Crede Intr-O Dragoste de Durata

TERRY LAWRENCE
Crede \ntr-o
dragoste de
durat`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
MIHNEA COLUMBEANU.
ALCRIS
Capitolul 1
– Baloane! exclam` cu uimire Aurora, feti]a de cinci ani.

Melissa Drummond st`tea lâng` ea \n u[`, ]inând-o
strâns de mân`. Priveau \mpreun` baloanele albastre [i
argintii care umpleau apartamentul de hotel. Unele se
\nghesuiau lâng` ipsosul aurit al tavanului rococo. Altele se
rostogoleau alene pe covorul persan. Iar altele, legate de
ghivecele cu flori, se leg`nau la nivelul ochilor.
– Vom avea nevoie de o secure ca s` ne croim drum
printre astea, spuse Melissa. Sau de un ac, adùg` ea
printre din]i.
Aurora alerg` \n mijlocul camerei, stârnind o furtun` de
nori alba[tri. Oricât de tare s-ar fi st`pânit, Melissei \i crescu
imediat inima, gândindu-se la omul care se str`duise atâta
s` aduc` un zâmbet pe buzele unei feti]e pe care n-o
cunoscuse niciodat`.
De[i la fel de posibil era ca inten]ia lui s` fi fost aceea de
a o impresiona pe mama feti]ei.
6 TERRY LAWRENCE
Parc` drept r`spuns la o imaginar` salv` de trompete, \n

acela[i moment intr` Helene. Cu un bra] \ntins gra]ios de
sub capa cu tiv de blan`, mama Aurorei se opri \n u[a
apartamentului.
– Dumnezeule, draga mea, ai mai v`zut vreodat` o
nebunie ca asta?
Melissa \[i st`pâni un zâmbet. Contesa Helene St.
Eugenie von Schloos Thuringen, fost` so]ie a Prin]ului
Albrecht, mai recent fost` so]ie a lui Alain Trenchement,
magnatul petrolist francez, [tia cu siguran]` cum s`-[i fac`
intrarea. Ca s` nu mai pomeneasc` de prezen]a ei pe prima
pagin` a ziarelor! Articolele despre recenta goan` a Helenei
dup` un nou so] \mpinseser` pân` [i familia regal` britanic`
pe paginile de mijloc ale tabloidelor! Aristocra]i din toat`
Europa se \ntreceau s` cucereasc` mâna mondenei multi-
milionare.
Iar unii aveau mai mult` imagina]ie decât al]ii, \[i spuse
Melissa, privind extravagantul decor. Z`rind un cartona[
prins pe un balon, \l lu` [i i-l \nmân` contesei.
– O, dar e de la Reggie! exclam` Helene.
Reginald Hempton-Smythe, complet` \n t`cere
Melissa. Titlu: Lord Darby. Na]ionalitate: englez.
Propriet`]i: extinse. Se \nscrisese recent \n haita pe]ito-
rilor care alergau cu limba scoas` pe urmele Helenei.
Helene cam gâfâia [i ea dup` el, având \n vedere cât se
str`duise s`-l ignore s`pt`mâna trecut`, la Opera din
Paris. La sfâr[itul spectacolului, Lordul Darby mai-mai c`
nu se târa la picioarele ei.
CREDE |NTR-O DRAGOSTE DE DURAT~ 7
– A[a se explic` acvamarinul [i argintiul, replic` Melissa,

ar`tând cu capul spre baloanele care se leg`nau tot ca ni[te
capete, confirmând parc`. Sunt culorile m`t`surilor lui de
la curse.
Helene se b`tu cu cartona[ul peste b`rbia pudrat`.
– E unul dintre cei mai buni cresc`tori de cai din Anglia.
Sau, cel pu]in, a[a am auzit...
De la Lordul Darby \nsu[i, conchise Melissa. Din câte
v`zuse, cinstitul [i nes`ratul latifundiar englez p`rea hot`rât
s`-[i altoiasc` arborele genealogic cu al Helenei cât de
curând posibil.
Fulger`tor, Helene se hot`r\:
– Mergem.
– La...?
– La Bedford House. Ne-a invitat pentru o s`pt`mân`. Fii
bun` [i f` bagajele, da?
Melissa prinse din zbor invita]ia pe care Helene i-o
arunc` din mers, \nainte de a intra \n dormitor, \nchizând
ap`sat u[a dup` ea. Baloanele se \nvolburar` \n curentul
stârnit.
Sim]i un junghi de duio[ie la adresa infailibilului opti-
mism al feti]ei. Ultimii trei ani de cutreier`ri prin Europa nu
fuseser` u[ori pentru Aurora. Un copil de cinci ani ar fi tre-
buit s` fie \nscris curând la o [coal`, ceea ce \nsemna c`
mama sa trebuia s` se stabileasc` undeva. Oriunde.
Trecându-[i degetele peste literele \n relief ale invita]iei,
Melissa se \ntreb` dac` nu cumva r`spunsul \l oferea
Reginald Hempton-Smythe. Baloanele p`reau s` indice c`
8 TERRY LAWRENCE
avea cel pu]in sim]ul umorului. {i p`rea \ndr`dgostit \ntr-

adev`r de Helene. Ar fi fost prea mult s` cear` s-o plac` [i
pe feti]a ei?
„E normal, \i explicase Aurora odat`, cu precocitatea ei
nelini[titoare. M`mica are nevoie de un so]. Când o s` aib`
unul, atunci voi avea [i eu un nou t`tic. Nu trebuie decât s`
am r`bdare.“
Ce [tia o feti]` de cinci ani despre r`bdare? Un copil are
nevoie de cineva care s`-l fac` s` se simt` deosebit, unic,
iubit. Dar Melissa primise instruc]iuni clare: trebuia s` fac`
bagajele [i s` rezerve locurile. |nainte de a \ncepe o strig`
pe Aurora.
Feti]a alerg` la ea, cu bra]ele pline de baloane.
– Da, Miss?
– Mergem \n vizit` la Lordul Darby, cel care a trimis
baloanele. }i-ar pl`cea?
Prudent`, Aurora se gândi câteva momente \nainte de a
r`spunde:
– O s`-mi plac`, dac` m` place [i el pe mine.
Melissa se l`s` \ntr-un genunchi, \mbr`]i[ând-o strâns.
– Te va pl`cea, p`pu[ico. Altfel, \nseamn` c` toate vor-
bele lui sunt umflate cu aer [i...
F`cându-i cu ochiul, conspirativ, trase \n jos un balon de
sub tavan [i \l \mpunse cu col]ul ascu]it al invita]iei. Balonul
se sparse cu un pocnet.
Aurora ]ip` vesel. |n câteva secunde, camera \ncepu s`
p`c`ne ca un aparat de popcorn, baloanele sp`rgându-se \n
stânga [i-n dreapta.
|n timp ce aduna resturile scofâlcite de pe birou, Melissa

form` num`rul de la recep]ie. Conform invita]iei, nu tre-
buia decât s` aterizeze pe Aeroportul Heathrow din Anglia
mar]i diminea]a. Omul Lordului Darby, Reilly, urma s` le ia
\n primire.
***
Când ajunser` la Heathrow, scepticismul Melissei se

\necase \ntr-un ocean de detalii. Parcurgând
instruc]iunile pe care le trimisese Reilly prin fax la Paris,
dirij` bagajele spre Platoul Unu – ce-o mai fi fost [i `la...
Dup` ce bif` ultimul articol de pe list`, porni spre poar-
ta cea mai \ndep`rtat` a terminalului, unde le g`si pe
Helene [i Aurora privind afar` prin fereastra de plexi-
glas.
Venind \n spatele lor, Melissa \[i v`zu imaginea reflectat`
\n geam. Cureaua gen]ii \i tr`sese \n josul um`rului bluza cu
volane. Pulov`rul en-coeur ro[u, decoltat, lung pân` pe
coapse, era [i el strâmb. Noroc c` pantalonii crem erau
ne[ifonabili, ideali pentru c`l`torii.
Ar`ta epuizat`. Obrajii pistruia]i i se \mbujoraser`.
{uvi]ele cârlion]ate de p`r ro[cat i se r`sfirau peste frunte ca
fâ[iile pleo[tite ale unor baloane sparte. S-o fi v`zut mama
ei, sigur ar fi f`cut o criz`. „Dac-ar`]i a[a, \n veci n-o s` se
uite un b`rbat la tine!“
Probabil c` nu. Dar, dup` cele cinci c`snicii ale lui Sally,
Melissa era hot`rât` s` ating` alte scopuri \n via]`.
10 TERRY LAWRENCE
Deocamdat`, ca secretar`, guvernant` [i tovar`[` de

c`l`torie, se ocupa de toate detaliile care \i asigurau Helenei
o via]` lipsit` de griji.
{i totu[i, ori de câte ori privea hainele la ultima mod` [i
machiajul impecabil al [efei sale, nu se putea ab]ine de la
compara]ii. P`rul de abanos al Helenei se rev`rsa pe umeri
\ntr-o cascad` prelung` [i dreapt`, spre deosebire de la]ele
Melissei, r`sucite [i \mbârligate ca o vi]`-de-vie ne\ngrijit`.
Melissa renun]ase de mult la orice speran]` de a atinge
[i ea un asemenea rafinament elegant [i dezinvolt.
– Dac` dorin]ele ar fi cai, to]i am fi ca Lordul Darby, pro-
prietari ai unor herghelii \ntregi.
Helene \ntoarse capul, privindu-[i secretara \n ochi.
– Poftim?
– Am aplicat instruc]iunile Lordului Darby, doamn`.
Trebuie s` apar` cineva din clip`-n clip`.
– Bun.
Helene ar`t` cu capul spre platoul de aterizare, o ]int`
din linii ro[ii [i albe pictate pe asfalt.
– {tiai c` urma s` zbur`m cu a[a ceva?
– Lu`m cioclopterul! explic` Aurora, tr`gând-o de mân`.
– Elicopterul, o corect` Helene, pe gânduri. Oare e
\nchiriat?
Bondoc, verde-\nchis, elicopterul st`tea pe platou ca un
broscoi pe o frunz` de nuf`r. Prin u[a larg deschis` se
vedeau fotoliile, \ntr-o nuan]` familiar` de acvamarin.
– Are blazonul familiei pictat pe coad`, observ` Melissa,
cu voce tremur`toare.
– |ntr-adev`r! confirm` Helene, pe un ton care sugera c`

opinia ei despre Reginald Hempton-Smythe progresase
spectaculos.
Melissa sim]i un gol \n stomac. Detesta zborurile. |n cei
trei ani de când c`l`toreau \mpreun`, nu folosiser` decât
aeronave de pasageri interna]ionale, masive. Dr`covenia
asta era gra]ioas` ca un melc c`ruia \i c`zuse-n cap o
s`mân]` cu frunzuli]e \n form` de elice.
V`zu un b`rbat care d`dea ocol aparatului, \mbr`cat
\ntr-o salopet` pr`zulie [i cu ni[e c`[ti la gât. Pilotul.
Melissa \[i st`pâni imboldul de a bate \n geam, pentru a-i
cere ca \n schimb s` le aduc` o ma[in`. F`c`le]ul cu bla-
zon de pe heliport era un co[mar \mplinit. Iar expresia
extaziat` a Helenei nu l`sa loc de nici o \ndoial`. Nici
moart` n-ar mai fi acceptat s`-[i continue drumul cu alt
mijloc de transport.
Omul \n salopet` pr`zulie avea vreo treizeci [i cinci de
ani. P`rul: [aten deschis, scurt, \ngrijit. Pielea: t`b`cit` [i
br`zdat` – de un sim] de r`spundere aspru pus la \ncercare,
spera Melissa. Adùgând la toate acestea umerii lui la]i, de
n`dejde, [i spatele ne\ncovoiat de oboseal` sau del`sare,
Melissa se sim]ea cât de cât mai lini[tit`.
Pân` când pilotul se \ntoarse [i o surprinse privindu-l.
Ochii lui c`prui-aurii, pe un chip care exprima pu]in`
emo]ie, erau cei mai blânzi pe care-i v`zuse \n via]a ei.
|n timp ce pilotul pornea spre ele, Melissa \[i ]inu respi-
ra]ia. |n cazul oric`rui alt b`rbat, pa[ii aceia hot`râ]i [i
preci[i ar fi p`rut ]epeni, formali. Din partea lui, ar`tau
12 TERRY LAWRENCE
fire[ti, relaxa]i, ca ai unui om care [tie \ntotdeauna \ncotro

se \ndreapt`, care nu ezit` niciodat`. Un om pe care te po]i
baza.
Pilotul deschise u[a [i \nclin` scurt din cap.
– Am instalat scara. V` pute]i \mbarca.
– Mul]umesc, r`spunse Helene, plutind maiestuos pe
lâng` el.
– Hai [i tu, feti]o. Toat` lumea la bord!
Aurora alerg` dup` mama ei, strângându-[i sub un bra]
ursule]ul.
Melissa r`mase ]intuit` locului.
– Nu cumva v` e team` s` zbura]i, nu-i a[a, domni[oar`?
Team`? Nu se temea decât de a-[i tr`da teama. Toat`
via]a \[i câ[tigase existen]a creând cât mai pu]ine probleme.
Rigid`, ]inându-[i capul atât de drept \ncât ar fi putut
duce \n echilibru un teanc de c`r]i pe cre[tet, Melissa p`[i
pe asfalt, apoi se opri din nou, \nghi]ind \n sec. Pilotul \[i
reluase inspec]ia dinainte de decolare, a[a c`, sub pretextul
acestei \ntârzieri, Melissa r`mase jos, studiindu-l la fel de
atent pe cât \[i inspecta el aparatul.
Deodat`, ochii li se \ntâlnir`. Melissa se str`dui s` par`
cât mai indiferent`, dar expresia lui p`rea s`-i accepte con-
templa]ia cu calm – ba chiar, o frac]iune de secund`, cu
pl`cere.
Melissa \[i potrivi f`r` rost volanele de sub guler.
– Vremea asta din Anglia...!
– E prea rece sau prea c`lduroas`?
– {i una [i alta, de fapt...
|[i frec` palmele umede de pulov`r. Pilotul nu spuse

nimic. Ochii lui erau suficient de grìtori. Ar fi a[teptat-o
toat` ziua, dac` trebuia.
Absurd de recunosc`toare pentru r`bdarea lui, Melissa \i
adres` un zâmbet de scuz`. Parc` ar fi avut din nou [aptesprezece
ani, numai coate, genunchi noduro[i [i membre dizgra]ioase.
– E o prostie, nu-i a[a? |n fiecare zi zboar` mii de
oameni...
Pilotul cl`tin` \ncet din cap.
– Unii oameni nu se \nal]` niciodat` de la sol.
Melissa \i \n]elese sensul cuvintelor. Unii oameni nu-[i
asumau niciodat` riscuri, nu-[i p`r`seau confortabila lume
personal`, indiferent cu ce mijloace de transport c`l`toreau.
Binevoitor, dar ferm, pilotul o provoca s`-[i asume riscul.
Cu elicopterul sau cu el \nsu[i?
Melissa \i evit` privirea, ar`tând spre lista pe care o ]inea
\n mân`.
– Sunte]i sigur c` avem destul combustibil?
Pilotul b`tu cu pixul \n hârtie, f`când o \nsemnare pe
margine.
– Mul]umesc c` mi-a]i amintit.
– Sper sincer c` glumi]i, se \ncrunt` Melissa.
Mijindu-[i ochii, pilotul \ncepu s` inspecteze elicopterul
cu privirea, de jos \n sus.
– Pneurile, umflate. Ferestrele, sp`late...
Ochii i se oprir` deasupra carlingii.
– Da, [i elicea e la locul ei.
Cu un hohot de râs, Melissa capitul`.
14 TERRY LAWRENCE
– Scuza]i-m` c`-s a[a de sperioas`. Nu m` \ndoiesc c`

[ti]i ce face]i.
– |ntr-adev`r... r`spunse el \ncet, cu o subtil` fermitate
ca de o]el \n glas. Niciodat` nu fac o mi[care f`r` a fi con-
vins ce am de f`cut [i cum anume.
– Iar acest lucru e valabil [i pentru femei?
Imediat ce Melissa rosti aceste cuvinte, obrajii i se \mpur-
purar`. Nu-i venea s` cread` c`-l putuse \ntreba a[a ceva.
Pilotului, \ncs, p`rea a-i veni s` cread`. Dintr-o dat`, o
privi mai atent.
Pre] de-o secund`, toate sunetele din jur \ncetar`.
Vuietul turboreactoarelor sc`zu ca un zumzet \ndep`rtat
de albine \nchise \n cutii de conserve. Melissei i se p`ru
c` sim]ea o vibra]ie u[oar` sub piele. Parc` ar fi stat sus-
pendat` \n aerul gros ca mierea, capturat` de privirea
ochilor lui chihlimbarii. Toat` via]a \[i dorise s-o
priveasc` astfel cineva, ca [i cum ar fi v`zut-o cu
adev`rat, f`când-o s` se simt` o persoan` realmente
important`.
Zâmbi strâmb, \ncercând s` alunge senza]ia. Jocurile
amoroase erau perfecte pentru cei care obi[nuiau s` le
practice. Helene ar fi [tiut exact de avea de f`cut.
– Nu lua]i \n seam` ce-am spus adineaori. Cred c` sunt
prea nervoas`...
Dup` ce se f`cuse de râs \n fa]a unui om complet
necunoscut, elicopterul p`rea cel mai atr`g`tor refugiu.
F`cu un gest amor]it spre scar`:
– Mergem, domnule...?
– Reilly. La ordinele dumneavoastr`. {i... domni[oar`?

