marcia se uit` la ei, chipul ei tr`dând mai mult satisfac]ie
decât jen`.
– Am uitat c` erai aici, draga mea. |ncercai s` ie[i \nainte
ca Raff s`-mi fac` declara]ia? Ce dr`gu]` e[ti!
– |mi pare rù de cele \ntâmplate, Judy, zise Raff, trebuia
s` ne dai de [tire cumva c` e[ti aici.
Marcia schimb` priviri cu fratele ei, apoi veni spre Judy.
– S`-i l`s`m pe b`rba]i s` discute, iar eu o s`-]i explic cum
stau lucrurile \n via]`, draga mea.

Capitolul 5
Imediat ce sc`p` de m`rturisirile [i de sfaturile Marciei,

Judy alerg` pe teras` s`-[i domoleasc` acolo la r`coare,
obrajii care dogoreau. Se gândi, v`zând paji[tea din fa]`, c`
peste câteva s`pt`mâni Raff [i Marcia vor putea s` fac` lungi
plimb`ri pe marginea lacului, departe de castelul de oaspe]i,
sub acea vraj` inconfundabil` a Irlandei, iar el o va s`ruta \n
voie.
– Judy, n-ar fi bine s` intri \n cas`? auzi vocea lui Raff. Au
\nceput s` a[eze masa.
|ntorcându-se spre el, observ` c` era \mbr`cat cu o
pelerin` de ploaie, avea undi]a [i un mic rucsac.
– Plec la pescuit \n noaptea asta, spuse Raff, iar Noel care
ap`ruse, \i spuse c` nu va z`vor\ por]ile pentru ca el s` poat`
intra la \ntoarcere f`r` probleme.

Judy realiz` imediat c` Raff avea nevoie de lini[te \n care

s`-[i analizeze gândurile.
Cina se desf`[ur` \n lini[te cu Marcia având aerul pisicii
care a \nghi]it canarul.
Judy sp`l` paharele dup` mas`, apoi \ncerc` s`
\ndep`rteze petele l`sate de bùturile acelui grup de tineri. |n
salon se aflau obiecte care erau, de fapt, piese de muzeu. Se
\nfurie din nou v`zând anacronismul barului care fusese
cândva un salon elegant. Slyne nu trebuia condus a[a cum
f`ceau cei doi Maules. Iar Raff cum putea s` admit` ca acest
castel s` fie transformat \ntr-un simplu han? Un han din care
cei doi fra]i scoteau bani din tot ce le c`dea \n mâini?
Lu` o tav` cu cafea [i sandvi[uri f`cu focul \n [emineu [i se
\ntinse pe o sofa bucurându-se de lini[tea nop]ii. Probabil c`
a]ipise, pentru c` \ntr-un târziu \l auzi pe Raff.
– Nu trebuia s` m` a[tep]i, Judy, de[i se bucur` c` g`si
sandvi[urile [i cafeaua.
– Ai prins vreun pe[te? \l \ntreb` ea.
– Nu, dar mi-am f`cut ordine \n minte. Probabil mâine vor
ap`rea alte probleme, dar acolo pe ap` via]a pare foarte
simpl` [i lini[tit`.
Judy \i aduse un prosop s`-[i [tearg` p`rul ud.
– {tii, Raff, cred c` oaspe]ilor le-ar pl`cea s` g`seasc` aici
un castel adev`rat, m` refer la cei care ar [ti s`-l aprecieze.
– |mi amintesc c` mi-ai mai spus asta.

M` \ntreb dac` a[ putea s-o fac pe Marcia s` vad` lucrurile

\n acela[i mod.
– Marcia? repet` ea.
– Nu ea se ocup` de acest castel? Iar \n viitor...
– N-o po]i face s` \n]eleag` c` afacerea ar merge mai bine
dac` Slyne ar fi un castel irlandez tipic f`r` concesii f`cute
vremurilor actuale?
– Problema este c` [i Noel gânde[te la fel ca sora lui [i este
cam greu s`-i schimbi pe amândoi. Lui Noel i se pare o mare
plictiseal` aici. Dar femeia este mai adaptabil`, se poate
identifica u[or cu cel pe care-l iube[te, nu crezi, Judy?
– Unele femei, poate. Nu [tiu prea multe despre asta, dar
\mi imaginez c` depinde de cât de mult te iube[te. Iar dac` te
gânde[ti la c`s`torie, ar trebui s` te asiguri mai \ntâi c` ea
gânde[te la fel ca tine.
El nu-i r`spunse, dar o privi cu ochii pe jum`tate \nchi[i.
Observ` c` Judy nu mai p`rea acum o copil` lipsit` de
maturitate, ca atunci când venise aici, observ` durere \n ochii
ei [i f`r` s` vrea se gândi din nou la Kathy.
– Pentru tine este mai u[or, Judy, pentru c` e[ti foarte
tân`r`, dar pentru mine a cam trecut vremea.
– Dar e[ti dedicat Slyne-ului, Irlandei [i lui Kathy.
U[a se deschise [i Marcia ap`ru zâmbind.
– O, exclam` ea, ce scen` minunat` am \ntrerupt! Ai
adesea astfel de discu]ii nocturne cu secretara ta, dragul meu?

– Mi-a f`cut cafea [i sandvi[uri [i st`team de vorb`, ca s`

m` \nc`lzesc dup` frigul [i ploaia de afar`.
– M-ai dezam`git cu plecarea la pescuit. Mi-am imaginat c`
\n noaptea asta vom avea multe de discutat, iubitule.
– A trebuit s`-mi l`muresc propriile mele probleme mai
\ntâi; nu pot gândi niciodat` prea clar \n cas`.
– Oricum, mi-ai lipsit mult [i m-am plictisit toat` seara.
– Adev`rat, Marcia? zise el pu]in cam timid, dup` cum i se
p`ru lui Judy.
Marcia se a[ez` lâng` el \ntr-un capot lung, cu p`rul l`sat
liber pe umeri, str`lucind de bucurie c` se [tia iubit`.
– Iar acum c` ai mâncat [i ]i-ai bùt cafeaua, am putea
petrece câteva clipe \mpreun`, iubitule? zise Marcia, iar Judy,
con[tient` c` ar fi trebuit s` plece de mult timp din calea lor,
se ridic` [i disp`ru.
***
Judy se a[tept` din acel moment s` aud` anun]ul

c`s`toriei celor doi, dar Raff p`rea s` se fi retras \n
problemele obi[nuite ale mo[iei, iar Marcia se ocupa de castel
cu mai mult` \ncredere, abordând problemele servitorilor cu
mult` severitate, de unde pân` atunci \i trata cu \n]elegere.

D`dea ordine f`r` a-l mai consulta pe Raff, de parc` ar fi fost

deja st`pâna castelului.
Dup` plecarea acelor tineri, castelul r`mase cam f`r`
vizitatori, ceea ce le permise colonelului [i lui miss Botley s`
se bucure de toat` aten]ia personalului. La sfâr[itul lunii locul
va fi plin de musafiri, a[a spunea Marcia.
– Ne lipse[te personalul, \i spuse Marcia lui Raff. Rosie [i
celelalte pot servi \n condi]ii normale dar dac` vin americani,
ei cer ca personalul s` fie \mbr`cat \n frac.
– Atunci, s` nu aleag` Slyne, dac` vor o replic` a vie]ii lor
din America \n Irlanda.
– Raff, e[ti imposibil! exclam` Marcia. Nici nu [tii ce
eforturi am f`cut s` aranjez contractele cu firmele americane
de turism. |ncerc`m s` facem bani pentru tine dragul meu, nu
\n]elegi?
Marcia ar`ta extraordinar \ntr-una din acele rochii de jerse
pe care le purta de când se mai \nc`lzise vremea, dar ochii lui
Raff erau a]initi]i asupra paji[tilor castelului, care-[i
schimbaser` culoarea din verdele puternic al prim`verii \n
altul pu]in mai pal. Raff era \n acele toane abstracte, observ`
Marcia revoltat` pentru prima oar` c` trebuia s` concureze cu
creasta unui munte pentru a cuceri aten]ia unui b`rbat.
– Raff, m-ai auzit?
– Da, te-am auzit, Marcia. {tii ceva? |ncep s` cred c` Judy
a avut dreptate.

– Judy?
– Spunea adesea c` ar fi mai bine s` l`s`m Slyne a[a cum
este, un castel irlandez condus cu simplitate, care-[i p`streaz`
demnitatea sa [i tradi]ia care \n alte locuri se pierde. Astfel,
am atrage clientela, care [tie s`-l aprecieze.
– {i asta este tot opinia lui miss Judy?
– Nu, asta este a mea.
– Raff, nu m` a[teptam s` iei \n serios prostiile unei
copile! Ce [tie ea despre cum trebuie condus un loc ca `sta?
– Are sim]ul valorii, insist` Raff.
– Iar eu nu-l am ? Asta vrei s` spui?
– N-am vrut s` spun asta, dar... Raff se ridic` \n picioare [i
o privi lung: Marcia, tu ai putea trì aici tot restul vie]ii?
– S` iau asta drept o cerere \n c`s`torie, sau sunt din nou
presupunerile lui Judy?
– O cerere \n c`s`torie a[teptai?
Acest Raff este un b`rbat surprinz`tor \n multe privin]e, se
gândi ea, privindu-l. Iar acum când mi-a dat posibilitatea unei
discu]i deschise iat` c` nu pot profita de ea, se gândi Marcia.
– O, iubitul meu, ]i-am f`cut atâtea avansuri, trebuie s`
recunosc. A fost u[or s`-mi rezi[ti?
– E[ti o femeie frumoas`, Marcia, o [tii prea bine. Dac` am
fost mai greoi \n a \n]elege avansurile tale cum le spui tu,
este din cauz` c` am trìt tot timpul aici, la Slyne. Poate c`
nou`, celor de aici, ne este mai greu s` \n]elegem femeile.

Marcia \[i spuse c` trebuia s` aib` r`bdare cu el.

– Doar nu vrei s` r`mâi aici tot restul vie]ii tale? \l \ntreb`
ea curioas`.
– Ba da.
– Cred, \ncepu Marcia, c` nu prea [tii ce vrei. Ai stat aici
prea mult timp, mai bine zis ai pierdut prea mult timp trìnd
cu amintirea acelei Kathy.
– Nici vorb`. Am \n]eles de mult c` nu pot trì cu o
amintire.
– Atunci pe mine nu m` dore[ti de loc? insist` Marcia
apropiindu-se de el, apoi a[ezându-i-se pe genunchi.
– Am fost prea mult timp singur, Marcia [i niciodat` nu
mi-a pl`cut o prad` prea u[oar`. {i poate c` a[a cum ai spus
apar]in unei rase de b`rba]i mai reci care nu se aprind a[a de
u[or.
– Dac` te sperie ideea c`s`toriei, iubitule, sunt gata s` te
accept ca iubit, murmur` Marcia, dar v`zu imediat c` efect
avuseser` vorbele ei asupra lui.
– |]i imaginezi c-a[ putea \ncepe o aventur` cu o femeie \n
acest castel?
– Nu, tu nu, acum \mi este foarte clar, dar al]ii ar face-o. Ia
exemplul lui Noel [i al lui Judy.
Marcia observ` cum Raff se crispeaz` brusc [i se ridic`
privindu-l curioas`.
– Parc` spuneai c` nu e[ti un tip gelos! {i pe cine?

Pe micu]a Judy!
– Nu fi absurd`, Marcia! Sunt \ngrijorat din cauza lui Judy
care este o tân`r` angajat` de mine pentru care m` simt
responsabil.
– Sper c` este numai atât, bomb`ni Marcia.
Apoi v`zând ce reac]ie provocaser` vorbele ei, se a[ez`
lâng` el. Iubitule, \mi pare rù dac` te-am [ocat cumva, dar eu
te doresc, Raff. E[ti gata s` te c`s`tore[ti?
– Sigur c` a[ vrea s` am copii, familie, dar tu?
– Faci ca totul s` sune un pic cam \nspìmânt`tor,
recunoscu ea.
– Ar trebui s` te gânde[ti mai bine, \i spuse el cu blânde]e.
Este evident c` p`rerile noastre despre c`s`torie nu coincid.
{i oricum, nu pot cere unei femei s` se c`s`toreasc` cu mine
pân` nu sunt sigur.
– Vrei s` spui c` nu e[ti sigur de mine?
– Nu, drag` de mine.
– Nu-]i face probleme, nu mai suntem copii, iar pe mine
nu m` prea intereseaz` s`-mi faci curte s` te \ndr`goste[ti de
mine \nainte.
– Nu? spuse el aproape u[urat. Asta v`zu Marcia la el.
***

Judy se a[ez` la birou [i \ncepu s` sorteze scrisorile date

de Marcia. Amândoi o uimiser`. Marcia nu p`rea prea fericit`,
cât despre Raff, nu se putea citi nimic \n ochii lui. |n schimb,
deveni con[tient` de privirea insistent` a lui Raff, care
\ncepuse s`-i dicteze ceva.
– Ce se \ntâmpl`, Raff? \l \ntreb` ea.
El l`s` pe birou scrisorile pe care i le dicta.
– Marcia mi-a spus s` nu intervin \n vreun fel, dar eu nu
m` pot ab]ine. Judy, m` gândeam asear` s` te trimit \napoi
acas`. Marcia m-a convins s` n-o fac.
– S` m` trimi]i acas`? repet` ea cu obrajii arzând. De ce?
N-am lucrat bine?
– N-am de ce m` plânge \n privin]a muncii tale, Judy.
Raff p`rea \ncurcat, aproape regreta c` deschisese discu]ia.
– {i atunci, de ce vrei s` m` trimi]i acas`?
– }i-am mai spus c` nu te trimit ... cel pu]in deocamdat`.
Dar e[ti foarte tân`r`, Judy, [i m` simt r`spunz`tor pentru
tine, atâta timp cât te afli sub acoperi[ul meu. Dar poate ar fi
mai bine s` l`s`m discu]ia pe alt` dat`.
– O, nu, nici vorb`! Vreau s`-mi spui de ce m` fac vinovat`,
Raff!
El p`ru surprins.
– Am fost prea evaziv? \ntreb` el. Ei bine, fiind mult mai
mare decât tine, \]i pot repro[a c` ai devenit prea apropiat`
de Noel [i nu vreau s` fii afectat` \n vreun fel. Asta este.

– O, despre Maule era vorba! Dar [tiu prea bine ce fel de

om este! Ei afl` c` nici m`car nu-mi place! Chiar credeai c` am
o rela]ie cu Noel Maule?
– Ce puteam s` cred? Ai fost destul de conving`toare \n
repetate rânduri...iar Marcia m-a prevenit...
– O, din nou Marcia! exclam` Judy pierzându-[i controlul.
– Pe mine oricum nu m-ai fi ascultat...
– De ce crezi c` n-a[ fi f`cut-o, Raff? zise ea ridicându-[i
spre el ochii plini de lacrimi.
– M-am gândit c` Noel este mai apropiat de vârsta ta [i [tie
cum s` procedeze cu femeile.
– O, nu dragul meu Raff. Judy \i zâmbi printre lacrimi. Tu
ai mai multe calit`]i, pe care le dore[te o femeie; integritate,
\n]elepciune, tandre]e, cred.
Raff se ridic` imediat [i se \ndrept` spre fereastr`, cu
mâinile \n buzunare.
– Cred c-ar trebui s`-]i spun c` ar putea exista ni[te
schimb`ri aici la Slyne, zise el, iar ea \n]elese exact ce voia
s`-i spun`.
Judy r`mase t`cut`. |[i [terse lacrimile de pe obraz, apoi
spuse:
– Foarte bine. Pentru aceste schimb`ri \nseamn` c-ar
trebui s` te felicit?
El se \ntoarse brusc de la fereastr` ca s-o priveasc`, dar ea
nu-i putea deslu[i chipul, fiind cu spatele \n lumin`.

– Cred c` m-ai \n]eles gre[it, Judy.

– Nu este de mirare, pentru c` nu te exprimi prea clar.
Raff, cât timp mai vrei s` r`mân aici?
– S` r`mâi? Nu m-am gândit la asta, dar vom discuta alt`
dat`, vrei?
– Vreau doar s` [tiu dinainte când nu vei mai avea nevoie
de mine, ca s`-mi g`sesc alt` slujb`. Tot aici, \n Irlanda.
– Aici?
– Da, \n Irlanda, pentru c`-mi plac mult aceste locuri. Iar
acum, a[ putea s` plec s` duc coresponden]a la po[t`?
Judy nu mai a[tept` r`spunsul lui [i plec`.
Se \ntoarse dup` pu]in timp.
De la fereastra biroului v`zu cum Raff pleac` la pescuit cu
colonelul [i se \ntreb` cum ar`tase oare acea Kathy. Fusese o
tân`r` atât de deosebit`? Chiar sem`na cu ea? {i cum putea
Raff acum s` se \nsoare cu Marcia, care era total diferit` de
ceea ce fusese Kathy?
Aceea[i \ntrebare [i-o punea [i Noel, care se afla la bar cu
sora sa.
– Ce iubit ai [i tu, sor` drag`, a plecat la pescuit \n loc s`
te cear` de nevast`!
– Da, a fost ceva destul de neclar. Acum s-a dus la pescuit
s`-[i limpezeasc` gândurile; spune c` nu poate gândi \n
interior.
– De ce-]i trebuie individul `sta? Nu-]i place aici la Slyne.