– Da?
– |mi place curajul dumneavoastr`.
Melissa râse, cam f`r` \nsufle]ire. Cu respira]ia tìat`, urc`
treptele, urmat` de Reilly. Un frison \i str`b`tu bra]ul, ca o
ghirland` de scântei, când mâna pilotului o atinse pe cot.
– Nu e nici un pericol, domni[oar`. Altfel, n-a[ lua un
copil la bord.
Aurora. Pentru Melissa, copilul era aidoma unui colac de
salvare. Pentru nimic \n lume nu i-ar fi dezv`luit feti]ei
temerile ei. Aplecându-se sub plafonul jos, porni spre locul
de al`turi. Poate c`, dac` o ruga frumos, Aurora avea s`-i
dea ursule]ul pentru a-l ]ine \n bra]e pân` decolau.
Glasul sc`zut al lui Reilly o opri \n loc.
– Regret, domni[oar`. Va trebui s` sta]i \n fa]`, cu mine.
Ca s` echilibr`m \nc`rc`tura.
Melissa coti spre scaunul copilotului, a[ezându-se pe
pernele tari de piele. Reilly se instal` lâng` ea. |[i aplic` pe
cap c`[tile, \ncepu s` apese diverse butoane, [i schimb`
câteva cuvinte, \ncet [i succint, cu operatorul din turnul de
control.
Motorul murmur`, iar palele elicei \ncepur` s` se
roteasc`, tot mai repede.
Melissa \[i desprinse privirea dinspre p`mânt.
– Sper c` nu v` deranjeaz` dac` v` privesc.
Gura lui Reilly se arcui \ntr-un zâmbet tipic masculin.
{tia prea bine c` Melissa nu-l sc`pase din ochi nici un
moment. Totu[i, manierele lui r`maser` irepro[abile.
16 TERRY LAWRENCE
– Cum v` sim]i]i dumneavoastr` mai comod, domni[oar`.

Pentru \nceput, n-ar fi stricat s`-[i scoat` din cap ideile
hormonale. Se vedea clar c` Reilly era un pilot competent [i
cu experien]`, atât de sigur pe sine \ncât \[i permitea s`-i ia
\n râs temerile.
– „Elicea e la locul ei“, ce s`-]i povestesc...! mormì
Melissa pentru sine.
Ea era cea care-[i pl`smuia fantezii cu mâini competente
mângâind pielea, cu un b`rbat metodic [i priceput f`când
dragoste cu o femeie. Ea era cea care visa cu ochii deschi[i
la un b`rbat atât de sigur pe sine \ncât putea tachina o
femeie pân` \i alunga orice stânjeneal` pe care ar fi putut-o
avea \n pat. Cum v` sim]i]i dumneavoastr` mai comod,
domni[oar`.
Se sim]ea ca o fraier`. Niciodat` nu se compl`cuse \n fan-
tezii romantice. |[i v`zuse mama fug`rind prea mul]i
b`rba]i, schimbând so]ii ca pe [osete, la primul semn de
estompare a pasiunii. Estompare \ntotdeauna inevitabil`, \[i
spuse cu r`ceal` Melissa, \n timp ce elicopterul, cu o smuci-
tur`, se ridica de la sol.
„Da' [tii cum s` ridici o femeie de pe picioare!“ \i veni ei
s` comenteze.
Gluma i se opri \n gât, sub un nod de groaz` cât pumnul.
Capitolul 2
|ncordându-se, Melissa \i arunc` lui Reilly o privire

aprig`. Ochii lui aten]i scrutau asfaltul. |i urm`ri, peste
autocisternele cu combustibil [i avioanele de pe pist`, tur-
boreactoarele de navet` [i cursele interna]ionale. Se aflau \n
mijlocul unei gigantice table de [ah tridimensional [i numai
Reilly cuno[tea cu precizie locurile tuturor pieselor.
Când reu[i s`-[i descle[teze maxilarele, strig` peste
duduitul motorului:
– Cât de departe e Bedford House?
Reilly ar`t` cu capul spre o casc` instalat` lâng` locul copi-
lotului. |n timp ce [i-o aplica pe cap, Melissa \l v`zu r`sucind
un buton de pe tabloul de bord. Privirea lui \i trecu peste fa]`,
oprindu-se asupra ochilor, \nainte de a cobor\ \ncet spre
buze.
– M` auzi?
Inima Melissei tres`ri puternic \n piept. Glasul lui
electronic suna nefiresc de aproape, murmurându-i
18 TERRY LAWRENCE
intim direct \n urechi. La doar un pas distan]`, \i v`zu

buzele mi[cându-se \n timp ce regla volumul [i \ntreba
din nou:
– Acum m` auzi?
Melissa \[i linse buzele uscate, dând din cap.
– Dac` ai nevoie de mine, vorbe[te \n microfon.
De un pahar cu t`rie avea nevoie. Mo[mondi la micro-
fon, sperând ca Reilly s` nu-i aud` gâfâitul.
Avea buze \nguste, acel domn Reilly. Când se concentra,
[i le strângea \ntr-o liniu]` sub]ire, studiind zona de sub eli-
copter. Melissa se \ntreb` ce gust aveau. Nu c` ar fi putut
afla vreodat`. O intriga, relaxat [i sever \n acela[i timp, cum
era, distant [i totodat` lini[titor.
Probabil fusese militar, judecând dup` eficien]a cu care
\[i \ndeplinea sarcinile [i cicatricea de pe fa]`. Linia crestat`
pornea de sub p`r, [erpuia peste tâmpla dreapt` [i disp`rea
dup` casc`.
Reilly se r`suci \n scaun, \ndep`rtându-[i microfonul de
gur` pentru a-i vorbi Aurorei:
– E[ti gata s` vezi Londra din aer, feti]o?
– Am mai v`zut-o, r`spunse cu sinceritate Aurora.
– Din avion, explic` Melissa. E o voiajoare cu expe-
rien]`.
– Atunci, ce-ai zice de Sherwood Forest?
Aurora r`mase cu gura c`scat`.
– Unde locuie[te Robin Hood?
– |ntocmai, el [i to]i Bìe]ii Veseli.
– Tare mi-ar mai pl`cea!
– |n drum spre Bedford House, vom trece peste

Nottingham. Am s`-]i ar`t toate ascunz`torile lor.
Aurora \[i lipi imediat nasul de geam.
Cu un zâmbet, Reilly se \ntoarse la loc. Melissa \i sur-
prinse privirea.
– |]i mul]umesc, spuse ea \ncet. Pentru tot.
Reilly scoase din buzunar o pereche de ochelari de
soare, cu un zâmbet [treng`resc.
– Mul]ume[te-mi când ateriz`m.
Relaxat` \n sfâr[it, Melissa râse de umorul lui macabru.
Dar veselia \i fu \nlocuit` de team`, când curen]ii de aer
\ncepur` s`-i zgâl]âie. Elicopterul s`lta \ncoace [i-ncolo ca
un balon gigantic, plutind la treizeci de metri deasupra
p`mântului.
Helene c`sca, r`sfoind o revist` de mod`. Aurora b`tea
din palme. Melissa \[i acoperi gura.
|n timp ce se \ndreptau spre nord, \l privi cu jind pe
Reilly. Sim]ea nevoia s`-i vad` lic`rirea ironic` din ochi,
siguran]a [i hot`rârea care o \ncredin]au c` totul avea s` fie
\n ordine. Dar \n ochelarii lui de soare nu se vedea decât
reflectarea unei fe]e cu ochi mari [i p`r ro[cat, extrem de
palid`.
– Totu-i \n regul`, domni[oar`?
– Da.
Atâta numai c` dintr-o dat` \i era dor de el, [i nu
\n]elegea nici cum [i nici de ce. |n timp ce Reilly scruta
cerul [i se consulta cu turnul de control, Melissa se sim]ea
\n mod nejustificat exclus`. Era un sentiment ciudat de
20 TERRY LAWRENCE
\nstrìnare. Refuz` s` st`ruie asupra lui. Se afla acolo ca s`

aib` grij` de Aurora, nu s` ofteze dup` pilo]i. Se r`suci \n scaun.
O mân` b`rb`teasc` puternic` o prinse de bra].
– O.K.?
– M` uitam doar...
Reilly se uit` el \nsu[i spre feti]`, apoi o privi pe Melissa
ca pentru a-i reaminti ce spusese: Nu e nici un pericol,
domni[oar`. Altfel, n-a[ lua un copil la bord.
Poate c` existau pe lume b`rba]i c`rora le p`sa de senti-
mentele unei feti]e. {i poate c` feti]ele nu erau singurele
care aveau nevoie de ei.
Prostii. Reilly avea s` dispar` curând. Dup` ce le
depunea cu bine pe aerodrom, urma s`-[i vad` de drum,
luându-[i zborul ca un balon umplut cu heliu. Sau ca
dragostea \ns`[i, când o femeie era atât de necugetat` \ncât
s` cread` \n ea.
„Nervoas` fat`“, \[i spuse Reilly peste o or` [i jum`tate,

privind spre Melissa, \n timp ce coborau c`tre Bedford
House. Cu cât aterizau mai repede, cu atât avea s` se rela-
xeze mai curând. Era surprins s` constate cu cât` ner`bdare
a[tepta s-o vad` din nou zâmbind.
La drept vorbind, \n tot timpul zborului aproape c`
nu-[i luase ochii de la el. Se putea m`guli cu gândul c` \l
pl`cea, dar Reilly nu se min]ea niciodat`. Nu era decât un
om care-[i f`cea meseria. {i dac` [i-o f`cea bine, ea avea
s`-i mul]umeasc` [i amândoi urmau s`-[i vad` de treburi.
Cuno[tea bine sistemul. Sentimentul nepotolit de a dori

mereu mai mult \l tulbura. Un iz slab de parfum \i a]â]a
sim]urile. Probabil era al contesei. Totu[i, \i pl`cea s`-[i
imagineze c` emana dinspre femeia de lâng` el, o mireasm`
delicat` care plutea \n jurul ei ca o aur`.
Mâna i se strânse pe man[`. Femeia de al`turi st`tea
\ncordat`. Era la fel de con[tient` de prezen]a lui ca [i el de
a ei, dar din alte motive.
Reilly ar`t` cu capul spre poiana p`trat`, verde,
defri[at` \n p`dure la trei sute de metri distan]` de
Bedford House.
– Acolo vom ateriza.
– Excelent, r`spunse ea, cu buzele crispate [i cu privirea
drept \nainte.
Pilotul râse. O pl`cea. Nu se l`sa biruit` de team`. |n
timp ce el dep`nase pove[ti despre Codrul Sherwood
pentru feti]`, atractiva guvernant` râsese, pusese
\ntreb`ri, comentase inven]iile lui cele mai fanteziste. {i,
tot timpul, strânsese \n mâini bra]ele fotoliului, pân`
când pielea se crestase sub unghiile ei tìate scurt. Nu
voia ca feti]a s`-i observe spaima, dar de el nu se putuse
ascunde.
Blestemul spiritului de observa]ie, \[i spuse Reilly. Era
b`rbat; imaginea acelor unghii \nfigându-se \n omopla]ii lui
\l f`cea s`-[i apese [i mai tare umerii pe sp`tar.
|ntre timp, Melissa pusese picior peste picior. Fa]a ei
oval` era palid`, iar ochii alba[tri, nelini[ti]i. |n privire i se
citea o \ncredere deplin` \n capacit`]ile lui.
22 TERRY LAWRENCE
Din partea sa, Reilly avea \ncredere numai \n lucruri tan-

gibile. Se s`turase de \ncrederea nejustificat` fa]` de al]ii. O
\ncercase, cu rezultate dezastruoase.
Ar`t` spre paji[tea de jos. |n mijlocul p`tratului verde
cre[tea un stejar masiv.
– Aici e, feti]o, i-l ar`t` el Aurorei.
– Doar n-o s` ateriz`m pe el! declar` Melissa.
– Nu, o s` mânc`m sub el.
– Un picnic! exclam` Aurora.
– Un picnic? \ntreb` [i contesa, aplecându-se s` vad` mai
bine. Reggie e atât de inventiv! chicoti ea.
– |ntr-adev`r, murmur` Reilly. E de un romantism mare
cât toat` mo[ia asta.
Auzindu-i comentariul \n casc`, Melissa \i arunc` o
privire atent`.
Chipul lui Reilly r`mase nep`s`tor.
Prin stânga lui treceau vârfurile copacilor. Mâna Melissei
se \ncle[t` pe bra]ul fotoliului. F`r` a se \ntreba de ce, Reilly
\i desprinse degetele [i le a[ez` pe man[`, pe sub ale lui.
– Ce faci...?! se mir` Melissa.
– Aterizez, r`spunse Reilly, scrutând terenul \n ambele
direc]ii.
– Melissa piloteaz` elicopterul! exclam` Aurora.
– Ba nu piloteaz` nici un elicopter! strig` Melissa \n
microfon.
Asurzit de strig`tul ei \n casc`, Reilly se strâmb`.
– Nu voiam decât s` te sim]i st`pân` pe situa]ie,
domni[oar`. }i-e mai u[or dac` participi.
– Nu pot s` fac asta! [opti insistent Melissa \n microfon.

– Ba po]i. E la fel de u[or ca [i cum ai schimba vitezele
ma[inii.
– Ma[inile cu care circul eu au schimb`tor
automat.
Reilly zâmbi, f`r` s` sl`beasc` strânsoarea.
– E[ti gata? \ntreb` el.
Melissa privi cu ochi mari cum degetele lui p`trundeau
printre ale ei. Pielea i se \nfierbânta. Respira]ia \i deveni mai
sacadat`, mai intens`.
|n timp ce ochii ei st`teau a]inti]i asupra lui, Reilly \[i
mut` privirea. La fel s-ar fi uitat la el [i \n pat, la fel s-ar fi
mi[cat \mpreun` [i acolo, \n`l]ându-se, plutind, coborând...
coborând...
Un [oc slab \i str`b`tu trupul. Arunc` o ultim` privire
spre comenzi, \n timp ce fantezia se risipea.
– Gata.
Melissa \[i smuci mâna, privind pe fereastr` cu gura
c`scat`.
– Am aterizat!
– Asta spuneam [i eu, domni[oar`, replic` Reilly,
sco]ându-[i casca.
– Dar abia am sim]it! Mi se p`ruse c`...
Reilly o privi atent.
– Ce ]i se p`ruse...?
„Nu conteaz`“, \[i spuse Melissa. Tot ce-[i dorea era ca
imaginile din mintea ei s` dispar` cât mai repede. |[i ima-
ginase trupurile lor \nl`n]uite, palpitând la fel ca motorul
24 TERRY LAWRENCE
elicopterului, mâna ei strâns` pe un trunchi tot atât de dur

[i lunecos ca man[a, mâna lui strâns` pe deasupra,
ar`tându-i ce voia s` fac`, ce voia s` simt`...
Avea nevoie de aer.
|[i descheie centura, concentrându-se asupra motivului
pentru care se afla acolo.
– Nu-i a[a c` a fost minunat, Aurora?
Feti]a turuia non-stop, \n timp ce elicea \ncetinea.
Melissa se duse s`-i adune juc`riile [i c`r]ile de pove[ti.
– Disear` vom citi din „Robin Hood“.
– I-am v`zut casa! exclam` Aurora. Am zburat chiar pe
deasupra!
– {tiu, r`spunse Melissa, la fel de impresionat` – dar din
cu totul alte motive.
Reilly deschise u[ile [i instal` scara. Helene cobor\ prima.
– Unde e Lordul Darby?
– Va sosi \n curând, doamn`.
– Mergem la un picnic, iubito, continu` Helene,
\ntinzându-i mâna Aurorei.
– Da, m`mico.
– Cred c` vei fi invitat` [i tu. Trebuie s` fii foarte
ascult`toare.
– Da, m`mico.
– Dup` ce termini de mâncat felul doi, Melissa \]i va
aduce desertul.
– Da, m`mico.
Melissa percepu sub\n]elesul ordinului. Contesa dorea
s` r`mân` singur` cu Lordul Darby, la sfâr[itul mesei.
F`r` o singur` privire \n urm`, Helene porni peste

paji[te, spre locul picnicului. Aurora r`mase pe loc.
Melissa \i piept`n` repede p`rul blond ca mierea.
– Va fi totul bine, prin]eso, spuse ea. Lordul Darby e un
om cu gust [i discern`mânt...
Sper.
– ...Cu siguran]`, te va considera cea mai bun` feti]` pe
care-a cunoscut-o vreodat`.
Aurora se uita dezam`git` dup` mama ei.
– Nici n-o s` m` observe, oft` ea.
Probabil c` nu, \ncuviin]` Melissa \n sinea ei. |n com-
para]ie cu Helene, feti]a nu avea nici o [ans`.
– S-ar putea ca azi s` fie mai ocupat cu altele. |n fond,
n-a mai v`zut-o pe mama ta de... de duminic`. Dar \]i
promit c`, pân` la sfâr[itul s`pt`mânii, \[i va spune:
„Cum am putut s` n-o v`d mai repede pe feti]a asta
dr`gu]`?“
– Cinstit?
Melissa detesta promisiunile care nu puteau fi respec-
tate, dar ce altceva i-ar fi putut spune?
Spre imensa ei u[urare, Reilly \i veni \n ajutor.
– Da, domni]`. Orice om care nu-i orb s-ar socoti binecu-
vântat s` aib` o fiic` precum matale.
Aurora se lumin` la fa]`, sorbindu-i cuvintele. |n fond,
era omul care [tia unde locuia Robin Hood.
Reilly f`cu o plec`ciune adânc`.
– Dac` mai ai nevoie de ceva \n timpul vizitei, s` m`
chemi.
26 TERRY LAWRENCE
– E[ti [i majordom? \ntreb` Melissa.