– Dragul meu, m` atrage la el tocmai faptul c` a rezistat

asediului meu. Mi se pare incitant s` explorez eventualele
posibilit`]i. Poate c` nu este firesc ce simt pentru el, dar
intuiesc c` exist` multe emo]ii \n`bu[ite, dincolo de aceast`
fa]ad`.
– De ce nu ai o simpl` aventur` cu el, ca s` po]i sc`pa mai
u[or dup` aceea?
– Mi-ar pl`cea, dar din nefericire nu este omul care s`
accepte a[a ceva [i m` tem c` l-a[ [oca. Nu, Noel, poate m`
crezi nebun` dar m` simt atras` de el [i-l doresc [i dac`
pentru a-l avea trebuie s` m` m`rit cu el, o voi face. S` nu
crezi c` voi r`mâne aici tot restul vie]ii! Odat` ce ajung
st`pân` aici, vând toate aceste antichit`]i [i iau un apartament
modern [i confortabil. Atunci, po]i veni s` stai la mine.
E o privi piezi[. Uneori, sora lui p`rea extrem de naiv`, cu
toate c` era o femeie sofisticat`.
– Cum po]i fi sigur` c` Raff o s` fie de acord?
Ea ridic` din umeri [i \mpinse paharul gol la o parte.
– Nici mariajul nu este pentru toat` via]a, de fapt.
– {i dac` Raff nu va mar[a? Rafferty nu pare genul de
b`rbat c`ruia s` nu-i pese dac` ajunge la tribunal, iar secretele
\i sunt puse pe tapet.
Marcia ridic` din umeri.
– Poate c` va continua s` m` \ntre]in`. Crede-m`, Noel,
este primul b`rbat care mi-a rezistat.

– Cine v` mai \n]elege pe voi, femeile? De ce nu-l la[i pe

bietul Raff s` mai cread` \n virtu]ile femeii? Oricum, Judy a
noastr` ar fi o excelent` succesoare a lui Kathy. Apropo, l-am
sunat pe Grogan, [tiind c` Raff va lipsi toat` dup`-amiaza.
– Grogan? se \ncrunt` Marcia. Crezi c` e bine ce faci?
– Bine sau nu, are ni[te afaceri de lichidat cu mine. Nu
mi-a dat partea din tranzac]ii.
Ea \l privi \ngrijorat`.
– Bine, dar eu nu [tiu nimic de asta. }i-am spus c` situa]ia
este periculoas`, de când Judy a f`cut acele observa]ii.
– De ce nu l-ai l`sat pe Raff s` scape de ea?

Capitolul 6
Judy lucr` \n birou toat` dup`-amiaza, f`r` a fi deranjat`

de cineva. Se ocup` de toat` coresponden]a de rutin`, iar
când termin` toate scrisorile, le puse \n plicuri [i-l chem` pe
unul din servitori, s` le duc` la po[t`.
Salonul era gol, la fel [i camerele de zi, dar prin u[ile
deschise auzi o discu]ie aprins`. Una din voci era a lui
Grogan.
– {i ce crezi c-o s`-mi faci, Noel? Pe O'Rafferty \l
prejudiciezi! Dac` afl`, [i tu e[ti la fel de vinovat. Oricum, al]i
bani nu mai vezi de la mine [i nu ai ce s`-mi faci.
– O s` chem garda.
– {i? O s` se afle c` ]i-ai escrocat st`pânul. Dar dac`
frumoasa ta sor` o s` fie st`pân` aici, dup` cum am auzit, mai
discut`m.

– Asta n-are nicio leg`tur` cu problema noastr`.

– Doar nu vrei s`-i strici [ansa de a ajunge st`pân` la
Slyne?
– Dar ai luat cam mult din fosta afacere, acum eu trebuia
s` iau grosul, se vìc`ri Noel.
– Trebuie s` te gânde[ti la cheltuielile mele, care s-au
ridicat cam mult. M`su]a am f`cut-o eu, dar recunosc c` n-a
fost o lucrare reu[it`. Cel`lalt dulap avea nevoie de o mân` de
expert, pe care a trebuit s`-l pl`tesc. Dac` m` mai la[i s` iau
vreo pies` acum, o s` fim chit.
Judy trase cu urechea f`r` s`-[i fac` probleme c` putea
veni cineva s-o surprind`. Merita s-o fac` pentru Raff.
|l auzi pe Noel spunând:
– Ei bine...
Apoi auzi zgomotul f`cut de piciorul scaunului pe parchet,
dup` care se retrase \n salonul cel mare unde se afla m`su]a
[i \ncepu s` lustruiasc` picioarele acesteia cu batista. Nu-i
putea spune \n acest moment lui Raff c` le ascultase discu]ia,
dar \i putea opri s-o ia.
– Ce naiba faci aici? izbucni Noel v`zând-o lâng` m`su]`.
Am crezut c` lucrezi \n birou.
– Asta am f`cut, dar acum am ie[it s` caut pe cineva s` le
duc` la po[t`.
– A, [i pe drum te-ai gândit s` dai lustru acestei
capodopere? auzi vocea lui Grogan. Ce secretar`

con[tiincioas`! N-ar trebui s` g`se[ti mai repede pe cineva

s`-]i duc` scrisorile la po[t`?
– Ai putea s` le duci chiar dumneata, domnule Grogan,
zise Judy, doar treci chiar pe acolo!
– Bine, o s-o fac, mormì acesta cam f`r` chef.
Judy ie[i pe teras` s` se uite dac` se vedea \n zare barca lui
Raff, dar nu v`zu nimic oricât \[i \ncord` privirea. Se \ntoarse
s` vad` dac` Grogan a luat coresponden]a, dar observ` c`
ma[ina lui disp`ruse. Ce putea s` fac`? Era târziu [i dou`
dintre scrisori erau foarte urgente. Nu putea decât s` ia
ma[ina lui Raff ca s` le duc` la po[t`.
Lu` una din ma[ini [i porni pe drumul de sud,
amintindu-[i pe m`sur` ce drumul o hurducìa, interdic]ia lui
Raff de a mai pleca singur` cu ma[ina. I se p`ru c-a parcurs
destul de mult pân` la [osea, unde se afla singura cutie
po[tal` pentru zona aceea. F`r` s` realizeze, evenimentele
zilei \ncepur` s-o afecteze [i se sim]i dintr-o dat` obosit`, mai
ales c` drumul era foarte greu, iar ma[ina greu de condus.
Dup` ce puse scrisorile la po[t`, realiz` c` trebuia s`
\ntoarc` ma[ina, s` porneasc` \napoi. Abia atunci observ` c`
pe drumul acela \ngust putea s` treac` peste parapet foarte
u[or, s` ajung` \n [an] [i de aceea se gr`bi s` dea ma[ina \n
mar[arier. Ma[ina z`bovi o clip` pe marginea [an]ului, apoi
porni \nainte cu ro]ile r`sucindu-se \n vitez`, cu zgomot de
sticl` spart`, iar ma[ina se r`sturn`.

– Dumnezeule! exclam` dup` ce reu[i s-o opreasc`.

|ncerc` s` deschid` u[a ca s` coboare dar aceasta se
\n]epenise, iar când reu[i s-o deschid` c`zu \n [an]ul plin cu
ap` unde r`mase câteva clipe izbucnind \n lacrimi.
|n cele din urm` se ridic`, \[i cur`]` fusta de noroi,
uitându-se la ma[in` s` vad` \n ce stare se afl`. Una din
retrovizoare era spart`, o arip` destul de deteriorat`. Raff se
va \nfuria. Ei bine, ar fi trebuit s`-i dea lec]iile de mult
promise.
Privi cam f`r` speran]` de-a lungul drumului spre
Knockferry, dar era foarte pu]in probabil s` treac` cineva la
ora aceea. Va trebui s` se \ntoarc` pe jos. |ncerc` s-o fac` [i
sim]i o durere cumplit` la glezn`.
Trebuia s` urce din nou \n ma[in` dac` putea [i s`-[i
petreac` noaptea acolo. I se p`ru mult mai greu acum s` urce,
dar reu[i s-o fac` [i se ghemui \ntr-un col], fric]ionându-[i
glezna care se umfla repede.
I se p`ru c` st` a[a de ore \ntregi. Apoi \ncepu s` se aud`
un l`trat sus pe deal; era o vulpe. Deodat`, v`zu farurile unei
ma[ini, apoi cineva b`tu \n parbriz [i-i strig` numele.
– Raff... Raff... strig` speriat`.
– E[ti bine ,Judy? o \ntreb` el tem`tor când se aplec` spre
ea.
– Da, da, sunt, \ncerc` ea s`-l lini[teasc`, dar izbucni \n
plâns de durere, de frig, de team`...

– Slav` Domnului! exclam` el [i când Raff o ridic` \[i

cuib`ri fa]a la pieptul lui sim]ind mirosul de ]igar`, [i se mai
lini[ti.
– A fost numai vina ta, Raff... nu m-ai \nv`]at s` conduc pe
drumurile astea, a[a cum mi-ai promis, [i mi-ai luat inima [i
mi-ai stors-o ca pe o portocal`...este teribil de greu s`...
Lui Raff i se p`ru c` nu aude bine, dar când \ncerc` s-o
ridice pe propriile ei picioare, fata gemu de durere.
– E[ti r`nit`, Judy? Po]i sta \n picioare?
– Mi-am r`sucit glezna [i n-am mai putut s` merg pân`
acas`, r`spunse ea.
– Ai sânge pe frunte.
– Nu [tiu de unde.
– Probabil te-ai tìat \n sticl`. Te duc la Land Rover apoi o
s` vedem ce s-a \ntâmplat aici.
Raff o ridic` \n bra]e [i o duse la cealalt` ma[in`, apoi,
dup` ce o a[ez`, se duse s` \nmoaie o batist` \n ap`, undeva
prin preajm`, unde ea auzise zgomot de ap` curg`toare.
Când se \ntoarse \i [terse fruntea, asigurând-o c` era doar o
ran` mic`.
– Acum, s` vedem glezna, zise el [i-i scoase ciorapul rupt,
iar dup` ce \i test` glezna cu mi[c`ri blânde, o leg` cu batista
ud`. Judy se uita la chipul lui care nu era tocmai al unui
b`rbat frumos, [i-[i aminti cum s-ar sim]i atingerea lui. |l v`zu
c` era foarte concentrat asupra gleznei ei. Nu mai plângea

dar, dup` atâta timp \n care st`tuse \n ma[in` cu hainele ude,

\ncepu s` tremure.
– Dumnezeule, tremuri, Judy! exclam` el.
– Am stat prea mult \n apa aceea murdar`.
Raff o privi lung, apoi decise:
– Va trebui s`-]i sco]i fusta, Judy.
– S`-mi scot fusta? exclam` ea.
– Nu are cine s` te vad`, \n afar` de mine. Haide, de unde
se deschide fermoarul?
Ea trase fermoarul, apoi \[i scoase f`r` nici o ceremonie
fusta [i o puse pe bancheta din spate a ma[inii.
– Ia haina asta de ploaie [i \nvele[te-te cu ea, ca s` nu-]i fie
frig, \i spuse Raff. Din fericire, am adus cu mine o sticl` de
whisky, a[a c` ia câteva \nghi]ituri ca s` te \nc`lze[ti. Ai
mâinile reci ca ghea]a.
Ea lu` câteva \nghi]uri, mul]umit` c` dup` câteva secunde
tot trupul i se \nc`lzi.
– Acum sper c` ]i-e mai bine, zise el l`sând sticla s` cad`
pe podeaua ma[inii. Cred c-ai \n]eles ce se \ntâmpl` atunci
când nesocote[ti sfaturile cuiva mai mare. Ce te-a f`cut s`
pleci singur` cu ma[ina? Scrisorile mai puteau a[tepta pân`
mâine.
– A fost Grogan... Noel [i Grogan...I-am auzit certându-se
[i au vrut s` schimbe o alt` pies` de mobilier, numai c` n-au
putut pentru c` m-am dus chiar acolo. Grogan avea piesa \n

ma[in`, Noel l-a amenin]at c-o s` cheme garda, iar Grogan i-a
spus c` nu poate s` fac` nimic pentru c` este implicat. Tu nu
[tii nimic, Raff?
– Judy, pari pu]in cam incoerent`. Nu vrei s` amâni
explica]iile pân` ajungem acas`?
– Miss Doyle nu ]i-a spus nimic asem`n`tor?
– Ba da, \ns` nu i-am dat crezare. Dar cel pu]in [i-a amintit
c` ai plecat cu ma[ina [i \n ce direc]ie ai luat-o, altfel nu te-a[
fi g`sit! S-a \ntâmplat numai din vina ta, Judy, pentru c` mi-ai
nesocotit sfatul. Raff \ncepu s` se \nfurie pe m`sur` ce-i
vorbea.
Cum crezi c` m-am sim]it când am v`zut ma[ina
r`sturnat`, iar tu aparent incon[tient`? Crezi c` m-am gândit
doar la inconvenientul de a trebui s` angajez alt` secretar`?
Raff se opri, pentru c` nu mai putu s`-i spun` ce sim]ise când
o v`zuse plin` de sânge, cu p`rul c`zut \n ochi, a[a cum
fusese [i Kathy.
– {i acum, ce-o s` faci? O s` m` concediezi? \l \ntreb` ea
printre lacrimi.
– Nu se pune acum problema asta. Important este s`
ajungem acas` [i s` trimit pe cineva s` ia ma[ina de aici.
– M` \nc`lze[ti pu]in \nainte de a pleca? \i ceru ea, iar Raff
o prinse \n bra]e [i-[i lipi obrazul de al ei.
– Ce-ai vrut s` spui mai devreme când ai afirmat c` ]i-ai
pierdut min]ile din cauza mea, Judy?

– Inima mea era curat`, ca o coal` de hârtie pe care nu

s-a scris niciodat`. N-am uitat nimic din ce mi-ai spus de când
am venit aici.
– Atunci, cum ai uitat c` ]i-am interzis s` mai pleci singur`
cu ma[ina?
– N-am uitat nici un moment, dar nu cred c` ]i-ar conveni
s`-]i amintesc unele lucruri.
– Cum ar fi?
– O, nu ]i le pot spune acum, nu le-ai considera
importante, [i oricum, ]i se vor p`rea fleacuri.
Raff \i ridic` u[or b`rbia [i o s`rut`.
– Atunci, s` r`mân` fleacuri zise el [i o s`rut` din nou, de
data asta mai insistent, ceea ce pe ea o f`cu s`-l prind` dup`
gât cu o mân`.
– Dragul meu, Raff.... chiar trebuie s-o faci?
– Ce s` fac, copil` iresponsabil`?
– S` te \nsori cu Marcia.
– Ce te face s` crezi c` m` \nsor cu Marcia? o \ntreb` el,
privind-o lung.
– Toat` lumea crede asta. Iar diminea]` mi-ai spus c` vor
fi ni[te schimb`ri la Slyne. Am \n]eles foarte clar c` urmeaz`
s` te c`s`tore[ti.
– {i de asta ai plâns?
Judy se retrase, \n]elegând c` exagerase [i c` aceast`
discu]ie era jenant` pentru amândoi.

– Lacrimile pe care le-am v`rsat nu sunt problema ta, Raff,

[i n-a[ vrut s`-mi aminte[ti de ele. Nu plâng prea des. Dar,
Raff... fii foarte atent. |mi imaginez c` este atât de u[or s` te
\n[eli asupra unei persoane...
– De unde [tii tu asta?
– {tiu. Tat`l meu a fost un om foarte \n]elept, dar nici
chiar el n-a putut s` m` \nve]e tot ce-ar fi trebuit s` [tiu.
Presupun c` nimeni nu poate.
– Este adev`rat, Judy, spuse el pe un ton cam trist [i
pentru a pune cap`t discu]iei r`suci cheia \n contact [i porni.
Raff trecu cu inima strâns` peste gropi, unde ma[ina
hurducì cam tare. Trebuia s` ajung` mai repede acas` cu ea
s-o schimbe cu haine uscate. O mai privi pe furi[ [i avu
impresia c` doarme cu capul rezemat de um`rul lui. Privi \nc`
o dat` dâra de sânge uscat` pe fruntea ei, apoi gura ei cu buze
pline [i-[i spuse c-ar fi mai bine dac`-ar trimite-o cât mai
repede acas`, \n Anglia.

Capitolul 7
Judy fu uimit` de primirea care i se f`cu la \ntoarcerea la

Slyne. Servitorii se adunar` cu to]ii \n hol, exclamând ferici]i
cu lacrimi \n ochi, ba chiar li se al`turar` [i câ]iva câini, care
nu aveau voie s` intre \n castel; colonelul [i miss Motley se
\ntreceau \n a prescrie remedii pentru gleznele rupte, chiar
[i Noel \i spuse câteva cuvinte frumoase. Numai Marcia
r`mase deoparte, retras`, f`r` s` fac` vreun comentariu, f`r`
s` se adauge la starea general`. Judy era convins` c` avea un
aer aproape comic cu pelerina lui Raff \n locul fustei, dar
privind-o pe Marcia observ` c` era doar ner`bd`toare s` se
\ntâmple ceva sau poate doar s` scape de toat` lumea de
acolo ca s` r`mân` singur` cu Raff.
– N-ar fi mai bine s` te duci direct la culcare, Judy? \i spuse
ea dup` ce exclama]iile se mai potolir`. Cred c` Timsy a

\nc`lzit deja apa pentru baie pentru c` ai nevoie de a[a ceva.

Acum duce]i-v` la buc`t`rie cu to]ii, nu mai este cazul s` v`
mai \nvârti]i pe aici [i scoate]i [i câinii afar`.
– Da, scoate]i câinii afar`, le spuse [i Raff pe un ton blând.
Apoi Marcia o mai privi odat` pe Judy repetând sfatul de a
se duce la culcare.
– Vrei s` te ajut s` sco]i hainele? se oferi Marcia.
– Glezna trebuie fixat` corect, interveni Raff. Când ie[i din
baie, vin eu s` ]i-o fixez. Vrei s` te duc \n bra]e pân` la baie?
– Eu sunt expert \n a duce domni[oarele \n bra]e pe sc`ri,
se oferi Noel [i o ridic` pe Judy \n bra]e. Nu este nevoie de
doctor. M` pricep destul de bine s` rezolv astfel de probleme.
O s-o bandajez, o s`-i dau o aspirin`, apoi o duc la culcare
[i-i spun o poveste frumoas`.
– Da, apoi vino jos \n salon s` bem ceva. Pari cam obosit
dragul meu, spuse Marcia.
Raff ezit` \ncruntându-se la Noel, care \ncepuse deja s`
urce sc`rile cu Judy.
– Foarte bine. Noapte bun` atunci, Judy, spuse el.
– Noapte bun`, Raff, scânci ea, dintr-o dat` afectat` de
indiferen]a lui.
Noel murmur`:
– }i-ai fi dorit s` fie Raff \n locul meu, nu-i a[a? Ce pove[ti
v-a]i spus sub lumina lunii? Marciei nu prea i-a convenit, dup`
cum ]i-ai dat seama.