– M` ocup de mo[ie, domni[oar`.
– Dar pilotezi!
– {i supervizez sistemele de securitate, [i angaja]ii...
Avem un personal numeros, desigur, dar \n vremurile astea
oamenii de calitate se g`sesc mai greu...
Dup` toate notele de plat` ale Helenei pe care le achi-
tase, Melissa [tia cât de grele erau vremurile. Iar dac`
principalul criteriu conjugal al contesei era securitatea
financiar`, ar fi interesat-o foarte mult s` cunoasc` situa]ia
servitorilor lui Reggie.
– Crezi c` lipsa de angaja]i ar putea afecta [ansele
Lordului Darby? \ntreb` prudent Reilly. Ar risca s` dùneze
pe]itului?
Parc` i-ar fi citit gândurile. Oare o considera pe Helene o
ahtiat` dup` avere? Le judeca \n sinea lui?
– Conform unor ziare de scandal de-a dreptul ru[inoase,
declar` Melissa cu convingere, s-ar p`rea c` pe Helene n-o
intereseaz` decât banii. Sunt sigur` c` ]ine foarte mult la
Reg... vreau s` spun, la Lordul Darby... altfel, n-ar fi acum
aici.
– Din partea mea, domni[oar`, cred c` [i el ]ine la dum-
neaei, r`spunse indiferent Reilly.
– Serios?
– Evident, nu-mi \ncredin]eaz` asemenea sentimente
personale.
Jenat` de aprinderea cu care-i luase ap`rarea contesei,
Melissa se rezem` de elicopter.
– Evident, nici contesa nu-mi dezv`luie senti-

mentele ei. Totu[i, putem presupune c` sper` s`
g`seasc` ceea ce-[i dore[te orice femeie rezonabil` de
la o c`snicie.
– {i anume?
– Iubire. Respect reciproc. Comuniune.
– Comuniune, domni[oar`?
– A avea anumite lucruri \n comun.
– Aha.. Cum ar fi mo[iile? Propriet`]ile?
Resursele?
Melissa avea senza]ia nelini[titoare c` Reilly o tr`gea de
limb`.
– Dac` insi[ti, da.
Ochii lui o privir` lung.
– Eu nu insist niciodat`.
|ncercând s` revin` la vechiul subiect, Melissa se sim]i
datoare s` precizeze c` securitatea financiar` era un motiv
legitim de preocupare ori de câte ori erau implicate mari
averi.
– Trebuie s` aib` \n vedere [i viitorul Aurorei. O
mam` bun` se gânde[te \ntotdeauna la binele copiilor
ei.
– Nu m` \ndoiesc. Doar te-a angajat pe dumneata.
Acest compliment nea[teptat o f`cu pe Melissa s` cli-
peasc` din ochi.
– Din câte \n]eleg, tat`l feti]ei a fost prin], continu`
Reilly.
– Prin titlu [i na[tere, dar cam atât...
28 TERRY LAWRENCE
Subiectul ascenden]ei Aurorei o irita \ntotdeauna. |n

pofida genealogiilor nobile [i a impresionantelor conturi
bancare, nici unuia dintre b`rba]ii Helenei nu-i st`tuse
mintea la copii.
– Am fost angajat` dup` ce c`snicia Helenei cu
prin]ul s-a destr`mat, spuse ea, [tiind c` Reilly putea afla
acelea[i informa]ii din orice gazet` de bârf`. Finalizarea
divor]ului a durat ani de zile. |ntre timp, Prin]ul Albrecht
a avut un fiu, din urm`toarea c`snicie. Aurorei i-a l`sat o
rent` viager`. |n rest, nu mai manifest` nici un interes la
adresa ei. Cât despre tat`l ei adoptiv, al doilea so] al
Helenei, Monsieur Trenchement, pe el nu-l interesau
deloc copiii.
– Cred c` ai petrecut mult timp cu feti]a.
– |ntr-adev`r.
– Te temi c` aceast` situa]ie se va schimba, dac` mama ei
se rec`s`tore[te?
Intui]ia lui o impresiona. Fu nevoit` s`-i r`spund` sincer.
– M` tem s` nu-[i fac` prea mari speran]e, numai pentru
a fi dezam`git`.
– }ii foarte mult la ea.
Melissa nu vorbise cu nimeni despre slujba ei, dar cal-
mul r`bd`tor al lui Reilly p`rea s-o \ncurajeze. Un aseme-
nea interes, sincer sau nu, putea fi periculos de
seduc`tor.
– Am vorbit cam mult, nu-i a[a?
– N-ai spus nimic necuviincios, domni[oar`. Emo]iile
zilei...
Da, numai c` el nu p`rea deloc emo]ionat. Expresia lui

era complet indescifrabil`. Oare exista ceva care s`-l poat`
zgudui vreodat` pe Reilly?
|l studie discret \n timp ce lucra. Nu era mult mai \nalt
decât ea. Melissa avea un metru [aptezeci [i era slab` ca o
scândur`. Reilly nu avea mai mult de un metru [aptezeci [i
cinci, iar chipul \i era lat [i masiv. Pilota elicopterele [i \ntin-
dea pateul pe pâine cu aceea[i aten]ie metodic` fa]` de detalii.
– Lucrezi de mult timp pentru Lordul Darby?
Reilly ridic` privirea, uitându-se peste cre[tetul ei, spre o
alee din p`dure pe unde se apropia zgomotul unui motor
de ma[in`.
– A venit Excelen]a Sa.
Un Rolls-Royce negru ie[i dintre copaci, intrând \n
poian` ca un iaht care vine la acostare.
– Helene nu e singura care [tie cum s`-[i fac` intrarea \n
scen`, murmur` Melissa.
– Mul]umesc, domni[oar`.
– Poftim?
Reilly se ab]inu s` mai continue. Nu avea c`derea s`-[i
dezv`luie opiniile despre toate acele teatralisme. Baloane,
picnicuri, zboruri cu elicopterul... Ce [tia el despre cum se
face curte femeilor? Dar Reggie \l implorase s` g`seasc`
vreo idee cu care s-o impresioneze pe contes`.
Rolls-Royce-ul gresat proasp`t se opri lin lâng` p`tura de
picnic. {oferul cobor\ [i deschise portiera din spate. Subtil,
Reilly lu` pozi]ia drep]i, \n timp ce Helene se avânta \n
bra]ele lui Reggie.
30 TERRY LAWRENCE
Se vedea clar c` lordul nu era obi[nuit cu efuziunile

feminine. O b`tu pe spate, cam \ncurcat, \n timp ce Reilly,
]uguindu-[i buzele, murmura neauzit sfaturi, cu privirea
spre cer. Ce naiba, omule, s`rut-o!
Contesa primi un pupic pe obraz.
Reilly \[i \nghi]i un mormìt.
Imediat, \ns`, o mi[care discret` \i atrase aten]ia. Aurora
st`tea pe loc, a[teptând s` fie luat` \n seam`, iar Melissa o
\ncuraj` \nclinând u[or capul.
– Du-te, \i [opti ea. D` bun`-ziua.
Spre consternarea lui, Reilly se pomeni bomb`nind ace-
lea[i instruc]iuni la adresa patronului sù.
– Du-te, dom'le... Zâmbe[te-i feti]ei. Ia-o de mân`.
Dup` o \ntârziere, penibil` dar scurt`, Reggie o observ`
pe Aurora. F`cu un pas rigid \nainte [i o mângâie pe cap cu
convingere. Aurora scoase de la spate ursule]ul. Reggie
ezit` un moment, apoi \l mângâie [i pe el, aproape cu
aceea[i convingere. Aurora p`ru mul]umit`. Reilly p`ru s`
zâmbeasc`.
Melissa [i Reilly oftar` la unison.
Capitolul 3
Melissa ro[i. Gungureau ca doi porumbei!

Reilly tu[i \n pumn.
Contesa se a[ez`, rezemându-se alene de trunchiul
copacului.
Reggie lu` loc al`turi, \ntr-o pozi]ie de admira]ie extaziat`.
Aurora se juca, pe col]ul p`turii, cu ursule]ul.
Miller, [oferul, puse pe iarb` o frapier` cu sticle de vin,
deschise o cutie cu pahare de cristal, o a[ez` al`turi [i se
retrase umil spre Rolls-Royce, pe care \l porni \n mar[arier,
pe alee, pân` disp`ru printre copaci.
„Salva de bun venit s-a tras, obiectivul a fost atins“,
reflect` Reilly.
– Ar fi deplasat s` \ntreb care sunt sentimentele Lordului
Darby fa]` de copii?
|ntrebarea Melissei \i rupse firul gândurilor. |i d`dea
senza]ia c` ar fi fost \n stare s` \ntrebe orice, \n interesul
feti]ei. Oare [i \n propriul ei interes ar fi \ntrebat orice?
32 TERRY LAWRENCE
– Fa]` de copii... repet` el, tr`gând de timp. Lordul

Darby e burlac, domni[oar`.
– Mm-hmm...
– Printre cuno[tin]ele lui nu se num`r` mul]i copii.
– Mm?
|nainte de a g`si o expresie mai potrivit`, \i atrase aten]ia
o mi[care de pe p`tur`. Reggie introdusese tirbu[onul \n
sticla de vin, pe care acum [i-o fixa strâns sub bra].
Melissa \[i \ncruci[` bra]ele pe piept, urm`rind scena cu
un zâmbet amuzat. Se vedea clar c` omul nu era un Alain
Trenchement. Probabil c` avea servitori abili [i eficien]i
pentru asemenea sarcini. Oameni ca Reilly.
Al`turi, majordomul-pilot r`m`sese t`cut, \ncordat.
Pocnetul dopului r`sun` \n toat` poiana, urmat de râsul
ca un tril vesel al Helenei. Reilly se relax`. Melissa avu grij` s`
ofteze \n acela[i timp cu el. Surprins, Reilly \i arunc` o privire.
Melissa chicoti, \n timp ce Rolls-Royce-ul ap`rea din nou,
cu aceea[i lunecare maiestuoas`. Din ma[in` \ncepur` s`
coboare mai mul]i servitori la rând, ca un [ir de clowni la circ.
Aurora \i privi complet fascinat`.
Helene \i privi moderat \ncântat`.
Melissa \l privi pe Reilly.
Reilly urm`rea servitorii de la distan]`, observând cum se
comportau. Fiecare ducea câte o tav` sau un co[ de picnic.
Serveau pe rând diversele feluri, \nainte de a se retrage cu
umilin]`.
Ca un general de campanie \ncântat de desf`[urarea
b`t`liei, Reilly d`du din cap.
|n clipa când pocni \nc` o sticl` de [ampanie destupat`,

Melissa avu o brusc` revela]ie.
– Dumneata ai preg`tit toate astea!
Chipul lui Reilly deveni de nep`truns.
– Datoria mea e s` m` \ngrijesc ca totul s` mearg` bine,
domni[oar`.
Cel mai evaziv r`spuns cu putin]`. Din câte v`zuse la
Paris, Lordul Darby era prea lipsit de imagina]ie ca s`
curteze astfel o femeie. Reilly, \ns`, era \ntruchiparea fan-
teziei [i a organiz`rii – ca s` nu mai pomeneasc` discre]ia.
– La toate astea de-acum m` refer, insist` Melissa. Ne-ai
adus cu elicopterul, am aterizat \ntr-un lumini[, st`m la un
picnic...
– Ai vreo nemul]umire, domni[oar`?
La drept vorbind, avea. Ochii Melissei se \ngustar`.
– Nu mi-ai spus dac` Lordului Darby \i plac copiii.
– Nu ]i-am spus, domni[oar`?
Melissa pufni. Parc` ar fi \ncercat s` scoat` ap` din piatr`
seac`.
– Deci, \i plac?
Reilly \i d`du o farfurie.
|n timp ce mu[ca din sandvi[ul cu creson, Melissa con-
tinu` s`-l ]intuiasc` din privire.
– Ei?
– Lordului Darby \i plac caii, gr`dinile sale [i Bedford
House.
– |n ordinea asta?
Majordomul-pilot \i ignor` tonul caustic.
34 TERRY LAWRENCE
– Poate c` nu e foarte cald sau predispus spre mani-

fest`rile afectuoase vizibile, dar nu este un om crud. E...
grijuliu.
– {i asta ce anume ar vrea s` \nsemne?
– Are grij` de tot ceea ce \i apar]ine.
|n mintea Melissei se ivi un conac plin cu camere perfect
\ntre]inute, ca un muzeu, \n care copiii nu aveau voie s`
vorbeasc` mai tare decât \n [oapt`.
– Gr`dini perfecte? Rase de cai perfecte? Persoane per-
fecte?
Reilly o privi drept \n ochi, ferm.
– E un om bun.
Din cine [tie ce motiv prostesc, \l credea. Dar asta n-o
\mpiedica s` judece [i singur`. Urm`ri picnicul pân` când
vasele fur` strânse. Atunci, Lordul Darby se ridic` [i o con-
duse pe Helene spre marginea p`durii. |n timp ce intrau
\ntre copaci, Helene \l lu` de bra]. Reggie o b`tu u[urel pe
dosul mâinii.
Reilly gemu la fel de u[urel din gât.
– Unde se duc? \ntreb` Melissa.
– Dincolo de colin` e un mic ele[teu cu pe[ti aurii. Dup` ce-l
v`d, \i va ar`ta un [ir de stejari s`di]i pe vremea Regelui James.
– Aha! \ndrept` Melissa un deget spre pieptul lui. Deci
le-ai planificat \ntr-adev`r pe toate!
Reilly, care tocmai ungea o felie de pâine cu unt, se opri
la jum`tatea mi[c`rii.
– E bine s` fii preg`tit dinainte, domni[oar`.
– S` ai un scenariu dinainte scris, vrei s` zici.
– |ntotdeauna e[ti atât de suspicioas`?