– Marcia ar fi trebuit s`– mi fie de ajutor. Nici lui Raff nu

cred c` i-a pl`cut cum a reac]ionat!
– O, deja a ap`rut rivalitate \ntre voi? Eu n-a[ insista prea
mult dac` a[ fi \n locul tù.
– Te temi, Noel?
– S` m` tem pentru Marcia? O, nu.
-Nu, pentru tine.
Noel ajunsese cu ea \n camer` [i o a[ez` pe pat. Una din
servitoare \i f`cuse focul [i camera p`rea destul de
confortabil`, chiar dac` era cam s`r`c`cioas`.
– Ce vrei s` spui, Judy? o \ntreb` Noel.
– Am auzit f`r` s` vreau cearta dintre tine [i Grogan
dup`-amiaz`. Avea]i de gând s` schimba]i \nc` o pies` din
mobilier, nu?
El se a[ez` pe marginea patului cu un rânjet pe chip.
– Crezi a[adar c` [tii totul? Probabil i-ai strecurat ce-ai
auzit lui Raff..
– Am \ncercat s-o fac, dar el a crezut c` sunt \nc` sub
influen]a accidentului [i a amânat pe alt`dat`.
– Vezi c` n-am f`cut bine insistând s` r`mâi aici, când Raff
a vrut s` te trimit` acas`? {i Marcia a cerut s` fii oprit` aici,
dup` cum prea bine [tii.
– Pentru c`, spuse Judy, nici unul din voi nu ave]i chef s`
face]i munca mea mizerabil`, acum când locul \ncepe s` se
populeze.

Marcia nu m` vrea aici dar prefer` s` r`mân decât s` bat`

ea toat` ziua la ma[in`.
– Când n-o s` mai aib` nevoie de tine, vei zbura de aici,
draga mea.
Nu are rost s` te apropii de Raff acum. Este logodit cu
Marcia.
– El n-a spus acela[i lucru.
– Probabil nu ]i-a spus. Crede c` ai o sl`biciune pentru
mine. Ce prostie, nu?
– O foarte mare prostie.
El \ncepu s` râd`, dar nu p`rea prea fericit.
– Pe st`pânul [i domnul nostru nu-l vei putea convinge
a[a de u[or \n privin]a mea. Nu l-am dezam`git \n vreun fel
pân` acum.
– Consider c` e[ti doar un pu[ti r`zgâiat care-[i dore[te
doar ce nu poate avea, spuse Judy, iar el cu totul nea[teptat
o s`rut` pe cre[tet.
– Recunosc c` sunt un individ pervers, spuse el mali]ios.
M`rturisesc c` la \nceput nu m-ai atras deloc, dar mai apoi am
\nceput s` te doresc tocmai pentru c` eram foarte plictisit.
Raff are acela[i efect asupra Marciei. Sunt convins c` odat` ce
se va culca cu el dorin]a va disp`rea. Asta este firea omului,
presupun.
Judy \l privi dezgustat`, observând c` din ochii lui
\ncepuse s` dispar` veselia.

– A[ vrea s` cred c` n-o s` repe]i toate fleacurile astea când

se presupune c` vei avea mintea limpede...
– De ce nu?
– Draga mea copil`, va fi ca un bumerang pentru tine.
Crezi c` Raff are vreun interes ca viitorul lui cumnat s` fie
condamnat pentru ho]ie? Nu, draga mea Judy, dac` \ncerci
asta vei zbura imediat. Raff va ap`ra interesele Marciei, nu pe
ale tale.
Judy presupuse c` acesta era adev`rul. Raff va fi foarte
afectat, dar dac` viitorul lui era de acum stabilit al`turi de
Marcia, va \ncerca s` aplaneze lucrurile, iar cuvântul ei nu va
conta.
Glezna ei \ncepu s` pulseze violent [i-[i dori ca Noel s`
plece mai repede din camera ei. Era cuvântul ei \mpotriva
cuvântului lui Noel, era con[tient` de asta [i [tia c` nu poate
r`ni prietenia lor \n acest fel. Observând c` ea cedase brusc,
c` p`rea \nfrânt`, Noel \i spuse:
– Observ c` te-ai gândit mai bine. Exist` o singur`
explica]ie pentru tot ce am f`cut. Raff este falit, nu mai are
bani ca alt`dat`. Recunosc c` ne-am desf`[urat afacerea pe
ascuns, sco]ând lucrurile pe furi[ când nu era el acas`, dar nu
ne-am gândit c` servitorii vor vorbi.
– {i miss Doyle a f`cut-o?
– N-o ascult` nimeni, biata de ea– pân` acum a crezut c`
Grogan a reparat mobila, ca scuz` s-o vad` pe ea. Raff e un tip

mândru, n-ar vrea s` se afle c` vinde mo[tenirea familiei, de

asta a f`cut totul prin intermediul meu.
Judy nu-l credea, dar \[i aminti c` atunci când \l \ntrebase
pe Raff dac` [tie de afacerile cu Grogan el \i spusese c` este
cam incoerent`.
– Grogan a spus c` banii au mers \n buzunarele tale,
insist` Judy, care nu putea fi p`c`lit` a[a de u[or.
– Grogan a vrut s` accentueze, micu]` spioan`, c` banii se
adun` \n contul meu. Atunci când se strânge o sum` mai
mare i-o dau lui Raff, desigur.
– M` consideri proast` din câte v`d, spuse Judy.
– Nici vorb`, zise el, b`tând-o pe um`r. Te iau drept o
\nc`p`]ânat` care [tie ce vrea. Nu te juca astfel cu mine, draga
mea, dar mai ales cu via]a ta.
Când Mary Kate d`du buzna \n \nc`pere nici unul n-o
dojeni, ci luar` intrarea ei ca pe un moment de respiro.
|n sfâr[it, dup` ce se culc`, Judy se sim]i mai bine. Privi \n
jur prin fosta camer` a copiilor, la pozele \nc` expuse pe
pere]i, la micul [emineu aflat \ntr-un col] al amerei.
– E[ti atât de bun` cu mine, Mary Kate, cred c-ai fost o
d`dac` grozav`. Ce frumos ar fi ca \n aceast` \nc`pere s` se
afle din nou copii!{i tu ]i-ai dori asta, nu?
Mary Kate o privi lung, cu mâinile \n [olduri [i cu o lumin`
ciudat` \n priviri, de parc` retrìa vremurile despre care
vorbeau.

– Copii... da... este nevoie de glasuri de copii \n locul `sta.

Spune-mi, miss Judy, r`mâi mai mult timp aici?
– Nu cred, r`spunse Judy cu triste]e. Dar m` voi opri \n
Irlanda s`-mi caut alt` slujb`. Mi-ar pl`cea s` lucrez tot prin
p`r]ile acestea. Simt c` pot prinde r`d`cini aici.
– R`d`cini? repet` femeia. N-a[ fi crezut c` e[ti atât de
matur`, miss! Acum e[ti gata, miss? Pot s`-l anun] pe st`pân?
Judy nu era prea obi[nuit` cu exprimarea irlandez` [i se
\ncrunt` ne\n]elegând.
– S`-l anun]i? repet` ea.
– S`-i spun c`-l a[tep]i, miss, \i explic` Mary Kate cu
r`bdare [i Judy \i zâmbi.
– A, da, sigur dar a[ putea adormi \n orice moment.
– Nu po]i s` dormi f`r` o sup` bun`. Dup` ce pleac`
st`pânul ]i-o aduc, miss.
Judy abia a[tepta s`-l vad` pe Raff, s`-i bandajeze el
piciorul, [i nu Noel. Nu-i putea spune din nou ce gânduri
stranii \i d`deau târcoale, dar cu toate c` nu-i putea spune
totul, \l putea preveni \n vreun fel. Dar când ap`ru Raff, era
\nso]it de Marcia care ducea cutia de prim– ajutor [i de[i se
interes` de starea lui Judy, ochii ei negri nu se ridicau de pe
mâinile lui Raff, care o bandaja cu repeziciune.
– Te sim]i bine a[a? o \ntreb` el, \ndreptându-se de spate.
– Da, mul]umesc. |mi pare rù, Raff, c` ]i-am f`cut atâtea
probleme.

– Da, ar trebui s`-]i par`, zise Marcia. Iar acum dup` ce

aventurile tale s-au sfâr[it cu bine, vrei s` ]i-l trimit pe Noel
s`-]i spun` noapte bun`?
– Nu, de ce i-a[ spune noapte bun` lui Noel? r`spunse
Judy , luptându-se s`-[i p`streze ochii deschi[i.
Marcia ridic` din umeri [i p`ru foarte amuzat` când \ntâlni
privirea lui Raff.
– Am crezut c` abia a[tep]i s`-]i spun` povestea pe care
]i-a promis-o mai devreme. Ar fi venit el s` te bandajeze, [tii,
dar ne-am gândit c` e[ti prea emo]ionat` [i te-ai putea a[tepta
la prea multe din partea lui, nu-i a[a, Raff?
Chipul lui Raff era ca o masc` pe care nu se putea citi
nimic.
– E[ti cât se poate de tic`loas`, rosti Judy foarte clar [i
adormi.
***
|[i petrecu a doua zi \n pat, din ordinul lui Raff, dar el nu

veni s-o vad`.
Evenimentele din ziua precedent` i se p`reau cam confuze
[i abia \[i mai amintea ce-i spusese Marciei \nainte de a
adormi.

Noel trecu pe la ea dup` prânz, dar se pref`cu c` doarme;

chiar [i Marcia \i aduse un co[ule] cu fructe, pe care-i spusese
c` i le adusese Raff de la Knockferry.
– S-a dus special pentru ele? o \ntreb` Judy, alinat` de gân-
dul c` se gândise la ea, de[i nu venise s-o vad`.
– Nu, nu s-a dus, a avut de rezolvat problema ma[inii pe
care ai stricat-o, apoi s-a dus la avocat, sau a[a mi-a spus.
Apoi, zâmbi amintindu-[i brusc c` venise aici ca s` fie amabil`
cu ea, se a[ez` pe marginea patului cu ]ig`rile [i o cutie de
ciocolat` \n mân`.
– Nu m-a uitat, \i spuse brusc, ar`tând cutia de ciocolat`.
Ia [i tu una.
– M` tem c`, zise Judy dup` ce lu` ciocolata, n-am fost
prea politicoas` cu tine asear`.
– M-ai f`cut tic`loas`, dar am meritat-o.
Judy era uluit`. |n ultimul timp, Marcia nu se obosise s` fie
dr`gu]` cu ea [i se \ntreb` ce i se \ntâmplase.
– |mi pare rù. Nu trebuia s` spun asta cu voce tare, chiar
dac` a[a gândeam.
– E grozav s`-]i exprimi gândurile, draga mea. Nu e bine s`
te \nchizi \n tine. Poate eu de asta sunt uneori a[a de
rùt`cioas`. Spune-mi, Judy, i-ai "strecurat" ceva lui Raff
asear`?
A, a[a se explica vizita Marciei, se gândi Judy. Fratele ei
voia s` afle ce i se spusese lui Raff.

– Te referi la mobil`? spuse Judy privind-o lung.

– Nu [tii nimic despre mobil`, o repezi Marcia. Iar dac`
Noel a f`cut ceva nepermis, nu vreau s` aflu.
– {i atunci, ce-ai vrut s` [tii? o \ntreb` Judy politicos. Oare era
posibil ca Marcia s` nu fi avut nici un amestec \n afacerile fratelui
ei cu Grogan, sau doar cùta s` se asigure c` Judy nu va dezv`lui
nimic. Marcia mai mânc` o ciocolat`, f`r` s-o mai serveasc` de
data asta, apoi \[i aprinse o ]igar` [i se a[ez` mai comod.
– {tii, Judy, sunt doar curioas`.
Desigur, ai meritele tale. Dar b`rba]ii sunt foarte
suspicio[i, [tii, nu?
– {i Raff este unul din ei?
– Nu [tiu, decât \n ceea ce m` prive[te. Am crezut c` pot
afla de la tine.
– Dac` ai fi sigur` de el ca b`rbat, Marcia, n-ai mai punea
asemenea \ntrebare, spuse Judy cu blânde]e, iar cealalt`
sc`p` scrumul din ]igar`, apoi d`du nervoas` din mân`.
– La naiba, nu sunt deloc! Raff m` place, se vede din
privirile lui, iar eu [tiu s` fac un b`rbat s` m` plac` dac`
vreau, dar toat` problema cu acea Kathy m` face s` nu mai
[tiu ce s` cred. Lui Judy i se p`ru normal ce-i spunea Marcia,
[i dup` un moment de gândire spuse:
– S-a petrecut cu mult timp \n urm`, iar ea era foarte
tân`r`. Iar un b`rbat nu jele[te la nesfâr[it o moart`, dac` este
un b`rbat normal.

– De fixa]ii ai auzit, Judy? o \ntreb` Marcia.

Judy nu se putu ab]ine s-o priveasc` ciudat.
– Judy, cred c` e[ti con[tient` c`-i aminte[ti de fata
aceea-de asta nu te-a pl`cut de cum te-a v`zut.
– Dar, dar nu v`d de ce...
– Marcia, te m`ri]i cu el, nu? Judy r`sufl` u[urat` odat` ce
lans` \ntrebarea care o chinuia atât.
– Nu [tiu... da, desigur c` m` m`rit cu el. Dup` ce rosti
aceste informa]ii contradictorii, Marcia p`ru c`-[i aminte[te
brusc ceva. Fii amabil` cu ea, chiar bun` dac` po]i, Marcia, o
rugase Noel. Fata asta este periculoas` pentru noi amândoi,
ne poate face mult rù. Marcia \ns` nu prea ]inea cont de
rug`min]ile [i de sfaturile fratelui ei ; avea propriile-i
probleme nerezolvate.
– Sunt convins` c` v-a]i s`rutat, continu` Marcia cu un
zâmbet de femeie care le [tia pe toate.
Judy se gândi la \ntrebarea ei, netulburat` de curiozitatea
ei. Oare acele câteva s`rut`ri schimbate \n ma[in` puteau
\nsemna c` f`cuser` dragoste? I-ar fi pl`cut s` poat` fi astfel
considerate dar onestitatea \i interzicea s` le considere a[a. O
luase \n bra]e ca s-o \nc`lzeasc`; o s`rutase chiar cu mult`
tandre]e dar probabil f`cuse asta ca s-o lini[teasc`, poate c`
Raff ar fi f`cut toate astea [i cu un copil.
– Nu, nu cred c` se poate spune c` s-a petrecut ceva
nepermis, spuse abia [optit, iar Marcia o privi piezi[, intrigat`.

– S` \n]eleg c` v-a]i s`rutat?

Judy o privi \n fa]` [i spre uimirea ei, sim]i dintr-o dat`
mil` pentru ea. Marcia avea acelea[i standarde ca fratele ei,
cli[ee [i reac]ii foarte u[or de intuit; cei doi fra]i nu aveau nici
un pic de profunzime.
– Da, m-a s`rutat, recunoscu ea. Chiar [i un copil care se
r`ne[te este s`rutat, ca s` nu mai plâng`.
– A, tu plângeai atunci?
– Da.
– Iar bunul [i puritanul O'Rafferty ]i-a [ters lacrimile?
– O, Marcia! Judy sim]ea c-ar fi vrut s` râd` [i s` plâng` \n
acela[i timp. Nu \n]elegi c` poate exista un moment de
tandre]e \ntre doi oameni f`r` s` existe pasiune? Exist` atâtea
moduri de a-]i exprima tandre]ea!
– Eu [tiu unul singur, replic` Marcia. B`rba]ii sunt
identici, indiferent ce scuz` g`sesc ca s`-[i ascund` dorin]ele
lor primitive.
Felul \n care ar`]i atrage tandre]ea, dar cu un singur lucru
\n minte.
– Nu cred c`-l po]i \n]elege pe Raff, r`spunse Judy, iar
Marcia \ncepu s` râd` sigur` pe ea.
– Nici nu am nevoie s`-l \n]eleg, draga mea. Sub aceast`
aparent` indiferen]` este [i el un b`rbat ca to]i ceilal]i, a[a
cum poate ai constatat [i singur`. S` nu crezi c`-]i voi purta
pic` pentru acest mic interludiu, pentru c` poate nici nu ai

experien]` \n direc]ia asta, dar las` deoparte acest

comportament caracteristic lui Kathy, da?
– Nu te \n]eleg.
– Ba eu cred c` m` \n]elegi foarte bine. Uite, \]i fac un
compliment considerându-te o posibil` primejdie pentru
mine, pentru planurile mele. Nu m-am gândit la tine ca la o
rival` serioas`, dar Raff e un tip ciudat, nu prea [tiu ce-i place.
Judy \[i scoase piciorul bandajat de sub plapum` [i se
\ntinse. I se p`rea foarte ciudat c` Marcia, o femeie atât de
frumoas` [i de sofisticat`, s` se considere egala ei.
– Marcia ce sim]i pentru Raff, de fapt? o \ntreb`. |l iube[ti?
– Sigur c`-l iubesc. |l vreau pentru mine! spuse cu
arogan]`.
– Nu este acela[i lucru s` iube[ti [i s` dore[ti pe cineva.
– Tu de unde [tii?
– {tiu c` dac` dore[ti, dar nu e[ti gata s` [i d`ruie[ti, este
o negare a ceva fundamental.
– Pe naiba! exclam` Marcia [i-[i mai aprinse o ]igar`. De
unde ai ideile astea, draga mea?
Fiecare femeie d`ruie[te ceva– se d`ruie[te pe sine, nu
este de -ajuns?
– Dar tu nu te d`ruie[ti, replic` Judy urm`rind o raz` de
soare care juca vesele pe fereastr`. |]i d`ruie[ti trupul, dar nu
pe tine \ns`]i.
– Ce naiba vrei s` spui?

– C` o parte din fiin]a ta trebuie s` se contopeasc` \n

acela[i timp cu a celuilalt. Nu-]i pas` de Slyne, care este via]a
lui Raff. Cum te vei descurca?
– Draga mea, Slyne nu prea are valoare de pia]` zilele
astea. Dar pot vinde tot ce este in interior, dac` r`mânem f`r`
bani.
– {i Raff? El nu va vinde niciodat`.
– Ba eu cred c-o va face pentru a-[i mul]umi so]ia care
a[teapt` ceva de la el \n loc s` se \nmormânteze de viu \n
aceast` c`soaie a str`mo[ilor.
– Dac-o va face \[i va vinde dreptul mo[tenit prin na[tere
[i ar fi o mare prostie s`-i ceri asta.
Marcia se ridic` \ntinzându-se ca o pisic`, privindu-se \n
oglind`.
– Ei bine, mi-ai ]inut o mic` predic`, acum voi vorbi eu.
Ia-o ca pe un avertisment prietenesc, draga mea. Dac` tot te
afli pe aici o vreme, nu \ncerca s` ne faci probleme. {i noi
]i-am putea face.
– Mi le-ai f`cut deja, nu? replic` Judy, obosit` de discu]ie.
Insinuând c` eu [i Noel avem o rela]ie.
– {i nu este a[a?
– Marcia, [tii foarte bine c` nu este nimic \ntre mine [i
fratele tù.
– Nu se poate, trebuie s` fie ceva \ntre voi. Altfel nu v`d cu
cine s-ar putea distra fratele meu pe aici.

– Nu-mi pas` cu cine se distreaz` sau dac` se distreaz`. |mi

displace c` Raff [i-a f`cut o impresie gre[it`, mai precis c` a
fost \mpins spre asta.
– Nu-l po]i \nvinui, v-a surprins \n ipostaze care nu puteau
fi altfel interpretate, zise Marcia privind-o lung [i
amintindu-[i privirile lui Raff care tr`dau gelozie. Poate c`
pân` la urm` n-a fost o idee prea bun` s` arunci umbre de
\ndoial` asupra standardelor tale morale \nalte, adùg` ea iar
Judy o privi cu ochi care brusc p`rur` foarte verzi.
– Ai f`cut-o deliberat? spuse ea, iar Marcia zâmbi.
– Nu chiar, spuse ea. Lui Noel \i place s` ri[te câteodat`.
– {i tu?
– Eu nu puteam rezista s` te las s` m` vorbe[ti de rù, f`r`
a-]i r`spunde cu aceea[i moned`.
– N-am \ncercat asta niciodat`, Marcia.
– Nu? Ei bine totul este permis \n dragoste [i \n r`zboi, a[a
se spune, iar tu e[ti un pic \ndr`gostit` de Raff, nu?
Judy o privi grav.
– Dac` sunt, este problema mea. Marcia ridic` din sprâncene.
– Este o dragoste de [col`ri]`, draga mea, o s-o dep`[e[ti
rapid.
– Marcia, atât te rog, nu-i frânge inima.
Marcia zâmbi batjocoritor [i-[i lu` pachetul de ]ig`ri.
– Ia tu ciocolata asta, care a r`mas. Cu acestea, ie[i din
camer`.

Capitolul 8
Dup` aceea, Judy observ` c` rela]ia dintre ei \ncepu s` se

deterioreze vizibil. Raff era foarte retras [i se deta[ase de ei
to]i, lipsea foarte mult de acas`, mergând des la avocatul sù
din Knockferry, sau ocupându-se personal de vizitatorii
castelului. Judy nu mai avea de acum probleme cu glezna,
trecuser` [apte zile de la acel accident, dar din ordinul lui
Raff st`tea cu piciorul ridicat dup`-amiaza. Se afla \n salon,
unde o g`si Noel.
– Tot te mai sim]i ca acel câine care a f`cut rost de un os?
o nec`ji. {i de ce-]i petreci aici dup`-amiezele? Ca s` te asiguri
c` nu mai schimb`m vreo pies` de mobilier?
– Nu, r`spunse ea f`r` m`car a \ncerca s` se ridice, dar
trebuie s` stau undeva [i sofaua mi se pare cea mai
confortabil`. Nu ]i se pare c` Raff e \ngrijorat?

– |ngrijorat nu, poate plictisit de faptul c` mica lui

secretar` s-a \ndr`gostit de el. Nu crezi c` a[a este din
moment ce el are inten]ii cu Marcia?
– Ce mult \]i place s` superi oamenii, Noel. De ce nu m`
la[i \n pace? Dac` e[ti a[a de sigur c` Marcia a ob]inut ce-a
vrut, de ce mai insi[ti?
El ridic` din umeri.
– Cred c` din obi[nuin]`. Raff \i face vizite dese avocatului
sù acum pentru aranjamentele \n vederea c`s`toriei.
– S-a stabilit ceva concret sau vorbe[ti f`r` s` [tii nimic, ca
de obicei?
– Marcia nu-mi spune nimic, iar Raff, din cât \l cunosc,
[tiu c` ar aborda noaptea nun]ii ca un feudal adev`rat, cu
aranjamente privind zestrea [i altele. Sper totu[i s` nu fac`
lucrurile prea temeinic, ca s` mai existe o porti]` de sc`pare
pentru biata Marcia.
Judy mai privi o dat` mobila din \nc`pere, parc` pentru a
se bucura ultima oar` de frumuse]ea tapi]eriilor, a
tablourilor.
– Va \ncerca s`-l conving` s` vând`, imediat, nu-i a[a?
– Va face tot posibilul, a[a cum o cunosc pe sora mea.
Statul aici nu-i prie[te deloc! replic` Noel privind-o amuzat.
|]i pare rù c` nu s-a \ndr`gostit de tine, nu? Tu ai fi fost
fericit` s` stai aici tot restul vie]ii, s` ai grij` de servitori [i de
castelul lui, nu?

– Nu m-am gândit la acest aspect, r`spunse Judy cu toat`

sinceritatea.
– Mincinoas` mic`! \i spuse Noel [i p`r`si \nc`perea.
{i cei doi Maules se schimbaser`, se gândi Judy. Marcia nu
mai avea limba a[a de ascu]it`, era mai reconciliant`, dar Judy
[tia c` se va dispensa de ea când va veni momentul.
Noel devenise [i el mai pl`cut, cu toate complimentele pe
care i le f`cea, dar era con[tient` c` era ceva doar de
suprafa]`, pentru c` \ntre ei z`cea acel secret nerostit, care
r`m`sese a[a numai din cauz` c` afec]iunea lui Judy pentru
Raff o \mpiedica s` i-l destìnuie.
{i cei doi musafiri ai castelului p`reau con[tien]i de
apropiatele modific`ri. Colonelul [i miss Botley venir` cu
rândul s-o viziteze pe Judy \n timp ce sta acolo; de[i miss
Botley punea \ntreb`ri stânjenitoare [i uneori impertinente,
colonelul \ncerca s`-[i p`streze verticalitatea [i s` afle
adev`rul prin alte mijloace.
– Desigur, nu vreau s` fiu indiscret`... \ncepu miss
Botley.... [i mai cred c` vei pleca [i tu curând de aici...
– Ce v` face s` crede]i asta? o \ntreb` Judy, ne[tiind care
din cei doi lansase zvonul c` nu mai era nevoie de serviciile
ei.
– Nu conteaz`! exclam` miss Botley. Dar a[ vrea s`-]i fac o
propunere, draga mea. Când voi pleca de aici n-ai vrea s` m`
\nso]e[ti, ca o companioan`?

Judy o privi uimit`.

– Dar am preg`tire de secretar`, nu de dam` de companie.
{i oricum a[ vrea s` ob]in un post similar tot \n Irlanda dac`
trebuie s` plec.
– Ce conteaz` preg`tirea pe care o ai? zise miss Botley. Cât
despre r`mânerea \n Irlanda, mi-ar pl`cea o vreme, dar
undeva unde exist` mai mult confort ca \n acest castel. |n
Dublin poate la un hotel bun, sau \n una din acele sta]iuni
moderne, la Killarney. Gânde[te-te, draga mea.
– M` voi gândi, sigur c-o voi face, spuse Judy cu polite]e,
impresionat` de oferta nea[teptat` f`cut` de acea doamn`
b`trân`, cu ochii mari. |ns` nu putu s` n-o \ntrebe: dac` nu
v` place locul acesta prea mult, de ce a]i stat atât aici? Iar \n
hoteluri nu v` ve]i sim]i singur`?
Miss Botley oft`, jucându-se cu una din multele ei e[arfe.
– Da, m` simt singur`, se confes` ea, dar când ajungi la
vârsta mea, Judy, nu te mai vrea nimeni. Acest castel nu mi
s-a p`rut diferit de altele, dar oamenii de aici mi s-au p`rut
mai apropia]i [i mai \n]eleg`tori, iar când ai ap`rut tu parc`
s-a luminat acest loc. Dar am realizat imediat c` nu vei fi
fericit` aici.
– M-am sim]it foarte bine \n acest loc, zise Judy. Numai c`
vor fi schimb`ri aici la Slyne, b`nuiesc c` a]i aflat câte ceva.
Probabil mi se va cere s` plec.
Miss Botley o aprob`.

– Este evident c` miss Maule a reu[it s`-l prind` \n

ghearele ei pe domnul O'Rafferty, bietul de el. B`rba]ii `[tia
nu sunt capabili s` vad` dincolo de vârful nasului! Dac` nu
sunt ei decep]iona]i \i decep]ioneaz` ei pe al]ii, a[a c` nu
trebuie s`-]i fie mil` de ei!
Era evident c` Judy [i miss Botley aveau un punct de
vedere comun, cu toate c` ea era pu]in exasperat` când intr`
Raff pe nea[teptate, iar miss Botley dup` ce ro[i pân` \n vârful
urechilor, se retrase.
– Cine a decep]ionat pe cine? o \ntreb` el. Din privirea pe
care mi-a aruncat-o, \mi imaginez c` de mine vorbea.
– De când zac aici, trebuie s` ascult confiden]ele tuturor,
r`spunse Judy evitând \ntrebarea. Nu este o femeie rea, ci
doar foarte singur`.
– Bine, poate c` a[a este, tu [tii mai bine. Cine ]i s-a mai
confesat? Colonelul Frazer?
– Da, a fost [i el pe aici, chiar [i acel domn mic de statur`
care a venit acum câteva zile ca s` scrie o carte.
– Cred c` voia s`-]i solicite servicii gratuite de
dactilografie.
– Poate, dar pleac` mâine. Spune c` aici nu sunt vibra]ii
pozitive. Raff se a[ez` lâng` ea pe sofa, iar ea \l f`cu loc mai
mult strângându-[i picioarele. P`rea destul de h`r]uit,
observ` ea, [i mai ales p`rea s` fi uitat felul \n care se purtase
cu ea \n noaptea accidentului.

– Tu ce ai de gând, Judy? }i se pare c` te irose[ti aici, ca

secretar`?
– Miss Botley mi-a oferit o slujb` de dam` de companie
când va pleca de aici, zise ea cu jum`tate de glas.
– Pleac` miss Botley? Ce noroc s-a pogorât asupra noastr`!
Apoi, brusc, se \ncrunt`; vrei s` spui c` vei fi companioana ei?
}i-a f`cut aceast` ofert`?
– Da.
– Asta \nseamn` c` i-ai spus c` vrei s` pleci!
– Nu, dar a venit vorba. Mi-am imaginat c` [tie de la tine.
– N-am spus nimic nim`nui; parc` vorbisem c` acest
subiect va fi dezb`tut doar de noi doi, ceva mai târziu.
– Dar m-ai avertizat c` va veni [i clipa aceea, \i aminti ea cu
blânde]e.
– Era ceva care ]inea de viitorul \ndep`rtat, Judy! Dac` vrei
s` pleci, \]i pot g`si ceva mai bun decât aceast` ofert` a lui
miss Botley!
– N-am vrut niciodat` s` plec, Raff. A fost ideea ta dac`-]i
aminte[ti, spuse ea cu o grimas`. El zâmbi ne\n]elegând prea mult.
– A fost mult` confuzie \ntre noi, Judy.
– Da, am observat [i eu.
– Adev`rat, Judy? Asta \nseamn` c` [i tu uneori poate ai
\n]eles exact contrariul...
– Dar n-am f`cut nimic care s` te afecteze pe tine sau ceea
ce faci tu.

– {i asta mi se pare un r`spuns ambiguu, replic` el.

Judy oft`.
– {i \ntrebarea a fost la fel de ambigu`.
– Da, poate c` a fost. Judy, de multe ori am vrut s` am o
discu]ie serioas` cu tine, dar tu ai ridicat mici bariere...
ridicole.
– {i tu ai procedat la fel, Raff, \i spuse Judy. |n ultimul
timp ai fost mereu absent, foarte departe de tot ce se
\ntâmpla aici [i m-ai tratat ca pe un copil.
– Adev`rat? Poate c` a fost o form` de autoap`rare. Raff se
opri ezitând. Cândva mi-ai spus c` am acele calit`]i pe care o
femeie le consider` rare; m` \ntreb dac` ai \n]eles ce-ai spus
atunci.
– Sigur c` da, dragul meu Raff, am \n]eles foarte bine.
Raff nu mai spuse nimic, de parc` ar fi fost preocupat de
vreuna din noile sale probleme, iar ea se \ntreb` dac`-i auzise
r`spunsul. Raff p`rea foarte nelini[tit \n ultimul timp, dar \n
privirea lui se citea c` nu este chiar nefericit. Oare [i cu
Marcia purta astfel de discu]ii?
– E[ti \ngrijorat, nu? \l \ntreb`, iar el \i zâmbi, de parc`
s-ar fi scuzat pentru o sl`biciune care nu-i era caracteristic`.
– Da, sunt pu]in \ngrijorat, r`spunse el. Am mai avut o
\ntâlnire cât de pu]in \ncurajatoare cu avocatul meu ast`zi.
Am probleme [i cu banca.
– Cu banca? repet` ea.

B`ncile nu prea aveau leg`tur` cu c`s`toriile [i

aranjamentele f`cute \n acest scop. Ai probleme legate de
bani?
– Presupun c` fiecare are din când \n când, r`spunse el
evaziv, dar locul acesta necesit` mai multe cheltuieli decât \mi
pot permite.{i eu am fost cam del`s`tor, pentru c` n-am
observat asta mai devreme [i \ncep s` cred c` Noel nu este
potrivit pentru munca pe care o face.
– Ar trebui s` ai ni[te contabili, \i spuse ea pe un ton pu]in
cam aspru. Curând va trebui s` dai socoteal` pentru
neconcordan]ele din registrele de \ncas`ri. Ai putea s`-i ceri
lui Noel s` le pun` m`car \n ordine.
– B`nuiesc c-ar trebui s-o fac, dar cred c` este cam târziu
ca s` m` mai plâng \n privin]a gre[elilor f`cute. Spune-mi,
Judy, vizitatorii castelului au cerut trufandale [i alte articole
de lux \n loc s` se mul]umeasc` doar cu o partid` de pescuit,
de vân`toare [i un pat confortabil?
Ea \l studie, curioas`. Era ca [i cum ar fi recunoscut cam
târziu, ce-i drept, c` nu [tiuse s` conduc` aceast` afacere, dar
oricum era \ncurajator c` reu[ise s` scape de sub dependen]a
angaja]ilor sì, Marcia [i Noel.
– Am \ncercat s`-]i spun asta la pu]in timp dup` ce am
venit aici, zise ea, dar ai f`cut-o pe atot[tiutorul cu mine.
– Da, \mi amintesc c-am preferat s` iau drept bune asigur`rile
Marciei. Spune-mi ,Judy, sunt un patron atât de prost?

– Nu, Raff, nu, \l lini[ti ea repede. Cred c` e[ti ceea ce au

fost \ntotdeauna str`mo[ii tì [i sim]i c` nu te po]i schimba.
Ai considerat c` Noel va face totul \ntr-un mod cât se poate de
onest, iar tu vei fi figura din umbr`?
El o privi lung cu ochii lui mari, cenu[ii.
– A[adar [i tu crezi c` este doar vina mea, nu?
– Este doar \n m`sura \n care ai permis s` te la[i condus
de al]ii. Poate c` la \nceput Noel a avut idei bune, dar f`r` a
]ine seama [i de cadrul \n care [i le punea \n practic`. Locul
acesta te-ar fi ajutat s` sco]i profit, dac` nu ai fi servit caviar
oaspe]ilor la fiecare mas`.
– Am vrut doar s` fie un loc pentru oamenii cu bani!
exclam` el cu un zâmbet trist.
– A[adar, asta este? Dar Slyne nu poate satisface acest nivel
de exigen]e, Raff! Cum te-a convins Noel s` ]inte[ti la un
asemenea nivel?
– N-a f`cut-o cu ajutorul cuvintelor. {tiam doar c` el avea
experien]` \n acest domeniu, pe când eu eram doar un
\ncep`tor. Când ne-am \ntâlnit, el era bolnav, iar eu falit.
Dac` puteam p`stra Slyne, oferindu-i [i lui o slujb`, mi s-a
p`rut solu]ia la problemele noastre. Apoi ni s-a al`turat [i
Marcia...
Amândoi t`cur`, apoi Judy insist` cu \ntreb`rile:
– {i Marcia te-a orbit, atr`gându-te spre lucruri mai prozaice,
spuse ea a[teptându-se la o reac]ie violent` din partea lui.