– Numai când e vorba de dragoste sau de b`rba]i – sau
[i de una, [i de alta.
– Nu vrei ca totul s` mearg` f`r` probleme pentru
st`pâna dumitale?
– Adul]ii \[i pot purta singuri de grij`. Pentru mine nu
conteaz` decât fericirea Aurorei.
– {i a dumitale proprie nu?
|ntrebarea o f`cu s` \ncremeneasc`. De ce-l interesa pe
el? {i de ce dorea, \n secret, acest interes?
Reilly o privea lung, coborând calm ochii dinspre fa]a ei
c`tre sâni, talie [i picioarele suple. Cl`tin` din cap, cu
urm`torul comentariu:
– Mare p`cat...
Indignat`, Melissa ro[i, sus]inându-i privirea. N-avea
decât s` se zgâiasc` la ea cât poftea. Cu cât se uita mai mult,
cu atât avea [i ea ocazia s`-l observe mai bine – b`rbia
p`trat` [i \nd`r`tnic`, [uvi]ele aurii-albicioase rare din p`r,
blânde]ea [ocant` a ochilor.
|ntre timp, Aurora se \ndep`rtase de mama ei [i
curtezanul acesteia, iar acum veni \n fug` spre elicopter.
Melissa desf`cu bra]ele.
– Te sim]i bine, p`pu[`?
V`zându-l pe Reilly, Aurora \ncetini brusc. Ridic` din umeri,
cu privirea spre iarb`, leg`nându-[i ursule]ul de o l`bu]`.
– Discutau lucruri plicticoase.
– Aha...
Pe negândite, \ntinse mâna, luând-o pe a lui Reilly.
36 TERRY LAWRENCE
– I-ai mul]umit Lordului Darby pentru mas`? o \ntreb`

Melissa, cu o lic`rire \n ochi.
– Da.
– Cred c` ar trebui s`-i mul]ume[ti [i lui Reilly. El a
preg`tit totul.
– Tot dumneata ai preg`tit [i baloanele? \ntreb`
Aurora.
Melissa râse, uimit` de intui]ia feti]ei.
– Are dreptate, nu?
– Sper c` n-am \ntrecut m`sura, domni[oar`, recunoscu
indirect Reilly.
– Au fost minunate, zâmbi Melissa. I-au pl`cut [i Helenei,
iar Aurora le-a adorat.
– Dar dumitale ]i-au pl`cut?
Melissa clipi din ochi. Tocmai când crezuse c` deveniser`
dou` cuno[tin]e \ntr-o rela]ie comod`, Reilly \ncepea s-o
trateze ca [i cum opiniile ei l-ar fi interesat. Ca [i cum ar fi
avut o anume importan]`.
– Au fost de-a dreptul fermec`toare, declar` Aurora,
imitând involuntar accentul t`r`g`nat al mamei sale.
Melissa chicoti, risipind tensiunea. |l pl`cea pe Reilly, nu
\nc`pea nici o \ndoial`. Dac` aveau s` lucreze unul \n
apropierea altuia o s`pt`mân`, era mai bine s` recunoasc`
acest lucru.
|n timp ce Aurora \l apuca [i de cealalt` mân`, Melissa \l
lu` de bra], cu \ndr`zneal`.
– A fost o idee foarte inspirat`, spuse ea. Cred c` toate
ideile dumitale sunt la fel de inspirate.
– M` str`duiesc, domni[oar`.
– {i-acum, arat`-ne iazul cu pe[ti aurii.
Cu o plec`ciune, Reilly \ncepu s` le conduc` \ntr-acolo.
|n timp ce mergeau agale printre copaci, le spuse povestea
Casei Bedford. La un moment dat, acoperi mâna Melissei cu
a lui. O parte din ea se \ntreba cum de se deprinsese a[a cu
c`ldura lui, \ntr-un timp atât de scurt. O alt` parte o prevenea
s` nu se ata[eze de el prea strâns. |n fond, veniser` acolo \n
interesul sentimental al Helenei, nu al ei.
Chiar dac` majoritatea oamenilor nu interpreteaz` la

propriu expresia „a muri de plictiseal`“, cina luat` cu
Lordul Darby, \n seara aceea, o \ngrijora profund pe
Melissa. Lordul Darby profitase de privirile adoratoare pe
care i le arunca Helene, pentru a se lansa \ntr-o descriere
am`nun]it` a negocierilor agricole \ntreprinse de
Comunitatea Economic` European`. Se p`rea c` f`cea parte
dintr-un comitet...
F`când mari eforturi s` ]in` ochii deschi[i, Melissa con-
templa tavanul \nalt al sufrageriei. Mulajele de ipsos \ncon-
jurau un candelabru nefolosit. Pere]ii erau zugr`vi]i \ntr-un
ro[u \nchis [i acoperi]i cu tablouri \n ulei l`cuite. |n col]uri
st`teau de straj` busturi de marmur` ale unor str`mo[i de
seam`. Melissei \i p`rea rù pentru ei – erau obliga]i s`-[i
]in` tot timpul ochii deschi[i...
Helene râse vesel. Capul Melissei se ridic` din piept, cu
o tres`rire. Pur [i simplu nu reu[ea s` r`mân` treaz`.
38 TERRY LAWRENCE
Undeva, \n holul vast, o pendul` b`tu orele unsprezece.

St`pânindu-[i un c`scat, Melissa privi spre Aurora. B`rbia feti]ei
c`zuse \n piept. Din clip`-n clip` putea s` se aud` un sforìt.
Apoi \l z`ri pe Reilly, stând \n umbr`, lâng` perete. Inima
\i tres`ri. Temperatura i se ridic` la fel cum sc`dea nivelul
vinului din pahar. De ce? se \ntreb` ea. Toat` seara st`tuse
acolo, ca o eminen]` cenu[ie.
Povestea Lordului Darby se \ntrerupse. St`pânul casei \i
f`cu un semn lui Reilly.
– M` ocup imediat, r`spunse acesta.
{i se apropie de Melissa, cu o sticl` de vin \n mân`.
– Mai dori]i, domni[oar`?
– Nu! exclam` Melissa, s`rind \n picioare, spre sur-
prinderea tuturor celor de la mas`. Scuza]i-m`. Cred c` e
timpul s-o duc pe Aurora la culcare.
Auzindu-[i numele, Aurora se trezi pe jum`tate, dând din
cap somnoroas`.
Reilly \i trase scaunul Melissei, care se ridic` de la mas`,
cu picioarele tremurându-i.
– Noapte bun`, doamn`, salut` ea, dând din cap spre
Helene. Noapte bun`, Lord Darby.
– O, dar mai sta]i, \i ceru Reggie, dezam`git. Voiam s` v`
mai povestesc ceva.
– Despre Robin Hood? mormì Aurora, frecându-se la
ochi.
– Despre Reilly.
Melissa se dezmetici pe loc. Sim]i c`, \n spatele ei, major-
domul se \ncorda u[or.
– Este neap`rat necesar, domnule?

– Prostii, b`trâne. O s` le plac`.
Helene se aplec` \nainte.
– Dar Reg, iubitule, credeam c` vrei s` ne mai poveste[ti
pu]in despre fascinanta istorie a familiei tale.
Reggie p`ru decep]ionat. Sugestia lui nu fusese primit`
tocmai cu bucurie.
– Dar e o \ntâmplare interesant`...
– De fapt, doamn`, i se adres` Reilly contesei, cred c`
aceasta este o \ntâmplare de familie.
Melissa observase tonul am`rât pe care Reilly se str`duia
atâta s` [i-l ascund`. Acel moment nu f`cea parte din
preg`tirile lui.
– O povestire despre Reilly, murmur` ea, a[ezându-se la
loc. Abia a[tept s-o ascult.
Aurora se trânti [i ea din nou pe scaun.
Resemnat, Reilly se duse la locul lui de lâng` perete,
unde se opri cu mâinile la spate.
– A[a, deci...! \ncepu Reggie, frecându-[i palmele. Eram
plecat \n Irlanda de Nord, cu ni[te treburi ale guvernului
Maiest`]ii Sale. Nimic de mare importan]`, dac` nu v` e cu
sup`rare, dar intra \n atribu]iile mele de membru al unei
subcomisii din Camera Lorzilor...
Discret, Reilly tu[i \n pumn.
Reggie clipi din ochi.
– A... |n fine. {i, \ntr-o diminea]`, când m-am urcat \n
automobil – pe-atunci nu aveam [ofer sau, mai bine zis, al
meu r`m`sese aici, la mo[ie...
Reilly se ridic` pe vârfuri, s`ltând u[or.
Reggie prinse imediat semnalul.
40 TERRY LAWRENCE
– {i, reveni el la subiect, deschid u[a ma[inii, intru, bag

cheia \n contact [i... ce v`d? Pe volan, un bilet. „Aten]ie,“
scria, „dac` porni]i acest automobil, va exploda.“
– Nu se poate! exclam` Helene.
– Ba se poate! scrut` Reggie fe]ele celor din jurul mesei.
|n continuare, eram instruit s` vorbesc la banca mea din
Londra, de la telefonul ma[inii, [i s` transfer un milion de
lire sterline \ntr-un anumit cont. Dac` nu respectam acele
instruc]iuni, Jaguar-ul [i cu mine aveam s` ne \ncet`m exis-
ten]a peste exact treizeci de minute – sau chiar mai
devreme, dac` \ncercam s` deschid portiera.
– Dar e de-a dreptul \ngrozitor! coment` Helene. {i ce
Dumnezeu ai f`cut?
– L-am sunat pe Reilly. Sau, mai bine zis, o bran[` a
Serviciilor Speciale. Unitatea de Dezamorsare a
Bombelor.
Era rândul Melissei s` se mire.
– Ai lucrat la dezamorsarea bombelor...?!
Reilly o privi un moment, \nainte de a reveni cu privirea
\n gol, spre centrul mesei.
– |ntr-o vreme, domni[oar`. N-a durat mult.
– A durat destul de mult pentru mine, glumi Reggie.
– |ntr-adev`r, toarse Helene ca o pisic`. Te rog, con-
tinu`.
Reggie se color` de la guler pân` \n vârful urechilor,
când degetele ei se strecurar` printre ale lui.
– Au sosit trei autovehicule blindate, cu dou`zeci de
militari. |n timp ce examinau meticulos Jaguar-ul, Reilly
a venit la fereastr`, a b`tut \n geam cu degetul [i m-a

\ntrebat: „M` scuza]i, domnule, ave]i un minut liber?“
To]i zâmbir`. Melissa profit` de ocazie pentru a-l mai stu-
dia pu]in pe Reilly.
– Ne[tiind dac` puteam deschide fereastra sau nu,
l-am \ntrebat dac` era vreun pericol. {i [ti]i ce mi-a
r`spuns?
– Ce? \ntrebar` \ntr-un glas Helene, Melissa [i Aurora.
– „Vom afla curând, domnule.“
Izbucnir` \n râs. Pân` [i Reilly zâmbi un moment.
– {i ce-ai f`cut? \ntreb` Helene.
– Ce era s` fac? replic` Reggie. |ntrucât p`rea dispus s`
stea acolo \n timp ce eu \ncercam, am ap`sat pe clan]`...
F`cu o pauz` de efect.
Ochii Aurorei se m`rir` cât dou` farfurii.
– {i...?
– {i...? \ntreb` [i Melissa, sim]ind c`-i venea sângele \n
cap.
– {i nimic. Absolut nimic. Reilly mi-a dat o batist` ca
s`-mi [terg fruntea de transpira]ie, apoi a anun]at c` loca-
lizaser` bomba, sub capot`. |n timp ce to]i treceau la pos-
turi, \n spatele autovehiculelor, Reilly [i-a scos trusa de
scule, a ales câteva perechi de cle[ti [i s-a apucat de lucru.
Parc` ar fi fost un mecanic reparându-mi carburatorul, atât
de calm se mi[ca. {i tot timpul a vorbit, spunând glume,
comentarii despre vreme... Dumnezeule, nu-mi mai
amintesc nici jum`tate din tot ce-a spus atunci...!
Reilly interveni, ca la un semnal dinainte stabilit:
42 TERRY LAWRENCE
– F`ceam doar conversa]ie, domnule.

Reggie pufni.
– Dup` dou`zeci [i opt de minute, dac` nu v` e cu
sup`rare, dou`zeci [i opt din cele treizeci men]ionate \n
mesaj, Reilly s-a ridicat, [i-a scuturat pantalonii de praf [i mi-a
deschis portiera ca [i cum ar fi fost un [ofer de limuzin`
profesionist. M-am rostogolit afar` ca o p`pu[` de cârpe,
pot s` v` spun.
– |ntr-adev`r, domnule, complet` Reilly. Grea treab`, s`
te bazezi pe al]ii.
– Dar eu te aveam pe tine, Reilly, pe care s` m` bazez,
aici e-aici! preciz` Reggie, \ntorcându-se apoi spre cele trei
ascult`toare impresionate. A[a c`, pe loc, i-am oferit o
func]ie pe via]`. |ntrucât tocmai \mi salvase [i mie via]a, mi
s-a p`rut cel mai cinstit lucru.
– {i a primit imediat, declar` Aurora.
– A, nu, se \ncrunt` Reggie. Tocmai asta-i ciud`]enia. A
refuzat. Dar, peste exact un an, a ap`rut la u[a mea. „A[ dori
s` intru \n slujba dumneavoastr`.“ Nu a[a a fost, Reilly?
– Cam asta era ideea, cred, domnule. Dumneavoastr` v`
aminti]i mai exact decât mine.
Melissa se \ndoia foarte mult de acest lucru. Reilly nu
p`rea s` uite sau s` treac` nimic cu vederea. Curios, fap-
tul c` dusese cândva o via]` periculoas` n-o surprindea.
{i era fascinat` c` o \nlocuise cu aceast` existen]` buco-
lic`. De ce se angajase un asemenea om \ntr-un serviciu
casnic? Toat` povestea lui Reilly ridica numeroase semne
de \ntrebare.
Dar \n seara aceea n-avea s` mai primeasc` nici un

r`spuns. |n timp ce Helene se \nduio[a c` Reggie sc`pase cu
via]` ca prin urechile acului, Melissa se ridic` de la mas`.
– Ora de culcare, p`pu[`.
– Dar vreau s` mai ascult o poveste!
– Alt` dat`. Acum, s`rut-o pe mama ta [i ureaz`-i noapte
bun`.
Aurora se conform`, \ndurând \nc` o mângâiere pe cap
de la Reggie. Reilly deschise u[a holului. |n prag, feti]a ezit`.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Melissa.
– Sunt [i sus bombe?
Reggie s`ri din scaun:
– Doamne sfinte! Am speriat copilul? N-am vrut...
– E-n regul`, \l asigur` Melissa. A venit \ntr-o cas` strìn`,
iar ora e foarte târzie pentru ea.
Reilly se \ns`rcin` imediat cu rezolvarea micii crize.
– Am s-o conduc \n camera ei, dac` nu v` sup`ra]i, dom-
nule. Servitorii vor strânge masa mai târziu.
– Foarte bine. Bravo. A[a s` faci. Aici r`mân eu, \n con-
tinuare... ar`t` el cu capul, cam ]eap`n, spre Helene.
– Am aprins focul \n bibliotec` [i am preg`tit brandy,
dac` dumneavoastr` [i contesa dori]i s` v` retrage]i acolo.
– Splendid! exclam` Reggie, u[urat. |ntr-adev`r, te
gânde[ti la toate!
– Nu-mi fac decât meseria, domnule.
Reggie \i oferi contesei bra]ul [i amândoi pornir` prin
hol, spre bibliotec`.
Dup` plecarea lor, Melissa medit` cu voce tare:
44 TERRY LAWRENCE
– Oare de ce am eu impresia c` ai spune „nu-mi fac decât

meseria“ chiar [i dac` ai salva-o pe Regina Angliei de o
turm` de bivoli furio[i?
Evitându-i zâmbetul ironic, Reilly s`lt` \n bra]e trupul
obosit al micii Aurora, urcând cu ea scara.
– S-ar putea s` ai dreptate, domni[oar`.
|n spatele lui, Melissa se \ncrunt`. Dup` o zi de când se
cuno[teau, r`mânea un mister total pentru ea.
– „S-ar putea s` ai dreptate“, murmur`. S-ar putea ca
porcii s` zboare, dac` ar avea aripi.
– Nu [tiu dac` s-ar putea [i asta, domni[oar`, replic`
Reilly, oprindu-se la u[a camerei.
– Nu-]i scap` nimic, nu-i a[a?
– M` str`duiesc.
– |n urma instruc]iei de la brigada antiterorism?
Reilly o duse pe Aurora la pat, depunând-o u[urel peste a[ternut.
– Te culci [i dumneata aici, domni[oar`?
Melissa [tia al naibii de bine c` inten]ionat ocolise
r`spunsul. Asupra ei, rolul lui de valet nu avea nici un efect.
Distinsese sub masc` omul, umorul lui, intui]ia, asprimea
incitant` a cuiva care nu se n`scuse pentru a fi slug`. A unei
persoane ca ea.
– |n camera al`turat`, spuse ea.
– Aha...
Reilly f`cu un pas \napoi, \n timp ce Melissa descheia
pantofii Aurorei.
– Feti]a nu se va speria, dac` se treze[te singur` \ntr-o
cas` strìn`?
– Nici un risc. Când adoarme, nu mai deschide ochii