Nu era sigur, \[i spuse ea, s` patineze pe ghea]` atât de

sub]ire.
– Marcia e o femeie frumoas`, desigur, \ncepu el \ncet.
Pentru mine a fost o experien]` nou`, aici unde noi nu avem
preten]ii prea mari \n privin]a femeilor.
– {i?
– {i ce-ai vrea s`-]i spun? Raff p`rea impacientat [i obosit.
Se sim]ea nevoia unei mâini de femeie, iar Marcia s-a
descurcat excelent. Am fost un trio, fiecare cu atribu]iile sale.
– Iar pentru tine, dup` cum ai spus, ea era o experien]`
nou`, zise Judy [i v`zu cum privirea lui redevine tìoas`.
– Ei bine, da... poate... zise el [i-[i trecu o mân` peste
glezna ei afectat`. Cum te mai sim]i? Vrei s` te mai bandajez
o dat`?
– Nu este necesar, r`spunse ea, acceptând schimbarea
st`rii lui de spirit, con[tient` c` trecuse vremea confiden]elor,
dac` el chiar avusese inten]ia de a face vreuna. Acum
[chiop`tez mai pu]in. Pot s` lucrez aproape normal, o zi
\ntreag`.
– A[ vrea s` v`d cum mergi , spuse Raff, iar ea se ridic`
ascult`toare de pe sofa [i merse \n fa]a lui pe podea. Raff \i
admir` talia sub]ire, sânii care se conturau frumos sub
pulov`rul ro[u, felul \n care p`rul ro[u [i ondulat \i c`dea pe
umeri.
– Da, cred c` te-ai vindecat.

Asta poate [i pentru c` e[ti foarte tân`r`, Judy.

Ea se opri ,privindu-l.
– Nu sunt mai tân`r` decât era Kathy, r`spunse ea [i-l v`zu
cum se \ncrunt`.
– Nu, cred c` nu, zise el ridicându-se. A, era s` uit, am
primit o anulare, adùg` el \ndreptându-se spre u[`. Un
cuplu de americani, care a reclamat ceva legat de nota de
plat`. Presupun c` Noel le-a adùgat ceva ce nu le-a convenit.
– Asta nu sun` bine, zise ea. Aveau rezervare pe termen
mai lung?
– Am uitat: Marcia a p`rut foarte afectat`, dar i-am spus c`
ne putem descurca [i f`r` yankeii `[tia.
– Se gândea la bani – cu toate astea sunt mul]i americani
care nu fac nazuri, \i spuse Judy. Vin s` cumpere antichit`]i [i
poteen– apropo, ce este acest poteen?
– Ceva care trebuie evitat de tinerele \nc`p`]ânate ca tine,
\i spuse el, revenind la felul lui obi[nuit de a se purta cu ea.
Oricum, pân` la sfâr[itul lunii hotelul se va umple din nou.
Mâine este prima zi de mai.
***
Prima zi de mai...

– A venit vara deja, spuse Judy, apoi se uit` mirat` la Raff

[i chiar la Marcia, care o priveau cam ciudat pentru c`
\mbr`case o rochie de bumbac, de[i afar` era cam \ntunecat.
– N-am observat deocamdat`, r`spunse Marcia cam rece.
Raff, se mai petrece [i altceva \n zona asta \n afar` de aceste
nesfâr[ite ploi?
– O, da, r`spunse el cu un zâmbet for]at. Probabil ai uitat
vara trecut`. Iar asta este o zi blând`.
– Nu v`d deosebirea dintre o zi blând` [i una \n care
toarn` cu g`leata, r`spunse ea. Judy, a mai ap`rut o anulare
de care trebuie s` te ocupi \n diminea]a asta. Iar familia aceea
din Manchester dore[te baie privat` [i vine cu doi câini.
– Vor ie[i certuri cu ai no[tri, iar bì private nu avem, \i
r`spunse Judy plin` de voio[ie.
– |n acest caz ar trebui s` avem, a[a cum am spus
\ntotdeauna. Am putea transforma din camerele existente,
cred. Raff, ]i-am mai spus asta.
Nu exist` bì de-ajuns.
– Mai sunt \nc` patru \n zona rezervat` servitorilor, \i
r`spunse Raff. Ar trebui s` fie de-ajuns.
Marcia exclam`, impacientat`.
– Dou` bì la un hangar de castel sunt insuficiente,
continu` ea. L-ai f`cut pe Noel s` anuleze comanda pentru
transformarea a dou` camere \n bì. Iar javrele alea de afar`
ar trebui s` dispar`. |n afar` de faptul c` se iau la b`taie cu

animalele vizitatorilor, intr` \n cas`, aduc purici [i murd`rie,

dac` nu chiar mai mult.
– Marcia, a[ vrea s` \n]elegi odat` pentru totdeauna c` asta
este casa mea, indiferent ce ai vrea s` faci tu aici, r`bufni Raff.
Câinii sunt ai muncitorilor de la ferm` [i nu pot fi alunga]i,
dup` cum bine [tii, iar \n privin]a bìlor nu sunt dispus s` mai
investesc nimic, decât am f`cut deja. Dac` vizitatorilor nu le
este de-ajuns ce se g`se[te aici, se pot duce \n alt` parte.
Era un lucru neobi[nuit ca el s`-[i exercite autoritatea \n
termeni atât de direc]i \ncât Judy s`ri uimit` de pe canapea [i
o privi pe Marcia care ro[ea de indignare.
– Chiar a[a, Raff? Cred c` ]i-ai pierdut min]ile din moment
ce mi te adresezi astfel \n fa]a secretarei!
– |mi pare rù dac`-]i displace s` ]i se spun` adev`rul,
draga mea, dar tu [i Noel p`re]i a nu \n]elege c` exist` o
limit` de capital. Profiturile de pân` acum au fost \nghi]ite de
cine [tie ce cheltuieli, care nu erau necesare [i v`d c` nu vrei
s` te opre[ti. Apoi \ncerc` s`-i zâmbeasc` [i adùg`: iar faptul
c` Judy este angajat` ca secretara mea n-o transform` \ntr-o
servitoare.
– Da, \mi este foarte evident lucrul acesta! exclam` Marcia
indignat`. {i b`nuiesc c` ei trebuie s`-i mul]umesc pentru
aceast` fermec`toare ie[ire a ta.
De ce n-o pui \n locul meu s` se ocupe de clien]i, ca s`
vedem cum se descurc`?

Era dup` micul dejun dar nici unul nu se gr`bea s` se

apuce de treab`. Raff s`ri \n picioare.
– Vino, Judy... mai bine s` ne apuc`m de treab`. Noel s-a
dus din nou la Casey?
– Da, bomb`ni Marcia. Avem nevoie din nou de diferite
articole, pe care tu, probabil le vei considera inutile.
Raff se opri \n spatele scaunului ei apoi se aplec` asupra
ei; era un gest intim pe care Judy \l mai observase.
– Nu fi \mbufnat`, Marcia, \i spuse el cu tandre]e. N-am
vrut s` te sup`r. Sunt [i eu cam \ngrijorat, asta-i tot.
– Atunci apuc`-te de lucru [i apoi scoate-m` undeva la
plimbare, zise ea. Raff \ns` scutur` din cap.
– Alt` dat`. Eu [i Judy avem de recuperat perioada \n care
ea n-a putut lucra.
Ajun[i \n birou, Judy \ncepu s`-[i aranjeze cutele rochiei,
iar Raff ascu]i creioanele.
– N-ar fi trebuit s`-i dai acel r`spuns legat de servitoare,
remarc` ea.
– N-ar fi trebuit s` fac` acea aluzie \nc` de la \nceput,
r`spunse el. |mi cer scuze pentru acel mic act de tandre]e la
care a trebui s` asi[ti.
– Nu ai destule manifest`ri de tandre]e fa]` de Marcia.
– Ce vrei s` spui, Judy?
– Nu [tiu, dar când doi oameni sunt...
– Ce sunt, Judy?

– O, nimic, zise . M` tem c` uneori vorbesc f`r` s`-mi dau

seama c` trebuie s` fiu mai discret`.
– Da, am observat. Dar cred c` voiai s` spui c` dac` doi
oameni au ceva unul pentru altul, este normal s` fie tandri.
La asta te gândeai, nu?
Raff st`tea lâng` biroul ei, privind-o, iar ea \[i ridic`
privirea spre el cu acei ochi limpezi, netulbura]i cu care se
obi[nuise atât de mult.
– Cam a[a ceva, zise ea iar el \i zâmbi.
– {i cred c` te-ai mai gândit [i la micile noastre discu]ii.
De data asta el citi uimire \n ochii ei, apoi Judy \i evit`
privirea.
– Era cu totul altceva, de cele mai multe ori m` nec`jeai.
– Iar tu \mi r`spundeai cu un temperament neobi[nuit
pentru o rela]ie dintre un [ef [i secretara sa, r`spunse Raff.
– Este din cauza culorii p`rului meu. Mi-ai mai spus c`
temperamentul meu se potrive[te cu culoarea p`rului.
– Este adev`rat. Toate astea m` duc la o singur` concluzie,
miss Judy Ware; c` nu suntem deloc indiferen]i unul fa]` de
altul.
– N-ar fi mai bine, zise ea, l`sându-[i ochii \n jos, s` ne
apuc`m de lucru? Vezi teancul `sta de coresponden]`?
Trebuie rezolvat ast`zi!
Au lucrat \mpreun` toat` diminea]a, apoi Raff a l`sat-o pe
ea s` continue, iar el a terminat de scris scrisori c`tre agen]ii,

dup` care a plecat pe lac, dup` ra]e. Cei doi Maules luau
ma[ina [i se duceau \n ora[ dup` cump`r`turi, sau \n cùtare
de distrac]ii, atâtea câte se puteau g`si, l`sând-o pe Judy
singur` c`ci la castel nu mai sosise nici un vizitator.
Vremea era cam indecis`, zilele ploioase alternau cu cele
\nsorite, iar Judy schimb` cele patru rochii de bumbac, dup`
care garderoba ei cam s`r`c`cioas` se epuiz`.
Abia a[tepta \n fiecare zi s` \nceap` lucrul cu Raff, pentru
c` de[i nu se spusese nici un cuvânt, acel fir invizibil care-i
unea se transformase \ntr-o intimitate \mp`rt`[it`. Nu-i mai
era greu s`-i r`spund`, sau s`-i evite \ntreb`rile. Nu se am`gea
c` Raff ar fi avut ceva \n afar` de admira]ie politicoas` pentru
ea, dar nu-i spusese el \n prima zi de mai, c` nu-i este
indiferent`? Indiferent dac` urma sau nu s` se c`s`toreasc` cu
Marcia, el n-o iubea [i chiar [i aceasta \nv`]ase s` renun]e la
manifest`rile lui de tandre]e.
Cei doi fra]i erau prea ocupa]i acum, preg`tindu-se pentru
invazia turi[tilor de la sfâr[itul lunii mai, ca s`-i mai acorde ei
aten]ie. Dac` reu[ea s` nu intre \n vorb` când se luau decizii
importante, nu se mai lovea nimeni de ea.
Marcia, c`reia \i pl`cea rolul de gazd`, nu mai [tia ce s`
mai fac`, s` creeze impresia de lux vizitatorilor de peste
ocean, de la care se a[tepta la mari venituri.
– Trebuie s` comanzi acel bar pentru apartamentul
Sarsfield, Noel, pentru c` sunt sigur` c` vor dori s` dea

petreceri acolo, spuse ea, consultând o list`. Le putem oferi

acele pahare georgiene din vitrina aflat` \n salonul mare.
N-au fost folosite niciodat`.
– S` fii sigur` c` setul Waterford nu va ajunge pe mâinile
unor strìni care nu pot face diferen]a dintre coniac [i un
whisky irlandez bun, \i spuse Raff, iar ea se strâmb`.
– Dac` nu le-ai folosit niciodat`, de ce nu le vinzi? \ntreb`
ea. Ai ob]ine un pre] extraodinar \n Statele Unite pentru acest
Waterford Georgian.
– Nici vorb`! insist` Raff.
– |n acest caz trebuie s` cump`r`m altele pentru bar [i asta
va m`ri cheltuielile, dup` cum \]i place s` sco]i mereu \n
eviden]`. Ar mai trebui s` mergem la Knockferry s` vedem dac`
pot confec]iona cear[afuri colorate noi care s` mai \nveseleasc`
\nc`perile astea vechi. {i ciocolat`, Noel, trebuie s` fim aten]i
s` existe din bel[ug, americanilor le place foarte mult.
– De ce nu-[i cump`r` singuri? zise Raff cu un aer foarte
inocent, dar Marcia nici m`car nu zâmbi.
– Este vorba de gestul \n sine, dragul meu, \i explic`
Marcia ca unui copil. Ace[ti indivizi sunt extrem de boga]i [i
sus]in c` au str`mo[i irlandezi. Vor fi ni[te contacte extrem de
valoroase când se vor \ntoarce \n America [i-]i vor face
reclam` acolo.
– Mda, to]i au str`mo[i irlandezi, zise Raff cu un aer
ciudat. Le mai ]ine]i minte pe cele dou` englezoaice care au

fost aici \n februarie, care se voiau rude cu Timsy [i nici nu

i-au dat bac[i[ la plecare pretextând c` nu-[i pot mitui o
rud`?
– Erau dou` nebune, zise Noel cam distrat, apoi \[i aminti
c` ele erau cele c`rora le \nc`rcase zdrav`n nota de plat` ca [i
pe a celor doi Lucas, care aproape c`-l prinseser` pe picior
gre[it. Pentru acea not` de plat` d`duse vina pe biata Judy,
dar nu-[i mai putea permite s` fac` asta. De[i Raff p`rea foarte
distrat [i absent \n utimul timp, nu [tiai niciodat` prea bine
ce este cu el...Marcia \nc` mai d`dea instruc]iuni. Ar`ta extem
de bine sora lui, p`rea foarte potrivit` pentru o viitoare
castelan`. Raff se ridic` brusc, de parc` nu l-ar mai fi interesat
nimic din ce se discuta [i spuse:
– Hai ,Judy, nu mai are rost s` r`mânem aici. Avem treab`
la Knockferry.
Ai putea s` vii cu mine.
– De ce nu m` iei pe mine? \ntreb` Marcia. M-a[ interesa
[i de acele seturi colorate de pat.
– Mi-am amintit c` nu-]i place ziua de târg. {i de fapt, dup`
ce m-am mai gândit, cred c` acele seturi vechi irlandeze de
pat pe care le avem sunt mai bune decât orice seturi colorate,
spuse el cu un zâmbet [i dup` ce-i f`cu un semn cu ochiul lui
Judy, o trase dup` el afar` din camer`.
|n timp ce se ocup` de problemele sale Raff o l`s` pe Judy
s` cutreiere prin ora[. Ea nu mai fusese decât o singur` dat`

cu Noel, astfel c` zgomotul [i aglomera]ia, culorile vii, erau

\nc` o noutate.
Când obosi de ce v`zuse \n pia]` se uit` prin vitrinele mag-
azinelor. Un or`[el care acesta nu avea mare lucru de oferit,
mai ales unora cu gusturi extravagante, de[i Marcia crezuse c`
va putea g`si aici cear[afuri colorate, dar v`zând un capot
colorat din bumbac intr` s` \ntrebe [i de cear[afuri. Examin`
halatul care era de proast` calitate v`zut de aproape. {i-l
putea permite ca pre], a[a c`-l cump`r`.
Ajunse la locul de \ntâlnire cu Raff cam f`r` suflare, pentru
c` alergase fiind \n \ntârziere. Se confruntase de multe ori cu
primejdia de a-i fi aruncat pachetul pe jos de c`tre oamenii
care treceau gr`bi]i pe str`zile aglomerate.
– Am \ntârziat? \l \ntreb` pe Raff, iar el ridic` din
sprâncene observând c` era atât de \ngrijorat`.
– {i ce dac` ai \ntârziat? r`spunse el lu\nd-o de bra] s-o
conduc` spre ma[in`. Este o zi de s`rb`toare, draga mea, [i
sper c` te-ai distrat [i tu. Ar`]i de parc` abia ]i-ai fi f`cut loc
prin mul]ime.
Judy duse mâna s`-[i aranjeze p`rul r`v`[it de vânt [i sc`p`
pachetul. El \l ridic` [i zâmbi indulgent hot`rât s`-l duc` el.
Judy nu va [ti niciodat` \[i spuse el c` imaginea ei cu chipul
\mbujorat cu rochia ei galben` [i p`rul ro[u fluturând \i
\nseninase ziua dup` acea lung` discu]ie cu banca [i cu
avocatul sù. La fel se \ntâmpla [i cu Kathy când mergea cu el

la Knockferry apoi vorbea tot drumul spre cas` povestindu-i

tot ce v`zuse; numai el \i acoperea gura cu un s`rut [i o
reducea la t`cere.
– Ce -ai cump`rat, Judy? o \ntreb`.
– Un capot, zise ea f`când eforturi s` ]in` pasul cu el. Este
o rochie de cas` lung` a[a cum poart` [i Marcia, numai c` nu
este de calitatea lucrurilor pe care le poart` ea.
– Nu mi-a[ fi imaginat c` e[ti o femeie pasionat` de
\mbr`c`minte, spuse el amuzat, iar ea \i r`spunse imediat:
– Asta pentru c` m` consideri mereu o copil`. Nu
realizezi, Raff, c` fetele de vârsta mea se maturizeaz` foarte
repede? N-ai citit de fete mai mici decât mine care fug cu câte
un iubit. {i \n plus, adùg` ea, nu mai suportam capotul cel
vechi! Nu f`cea nimic altceva pentru mine \n afar` c` m`
acoperea [i-mi ]inea cald.
– Bine Judy, dac` asta ]i-ai dorit tu... Când ajunser` la
ma[in`, puse pachetul pe bancheta din spate [i-i deschise
portiera ca ea s` se a[eze pe locul pasagerului.
– Nu m` gândesc la tine ca la un copil, Judy, \i spuse el
a[ezându-se la volan. Ai acel dar de invidiat de a combina
tinere]ea cu iste]imea [i ai un fel straniu de a \n]elege orice.
– Straniu?
– Ei straniu pentru mine, poate. Nu am prea mult`
experien]` cu tinere ca tine.
– {i Kathy?

– Da, poate Kathy... dar [i eu eram mai tân`r` pe atunci.

Nu cùtam profunzimi la o femeie, nici felul \n care privea
via]a.
Ea t`cu brusc ]inându-[i mâinile \n poal`, con[tient` c`
avea mâinile murdare.
– Vrei s` mai mergem la hanul de la Lough Creagh? o
\ntreb` el brusc [i-i zâmbi din nou când porni motorul [i
reu[i s` scoat` ma[ina din toate cele parcate acolo.

Capitolul 9
Pe drumul de \ntoarcere, ea vorbi f`r` \ncetare despre

lucrurile noi pe care le v`zuse \n ora[.
– Raff, ai mai v`zut vreodat` p`l`rii ca acelea?
– Noi suntem obi[nui]i cu ele [i nu ne mai mir`, \i spuse
el, dar f`r` s` vrea \[i aminti c` fosta lui iubit` Kathy n`scut`
[i crescut` \n alt` parte a ]`rii, le considera la fel de ciudate.
– {i Timsy poart` o astfel de p`l`rie. Arat` ca un m`r.
– {i p`rin]ii mei, str`mo[ii la fel, au purtat astfel de p`l`rii.
De ce ]i-ai g`sit o munc` de birou, Judy? Observ c`-]i place
mai mult s` mergi pe teren.
– Poate ai uitat c` vreau s` r`mân \n Irlanda, spuse ea. Se
va mai g`si vreun post de secretar`, poate numai de
dactilograf` la vreun conac, dac` nu la alt hotel.
El nu-i r`spunse.

Ajunseser` la Plain of Cluny, acea fâ[ie dezolant` de

mla[tin`, care nu-i prea pl`cuse prima oar`. Acum era mai
cald, locul \nverzise, dar mai existau multe zone cu roci [i
mu[chi, cu licheni. Judy se zgribuli.
– }i-e frig? o \ntreb` el.
– Nu, spuse ea gândindu-se c` dinspre Plain of Cluny se
sim]ea un suflu rece, ca o r`ceal` a spiritului.
Dar la Lough Creagh resim]i c`ldura;pe acest bra] de mare,
la schimbarea anotimpurilor apa p`rea tot mai albastr`.
– Mai putem sta aici? strig` Judy [i f`r` a mai a[tepta
r`spuns \[i arunc` sandalele din picioare [i alerg` spre
marginea apei cu picioarele goale.
Raff veni dup` ea, con[tient c` f`r` s` vrea \i tulburase
bucuria acestui moment. Se a[ez` la soare pe o stânc` s`
a[tepte pân` ea \i va d`rui din nou \ncrederea [i compania pe
care le a[teptase atât de mult, [i-[i umplu pipa cu tutun cu
gesturi lene[e, urm`rind cum \[i \ngroap` picioarele \n nisip,
a[a cum f`cea [i el când era copil; apoi \ncerc` apa dar \[i
retrase piciorul \n mare grab` [i \ncepu s` râd` privindu-l.
– O, e atât de rece! se plânse, apoi se a[ez` la picioarele
lui s` se \nc`lzeasc` la soare.
– Apa este \ntotdeauna \n[el`toare. Trebuie s` fie foarte
fierbinte ca s` te po]i bucura de o baie, \i spuse el. }i-ai
revenit?
– Dac` mi-am revenit? zise ea.

– Cred c` am spus ceva care te-a \ntristat. Este a doua oar`

când ai avut frisoane iar aici este destul de cald. Ce-am spus,
Judy? Ce te-a mâhnit?
– Cred c` acest loc m-a \ntristat foarte tare. Este dezolant
[i mohorât.
– Mai bine folose[te asta, zise el \ntinzându-i batista, iar
când v`zu c` ea nu face nicio mi[care s-o ia, se aplec` [i-i
[terse picioarele.
– Este a doua oar` când \]i murd`resc batista, spuse ea, iar
privirile lor se \ntâlnir`.
– Judy, zise el, mi-ai spus cândva c` ai de oferit o inim`
curat`. Mai ]ii minte sau erai pu]in sub influen]a
evenimentelor?
– Tu a[a ai spus.
– Pe atunci, \n mintea ta erau câteva probleme
neexplicate. Spuneai ceva despre Grogan [i Noel, despre
faptul c` unul din ei voia s` cheme garda. Mai ]ii minte? Po]i
s`-mi spui acum ce-ai vrut s` m` faci s` aflu atunci? Despre
piesele de mobilier \nlocuite?
Din felul \n care-i vorbea ea \[i d`du seama c` Raff
\ncepuse s` cread` c` \n casa lui se desf`[urau lucruri
necinstite. Dar acum Noel \i legase mâinile. Din cauza Marciei
ea nu putea face o acuza]ie care nu numai c` l-ar afecta pe
Raff, dar ar transforma-o \ntr-o bârfitoare, care vorbe[te din
invidie.

– S` nu mai vorbim de asta. Am ajuns cumva s` m` implic

\n toate acelea f`r` s` vreau, dar mai bine s` vorbim de
altceva.
– Foarte bine, zise el cu gravitate, studiind-o. Dac` vrei s`
scapi de \ntreb`rile mele este mai bine s` renun]. V`d c` ai
devenit expert` la vorbitul \n dodii ,draga mea.
– Este un fel de sistem de autoap`rare, r`spunse Judy. {i
tu \l folose[ti adesea.
– Adev`rat? exclam` el a[ezându-se din nou pe stânc`.
Probabil este [i la mine un sistem de ap`rare.
– De mine? A fost rândul ei s` par` surprins` când el a
\ncuviin]at.
– Sau de mine \nsumi. La vârsta mea, omul devine plin de
impulsuri, speran]e de[arte [i dorin]e.
– O, unchiule Rafferty!
El pufni \n râs.
– Te asigur, Judy, c` nu sunt \ntotdeauna atât de circum-
spect, cu toate acuza]iile tale.
– Raff, \ncepu ea ezitând la \nceput, uneori nu te \n]eleg
deloc.
– Da, este de a[teptat s` fie a[a. {tii c` mi-ai trezit multe
amintiri dureroase [i mi-ai cam schimbat via]a de când ai venit
aici?
– Pentru c`-]i aminteam de Kathy?
– Asta a fost doar la \nceput.

Dar cunoscându-te mai bine mi-am dat seama c` nu

semeni cu ea, \n afar` de tinere]e [i simplitate. Kathy avea
simplitatea copil`riei f`r` a avea [i dorin]a de a explora ceva
\n afara lumii ei. |n cazul tù, simplitatea izvorâ[te dintr-o
inim` curat` [i din mult` bun`tate. Ai calit`]i de invidiat Judy.
Erau vorbe cam ciudate, se gândi ea, mai ales c` \l a[tepta
un viitor cu o femeie care nu-i oferea nimic din toate astea [i
v`zând suferin]a din ochii lui, \i spuse cu blânde]e:
– Dac` e[ti \n vreo \ncurc`tur`, Raff, nu este prea târziu.
Adic` este mai bine s` rupi lucrurile de acum, decât s` te
implici mai mult.
– |n prezent, sunt foarte \ngrijorat din cauza problemelor
financiare pe care le am, sunt aproape de faliment, r`spunse
el, ignorând deliberat sensul celor spuse de ea.
– O! exclam` Judy dezam`git`, pentru ca apoi privindu-l s`
vad` c` avea foarte mult` triste]e \n ochi. Discu]iile cu banca
[i avocatul nu ]i-au adus nimic bun?
– Din contr`, m-au \ngrijorat foarte tare, replic` el
\ngândurat, iar ea \[i strânse genunchii la gur` [i se aplec`
s`-l asculte.
– Ai datorii foarte mari? \l \ntreb`. Tat`l ei cât trìse fusese
mereu \n aceast` stare; era nevoie s` reduc` drastic
cheltuielile pentru a-[i reveni.
– Nici m`car a[a nu se mai poate rezolva nimic. Asta
\nseamn` c` nu mai pot nici m`car s` lucrez ca la \nceput. Am

cheltuit deja capitalul pe care m-a l`sat avocatul s`-l folosesc,

iar dac` nu reduc la jum`tate cheltuielile pentru castel sunt \n
faliment.
Judy se \nfurie.
– Noel! exclam` ea. Toate aceste tertipuri de a tranforma
Slyne \ntr-un hotel de lux. Centrala electric`, noile telefoane
pe care se presupune c` le-a instalat foarte ieftin cu acel
Grogan. Am v`zut factura ieri la Noel; era o sum`
extravagant` când cu ni[te lampadare totul ar fi ar`tat mai
frumos! Judy men]ion` o sum` care-l f`cu s` ridice din
sprâncene.
– E[ti sigur` c` a fost atât de mult? o \ntreb`.
– Sigur c` da. Când ajungem acas`, ]i-o pot ar`ta. De ce m`
\ntrebi?
– |mi amintesc c` am scris un cec pentru o sum` mult mai
mare, folosit` \n acest scop. Probabil Grogan a f`cut o
gre[eal` trimi]ând factura.
Judy \[i rezem` fruntea de genunchi, iar p`rul \i c`zu
acoperindu-i fa]a.
– N-ai ]inut eviden]a facturilor pân` la venirea mea aici?
– Nu. Eu doar am scris cecurile. Era sarcina lui Noel s`
p`streze facturile.
– |n]eleg. A[adar tu nu vedeai niciodat` facturile.
– Nu. Odat` ce se pl`teau, facturile nu m` mai interesau.
– O, Raff! Nu \n]elegi? exclam` ea ridicându-[i capul.

Probabil a f`cut asta de fiecare dat` când era vorba de o

factur` mai mare. Trebuia doar s`-l conving` pe Grogan sau
pe un alt comerciant lipsit de scrupule a[tepta c` tu s`
pl`te[ti [i venea cu factura adev`rat`.
Raff se crisp` brusc, amintindu-i lui Judy de felul \n care
ar`ta \n noaptea când o g`sise \n ma[ina avariat`.
– De ce nu te descotorose[ti de el? insist` Judy, prea
sup`rat` ca s` mai fie atent` c`-[i promisese s` nu spun`
nimic din ce [tia. {tiu sau cel pu]in a[a mi s-a spus, c` Noel
te fur`. De ce nu scapi de el, sau m`car de ce nu-i spui s` se
opreasc`?
El o privi cu ochi nea[teptat de blânzi.
– Crezi c` sunt un naiv care las` lucrurile s`-i scape de sub
control? Da, Judy?
– Nu e[ti nici naiv, nici nu la[i nimic s`-]i scape de sub
control, numai c` ai prea mare \ncredere \n oameni. {i mai
ales, te ocupi de lucruri pe care nu le cuno[ti.
– Am [tiut tot timpul, Judy, \i spuse el cu blânde]e. Nu
despre facturile duble ale lui Noel sau cecurile pentru
Grogan, am intuit c` exist` o afacere secret` \ntre ei. Grogan
a fost persoana de contact pentru prea multe afaceri care nu
mi-au fost pe plac. De asta nu vreau s` intre \n cas`.
– De ce insi[ti s`-l p`strezi pe Noel?
– Am crezut c` pot trece cu vederea unele lucruri, dar...
– Pentru Marcia, nu?

– Da, pentru Marcia, replic` el grav, ridicându-se. Vino,

draga mea, s` mergem acas`. |mi pare rù c` nu ]i-am oferit o
zi a[a cum ai merita. |ncal]`-te ,Judy.
– Ce vrei s` faci? \l \ntreb` ea, luptându-se cu cataramele
sandalelor.
– M` tem c` nu va fi nimic spectaculos. Le voi aduce la
cuno[tin]` c` sunt falit, apoi \i voi l`sa s` ia decizii.
– Marcia nu are leg`tur` cu aceste mici afaceri murdare ale
fratelui ei, adùg` ea.
– Ce fat` bun` e[ti, Judy! \i spuse el . Sunt convins c` ea
nu este implicat`, ai dreptate.
Merser` spre Slyne aproape \n t`cere, iar când ajunser` la
acea por]iune de drum care ie[ea din mla[tin`, ea \i spuse
brusc:
– Dac` tot ai intuit [iretlicurile lui Noel nu ]i-a trecut prin
minte c` eu [i el....nu...
Judy se opri, iar Raff \i spuse cu blânde]e:
– Nu te amuzai cu el, a[a cum am crezut?
– Exact.
– Nici eu n-am crezut.
– Dar te-ai comportat ca [i cum ai fi crezut.
– Da, ei bine, gelozia face lucruri ciudate uneori, Judy.
– Tu? Gelos pe mine?
– Te surprinde?
– Da, recunosc c` m` surprinde, r`spunse ea.

Imediat ajunser` la poarta castelului, iar cinii alergar` spre

ei l`trând, iar Marcia ie[i \n dreptul coloanelor dorice. Ar`ta,
se gândi Judy, ca doamna casei care-[i \ntâmpina so]ul. Când
Raff se apropie, \l s`rut` pe obraz.
Raff convoc` o adunare dup` mas`, \n birou, unde puteau
discuta \n lini[te.
– Ce este adunarea asta atât de solemn`? \ntreb` Noel,
care nu avea chef de discu]ii dup`-mas`. S` comand dulapul
acela la Grogan? El \l aduce cel mai repede. Marcia se gândea
c-ar fi mai bine s` comand`m cear[afurile la Dublin. La
Knockferry nu g`se[ti lenjerie de calitate.
Raff str`b`tea \nc`perea cu pa[i mari de parc` nu [tia de
unde s` \nceap`, dar când Noel termin` ce vorbit se a[ez` la
birou [i-[i sprijini coatele pe el.
– Nu se va mai face nicio comand`, a[a c` scoate]i-v` din
minte dulapurile, cear[afurile [i restul de fleacuri de acest
gen pe care hoardele de americani pe care i-a]i invitat nici nu
le-ar observa, spuse el, iar cei doi Maules \[i ridicar` privirea
spre el cu uimire sincer`.
– Ce vrei s` spui, b`trâne? Poate pentru tine sunt fleacuri,
dar oamenii care vin aici nu pot fi primi]i oricum. {tiu asta
din experien]`, adùg` Noel care \ncepea s` se \nfurie.
– Da, sunt convins c` [tii Noel, replic` Raff \ncet dar
hot`rât. Cu toate astea, Slyne n-a fost niciodat` hotelul pe
care l-ai fi vrut tu. Iar inten]iile mele, dac` tot vine vorba, sunt

ca acest hotel s` fie abordat dintr-o alt` perspectiv`, dac`

vrem ca afacerea s` continue. Extravagan]ele de orice gen
trebuie s` se opreasc`, iar dac` nu sunte]i de acord cu o
abordare mai umil` de a conduce acest hotel, va trebui s`
veni]i cu propriile voastre fonduri.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` Noel din nou, ro[ind.
– Adic` sunt falit, nu mai am bani.
Se l`s` t`cere.
Doar Judy care sta \n dreptul ferestrei se muta stingherit`
de pe un picior pe altul dorindu-[i ca Raff s` n-o fi invitat la
aceast` [edin]` de lucru. Deodat`, Noel izbucni \n râs.
– E vreo glum`, amice? \l \ntreb`.
– Cu siguran]`, nu. Amenin]area cu falimentul nu prea
poate fi luat` drept glum`.
– Chiar a[a de rù este?
– Da, chiar a[a de rù. Nu [tiu dac` ai realizat, Noel, c` ai
lucrat cu fondurile altuia [i c` asta nu va dura la nesfâr[it.
Noel ro[i din nou.
– {tii c` nu puteam pune bani \n aceast` afacere [i ai fost
de acord s` la[i totul pe mâna mea. Nu ai avut de ce s`-]i faci
probleme pentru c` registrele au fost ]inute \ntotdeauna la zi.
– Adev`rat? Numai c` n-am discutat [i asupra modului \n
care te-ai gândit s` conduci aceast` afacere. Nu-]i este
de-ajuns un simplu hotel, dragul meu. Tu vrei o afacere care
cere prea mult capital, iar eu nu-l mai am.

Noel se \ntoarse brusc spre locul \n care se afla Judy. Ea

privea pe fereastr` [i nu acorda aten]ie discu]iei.
– Presupun c` micii tale secretare trebuie s`-i mul]umim
pentru asta, remarc` el, iar Judy tres`ri [i-l privi f`r` s`
\n]eleag` nimic. Nu \ncerca s-o faci pe nevinovata, draga mea,
to]i \]i cunoa[tem punctul de vedere. Ce speri s` ob]ii prin
asta poate s` te ocupi de facturi iar la sfâr[itul sezonului s`
ob]ii un bonus?
– Te rog n-o implica pe Judy, ea nu are nicio leg`tur` cu
ce v` spun acum, zise Raff pe un ton foarte dur, iar Marcia,
care pân` acum nu prea vorbise, puse o mân` pe um`rul
fratelui ei.
– S` nu ne pierdem cu firea, zise ea cu mult calm. Dac`
Judy a fost cam indiscret` [i [i-a imaginat cine [tie ce, asta
este. Dar Raff are dreptul s` impun` muzica pe care vom
cânta de acum. Doar el pl`te[te !
– Mul]umesc, Marcia, zise Raff. Iar acum poate ajungem [i
la o concluzie. Orice comand`, mai ales cele de bùturi,
trebuie anulat` imediat; excep]ie fac cele pe care le v`d eu
mai \ntâi [i de acum \nainte toate comenzile vor trece pe la
mine. Judy va aduce toate facturile la mine, [i acest obicei de
a risipi bùturi la oricine vine aici se va desfiin]a. M` \n]elegi,
Noel?
Chiar [i \n umbr`, se putea vedea surâsul batjocoritor de
pe chipul acestuia.