pân` diminea]a târziu.
– Foarte bine, domni[oar`.
– Totu[i, \]i mul]umesc c` m-ai \ntrebat. E[ti foarte sen-
sibil, [tiai?
– Mi s-au atribuit epitete [i mai nepl`cute.
– De c`tre cine?
|n ochii lui fulger` un gând misterios.
– Atunci, eu m` duc.
– Reilly?
– Da, domni[oar`? se opri el la jum`tatea drumului spre
u[`.
Melissa [tia c` pân` atunci evitase r`spunsurile la toate
\ntreb`rile ei. {tia c` nu avea nici un drept s` le pun`. {i
totu[i, avea de spus atât de multe lucruri... Porni spre el,
oprindu-se la un pas distan]`. Secretele lui Reilly o atr`geau
irezistibil.
– A fost o \ntâmplare foarte interesant`.
– |i place s-o povesteasc`.
– Iar dumitale \]i place s`-l vezi mul]umit.
Reilly \[i foi picioarele \n loc.
– Dac` nu te superi c`-mi permit...
– Da? \l \ncuraj` ea, apropiindu-se.
– Cred c` ar face o pereche reu[it`.
– O pereche...?
Nu voise s` vorbeasc` pe ton de flirt. Era doar captivat`,
vr`jit` de aura l`mpii care se oglindea ca dou` stelu]e \n
ochii lui c`prui-aurii. Nu avea de unde [ti prin ce trecuse,
46 TERRY LAWRENCE
nici ce anume \l adusese acolo. De ce \n elicopter flirtase cu

ea, iar \n cas` p`stra distan]a? {i de ce, f`r` voia ei, mâna i
se ridic` s` acopere distan]a care-i desp`r]ea?
Fiindc` era singura cale pentru a se apropia de el.
Cuvintele nu d`duser` nici un rezultat. Reilly era un om
care avea nevoie de atingeri.
Degetele ei \i atinser` obrazul, urm`rind conturul
proeminent al cicatricei. O cuprinse compasiunea. De acolo
trebuia s-o aib`, din Irlanda de Nord, de la vreo bomb`...
Reilly o apuc` de \ncheietura mâinii.
Melissa scoase un u[or ]ip`t.
– |mi pare rù, domni[oar`. Nu \ntre]in rela]ii cu
oaspe]ii.
– Rela]ii? Eu doar...
– Nu m` bag unde n-am ce cùta. Dac` nu te superi c`-]i
spun.
Melissa nu mai [tiu ce s` r`spund`. Obrajii i se \nfier-
bântar`.
– N-am vrut s`...
– Nici nu m` \ndoiesc, domni[oar`. A[a c`, s` ne oprim aici.
– Scuz`-m`.
Cuvintele ei \l ajunser` \n u[`.
– Nu ai de ce s` te scuzi, domni[oar`. Cred c` e timpul
s` ne culc`m, amândoi... Adic`... |n fine, noapte bun`.
{i \nchise u[a \n urma lui.
Ar fi trebuit s` fie amuzant, felul cum c`zuse \n plasa pro-
priului sù dublu-\n]eles. Iar Melissa s-ar fi amuzat, dac` nu
s-ar fi sim]it cea mai mare neghioab` din lume.
Capitolul 4
Ce-o fi apucat-o, s`-l ating`? Melissa continua s` ro[easc`

numai amintindu-[i. Nu voise s`-i fac` un avans romantic.
Nu voise decât...
Oft`. Nici ea nu era sigur` ce voise, tot ce [tia era c` din-
colo de fa]ada aceea distant` p`rea s` pândeasc` un om cu
mai multe fe]e decât \i convenea s`-[i arate. Un om foarte
singur.
{i atr`g`tor.
Dar asta nu era treaba ei. Ea trebuia s` se ocupe de
Aurora. Feti]a avea de explorat o cas` \ntreag`. {i p`rea
hot`rât` s-o vad` pe toat` \ntr-o singur` zi.
– Serios, Aurora, te por]i ca [i cum ar fi o cas` a
p`pu[ilor, uria[`.
– E distractiv.
{i mai era [i un pretext ideal de a evita noi \ntâlniri
jenante cu Reilly. A[a c` Melissa accept` [i, de-a lungul
48 TERRY LAWRENCE
zilelor de vineri [i sâmb`t`, ea [i Aurora se strecurar` prin

nenum`rate poduri, \nl`turând pânze de pìanjeni,
descoperind c`rucioare pentru copii, de la \nceputul
secolului, [i ghete cu carâmbi \nal]i [i nasturi. Se r`t`ciser`,
cu un delicios sentiment de aventur`, când Aurora trase de
cordonul unui clopot, \ntr-un dormitor nefolosit de la etaj,
iar Reilly ap`ru ca prin farmec. Feti]a \i ceru, pe un ton
poruncitor, s` descuie o u[` misterioas`. Melissa, la fel ce
poruncitor, \i ceru propriei sale inimi s` nu mai bat` ca un
ceas cu arcul \ntors pân` la refuz.
Reilly scoase o cheie universal` din buzunarul vestei \n
dungi [i deschise u[a de form` ciudat`, triunghiular`, de
sub panta acoperi[ului.
– Fii atent` pe unde calci, feti]o.
Ochii Melissei s`getar` spre el, dar Reilly i se adresase
exclusiv Aurorei. Aceasta intr` \n pod ca \ntr-o pe[ter`
vr`jit`.
– Mai ave]i nevoie de mine? \ntreb` el, risipind t`cerea
\ncordat`.
Oare imagina]ia ei \nfierbântat` era aceea care
atribuia accente sugestive fiec`rui cuvânt pe care-l ros-
tea Reilly? Cu greu, Melissa \[i g`si curajul pentru a
r`spunde:
– M` gândeam c` am putea fi prieteni.
Reilly \[i ascunse destul de bine surprinderea. Numai la
un asemenea r`spuns nu se a[teptase.
– Vom lucra \mpreun` o s`pt`mân`, continu` ea. Vom
locui \n aceea[i cas`...
– Dumneata e[ti \n vizit`, domni[oar`.

– Dar nu ne desparte nici o pr`pastie social`. Sunt anga-
jat`, coleg` cu dumneata. Putem avea cel pu]in rela]ii pro-
fesionale.
– Cel pu]in... murmur` el sec, cu o und` de
dezam`gire.
– Serios, te por]i cu mine de parc` a[ fi f`cut` din
por]elan. Sau o mas` care trebuie s` fie lustruit`.
– Chiar a[a? Din câte [tiam, abia te-am atins...
Dar remedie imediat situa]ia, plimbându-[i degetele de
la um`rul pân` la cotul ei, ap`sând materialul fin al
pulov`rului.
Melissa avu impresia c` fierbin]eala acelor degete i se
infiltra \n piele. Fu str`b`tut` de un fior.
Atingerea avusese acela[i efect [i asupa vocii lui, care
deveni mai groas`, cu un accent mai aspru.
– E[ti o femeie c`reia nu i-ar strica unele atingeri...
Cândva, [i Melissa \[i spusese acela[i lucru despre el.
– }i s-ar aprinde pielea – uite, ca acum...
Reilly ridic` mâna de pe um`r spre obrazul ei, \nl`turân-
du-i o [uvi]` de p`r, mângâind-o abia sim]it cu vârfurile
degetelor. Era de ajuns. |i g`si urechea, coborând apoi pe
pielea sensibil` din spatele acesteia.
Era prea mult. Cu un fior, Melissa se retrase. Se jucase cu
focul. Nu avusese alt scop decât s`-[i fac` un prieten, nu s`
ini]ieze o rela]ie intim`.
– |mi pare rù dac` m-ai \n]eles gre[it...
– M-a[ mira s` fie a[a...
50 TERRY LAWRENCE
{tiuse la ce se referise, atât \n acea prim` noapte, cât [i

acum. {tia de ce picioarele ei r`mâneau ]intuite locului, \n
timp ce el \i cutreiera gâtul cu degetele.
– Prieteni... [opti Melissa.
N-ar fi cerut mai mult. Nu credea \n mai mult.
Mâinile lui Reilly coborât` pe lâng` trup, docile. F`cu o
plec`ciune.
– Dac` mai ai nevoie de mine [i pentru altceva...
– N-o s` am.
|i d`du cheia, punându-i \n palm` metalul cald.
– Cu asta po]i descuia multe u[i. Folose[te-o f`r` team`
tot timpul cât e[ti aici, adùg` el, sus]inându-i privirea.
Melissa strânse cheia pân` când din]ii acesteia i se
\nfipser` \n palm`.
– Pot [i s` \ncui u[i cu ea?
– Dac` dore[ti...
Ar fi trebuit s` se a[tepte. Reilly era un om cu pasiunea
detaliilor. Avea s`-i satisfac` toate necesit`]ile – dac` \l
l`sa.
O exclama]ie \i atrase aten]ia, f`când-o s` ofteze u[urat`:
– Aurora...
Privirea lui Reilly nu [ovì.
– E \n siguran]`.
Dar era [i Melissa \n siguran]`?
– Trebuie s` v`d ce face. {tii, \[i bag` nasul peste tot. Pot
fi cuie ruginite, capcane vechi pentru ur[i...
Un moment, se \ntreb` dac` Reilly \i accepta scuza.
O l`s` s` treac`.
– Bau! strig` Aurora, s`rind de dup` un horn.

Melissa tres`ri mai-mai s` le[ine. Luând-o de mâna mur-
dar` de funingine, porni spre u[`.
Dar Reilly plecase.
Sâmb`t` dup`-amiaza, Melissa aproape \[i alungase din

minte tulbur`torul schimb de replici cu Reilly. Se vedea
bine c` el o [i f`cuse. Diminea]a, \n timp ce vizita grajdurile
cu Helene [i Lordul Darby, \l z`rise ie[ind din garaj. |i zâm-
bise politicos, iar el d`duse din cap, cu o expresie formal`,
\nchis`, complet dezinteresat`.
Dup`-amiaz`, pacea [i lini[tea se l`saser` peste Bedford
House. Aurora [i Melissa se jucaser` \n camera feti]ei,
fuseser` la capel`, \[i luaser` gustarea, apoi ie[iser` s` se
plimbe prin gr`dini.
La un moment dat, Aurora ar`t` cu degetul:
– Hai s` ne uit`m acolo!
|ntorcând capul, Melissa v`zu un perete \nalt de
verdea]`.
– Hai s` vezi! o chem` Aurora, disp`rând dup` col].
Oftând, Melissa o urm`. Merse pân` la cap`tul gardului
viu, unde g`si un coridor lung, umbrit. |n dreapta se
deschideau trei drumuri.
– E un labirint! exclam` ea, zâmbind.
Pietri[ul alb scrâ[nea sub pantofii ei. Ajunse \ntr-o
fund`tur`, de unde se \ntoarse, g`si alt culoar [i porni
pe-acolo.
52 TERRY LAWRENCE
– Aurora?
Toate c`r`rile ar`tau la fel. Ascult` pa[ii m`run]i ai feti]ei
pe pietri[.
Prin frunzi[ r`sun` un chicotit. Melissa gr`bi pasul. |n
stânga se c`scau alte dou` deschiz`turi, iar o alta o ademe-
nea pe dreapta, mai departe. Privind dup` primul col], v`zu
un zid verde [i o urn` maiestuoas` de marmur`.
– Unde e[ti?
– Aici! r`spunse Aurora cu o logic` impecabil`.
– Dac` tu e[ti acolo, atunci unde naiba sunt eu?
Un chicotit [i un scrâ[net gr`bit de pa[i pe pietricele.
Melissa coti spre est, apoi spre sud, apoi spre vest. |n cele din
urm`, g`si o fântân` unde un \nger potolea setea altuia cu un
ulcior din care susura apa. O mai v`zuse deja de trei ori.
– Aurora?
Chicotelile se \ndep`rtau. Dup` \nc` zece minute de
cùt`ri zadarnice, Melissa \ncepu s` se \ntrebe serios dac`
aveau s` ajung` \napoi la timp pentru cin`. Soarele se
ascundea \n nori, iar atmosfera se r`cea. Umbre oblice
\ntunecau labirintul.
De pe urm`toarea alee se auzir` pa[i. Auzindu-i cum se
apropiau, Melissa se ascunse sub o arcad` de frunze.
Num`r` pân` la zece, apoi scoase un chiot ascu]it [i s`ri.
– Te-am prins, dr`gu]o, acum nu-mi mai scapi!
Nimeri drept \n bra]ele lui Reilly.
Cu un mormìt, Reilly o \ndep`rt` de el, la o lungime de
bra]. Dur` pu]in mai mult pân` s`-[i reg`seasc` [i ea calmul.
|[i trecu o mân` prin p`rul r`v`[it de pe frunte.
– Cum ai ajuns aici? \l \ntreb`.

– V-a v`zut o camerist`, de la etaj, [i mi-a propus s` v`
vin \n ajutor. Cùta]i ie[irea?
Melissa cùta o v`gùn` \n care s` se ascund`. Era o femeie
competent` [i lucid`, de dou`zeci [i [apte de ani. De ce avea
nevoie s` fie salvat` ori de câte ori \l \ntâlnea pe Reilly?
– Mul]umesc, n-am nici o problem`.
Reilly o m`sur` cu privirea, f`r` s` se gr`beasc`.
– Sunt de aceea[i p`rere, domni[oar`.
– Admiram, ``... vegeta]ia.
– {i e pe placul dumitale?
– E foarte deas`.
– Aha...
Lucirea ironic` din ochii lui se stinse, ca la coborârea
unei cortine.
– Ai dori s` m` urmezi? o \ntreb` Reilly, indicând o
c`rare.
Ar fi dorit s`-i dea un [ut \n fund. Se purta de parc` zil-
nic li s-ar fi r`t`cit musafirii prin labirint. Melissa porni dup`
el, str`b`tând mai multe c`r`ri pe rând.
– Puteam s` jur c` am mai trecut pe-aici...
– Te induce \n eroare, domni[oar`. Oamenii se r`t`cesc
adesea [i nu mai [tiu \ncotro s-o ia.
– Nu face pe filosoful cu mine, Reilly.
– Poftim?
Melissa nu-i r`spunse. |n timp ce d`deau col]ul, z`ri pe
buzele lui un zâmbet discret, complice. Inima i se poticni.
Picioarele \i urmar` exemplul.
54 TERRY LAWRENCE
– Aten]ie cum calci, domni[oar`.