– |n]eleg un singur lucru, zise el.Tu, inspirat de

bârfitoarea ta secretar`, a]i spus foarte clar c` nu ai \ncredere
\n mine. Judy trebuie s`-]i aduc` comenzile s`-[i aduc`
facturile, iar eu ce s` mai fac?
– Dragul meu Noel, replic` Raff. Sunt foarte con[tient c`
]i-ai pus deoparte comisioane [i tot ce se mai putea scoate din
aceast` activitate, pe lâng` salariul mai mult decât generos pe
care ]i l-am pl`tit. Dar exist` limite chiar [i \n asta [i \ntrucât
nu mai am bani, trebuie s` ne restrângem foarte mult \n
viitor, nu crezi?
Noel \[i schimb` imediat atitudinea.
– Ei, n-o lua chiar a[a, b`trâne. Ce e cu tine zilele astea?
Nu-]i face probleme!
– Spui asta prea des, Noel, observ` Raff. E destul de u[or
s` alungi problemele mai ales dac` nu sunt ale tale. Am fost
la banc` [i la avocat [i am ajuns cu ei la concluzia c` mai
putem derula aceast` afacere pe timpul verii, doar. Dac` nu
ob]inem profitul necesar, ceea ce este greu de crezut, [i dac`
nu facem economii drastice, vom \nchide \n prima lun` de
toamn`. Clar?
– Foarte, r`spunse Noel. Iar dac` tu \]i \nchipui c` voi
continua s` lucrez \n aceste condi]ii de austeritate, \n
s`lb`ticia asta, ar trebui s` te mai gânde[ti.
– Noel, nu-]i aminte[ti c` la \nceput când erai bolnav [i nu
aveai un ban s`lb`ticia te-a ajutat s` te pui pe picioare?

Dar dac` a[a vezi tu lucrurile, ar fi mai bine s` pleci.

– {obolanii p`r`sesc primii corabia care se scufund`, vrei
s` spui?
– Da, a[a se pare.
– Raff, tu erai [eful. De ce ai l`sat totul pe mâinile unui
angajat nepriceput? De ce nu m-ai supravegheat? Pentru c` tu
erai marele castelan, care nu se putea cobor\ la astfel de
lucruri!
– Aici ai dreptate, trebuie s` recunosc, zise Raff. Dar
ignoran]a m-a ]inut departe de acte [i nu aerul de castelan,
am crezut c-ai \n]eles asta. Te-am considerat prieten, Noel, nu
un angajat pl`tit. S` nu ui]i asta.
Noel nu spunea nimic.
Marcia \l lu` dup` umeri pe Raff.
– Cred c` nu ave]i motive de ceart`. Problemele se vor
rezolva iar eu nu p`r`sesc corabia.
– Mul]umesc, Marcia, r`spunse Raff. Nu m` a[teptam s`
vrei s` r`mâi f`r` Noel.
– Dragul meu, protest` ea cu fals` indulgen]` nu m`
gândeam la fleacul `sta de hotel. Mi-am imaginat c` ai alte
planuri.
Din \ntuneric, Judy \i urm`rea f`r` s` fac` o mi[care din
locul ei de la fereastr`. Marcia se aplecase deasupra lui Raff,
atingându-i obrazul cu p`rul ei lung.
Raff p`ru c` se crispeaz` un moment apoi spuse:

– Planurile pe care eventual le-am imaginat, planuri \n

care m` includ [i pe mine, nu se pot materializa. S-au
\nregistrat schimb`ri majore.
– Raff, spuse ea, trebuia s` ceri doar ceea ce voiai s`
prime[ti. M-am aruncat la picioarele tale, nu-i a[a, iubitule? Ei
bine, poate a venit momentul s` fii mai \n]eleg`tor.
– Draga mea, sunt falit, \i spuse el r`bd`tor de parc` nu
mai spera s-o fac` s` \n]eleag`, iar ea l`s` capul pe spate [i
\ncepu s` râd`.
– Falit! repet` ea. Ai putea face o avere considerabil` dac`
m-ai asculta! Casa asta se d`râm` singur`, dar trebuie s` te
gânde[ti al comorile aflate \n interiorul ei. Mi-am f`cut
planuri, [tiu [i unde putem ob]ine cele mai bune pre]uri, dar
asta numai dup` ce ne c`s`torim.

Capitolul 10
Judy nu se mi[c` pe scaunul ei. Urm`rise fascinat` cum

ro[ea]a invadase frumoasa figur` a Marciei, pe m`sur` ce i se
adresa lui Raff. Ar fi vrut s-o implore s` nu mai spun` nimic,
s` nu se coboare atât de mult \n ochii celor prezen]i. Chiar [i
Raff f`cu un pas spre ea pentru a o preveni c` este mai bin e
s` tac`. Când \n cele din urm` Raff vorbi, o f`cu pe un ton
foarte calm [i blând.
– Observ c` planurile mele nu au nicio leg`tur` cu ale tale,
Marcia, \ncepu el. Castelul este casa mea. Dac` decid s`
trìesc foarte simplu aici
cum obi[nuiam s` fac \nainte, s` reduc cheltuielile drastic
pân` la lichidarea datoriilor e[ti preg`tit` s`-mi fii al`turi?
Marcia \l privea uimit`.
{tiu acum c` vorbise prea devreme.

– Ei bine, dragul meu, este o \ntrebare curioas`– replic`

ea. Dar sunt sigur` c` vei vinde castelul, ar fi o prostie s` n-o
faci.
De ce s`-]i mai pese de mucegaiul de aici \n care ai trìt
toat` via]a, f`r` s`-i apreciezi valoarea comercial`?
– Este mediul meu [i sunt o persoan` c`ruia nu-i plac
schimb`rile.
Sunt sigur c` n-a[ fi un so] bun pentru tine.
– De unde [tii? De unde [tii c` n-ai deveni so]ul perfect,
odat` ce te-ai dep`rta de c`soaia asta d`r`p`nat` de care ai
devenit obsedat? Te voi \nv`]a s` trì[eti, Raff.
– Crezi? {i dac` nu vreau s` trìesc via]a pe care mi-o
propui tu?
– Raff, gânde[te-te c` nu te-ai distrat niciodat`! strig`
Marcia disperat`.
Gânde[te-te cum am putea trì cu banii lua]i pe toate
vechiturile astea! |n afar` de mobil`, de sticl`rie [i de
por]elanuri, Grogan spune c` lambriurile de aici [i
[emineurile s-ar vinde grozav \n America!
– {i ce s` fac? S` vând castelul pe buc`]i?
– De ce nu? Locul acesta nu are valoare de pia]`, iar
Grogan spune c`...
– Oh, Dumnezeule, gemu Noel \ntorcându-se cu spatele,
iar Judy, care se a[tepta la reac]ia lui Raff, s`ri \n picioare
odat` cu el. Raff aproape c-o d`râm` pe Marcia.

– Foarte bine, Marcia. |ntrucât ai ales s` discu]i aceste

probleme \n public, o s` ajungem [i la o concluzie, spuse el,
iar Judy nu mai auzise vreodat` atâta am`r`ciune [i dezgust \n
glasul lui. Nu-]i pas` de mine, vrei doar s` pui mâinile tale
lacome pe banii care ar putea rezulta din vânzarea hotelului
[i a mobilierului. E[ti o femeie frumoas`, draga mea, dar via]a
nu te-a \nv`]at c` sunt lucruri pe care un b`rbat nu le
negociaz`. M-am gândit cu câtva timp \n urm` s` m` \nsor cu
tine, iar tu ai luat-o \n serios. Nu ]i-am f`cut niciodat` o cerere
\n c`s`torie [i dac` m-ai \n]eles gre[it, te rog s` m` ier]i. Dac`
]i-ar fi p`sat cu adev`rat de mine, lucrurile ar fi stat altfel.
Marcia p`lise.
Continua s`-l priveasc`, s`-i \n]eleag` spusele s` vad` dac`
se mai putea repara ceva.
– Gre[e[ti, drag` Raff, [i e[ti nedrept cu mine. Sigur c` mi-
a p`sat de tine, te-am dorit.
– Dorin]a este cuvântul pe care-l \n]elegi cu adev`rat. M-ai
dorit pentru c` eram o experien]` nou`, dar dragostea [i
dorin]a animalic` sunt dou` lucruri diferite. Dup` ce ]i-ai fi
satisf`cut dorin]a de mine, m-ai fi p`r`sit pentru c` o femeie
ca tine se plictise[te prea repede de un b`rbat. Fii cinstit` o
singur` dat`, n-ai fi f`cut asta?
Ea continua s` stea lini[tit` pe bra]ul fotoliului, dar la un
moment dat \ncepu s` tremure [i \ntinse mâna spre Noel ca
s`-i dea o ]igar`.

– A[adar, c`s`toria noastr` a fost doar \n imagina]ia mea?

\ntreb` ea \ncet. Eu am f`cut totul, iar tu n-ai avut ce oferi \n
final, cu excep]ia ta [i a bar`cii `steia pe care o nume[ti castel.
Da, te-am dorit. Mi-ai cerut s` fiu cinstit` cu tine, ei bine, voi
fi. Am fost atras` de tine naiba s` te ia, tocmai pentru c` nu
te-ai l`sat ademenit .
Te-a[ fi acceptat [i ca iubit, Raff, dup` cum ]i-am mai spus
cândva.
Raff nu spuse nimic, iar ea \[i aprinse ]igara la bricheta
\ntins` de Noel, apoi \[i d`du capul pe spate, sfidându-l pe
Raff.
– Da, ai dreptate m-a[ fi plictisit repede. Ce fel de iubit ai
fi fost cu puritanismul tù?
Dac` imaginea acelei blestemate Kathy mai dìnuie [i
acum \ntre noi, e[ti liber s-o alegi pe Judy care se potrive[te
cu ideea ta de so]ie. Abia a[teapt`!
Judy s`ri de pe scaun cùtându-[i cuvintele cu care s`
\ncheie aceast` discu]ie, moment \n care Raff o plesni pe
Marcia.
– Asta de acum se nume[te criz` de isterie, \i spuse el rece.
Du-te \n camera ta. Mâine o s` discut`m despre plecarea
voastr` de aici.
Marcia se ridic` \ncet \n picioare.
– Bine lucrat, miss Judy Ware! Ai vorbit [i despre micile
afaceri ale lui Noel cu Grogan?

-Marcia, pentru numele lui Dumnezeu! exclam` fratele ei.

– Nu i-am spus nimic, zise Judy... [i nu din cauza
amenin]`rilor lui Noel, ci pentru c`-mi p`sa de Raff. Nu te
po]i mul]umi cu tot rùl pe care l-ai f`cut deja, Marcia? Nu
mai am nimic de adùgat.
– Te referi la afacerile care s-au f`cut cu mobila mea?
\ntreb` Raff. El rostise \ntrebarea atât de clar \ncât to]i se
\ntoarser` s`-l priveasc`.
– A[adar, Judy a vorbit! exclam` Noel dezgustat.
– Este adev`rat c` a \ncercat cândva s` m` previn`,
r`spunse Raff, dar atunci nu i-am acordat aten]ie, din cu totul
alte motive.
Noel, cât de naiv m-ai crezut! Nu mi-a fost greu s` fac ni[te
leg`turi [i s` \n]eleg [i singur ce puneai la cale. Câte piese de
mobilier ai substituit deja?
– Numai dou`, zise Noel.
{i am f`cut asta doar pentru a te ajuta, Raff. Am [tiut c` nu
prea ai bani. Tot ce-am luat pe ele se afl` la banc`; nu sunt o
avere doar o sum` bunicic`.
– M` \ntreb, zise Raff dac` mi i-ai mai fi oferit \n cazul \n
care nu descoperam singur.
– Suma s-ar fi m`rit dac` am fi derulat [i ultima afacere,
dar Grogan m-a cam tapat de bani. Nu po]i avea \ncredere \n
astfel de oameni!
Raff \l privi cu dispre].

– Da, acum se explic` misterul celor dou` m`su]e de

cafea. {tiam ce reputa]ie are Grogan.
– Ne vei da \n judecat`? \l \ntreb` Noel, pentru prima dat`
p`rând speriat.
Raff care str`b`tea \nc`perea cu pa[i mari se opri \n spatele
lui Judy a[ezându-[i mâinile pe umerii ei. Ea \i sim]i mâinile
tremurând [i le acoperi cu mâinile ei a[a cum v`zuse c` f`cuse
Marcia.
– Nu, r`spunse el \ntr-un târziu. Nu-mi place s` sp`l
lucrurile murdare \n public, [i apoi cândva chiar am ]inut la
voi. S-o l`s`m a[a.
– Da, este decent, r`spunse Noel jenat. O s` scriu acel cec
\nainte de plecare.
– P`streaz` banii, spuse Raff [i mâinile aflate pe umerii lui
Judy tremurar` din nou. Ve]i avea nevoie de bani pentru un
nou \nceput, tu [i sora ta.
Marcia str`b`tu \nc`perea [i veni lâng` fratele ei.
– A[adar suntem concedia]i, nu? \ntreb` ea cu un aer care
se voia u[or amuzat.
Cum te vei descurca oare cu vizitatorii americani f`r`
director de hotel [i f`r` mine sau crezi cumva c` Judy o s` le
fac` pe toate mi[când din nas ca Samantha?
– Cred c` asta nu v` mai prive[te pe nici unul din voi, zise
Raff. Va trebui s` v` preg`ti]i imediat de plecare. Cred c` ar fi
jenant s` mai pierde]i vremea pe aici, nu?

– Ai spus-o cu foarte mult tact, zise Marcia brusc plictisit`,

examinându-i din priviri.
Raff \nalt pu]in cam dezordonat, Judy cu p`rul ei ro[u
rezemat de pieptul lui.
– Dumnezeule, cum m-ai fi plictisit! exclam` ea cu
cruzime.
Aveam nevoie de un b`rbat, nu de un cavaler demodat \n
armur`, cu un picior \n groapa unei dragoste pierdute [i
altul \n cuibul dragostei nou g`site! Nu este chiar o inocent`,
dup` cum spune Noel, a[a c` v` doresc s` v` bucura]i unul
de altul!
– Taci! strig` Noel, sco]ând-o cu for]a din camer`.
Dup` ce plecar` cei doi, se f`cu lini[te, foarte mult` lini[te,
se auzeau numai suntele obi[nuite; ticìtul ceasului, l`tratul
unui câine, apa care se lovea de mal. Judy \[i \ngrop` fa]a \n
um`rul lui Raff [i \ncepu s` plâng`.
El o prinse \n bra]e [i o strânse la pieptul sù, cu o mân`
mângâindu-i p`rul.
– Nu mai plânge, draga mea... cuvintele ei n-au ajuns la
mine....a fost finalul unei femei dispre]uitoare, vulgare...
– Am plâns pentru tine Raff, spuse Judy printre suspine.
– De ce, Judy?
Crezi c` m-a afectat?
Ea \ncuviin]`.
– Noel m-a r`nit cel mai tare, spuse Raff.

Nu este prea pl`cut s` vezi c` bun`tatea \]i este r`spl`tit`

cu ingratitudine, dar cred c` eu am purtat cea mai mare parte
de vin`.
– Dar [i Marcia te-a r`nit.
– Ea nu avea puterea s-o fac`. Ar fi trebuit s-o iubesc,
pentru ca s`-[i poat` \nfige ghearele adânc \n inima mea.
– Vrei s` spui c` n-ai iubit-o?
– Nu. Am fost atras de ea nu neg, pentru c` era o femeie
cum nu mai v`zusem [i eram dup` atâta vreme f`r` compania
unei femei.
– Dar te-ai fi c`s`torit cu ea, zise Judy ridicându-[i spre el
fa]a br`zdat` de lacrimi. Raff \i [terse lacrimile cu un singur
s`rut.
– Poate la \nceput, m-am sim]it tentat s-o fac. Venise
vremea s` m` \nsor, s` am copii, a[a am crezut eu; Marcia era
frumoas` [i p`rea o castelan` potrivit`, sau a[a mi s-a p`rut
mie, pentru c` nu m` pricep la femei. Dar odat` ce ai venit tu,
gândul acesta m-a p`r`sit.
– Eu? zise ea uimit` ro[ind.
– Oh, Judy! exclam` el, tandru dar [i u[or exasperat. Nu
[tii ce simt pentru tine?
N-ai \n]eles nimic din ce ]i-am spus?
– Au fost doar vorbe. |]i place s` vorbe[ti.
– Dar \n dup`– amiaza asta \mi amintesc c` ]i-am spus c`
[tii s`-mi r`spunzi la fel.

– Da, m-ai \nv`]at, este adev`rat, zise ea cu oarecare

am`r`ciune, [i se dep`rt` de el.
– Judy, spuse Raff, am crezut c`... dar mai bine las` pe
mâine.
– Mâine? \ntreb` ea nemai\n]elegând ce voia s`-i spun`
Raff. Apoi, Judy se r`suci pe câlcâie [i cu p`rul \n vânt p`r`si
\nc`perea f`r` o vorb`.
***
Dormi mult a doua zi, trezindu-se cu ochii grei de somn [i

o g`si pe Rosie Boyle stând la capul ei.
– Credeam c` vei dormi mai mult, miss Judy, zise fata.
– Cât este ceasul? o \ntreb` Judy, f`când un efort s` se
ridice.
Apoi, v`zu lumina soarelui care r`zb`tea prin draperie [i
[tiu c-a dormit prea mult, ceea ce nu-i era caracteristic.
– Este ora zece, nu v` lua]i dup` ceasul acela mare, este cu
o or` \n urm`, spuse fata. Judy o privi u[or descump`nit`.
– De ce nu m-ai trezit la ora obi[nuit`? o \ntreb`. A trecut
jum`tate de diminea]` deja, [i am foarte mult de lucru.
– St`pânul mi-a spus s` v` las s` dormi]i, r`spunse Rosie.
El a plecat s` trimit` ni[te telegrame.

E adev`rat miss Judy c` au plecat cei doi [i nu se vor mai

\ntoarce aici?
– Dac` te referi la domnul [i la domni[oara Maule, vor
plec` \n curând, zise Judy, \ntrebându-se cât [i mai ales ce
[tiau servitorii din cearta de asear`.
– Au [i plecat, miss, o anun]` Rosie cu evident` satisfac]ie.
Fratele meu, Ned, i-a dus pân` la Knockferry \n ma[ina
st`pânului, s` prind` trenul; nu [i-au luat r`mas-bun de la
vreunul din noi.
Ce ne facem acum, miss, cu vizitatorii care vin din America
[i cu toate planurile f`cute pentru ei?
– O s` ne descurc`m cumva, zise Judy. Se rezem` din nou
de pern`, mâncându-[i pâinea uns` cu unt, amintindu-[i cele
\ntâmplate cu o sear` \n urm`. A fost un [oc dar [i o u[urare
pentru ea c` fra]ii Maule au plecat. Au fost ni[te tic`lo[i,
conchise Judy, care nici m`car n-au a[teptat [i au p`r`sit
primii corabia. Un cuplu de aventurieri care nu mai avea
nimic de câ[tigat aici, la Slyne. Dar ce voise s`-i spun` Raff
dup` aceea când ea se comportase ca un copil [i refuzase s`
stea [i s`-l asculte?
Dup` ce cobor\ \[i petrecu restul dimine]ii sortând
dosarele [i coresponden]a din biroul lui Noel, \ncercând s`
fac` pu]in` ordine \n acte.
|n cas` domnea o atmosfer` lugubr` \[i spuse ea: miss
Doyle cânta imnuri \n buc`t`rie, u[ile se trânteau f`r`

\ncetare, câinii umblau peste tot prin cas`. Nu voi putea

niciodat` \[i spuse Judy s` fac ordine \n casa asta, a[a cum
f`cea Marcia. Apoi \[i aminti c` [i viitorul ei aici era cam
incert. |[i alung` din minte ce-i spusese Raff seara trecut`.
Venise la ea ca s` ob]in` lini[te [i \n]elegere a[a cum f`cuse [i
ea cu el, iar dac` el pretindea altceva mai mult decât c` ar ]ine
la ea, totul se datora acelei st`ri de confuzie dup` scena
umilitoare.
Se duse spre mla[tin` cu câinii dup` ea [i o v`zu pe granny
Malone care culegea pietricele de pe ]`rm, a[a cum \i pl`cea
s` fac` din când \n când [i nimeni nu avea o explica]ie pentru
asta.
Judy ar fi evitat-o pentru c` \n jurul acestei femei se
]esuser` tot felul de pove[ti, dar ea o abord` [i o rug` s` stea
de vorb`.
– Fie to]i sfin]ii cu tine, tân`r` domni[oar`! o \ntâmpin`
b`trâna. Este adev`rat ce-am auzit c` acea pereche a p`r`sit
castelul?
– Da, domnul Maule [i sora lui au plecat, r`spunse Judy,
iar femeia \ncepu s` râd`.
– Sigur c` da, am v`zut asta \n frunzele mele, zise . N-a fost
de bun augur venirea lor aici. {i mai ales felul \n care femeia
a pus ochii pe domnul Rafferty.
Avea inima neagr`! Am f`cut tot ce-am putut ca s` o alung
de aici.

– Prostii! r`spunse Judy sim]ind c` nu trebuia s`

\ncurajeze astfel de manifest`ri primitive.
Dar femeia râse din nou ar`tându-[i gingiile goale.
– |]i place O'Rafferty, miss? Dac` da pot s`-]i ghicesc
viitorul, zise ea prinzând-o de mân`. O s`-]i spun despre
dezastru...soarta crud` a locului acesta. V`d doar ruine,
cenu[`, un clopot care bate....
Judy \ncerc` s`-[i trag` mâna, dar femeia o apuc` mai bine,
apoi \i d`du drumul brusc, sc`pând [i toate pietricelele
adunate.
– Tu e[ti piaza rea a locului `sta!
Tu cu p`rul tù ro[u, ca al celeilalte... copilul tù nu va
aduce mângâiere nici unui b`rbat... o, mi-am pierdut
pietricelele !
Femeia se n`pusti spre ]`rm s`-[i recupereze pietricelele,
vorbind singur` era o biat` b`trân` care-[i pierduse min]ile,
cu p`rul alb ie[ind de sub bonet`, [i Judy o l`s` s` plece. Era
obi[nuit` cu profe]iile lui granny Malone, dar oricum se
\ntoarse spre cas` un pic cam descump`nit` [i spre uimirea
ei \n fa]a casei g`si camioneta lui Grogan.
***

Intr` gr`bit` \n cas`, [tiind c` acesta cotrobìa prin vreo

\nc`pere, evaluând ce se mai putea fura la afacerea viitoare.
Se mai \ntreb`, pentru a câta oar`, dac` Raff regreta ce f`cuse
ieri sub impulsul momentului .
|[i dori ca Raff s` fi fost aici.
|l g`si pe Grogan \n Salonul Mare, verificând m`su]a [i se
\ntreb` dac` reu[ise cumva s` fac` \nlocuirea.
– Bun` ziua, domnule Grogan, v` pot fi de folos cu ceva?
\l \ntreb`, iar el surprins de apari]ia ei o privi cu evident
dezgust.
– Ei bine, miss Judy, dac` n-ai fi ap`rut acum din senin, a[
fi zis c` sunt singur \n aceast` cas`, \i spuse frecându-[i
mâinile.
Judy \l privi foarte rece, apoi arunc` imediat o privire spre
m`su]`, s` vad` dac` mai era acolo.
Dup` ce constat` c` se afla la locul ei, i se adres` lui
Grogan:
– Dumneata nu suni niciodat` la u[`, domnule? Probabil
unul din servitori ]i-ar fi spus c` nu e nimeni acas`.
– A, aici am putut s` intru nestingherit oricând. {tiam c`
Rafferty este de cealalt` parte a lacului [i nu va fi aici s`-mi
ofere ospitalitatea necesar`. {i nici domnul Maule, care m-ar
fi \ntâmpinat cu bucurie.
– Dac` ai auzit c` domnul Rafferty s-a dus de partea
cealalt` a lacului, cum se face c` n-ai auzit c` domnul Maule

a plecat, iar eu sunt singura care-]i poate oferi ceva de bùt,

domnule?
– Atunci, o s` m` servesc singur, replic` Grogan foarte
jovial, apoi o privi lung: ce spuneai, miss, c` acel tân`r domn
a plecat? F`r` s` a[tepte banii pe care spunea c` i-i datorez?
– Cred c` n-a prea avut de ales, spuse Judy cu calm.
Domnul Rafferty a aflat totul despre afacerea cu antichit`]ile
[i dac` ai bani de dat, cred c` e mai bine s`-i dai lui personal,
\ntrucât este proprietarul mobilierului pe care l-ai schimbat.
Ai venit din nou pentru m`su]` , nu?
– A, deci i-ai spus, n-ai putut s` taci! exclam` Grogan
furios. S-a dus la gard`?
– Nu [tiu, zise Judy, cam speriat`. Garda are biroul pe
partea cealalt` a lacului?
– N-o mai face pe inocenta. A[teapt` s` pun mâna pe tine
[i s`-]i sucesc gâtul! Grogan o apuc` de umeri.
– Grogan! se auzi vocea lui Raff, iar afaceristul l`s` mâinile
s`-i cad` de-a lungul corpului.
– Tu e[ti, O'Rafferty? zise afaceristul, rec`p`tându-[i aerul
bonom. Tocmai discutam cu miss Judy [i mi-am cam pierdut
cump`tul.
Raff travers` \nc`perea din doi pa[i [i-l lu` de guler.
– Ie[i imediat de aici!
Dac` mai aud c` ai mai pus mâna vreodat` pe vreo femeie,
o s` ai necazuri mari cu mine, mai mari decât cele cu garda.

Ie[i imediat afar`!

– Plec imediat dar nu \nainte de a rezolva o problem` de
bani.
– Problemele legate de bani le-ai avut cu fostul meu
director de hotel, r`spunse Raff cu vocea sa p`trunz`toare.
– A, nu, este vorba de o sum` destul de mic` de pe ultima
lucrare pe care am f`cut-o pentru dumneata, pe care n-am
rezolvat-o cu domnul Maule.
Se afl` \n camioneta mea, este o reproducere extrem de
reu[it`.
Omul vorbi cu team`, de parc` s-ar fi a[teptat ca Raff s`-l
loveasc`, apoi v`zând c` nu are niciun fel de succes, plec`.
Dup` plecarea lui, Raff o privi lung.
– Se pare c` evenimentele se precipit` \n ultimul timp. Nu
vreau s`-]i faci prea multe probleme, Judy.
Pari cam obosit`.
– Nu sunt chiar obosit`, Raff, sunt pu]in speriat` de ceea
ce mi-a spus granny Malone.
– Ce-a mai prezis?
– N-a v`zut decât cenu[` [i ruin`, iar eu sunt nenorocul
acestei case din cauza p`rului meu ro[u. Iar \n ultimul timp
s-au petrecut tot felul de lucruri nepl`cute.
– Pentru mine tu e[ti norocul, draga mea, [i pentru Slyne
la fel. To]i te-au acceptat, ceea ce cu Marcia nu s-a \ntâmplat.
– Dar Granny nu gânde[te ca tine, Raff.

– Ei, pe granny las-o s` zboare pe m`tura ei! exclam` Raff,

iar ea \ncepu s` râd`. Iar acum du-te un pic la culcare, nu-mi
place cum ar`]i.
– Nici vorb`! Am foarte mult de lucru; Noel a l`sat biroul
\n dezordine [i trebuie s` ne preg`tim de venirea yankeilor.
– Le-am telegrafiat s` nu mai vin`, spuse el. De asta m-am
dus la Casey.
Raff p`rea [i el foarte obosit.
Dup` ce mâncar` \mpreun` cu colonelul Frazer, care,
informat fiind de plecarea celor doi Maules [i de faptul c`
hotelul va fi condus pe principii noi, \[i oferi ajutorul.
Judy se duse \n sfâr[it la culcare [i când trecu pe lâng`
camera lui Timsy sim]i miros de parafin` \ncins`.
***
Dup` ce se duse \n camer`, Judy f`cu baie [i se \mbr`c` \n

capotul cel nou care acum nu i se mai p`rea chiar a[a de
ieftin. Ie[i \n balcon s` respire pu]in aer curat \nainte de
culcare [i i se p`ru ciudat c` nu se vedea nicio lumin` aprins`;
toat` lumea se culcase devreme? Dar cei doi Maules? Se
\ntorseser` \n Anglia sau se opriser` la Dublin s`-[i caute de
lucru?

|l v`zu pe Raff care se plimba pe marginea lacului, dar

dup` un timp disp`ru dincolo de stânci. Bietul Raff, se gândi
ea, trecuse prin atâtea lucruri nepl`cute \n ultimul timp. Raff
va face o plimbare lung` a[a cum avea obiceiul, se gândi ea [i
se \ntoarse \n camer`. Atunci sim]i c` mirosul parafinei
\ncinse din camera lui Timsy p`trunsese [i \n camera ei. I se
p`ru ciudat pentru c` se afla \n alt` arip` a castelului [i brusc
deveni con[tient` c` se mai sim]ea [i miros de ars, nu doar de
parafin`.
– O, Dumnezeule! exclam` ea. Nebunul acela a dat foc la
ceva!
Deschise repede u[a iar de pe coridor se sim]ea miros [i
mai puternic de lemn ars.
|[i aminti f`r` s` vrea profe]iile lui granny Malone. Ruine
[i cenu[`, ruine [i cenu[`...
Când ajunse la parter v`zu nori de fum, iar fl`c`rile
cuprinseser` deja Salonul Mic.
– Raff! Raff! strig` disperat`, alergând spre biroul lui. Se
lovi de colonelul Frazer, care \ncerc` s-o lini[teasc`:
– Nu te speria, miss!
Unde este Rafferty?
Sun` la pompieri!
Judy reu[i s` prind` leg`tura la sta]ia de pompieri, din
Knockferry, dar afl` acolo c` altcineva v`zuse focul de la
distan]` [i-i anun]ase.

Servitorii casei \ncepur` s` aduc` g`le]i de ap` s` le arunce

peste foc pân` la venirea pompierilor.
De acum [i barul luase foc, dar apari]ia lui Raff adùg` un
plus de siguran]` \ntregii opera]iuni.
– Ce s` facem? Scoatem toat` mobila din Salonul Mic? \l
\ntreb` ea. Dac` focul se \ntinde mobilierul pre]ios de acolo
va arde.
Raff o lu` de mân` [i o scoase pe u[`.
Odat` ce ie[ir` afar` v`zur` zeci de oameni din
\mprejurimi care veniser` s`-i ajute. Organizar` treaba mult
mai u[or acum c` erau mai multe perechi de mâini, apoi
venir` [i pompierii.
Dup` stingerea focului, când primejdia trecuse, Raff, Judy
[i colonelul Frazer intrar` \n biroul lui Raff.
– Putea fi mai rù, spuse colonelul.
Raff exclam`:
– Judy! Ce este cu mâinile tale?
Atunci, [i ea \ncepu s` simt` cum \i zvâcneau mâinile din
cauza arsurilor.
Raff \ngenunche lâng` ea [i \ncepu s`-i panseze r`nile.
– Raff, tu ce crezi? Este adev`rat ce-a spus granny Malone,
c` sunt o piaz` rea pentru casa asta? Raff, te rog, r`spunde-mi!
Raff o prinse \n bra]e [i o s`rut`.
– Judy, nu \n]elegi c` o iubire este ecoul alteia? Dragostea
mea pentru Kathy a fost una tân`r`, neexperimentat`.

Iubirea pentru tine este una matur`. Tu e[ti tu, draga mea,
[i iubirea pentru tine a izborât din inima mea ca [i dragostea
pentru Slyne. O vei \mp`rt`[i? Te voi face so]ia mea, iar \ntre
noi nu vor mai \nc`pea ne\n]elegeri. Iar acum, s` ie[im la aer
curat.
F`cur` o plimbare lung`, pân` la ivirea zorilor. Judy \[i
ridic` fa]a spre el, \nchizând ochii, oferindu-i r`spunsul la
\ntrebare.
Sf`r[it

Dokumen - Tips - Tu Esti Norocul Meu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - Tu Esti Norocul Meu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

– Este chiar aceasta, zise Marcia zâmbind, luând o

– Probabil este un automat eficient care va face ordine pe

TU E{TI NOROCUL MEU 7

[i asta la numai treizeci de ani. Ochii lui reci o scrutar` o

"Drag` miss Ware" \ncepu Marcia." Ca r`spuns la

TU E{TI NOROCUL MEU 9

|n zilele care urmar`, Raff se apuc` [i mai serios de munc`,

– Ai vreun gând anume? \l \ntrerupea Marcia de obicei, sau

TU E{TI NOROCUL MEU 11

– Dac` vrea ap` cald`, se poate duce la Timsy s` ia din

Se gândi oricum dup` ce porni spre gar` c` va verifica dac`

TU E{TI NOROCUL MEU 13

El o privi lung, observându-i ochii mari, verzi, gura cu

– Nu prea conteaz`, dac` este eficient`. E[ti o secretar`

TU E{TI NOROCUL MEU 15

El nu sesizeaz` diferen]a dintre secretar` [i ma[ina ei de

TU E{TI NOROCUL MEU 17

-Domnule Rafferty, zise Judy, \ntinzându-i mâna.

– Este lene[ [i cred c`-i cam place s` bea, \l contrazise

TU E{TI NOROCUL MEU 19

– Mi-ai spus o minciun` [i poate mai sunt [i altele, replic`

– Posibil, dar nu ai experien]`.

TU E{TI NOROCUL MEU 21

– Este oricum mai bine decât s` tr`ie[ti \n casa altuia,

TU E{TI NOROCUL MEU 23

– A fost ideea Marciei, replic` vag. Nu poate face fa]` la

Se trezi a doua zi cu Marcia la capul ei; \i adusese o tav` cu

TU E{TI NOROCUL MEU 25

– Domnul Rafferty consider` c` nu sunt potrivit` pentru

Judy \i r`spunse politicos:

TU E{TI NOROCUL MEU 27

– Cerule! exclam` Marcia. Cum po]i mânca atât?

L-ai surprins pe Raff, dar Marcia va rezolva treburile. Acum

TU E{TI NOROCUL MEU 29

– Ei, ce zici de Emerald Isle? o \ntreb`.

– Se vede c` e[ti \nc`p`]ânat`, miss Ware. Dar ce-ai zice s`

TU E{TI NOROCUL MEU 31

– Dragul meu, am fost destul de prins cu barul. {i n-a[ fi

P`cat c` aceast` reproducere n-a fost mai bine realizat`,

TU E{TI NOROCUL MEU 33

antichit`]ilor, decât s` faci cursuri de secretariat, care prin

Judy porni cu gazda ei Raff , imediat dup` masa de prânz.

– Domnule O'Rafferty, cu privire la acea m`su]` nu m-am

TU E{TI NOROCUL MEU 35

ea \n]elese c` iubea zona aceasta din tot sufletul, ca un

– Bine, o voi face, zise ea, fericit` c` putea vorbi despre o

TU E{TI NOROCUL MEU 37

– Par]ial. Ne-am \ntâlnit cu totul \ntâmpl`tor la Dublin,

|n prima s`pt`mân`, Judy se trezi u[or diminea]a, cu

TU E{TI NOROCUL MEU 39

– Camera aceea n-a fost folosit` de mult timp. Probabil e

– Eu nu m-am plâns, miss Marcia, zise Judy. Domnul

TU E{TI NOROCUL MEU 41

de multe ori privind-o, parc` dornic s` se \ndr`gosteasc` de

Martie era luna evenimentelor care anual afectau via]a

Land Roverul la Knockferry. Nu conducea prea bine, pentru

TU E{TI NOROCUL MEU 43

– }i-e team` c`-]i voi strica ma[ina? \l \ntreb` cu un aer

– Judy, e[ti angajat` aici ca secretar`, iar faptul c` faci o

TU E{TI NOROCUL MEU 45

– Cu siguran]`, nu. De ce ai tras aceast` concluzie? Doar

Cei doi fra]i Maules \[i schimbar` atitudinea dup` acel

– De unde ]i-a venit ideea asta? Marcia \ncepu s` râd`.