Labirintul nu era nici pe departe la fel de \ntortocheat ca
omul de lâng` ea. Melissa tânjea s`-l \ntrebe ce anume \l deter-
minase pe un militar s` aleag` via]a la ]ar`, dar nu \ndr`znea.
– Ai v`zut-o pe Aurora? \l \ntreb`.
– A ie[it acum câteva minute. Buc`t`reasa i-a dat o far-
furie de sup`.
– ~sta-i un mod politicos de a spune c` un copil a g`sit
ie[irea de-aici mai repede decât mine?
Un nou surâs ezit` pe buzele lui, \nso]it de o lucire hazlie
a ochilor.
|n sfâr[it, ie[ir` din labirint, \n spatele casei. Reilly o
ar`t`, cu o plec`ciune.
– Am ajuns, domni[oar`.
– |]i mul]umesc c` m-ai salvat, Reilly. Din nou...
|l salut` milit`re[te [i se r`suci pe c`lcâie.
– F`r` dumneata nu m-a[ fi descurcat.
– Nu-mi fac decât meseria, domni[oar`.
Picioarele Melissei \ncremenir`, ]intuite de p`mânt. Se
\ncord` din tot trupul. |nchise strâns ochii.
Imediat, Reilly veni lâng` ea.
– S-a \ntâmplat ceva?
– Dac` mai spui o singur` dat` c` nu-]i faci „decât mese-
ria“, cred c` am s` urlu.
Reilly p`ru nedumerit.
– Scuz`-m`, domni[oar`, nu-mi fac decât...
Melissa deschise gura.
Degetele lui o acoperir`.
Atingerea \i \nghe]` r`suflarea \n pl`mâni. Sub ap`sarea

ferm` a acelor degete, cuvintele pierir` ca [i cum nici n-ar fi
fost, urmate de dispozi]ia amical` pe care \ncercase s-o
creeze.
Avea nevoie de atingere.
Trupul i se r`zvr`tea, [i inima la fel. Dar Reilly nu jinduia
dup` nimic. Reilly era complet st`pânit, \nchis \n sine,
nesim]itor.
Expresia lui, \ns`, spunea cu totul altceva. Studiind-o
de la ochii surprin[i pân` la b`rbia ridicat`, \i confirma
toate temerile. Avea tot atâta nevoie de ea cât` avea [i ea
de el.
– N-ar trebui s` facem asta, murmur` Melissa, ar`tând cu
un gest stângaci spre casa care se \n`l]a \n spatele lor.
– Dac` a[a spui dumneata, domni[oar`...
Departe de a-i da dreptate, murmurul lui senzual
f`g`duia mult mai mult. Nu era nevoie decât ca Melissa s`
accepte.
– Ai spus c` nu te \ncurci cu oaspe]ii.
– Ai spus c` nu e[ti oaspete.
Melissa inspir` tremur`tor, umezindu-[i buzele cu vârful
limbii.
– Nu cred \n rela]iile de genul `sta.
– De care gen?
De genul care face picioarele unei femei s` tremure.
– Nu cred \n dragoste.
Reilly chicoti, p`rând mult mai fascinat de senza]ia pielii
ei decât de cuvintele pe care le rostea.
56 TERRY LAWRENCE
– Ce importan]` are aici credin]a? \ntreb` el, retr`gându-[i

totu[i mâna.
– Nu doresc a[a ceva... \ncerc` Melissa s` se corecteze,
dorind la culme s` se lipeasc` de trupul lui dur, s` fie
strâns` \n bra]e.
Reilly \[i \ncle[t` ambele mâini la spate.
– Scuz`-m`, domni[oar`. Vechile reflexe se pierd greu.
– La ce reflexe te referi?
– La ticul `sta verbal, c` „nu-mi fac decât meseria“.
– Aha...
Toat` f`ptura Melissei tremura ca o trestie lâng` malul
râului, cl`tinat` de curen]i, str`b`tut` de o c`ldur` lichid`.
– N-am s-o mai spun, dac` te deranjeaz`, \i promise el cu
blânde]e sincer`.
– Ce-]i pas` dumitale ce m` deranjeaz` pe mine [i ce nu?
|i p`sa. I se citea \n ochi. Melissa \[i veni \n fire suficient
ca s` râd`, sufocat.
– Dac` \ntre Helene [i Lordul Darby nu se leag` nimic,
am s` plec.
– |ntocmai. {i e cu atât mai bine a[a. N-a[ vrea s` te tul-
bure nimic \n timpul vizitei.
– Nici chiar faptul c` te doresc?
N-ar fi trebuit s` spun` asta. {i n-ar fi putut s-o regrete
nici cu pre]ul vie]ii.
Fa]ada se fisur`. Toate \ncerc`rile lui de a-[i p`stra
indiferen]a e[uar`. Dintr-un pas, trupul i-l atinse pe a-l ei. O
mân` \i cuprinse talia, cealalt` ceafa. O s`rut` f`r` nici un
preambul, franc, fl`mând. Nu mai era un s`rut de tatonare,
era b`rbatul care-[i revendica dreptul de a fi b`rbat.

Polite]ea, protocolul, deferen]a, toate se sfâr[eau o dat` cu
\nceputul unui asemenea s`rut.
Se termin` nea[teptat de repede. Boarea unei adieri care
ar fi putut s` fie respira]ia lui mângâie buzele \ntredeschise
ale Melissei, f`când-o s` deschid` ochii.
Reilly nu spuse nimic. Privind peste capul ei, studie toate
ferestrele casei, pentru a se convinge c` nu-i v`zuse nimeni.
Cu o mi[care scurt` a capului, ar`t` spre u[a buc`t`riei.
– Dup` dumneata, domni[oar`.
O supusese unui s`rut arz`tor, brutal, sfruntat, iar acum
se a[tepta s`-[i reia pref`c`toria a[a-zisei lor prietenii? Nici o
[ans`.
Oprindu-se sub arcada veche de piatr`, Melissa se
rezem` de tocul rece al u[ii.
– |]i dai seama c` trebuie s` discut`m.
– Dac` dore[ti, domni[oar`.
Tonul lui deta[at \i aduse o sc`p`rare \n ochi.
– Bine\n]eles c` doresc!...
Nu, nu suna bine...
– Vreau s` zic, n-a[ spune c` avem de vorbit, dac` n-ar fi
necesar. Exist` anumite lucruri pe care trebuie s` le privim
\n fa]`.
– Cum spuneam, domni[oar`, dac` dore[ti s` vorbim,
vom vorbi.
{i o l`s` pe treapta u[ii, singur`.
58 TERRY LAWRENCE
Furioas`, neajutorat`, cu nervii \ntin[i la limit`, Melissa

se \nvârtea prin camer`. Trebuia s`-i vorbeasc`, iar el f`cuse
acest lucru imposibil. Declara]ia lui misterioas` d`dea de
\n]eles c` o discu]ie ar fi \nsemnat c` Melissa ]inea la el. Ce
era s` fac`, s`-[i petreac` urm`toarele patru zile exprimân-
du-se numai prin gesturi...?
Când pendula de jos b`tu ora unsprezece, Melissa
arunc` o privire spre Aurora. Noua poveste interminabil` a
lui Reggie, la cin`, o doborâse pentru seara aceea.
Melissa se gândi la dragonul b`tù[ din basmul favorit al
Aurorei. La fel ca acolo, dorin]ele ei [ovìau [i se mistuiau
\n momentul când le \nfrunta. Ea [i Reilly aveau s` discute.
Pornind spre scara \ngust` de serviciu de la cap`tul holu-
lui, cu un zâmbet \nver[unat, Melissa \ncepu s` coboare
spre bârlogul dragonului.
|n timp ce punea \nc` o farfurie pe suport, la uscat,

Reilly zâmbi \n sinea lui. Nu-i venea s` cread` c` jucase
un rol \n provocarea acelei aventuri. Ce [tia el despre
femei? Cuvintele pe care i le strigase Clare \n ziua
aceea din Comitatul Armagh rezumau perfect adev`rul:
„N-ai ce cùta aici! Ce [tii tu, tic`los f`r` inim`? Ie[i
afar`!“
Poate c` se referise la politic`, la problemele de nerezol-
vat din Irlanda de Nord. Poate c` se referise la rela]iile din-
tre b`rba]i [i femei. Se p`rea c` existau unele lucruri pe care
nici cea mai mare iubire nu le putea \ndrepta.
Reilly lu` o g`lu[c` de sârm`, atacând crusta de mu[tar

uscat de pe o farfurie. |n clipa urm`toare, mâna \i
\nlemni.
O z`rise reflectat` \n ochiurile negre ale ferestrei. St`tea
\n u[`, cu un picior peste prag, ca [i cum [i ea ar fi mirosit
pericolul. Reilly se concentr` s` respire normal, s`-[i adune
gândurile.
– Bun` seara, domni[oar`.
Melissa \[i \ndrept` umerii [i intr`, cùtând s` par` cât
mai curajoas`.
– Nu [tiam c` m-ai v`zut.
Reilly l`s` farfuria jos, [tergându-[i mâinile cu un prosop
de buc`t`rie.
– O cau]i pe buc`t`reas`, domni[oar`? Vrei o gustare,
poate?
– Dup` festinul din seara asta?
– Buc`t`reasa e foarte mândr` de friptura de miel.
Melissa râse. Lui Reilly \i pl`cea râsul ei. |i amintea de
spa]iile \ntinse, de picnicul de lâng` elicopter, când Reggie
\i f`cuse curte Helenei. De-atunci, p`rea s` fi trecut o via]`
de om. Melissa devenise prudent`, alarmat` de senza]iile pe
care se str`duiau amândoi s` [i le ignore.
O privi \n timp ce contempla dulapurile, ma[ina de g`tit,
totul cu excep]ia lui. Ar`t` cu capul spre chiuvet`.
– Credeam c` \ntr-o cas` ca asta sp`latul vaselor e sarci-
na altcuiva.
Reilly d`du drumul prosopului cu care-[i \nf`[urase
pumnul.
60 TERRY LAWRENCE
– |mi place s` le sp`l eu. Mama mea m-a \nv`]at. Era sor`
de prim`rie.
Melissa ridic` privirea, curioas`. Era dornic` s` asculte,
atâta timp cât nu vorbeau despre ei \n[i[i.
– O sor` de prim`rie, continu` Reilly, se ocup` de
cazurile din vecin`tate, de pacien]ii externa]i din spital care
mai au nevoie de \ngrijiri. Ori de câte ori era re]inut` pân`
târziu, tata g`tea, iar eu sp`lam vasele.
– Se vede c`-]i face pl`cere.
– M` relaxeaz` dup` o zi grea.
Existau [i alte posibile compensa]ii la sfâr[itul zilei. O
cas` unde s` se \ntoarc`, unde s`-l a[tepte o fiin]`
iubit`...
– E[ti sigur` c` nu te pot servi cu nimic? Cu un ceai,
eventual...?
Pân` fierbea apa, pân` se a[eza ceaiul... Ar fi re]inut-o
mai mult pe loc.
Melissa se rezem` cu ambele mâini pe marginea mesei,
aplecându-se conspirativ:
– {tii ce mi-a[ dori cu adev`rat?
– Ce anume, domni[oar`?
– S` [tiu mai multe despre dumneata.
– M` tem c` ar fi foarte plictisitor.
– Ba n-ar fi deloc, insist` ea, strângându-[i mâinile \ntre
genunchi. E[ti un om incredibil. Expert \n dezamorsarea
bombelor, pilot de elicopter, majordom... [i sp`l`tor de
vase.
Reilly pufni.
– Unele cer mai mult` \ndemânare, altele mai pu]in`...

Râser` amândoi. |n lumina aceea, p`rul ei se asorta cu
lucirea portocaliu-ro[iatic` a oalelor cu fund de aram` de
pe perete.
– N-am putea fi prieteni?
Femeia aceea avea nevoie de dragoste, pasiune, devota-
ment – nu de „prietenie“...
Reilly \[i ascunse un zâmbet amar. |ntorcându-se spre
chiuvet`, \[i cufund` pân` la \ncheieturi mâinile \n apa
fierbinte, cùtând ceva de sp`lat. Apuc` un m`nunchi de
cu]ite.
– Te descurci bine cu copiii, observ` Melissa.
Nea[teptatul compliment \i pl`cu. Copiii erau importan]i
pentru ea.
– |]i dore[ti, domni[oar`?
– S` am copii, vrei s` spui? \ntreb` ea, ridicând apoi din
umeri. Mai \ntâi, ar trebui s` m` m`rit.
– {i nu te tenteaz`?
– Nu cred \n c`snicie.
O privi lung. Melissa \[i desf`cu mâinile, \ntr-un gest de
neputin]`.
– {i st`pâna dumitale? continu` el. Pare destul de
hot`rât` s` se m`rite.
– St`pâna mea? zâmbi Melissa. |n America, s-ar numi
„patroan`“. St`pânele sunt cu totul altceva.
– St`pâne pe inimile b`rba]ilor.
– Pe ale b`rba]ilor \nsura]i, se gr`bi ea s` adauge, pentru
a nu-l l`sa s` intre la idei.
62 TERRY LAWRENCE
Dar pe Reilly \l fr`mântau deja destule idei. St`pân` pe

inima lui... Amant`... So]ie... Pe care [i-ar fi dorit-o? Sau,
poate, era sortit` s` devin` marea dragoste pierdut`? Via]a
ei depindea de planurile contesei. A lui era ancorat` aici, pe
loc.
Cuvintele lui Clare \i revenir` \n minte: N-ai ce cùta aici!
Locul lui era la Bedford House. Nu voia s` [i-l piard`
numai pentru o prostie.
– De ce te \ncrun]i?
Reilly ridic` privirea.
– F`r` motiv, domni[oar`.
– {tii, m` numesc Melissa.
– Feti]a \]i spune „domni[oar`“.
– |mi spune Miss. E un fel de porecl`. Când avea doi ani,
nu putea pronun]a „Melissa“.
– A, atunci e ceva personal... Miss.
Ochii ei se dilatar` u[or. Nu mai era o form` de adresare.
Era o cheie, o cale de a intra.
Se foi pe scaun.
– Te deranjez de la treab`...
– N-a[ spune niciodat` asta, Miss.
Melissa se \ncrunt`. Cumva, se ab`tuser` de la planul pe
care [i-l preg`tise cu atâta grij`.
– Deci, e[ti \mpotriva c`s`toriei... relu` Reilly.
Capitolul 5
– Pentru unii, e solu]ia ideal`, r`spunse Melissa. Nu cred

\n durabilitatea ei.
Majoritatea oamenilor credeau \n dragostea pentru toat`
via]a. Majoritatea oamenilor visau la a[a ceva, \[i spuse
Reilly.
– Când mama a murit, fusese c`s`torit` cu tata de
aproape patruzeci de ani.
– Condolean]ele mele.
– Au trecut ni[te ani de-atunci, Miss.
Melissa r`mase t`cut`, f`cându-l s` ridice ochii. O v`zu
privind spre tavan.
– Ia s` vedem... murmur` ea. Dac` au fost c`s`tori]i
patruzeci de ani, \nseamn` c` tu ai vreo...
– Treizeci [i [ase. Sunt cel mai mare din trei fii.
– Aha.
– Sper c` nu te sim]i jignit` dac` vârsta ta m` intereseaz`
mai pu]in. Femeilor nu le place s` fie \ntrebate câ]i ani au.
64 TERRY LAWRENCE
Melissa râse, fermecat` de unda de flirt din glasul

lui. Reilly se considera stângaci cu femeile. L-ar fi
jucat pe Mel Gibson \nsu[i, dac` ar fi f`cut-o s` zâm-
beasc`.
– {i p`rin]ii tì?
– Ce-i cu ei? \ntreb` ea, \nveselit`.
– Dac`-mi spui cât timp au fost c`s`tori]i, ]i-a[ putea
deduce vârsta.
Zâmetul ei pieri de pe buze.
– Dac`-]i spun c` au fost c`s`tori]i doi ani, la ce con-
cluzie ai ajunge?
Vru s`-[i fereasc` privirea, dar ochii lui Reilly i-o re]inur`
pe loc.
– O c`snicie destr`mat`?
– Dizolvat`, mai bine zis. Mistuit`.
Melissa ridic` din umeri [i, ne[tiind \ncotro s-o ia, veni
lâng` el la chiuvet`, evitându-i privirea.
– Dragostea trece. Copiii, nu. Chiar [i familiile
destr`mate pot s` reziste, atâta timp cât copiii [tiu c` vor
avea \ntotdeauna pe cineva.
– Oricine are nevoie de asta.
– Nu [i eu, cl`tin` din cap Melissa. Am l`sat-o \n urm`.
Am \nv`]at s` nu mai a[tept ceva ce n-avea s` se \ntâmple
niciodat`. M` descurc singur` perfect.
– {i ai inima plin` de dragoste gata s` fie oferit`.
Avea atâtea de oferit, [i pe toate i le d`ruia feti]ei.
– De-asta te-ai angajat ca guvernant`?
Zâmbetul ei deveni radios.
– |n ziua când am v`zut-o prima oar` pe Aurora am [tiut

c` nu m` mai puteam desp`r]i de ea.
La fel cum [tiuse Reilly \n ziua când o v`zuse prima oar`
pe Melissa.
– {i ce-ai s` faci când va cre[te?
– Crezi c` m-am ata[at prea strâns de ea?
– N-am spus asta, Miss.
– {tiu c` la un moment dat va merge la [coal`. E
de[teapt`-brici. Dar mai \ntâi Helene trebuie s` se m`rite, s`
se a[eze la casa ei...
– S-ar putea ca asta s` se \ntâmple mai repede decât
crezi.
Dac` Reilly ar fi avut vreun cuvânt de spus, iar fi f`cut pe
Helene [i Reggie s` se c`s`toreasc` a doua zi.
– Patroana ta are o \nver[unare destul de unilateral`.
– Mai bine zis, bilateral`.
Râser` din nou. De ast` dat`, t`cerea care urm` fu mai
pl`cut`. Reilly se \ntreb` dac` Reggie ar fi acceptat ideea
unei escapade – s`pt`mâna viitoare, eventual.
– Pot \ndr`zni s`-mi exprim o opinie, Miss...?
– Care anume?
Melissa \[i rezem` un cot pe bufet, proptindu-[i cealalt`
mân` \n [old.
– {i de ce-mi ceri permisiunea? Nu sunt contes` – sunt
doar o angajat`, la fel ca tine.
– Dup` umila mea p`rere, zâmbi el, cu cât \i v`d mai
mult \mpreun`, cu atât sunt mai convins c` Excelen]a Sa ar
fi un so] [i un tat` iubitor. Pare s` ]in` sincer la Aurora.
66 TERRY LAWRENCE
– V`d c` nu ]i-a sc`pat...

Reilly [tiuse c` era un detaliu important pentru ea.
– E un considerent de care trebuie s` ]inem seama. Pe
lâng` sentimentele contesei pentru Excelen]a Sa, desigur, [i
pe lâng`... cum o numeai – „comuniune“?...
Obrajii Melissei se \mbujorar`. Aruncându-[i capul pe
spate, izbucni \n râs, apoi lu` un pahar nesp`lat.
Reilly lu` [i el unul [i le ciocnir`.
– Pentru o pereche fericit`!
– S` aib` parte numai de dragoste!
Când privirea i se desprinse din ochii ei, Melissa sim]i c`
inima i se strângea ca un pumn.
– Sunt sigur c` Excelen]a Sa va avea grij` de feti]`, cùt`
Reilly s` continue conversa]ia.
Melissa \l privi drept \n ochi, spunând cu o voce sur-
prinz`tor de aprins`:
– Tu ai avea grij` de ea, Reilly. Dac` ar locui aici, sunt
sigur c` ar fi cea mai ocrotit` [i mai \ngrijit` feti]` din lumea
\ntreag`.
{i guvernanta ei? Reilly voia s` aib` grij` [i de ea.
Mâna Melissei i se depuse pe bra]. |i atinse cu vârfurile
degetelor mâneca suflecat`, degetul mare sim]i firele de p`r
rar [i aspru. Privirea \i [ovì când \[i d`du seama c` \l
atingea din nou.
– M` bucur c` spui asta, Miss.
Melissa pufni, bucuroas` c` avea o scuz` ca s` se retrag`.
– „M` bucur c` spui asta“! Cât e[ti de formal!
– {i cum altfel ai vrea s` fiu?
|ncruci[ându-[i bra]ele, Melissa se rezem` cu coatele

pe marginea bufetului, leg`nându-[i posteriorul \n aer.
– De fapt, aici cum obi[nuie[ti s` te relaxezi?
Pentru Reilly, faptul de a fi tachinat de o femeie frumoas`
pân` \i d`dea sângele \n clocot numai „relaxare“ nu se
putea numi. R`mase cu privirea spre chiuvet`.
– A[a...? continu` Melissa, plescìnd cu mâna \n apa
plin` de cl`buci.
– |mi place s` [tiu c` toate sunt \n ordine.
– Hmm... |n compara]ie cu dezamorsarea bombelor,
cred c` orice alt` activitate e lini[titoare.
Reilly zâmbi, neputând \n]elege nici \n ruptul capului de
ce inima \i b`tea ca o tob`.
Apoi, Melissa se apropie [i mai mult, atingându-i coapsa
cu a ei.
– Ia s` vedem. Dac` asta e relaxare, atunci ce faci ca s` te
distrezi?
Pentru \nceput, Reilly continu` s` n-o priveasc`.
Imagina]ia \i oferea atâtea distrac]ii, câte nu putea duce –
iar trupul nu se l`sa nici el. Noroc c` era \ncins cu [or]ul de
buc`t`rie. Porni \n lungul bufetului, [tergându-l cu cârpa de
vase.
– Ca s` m` distrez... repet` el, sco]ând dopul chiuvetei.
Apa \ncepu s` gâlgâie prin ]eav`.
– Cum se distreaz` un b`rbat tân`r, plin de via]`,
rezonabil de atr`g`tor...
– Mul]umesc, Miss.
– N-ai de ce. M-ai \ntrerupt.
68 TERRY LAWRENCE
– Scuzele mele, Miss.

Melissa chicoti.
– Ce face un asemenea b`rbhat ca s` nu devin` la fel de
somnoros, manierat [i mucegìt cum e casa asta veche?
– Se mai g`sesc solu]ii... r`spunse el pe un ton m`surat.
– Mira-m-a[. Totul e sub control. Gr`dinile sunt plivite [i
aranjate. Caii sunt hr`ni]i [i ]es`la]i. Ceilal]i servitori dorm
du[i...
Cu alte cuvinte, erau singuri. Reilly se concentra atât de
tare asupra apei cu cl`buci, \ncât s-ar fi crezut c` \n adân-
curile chiuvetei pândea monstrul din Loch Ness.
Melissa \i lu` mâna \ntr-a ei, unind palmele s`punite ale
amândurora.
– E-n regul`, Reilly. Putem flirta. Putem [i s` râdem. De-asta
am coborât. M-am gândit c`, dac` putem vorbi ca doi adul]i
normali, vom l`sa \n urm` restul problemelor. Trebuie s`
recuno[ti c` situa]ia \ncepuse s` devin` cam ridicol`.
Faptul c` o dorea, ridicol? Niciodat`.
Mâna ei o strânse pe a lui, cu un gest matern. Parc` ar fi
fost o c`tu[` de fier, \ncle[tându-i inima.
– Am ajuns dincolo de ceea ce-a fost \ntre noi, declar` ea.
– E[ti sigur`?
– Altfel, n-a[ putea s`-]i vorbesc, s` te tachinez a[a.
Un brânci cu [oldul.
– Atrac]ie fizic`, atâta a fost. Scântei, ocheade, poft`. Au
trecut, s-au terminat, s-au dus, c`l`torie sprâncenat` le
doresc.
B`tu cu palma \n bufet.
– Ne e mult mai bine ca prieteni. Nu e[ti de acord?

Reilly mormì. Deschise robinetul [i \ncepu s` cl`teasc`
un pahar. |l ridic` de parc` ar fi fost Sfântul Graal, privindu-l
\n lumin`, cu f`lcile atât de strânse \ncât o ven` de pe gât
\ncepu s`-i pulseze.
– Sper c` nu m` g`se[ti prea \ndr`znea]`... se cam bâlbâi Melissa.
– Niciodat`.
– N-am fi putut s` ne evit`m \n continuare.
– |ntr-adev`r.
– Dac` \ncercam, astea patru zile ar fi p`rut o eternitate.
Prive[te totul \n fa]` [i va trece – asta-i filosofia mea.
Deci, voia s` nu mai r`mân` nimic. Reilly puse paharul
pe mas`, cu zgomot. Tr`gându-[i [or]ul peste cap, \l f`cu
ghemotoc [i \l arunc` pe un scaun. Nici m`car nu se uit` s`
vad` unde c`zuse.
Prietenie, spusese Melissa. |[i dorea ceva palid [i fad, la
fel de delicios ca laptele c`ldu].
– {tii ce doresc?
Melissa \nghi]i \n sec. Reilly nu ridica niciodat` tonul.
– Pu]in` lini[te [i pace? Pot s` plec.
– Nu.
|i lu` fa]a \n mâini. Umede [i calde, palmele lui miroseau
a s`pun.
– Vreau s` r`mâi aici.
– ~`, dar eu...
– {i s` nu mai sco]i o vorb`.
Reilly \[i \ndes` trupul \ntr-al ei, acoperindu-i cu buzele
gura \ntredeschis` de mirare. S`rutul nu dur` mult. |n
70 TERRY LAWRENCE
schimb, respira]ia Melissei se acceler`, excitându-l, ca [i

b`tìle inimii ei care bubuia \n acela[i ritm cu a lui – [i fap-
tul c` r`mase \ntr-adev`r pe loc.
|[i desf`cu degetele peste omopla]ii ei, ap`sând-o cu
palmele. Movili]ele rotunde ale sânilor se turtir` la pieptul
lui. Reilly inspir` adânc, cu pieptul \ncordat [i sângele clo-
cotind prin vene. Nu voia s` se opreasc`. Era târziu, \n cas`
se l`sase lini[tea. Un geam`t adânc, dintr-un piept de
femeie, o serie de gâfâieli sacadate nu se puteau face auzite
prea departe. Aveau timp. {i lini[te.
Melissa \[i trase respira]ia. Reilly i-o retez` din nou.
– |mi doresc asta din ziua când te-am v`zut prima oar`...
|[i plimb` buzele peste ale ei, apoi i le deschise cu limba.
Melissa gemu.
Gustul ei era delicios. Avea gura ca satinul, mângâiat` de
limba lui aspr`. Din piele \i emana un amestec de mirosuri
– mosc, fum [i trandafiri.
– Miro[i a vatr` cald` [i a flori...
– N-ar trebui s`... [opti ea.
– Ba o s`.
– Reilly...
– Taci.
{i o gust` din nou. Din nou acea invazie st`ruitoare...
Trupul ei se destinse sub al lui. O strânse [i mai tare. Melissa
se ridic` u[or pe vârfuri. Coapsele i se potrivir` peste ale lui.
– Melissa.
Sunetul propriului ei nume o f`cu s` deschid` ochii. Fu
[ocat` s` vad` unde ajunsese, \n ce pozi]ie primitoare \i
st`teau [oldurile, \n care parte \l strângea cu neru[inare \n

bra]e. |n adâncurile ochilor ei alba[tri se ivi din nou
\ndoiala, \necând senza]iile pe care le stârniser` \mpre-
un`.
Reilly \i rosti din nou numele, ursuz, insistent, \ncercând
cu disperare s` ]in` pe loc un moment care deja \i sc`pa
printre degete.
– Nu pleca.
Melissa cl`tin` din cap.
– Suntem prieteni. Nu putem cere nimic mai mult.
N-o fi putut ea, dar el dorea mai mult. Via]a era o alter-
nativ` \ntre totul sau nimic. Prea mult timp se mul]umise cu
nimicul. Nu orice cas` era un c`min; nici o slujb` nu era
totuna cu o via]`.
O strânse din nou \n bra]e. Asta spunea totul, naturale]ea
cu care se potriveau, simplitatea, firescul unirii \ntre dou`
trupuri.
– E o nebunie.
– E realitatea.
Cuvintele \ncepur` s` i se rostogoleasc` de pe buze,
nea[teptate, nest`vilite.
– Exist` o camer` \n turnul de la est, cu baie [i [emineu.
Faian]` pe pere]i, lumân`ri pe vatr`. Nimeni nu poate vedea
\nùntru. Te-a[ sp`la acolo. Te-a[ s`puni, pe umeri, pe sâni,
peste tot... Printre picioare...
Melissa cl`tin` din cap, cutremurându-se, \n timp ce
mâinile lui \i mângâiau bra]ele, adâncitura din josul
spatelui.
72 TERRY LAWRENCE
– E[ti un vr`jitor.
– Vino cu mine.
– Nu pot.
– Ba putem. Putem merge acolo. Am s`-]i ar`t.
|ntinse mâna spre robinet, \ntrerupând [uvoiul de ap`
cristalin`. |[i umplu palma [i i-o aduse la gur`.
Melissa tremura din tot trupul. Reilly \[i \nclin` palma.
Apa se rev`rs` peste pieptarul bluzei ei, prelingându-se \n
decolteu, sclipind pe pielea \nfierbântat`. Gura Melissei se
deschise \ntr-un strig`t mut.
Reilly \[i lipi palma ud` de baza gâtului ei, sim]indu-i pul-
sul, coborând nemilos spre piept.
Din gâtul acela palid se desprinse un geam`t:
– Nu...
– ~sta e doar \nceputul.
Piele pe piele, ude, degete desf`cându-se \n bluz`,
tr`gând pân` când un nasture se descheie, apoi \nc` unul.
Reilly \i cuprinse \n palm` sânul mic. Dantela umed` a
sutienului se ag`]` de sfârcul \nt`rit.
Melissa gemu din nou.
Nu era doar un simplu cuvânt. Reilly \i asculta trupul.
|ntinse materialul bluzei, coborându-[i capul s` mângâie cu
limba curbura sânului. Genunchii Melissei se \nmuiar`. O
prinse \ntre coapse, potrivindu-[i un picior \ntre ele ei,
sim]indu-i dulcea c`ldur` din acel loc, mirosind-o...
– Nu!
Melissa se smulte din strânsoare, \mpleticindu-se \napoi. Ie[irea
spre gr`din` era mai aproape decât scara. Se retrase \ntr-acolo.
– Nu pentru asta am venit...

Reilly r`m`sese singur lâng` chiuvet`, cu chipul
\ntunecat de frustrare.
Strângându-[i bluza la gât, Melissa \ngìm`:
– Am venit ca s`-]i ofer prietenia. Mi-ai \n]eles gre[it...
– Nu min]i, o \ntrerupse el, cu glasul aspru ca pânza de
sac. Nu ne min]i.
– Nici o clip` nu m-am gândit...
– O doreai. Aveai nevoie.
F`cu un pas spre ea, o v`zu tres`rind [i se opri.
– Ai nevoie de ceea ce-]i pot d`rui eu. Ai nevoie de atin-
geri, de mângâieri, de dragoste. De un b`rbat care s`-]i
poat` umple trupul cu al lui, iubindu-te pân` te las` toate
puterile. Un b`rbat care s` te s`rute pân` când focul se
\nte]e[te atât de tare \ncât cer[e[ti s` fie potolit.
– Nu mi-ai vorbit niciodat` a[a.
– Voiam s-o fac.
Asprimea din glasul lui \i opri respira]ia. Abia acum
\n]elese Melissa de ce p`strase acea distan]`. {tiuse c` la cea
mai mic` fisurare a fa]adei, la cea mai m`runt` sp`rtur`,
toate acele cuvinte s-ar fi rostoglit de-a valma, ca o cascad`,
ca apa unui val seismic. |napoia acelei aparen]e discrete
pândeau sentimentele turbulente ale unui b`rbat p`tima[.
Pân` când Melissa atinsese \ncuietoarea.
– Nu e adev`rat. E numai poft`, singur`tate... Abia dac`
ne cunoa[tem...
– Ai nevoie de un b`rbat. De un om cu care s` \mpar]i câte ceva
din iubirea asta, \n loc de a o irosi pe toat` numai pentru o feti]`.
74 TERRY LAWRENCE
Aceste cuvinte o usturar`. Melissa \[i \ndrept` umerii.

– Nu [tii ce vreau.
– Nu [tiu? Niciodat` n-am \ntâlnit o femeie mai dornic`
decât tine.
Cuvintele lui o izbir` ca un du[ cu ap` rece.
– Nu sunt dornic` deloc!
Reilly \[i s`lt` un [old pe marginea chiuvetei, m`surând-o
din cre[tet pân`-n t`lpi.
– E[ti femeie, nu-i a[a?
O lua cu ame]eli. Chiar \ntr-un asemenea hal se d`duse
de gol? |[i strânse pumnii pe lâng` trup.
– Voi pleca peste patru zile. Pân` atunci, ]i-a[ fi
recunosc`toare dac` m-ai l`sa \n pace.
{i se r`suci pe c`lcâie, trântind u[a \n urma ei.
Reilly \nchise robinetul dintr-o mi[care scurt` a mâinii,
apoi \[i privi chipul oglindit \n geamul de deasupra chiu-
vetei. Vorbise serios. Dac` Melissa [i-ar fi ascultat senti-
mentele, nu temerile, ar fi recunoscut cât de bine se
potriveau. Locul ei era acolo, lâng` el.
Dar pe cine \ncerca s` am`geasc`? F`cuse o mi[care
gre[it`, \ntr-un moment gre[it.
Iar acum st`tea neputincios, pe când tot penibilul situa]iei
\i exploda \n fa]`. Nu i se \ntâmpla pentru prima oar`.
– Ei, acum s` te v`d ce faci, colega...!
T`cerea din buc`t`ria goal` fu singurul r`spuns.
Ultimele lui cuvinte o tìau adânc, ca un cu]it. E[ti

femeie, nu-i a[a?
Venise jos cu inten]ia unei explica]ii ra]ionale. Sau, cel

pu]in, a[a \[i spusese. Doar nu putuse fi chiar atât de oarb`
fa]` de propriile ei motiva]ii, nu? Gre[elile mamei sale nu se
transmiteau pe cale genetic`!
E[ti femeie, nu-i a[a?
– Lua-te-ar dracu', Reilly!
Melissa scrâ[ni din din]i [i-[i continu` drumul prin
p`dure, cu bluza ag`]ându-i-se \n crengi [i pantalonii
plesni]i de ferigi. Era femeie, iar el era un b`rbat foarte
dezirabil. |l s`rutase din toat` fiin]a ei, iar el \i interpretase
ac]iunile \n felul cel mai adecvat. Nevoie. Poft`. Sl`biciune.
Dac` o lua din nou \n bra]e, probabil c` ar fi f`cut aceea[i
blestem`]ie.
|n urma ei, pe p`mântul moale, tropìau ni[te pa[i.
Melissa se ascunse dup` un copac.
O lantern` \[i plimb` raza peste ferigile care se unduiau
\n direc]ia ei, [u[otind [i ar`tând ca ni[te tr`d`toare.
– Melissa?
Scrâ[netul frustrat din glasul lui o f`cu s` \ncremeneasc`.
– Melissa!
Vorbea cu glas puternic [i sever, foarte masculin [i
foarte, foarte nefericit.
N-avea decât s` cârâie cât poftea. Mai degrab` \nghe]au
focurile iadului \nainte ca ea s` r`spund` la o chemare atât
de ar]`goas`. Pe de alt` parte, tare-ar mai fi vrut s`-i spun`
vreo dou`. „Dornic`“, auzi acolo!
Reilly se opri la zece pa[i distan]`, \n \ntuneric.
Fasciculul de lumin` \[i \ncet` pendularea.
76 TERRY LAWRENCE
– Dac` mai mergi mult, vei declan[a sistemul de alarm`,

o preveni ei. Peste tot sunt senzori. Activeaz` unul, [i ne
vom pomeni cu comisarii aici \n cinci minute.
Avea dreptate. {i avea [i un câine. Vandyke, unul dintre
labradorii negri ai Lordului Darby, zburda fericit de la un
copac la altul.
Prezen]a lui o \ncuraj`. Orice era de preferat decât s` fie
singur` cu Reilly. Cu o voce calm` [i st`pânit`, anun]`:
– Aici sunt.
Reilly se r`suci \n loc. Lumina lanternei g`si picioarele
Melissei [i \ncepu s` urce \ncet. Avea bluza \nc` umed`.
Dou` pete \ntunecate \i scoteau \n eviden]` mugurii
\nt`ri]i ai sânilor. |[i \ncruci[` bra]ele pe piept, \ncrun-
tat`.
Stingând lanterna, Reilly o \ntreb`:
– Vii cu mine \n cas`?
– Prefer s` mai respir pu]in aer curat.
– Cred c` ce s-a \ntâmplat \ntre noi a fost destul de curat.
Melissa \[i sim]i gâtlejul contractându-se. Nu-i ardea de
glum`.
– Ai s` r`ce[ti, continu` Reilly.
– {i cine e de vin`?
Reilly pufni, pornind spre ea.
– |nc` un minut, [i-au s`-]i cl`n]`ne din]ii. Ia asta.
Aprinse din nou lanterna [i-i puse o hain` pe
umeri.
– Te gânde[ti la toate.
Mâinile lui r`maser` pe umerii ei.
– |mi fac doar datoria, domni[oar`.

Melissa \nchise ochii, cl`tinându-se spre el. Se \ncord`,
\n a[teptarea unui nou s`rut; un cotlon vinovat al sufletu-
lui tânjea dup` asta. |n schimb, primi ceea ce ceruse: dis-
tan]`. Reilly \[i retrase mâinile. Numai amintirea o mai
ap`sa.
Fu recunosc`toare când putu vorbi cu o voce calm` [i
puternic`:
– Vreau s` [tii c` nu sunt dornic`, lipicioas`, disperat`
sau orice alt atribut de fat` b`trân` pe care-l folose[ti când
seduci musafirele.
– Nu e[ti musafir`.
– Atunci, ce sunt?
Reilly o [tia la fel de sigur pe cât cuno[tea fiecare palm`
de loc din acea p`dure. Era femeia pe care o dorea. Dac`
voia s-o p`streze, trebuia s` procedeze mult mai chibzuit
decât o f`cuse pân` atunci.
– E timpul s` ne \ntoarcem.
|n timp ce pornea pe c`rarea luminat` de lantern`,
Melissa \ncepu s` \n[ire explica]iile una dup` alta:
– Iar tu, e timpul s` [tii cum st`m. Nu cred \n c`s`torie.
Nu cred \n dragoste. Cuvântarea ta despre bì, mângâieri [i
altele a fost foarte simpatic`, dar nu cred nici \n aventurile
de-o noapte.
– Eu aveam \n minte patru nop]i.
Melissa se r`suci spre el.
Cu un oftat, Reilly ridic` mâna, pre\ntâmpinându-i
urm`toarea izbucnire.
78 TERRY LAWRENCE
– |]i promit c` n-am s` m` mai apropii de tine timp de

patru zile.
– Aha. Bine.
|ntorcându-se, Melissa porni din nou, pân` când un nou
gând o opri \n loc.
– {i nop]ile...?
Reilly \[i st`pâni zâmbetul.
– Nici nop]ile.
– Minunat.
{i, cu b`rbia ridicat`, Melissa porni mai departe.
Reilly \i lumin` c`rarea, apoi ridic` raza lanternei peste
jean[ii ei, mângâindu-i dr`g`stos, tot mai sus... Dezgustat de
sine, stinse lanterna.
|l refuzase, l`sându-l activat ca o petard` gata s`
explodeze. Dar nu avusese ultimul cuvânt. Orice gre[eli
puteau fi \ndreptate. Uneori, via]a \]i acord` [i a doua [ans`.
Iar Reilly era hot`rât s` profite la maximum.
Capitolul 6
– M`mica ne-a invitat disear` s` lu`m cina cu Lordul

Reggie.
– Se nume[te Lordul Darby, sau Reggie, sau Domnul.
– Sau Tati?
Zâmbetul Melissei \nghe]`. Nu voia ca Aurora s`-[i fac`
speran]e, mai ales din moment ce Helene \i ceruse deja s`
peg`teasc` bagajele.
– {tii, pl`nuiam s` plec`m mâine.
– Poate c` da, poate c` nu, inton` melodios feti]a, cu un
lic`r \n ochii ei alba[tri, ca [i cum ar fi [tiut un detaliu
necunoscut de prev`z`toarea ei guvernant`.
– Numai nu-]i face speran]e prea mari, p`pu[`.
– Nu-mi fac.
– „Atunci, e[ti mai de soi ca mine, Gunga Din“, cit`
Melissa, \ncepând s-o gâdile, pân` când Aurora fugi [i
smulse un volum de Rudyard Kipling de pe un raft. {i-ar fi
dorit s` se poat` refugia [i ea \n lectur` la fel de u[or.
80 TERRY LAWRENCE
Dar nu trebuia decât s` se gândeasc` la cuvântul „dor-

nic`“, [i i se astâmp`rau toate poftele. Iar comentariul lui
despre „iubirea irosit` pentru un copil“ o durea. A[ezân-
du-se pe pervazul ferestrei, lâng` feti]a care citea, o
strânse lâng` ea; iubirea d`ruit` copiilor nu se pierdea
niciodat`.
|n aceea[i sear`, intrar` amândou` \n sufragerie, ]inân-

du-se de mân`. Helene \i \mprumutase o rochie neagr` cu
paiete, anume pentru acea ocazie. Decolteul larg \i dez-
golea un num`r. Fusta pensat` \i cuprindea [oldurile \n
falduri strânse, coborând oblic spre glezne. Caracterul for-
mal al ultimei seri la conac o mul]umea: \i d`dea ocazia de
a-i ar`ta lui Reilly c` avea totul sub control. Era gata s`
plece.
Aurora se ridic` pe vârfuri, pentru a s`ruta obrazul
Lordului Darby. Acesta o mângâie pe cap, cu afec]iune sin-
cer`. Helene ar`ta magnific, cu p`rul brunet rev`rsându-i-se
simplu [i elegant pe umerii albi.
Reilly se desprinse din penumbr`, pentru a-i trage
scaunul. Melissa d`du din cap politicos, a[ezându-se. Când
\mpinse scaunul la loc, degetele lui Reilly \i atinser` bra]ul
gol, f`când s` i se opreasc` respira]ia. Sim]i un junghi \n
piept.
– Un pahar de vin, pentru \nceput? propuse vesel
Reggie, din capul mesei.
Melissa observ` c` mâna lui st`tea \nl`n]uit` cu a

Helenei. „Nu-l ]ine prea strâns“, spuse ea \n gând. „Sus
ne-a[teapt` bagajele.“ Oare Reilly [tia c` Helene pl`nuia s`
plece a doua zi diminea]a?
Dintr-o dat`, vru s`-l anun]e pe Reilly, s`-l previn` c` a
doua zi plecau.
– Domni[oar`?
Melissa tres`ri.
Cu o expresie de nep`truns, Reilly se aplec` peste um`rul ei.
– Dori]i carne sau pe[te?
|l privi lung. |i sim]i tensiunea adunat` \n trup.
– Pe[te, te rog.
Reilly \i puse o por]ie \n farfurie, cu o palet` de argint.
– Buc`t`reasa e foarte mândr` de aceast` delicates`.
De[i \nc` nu luase nici o \mbuc`tur`, Melissa sim]i c` i se
oprea un os \n gât.
– Pân` acum, toate au fost minunate.
Trebuia s`-l previn`, s`-i vad` reac]ia. Oare avea s`
sufere? Sau s` fie u[urat? Cum putea s` \ntrebe, când nu-[i
\n]elegea nici m`car propriile ei sentimente?
Nu pentru prima oar`, se mir` de felul \n care dragostea
\[i b`tea joc de femei. |l respecta pe Reilly pentru felul cum
p`strase distan]a, \n ultimele zile. Dar acest lucru n-o oprea
s`-l condamne – pentru aceea[i r`ceal`. Acum, când vizita
era pe sfâr[ite, Melissa se \ngrozea la gândul plec`rii.
– Reilly. Vreau... vreau doar s`-]i spun c` [ederea noastr`
aici a fost foarte...
Reilly \ncremeni.
82 TERRY LAWRENCE
R`sucindu-[i [ervetul \n poal`, Melissa \ncheie pe un ton jalnic:

– |]i mul]umec pentru tot ce ai f`cut.
– Am \ncercat s` v` satisfac toate dorin]ele.
Ochii ei s`getar` spre ai lui. |n privirea acestora din
urm` se citea limpede: nici un moment nu se gândise la
altceva.
|n continuare, Melissa mânc` f`r` s` simt` nici un gust.
Nu sim]ea decât ochii lui Reilly, a]inti]i asupra ei pe tot par-
cursul cinei.
La sfâr[it, Reilly ap`ru lâng` um`rul ei.
– Ar mai dori domni[oara [i altceva?
|l privi drept \n ochi, r`spunzând \ntr-o [oapt` \ncordat`.
– Da, fir-ai al dracului. Ce mi-ai f`cut? Voiam prietenie.
Camaraderie. {i tu ai transformat totul \ntr-o problem` de...
de...
– De via]` [i de moarte?
Melissa zâmbi amar.
– Melodramatic dar adev`rat.
A doua zi aveau s`-[i reia existen]ele ordonate cu grij`,
trìte pentru al]ii, ca o parodie a vie]ii.
Reilly \[i drese glasul, privind spre tacâmuri, apoi \ntreb`
\ncet:
– Mai vrei un pahar cu vin?
– Nu vin...
|nc` un s`rut. |nc` o atingere. Cineva trebuia s` str`bat`
pr`pastia care-i desp`r]ea.
Când Reilly lu` farfuria, Melissa \l apuc` de \ncheietura
mâinii.
– Poate c` sunt exact a[a cum spui [i am [i eu dorin]ele

mele. Dar nu \ndr`zni s` afirmi c` ai fi mai imun la asta
decât mine.
|ncet, ochii lui Reilly se ridicar` spre ai ei.
– Cred c` m-am exprimat destul de clar, domni[oar`.
Dac` ave]i nevoie de mine, v` stau la dispozi]ie.
Melissa \[i amintea gustul gurii lui, senza]ia trupului
care-i \nfiera pielea cu o fierbin]eal` nemai\ntâlnit`.
– N-am vrut s` ajungem aici.
– Unele lucruri sunt mai presus de voin]ele noastre.
– Poate c` am gre[it din capul locului, apropiindu-m` de tine.
– Dragostea gre[e[te vreodat`?
Cuvântul c`zu \ntre ei precum ceara picurând de pe mar-
ginea unei lumân`ri aprinse.
– M` scuza]i? interveni Reggie, de la cel`lalt cap`t al
mesei. S-a \ntâmplat ceva? Pe[tele nu e reu[it?
Reg`sindu-[i cel dintâi calmul, Reilly r`spunse:
– Poate era bine dac` st`tea doar pu]in mai mult, dom-
nule.
Reggie se \ncrunt`.
– S` vorbe[ti cu buc`t`reasa, da? Foarte ciudat... Nu-i st`
\n obicei...
– A[a voi face, domnule. Imediat.
– {i adu [ampania, dac` e[ti bun.
Reilly disp`ru pe u[a escamotat` care ducea la buc`t`rie.
Reveni cu o sticl` de [ampanie, c`reia \i scoase dopul \n col]ul
camerei. Din gâtul sticlei ]â[ni un val de aburi reci, ce]o[i.
Reggie \[i drese glasul [i se ridic` \n picioare.
84 TERRY LAWRENCE
– Doamnelor [i... domni[oarelor. Helene, draga mea.

Aurora, mica mea prin]es`. {i Melissa, minunat` [i eficient`
Melissa. Ne-a f`cut mare pl`cere s` v` g`zduim aici. Crede]i-m`
când spun c` Bedford House rareori a fost onorat` de atâtea
femei frumoase [i fermec`toare \n acela[i timp. A fost o
mare cinste pentru noi.
Discursul continu` cu o uluitoare fluen]` [i siguran]` de
sine. |n sfâr[it, Reggie ridic` din nou paharul spre ele.
– Sunt singurul domn care \nchin` \n s`n`tatea lor?
Reilly. Hai [i tu, b`trâne. Bea.
Reilly \[i umplu un pahar [i \l ridic`.
– Pentru doamne.
La auzul glasului sù aspru, Melissei i se frânse inima. |i
sim]ea ochii furtuno[i sfredelind-o, impunându-i s`-l
priveasc`. Reggie se uita la Helene, cu o expresie la fel de
intens`.
– A fost o vizit` minunat`, gânguri Helene.
– Atunci, fie ca toat` luna s` fie la fel de minunat`,
r`spunse Reggie, acoperindu-i mâna cu a lui.
– Nu m` \ndoiesc.
– Draga mea!
– Iubitule!
Melissa clipi din ochi. Nu era sigur` c` auzea bine. Din
partea lui, Reilly puse sticla \n frapier` cu un zgomot
nepotrivit de sonor.
– R`mânem aici! anun]` Aurora.
– Da, draga mea, replic` mama ei. Reggie mi-a cerut s`
petrecem aici toat` luna iunie. }i-ar pl`cea?
– O, da!
Feti]a s`ri de pe scaun, \nainte ca Reilly, luat prin sur-
prindere, s` i-l poat` trage. Alergând spre capul mesei, \[i
arunc` bra]ele pe dup` gâtul lui Reggie.
Privirea uimit` a Melissei \l surprinse pe Reilly r`sucindu-se
\n loc. Nici el nu [tiuse.
Helene zâmbi cu nevinov`]ie.
– S-a \ntâmplat ceva?
– Valizele, [opti printre din]i Melissa. Bagajele.
|n timp ce Aurora o \mbr`]i[a, Helene râse indulgent.
– Acelea sunt pentru Aurora [i pentru mine. Doar nu ]i-ai
f`cut [i valiza ta?
– Credeam c`...
– Reggie ne-a invitat la Londra, ca s` ne arate aparta-
mentul pe care-l folose[te când e \n sesiune Camera
Lorzilor. Nu-i a[a? \ntreb` ea, \ntinzând cu elegan]` mâna
dreapt`.
Reggie \i lu` mâna.
– Nu-i mare lucru. Un apartament georgian. Câteva anti-
chit`]i pe care le-am adunat de ici, de colo...
– Te vei descurca de minune f`r` noi, o asigur` Helene
pe Melissa. Aurora, Reggie [i cu mine vom fi ca o mic`
familie.
Reilly f`cu un pas \nainte.
– Scuza]i-m`, domnule, ve]i avea nevoie de serviciile mele?
– Aiurea, r`spunse Reggie. Cred c` suntem \n stare s` ne
descurc`m singuri, dou` zile \n ora[. Preg`te[te o valiz`, va
fi de ajuns.
86 TERRY LAWRENCE
Con[tiin]a \i spunea Melissei c` era o veste minunat`.

Aurora avea nevoie s`-[i petreac` timpul cu mama ei, s` se
simt` dorit` [i iubit`. Inima ei, \ns`, nu se l`sa convins`.
Oricât [i-ar fi spus c` nu conta, o potopeau vechile senti-
mente. Mereu martor` a fericirii altora, privea cum \nc` o
familie proasp`t \nchegat` o excludea \ncet, \ncet...
A doua zi diminea]a, dup` ce-[i lu` r`mas-bun de la

Aurora [i mama ei, Melissa porni prin camerele pustii ale
casei, apoi \[i lu` trusa de pictur`. N-avea de gând s`-[i
plâng` singur` de mil` [i nici s-o invidieze pe Aurora pen-
tru aten]iile mamei sale, de care avea atâta nevoie. Prefera
s` fac` un lucru la care se pricepea, d`ruindu-se culorilor [i
luminii.
Dou` ore mai târziu, pe o colin` care domina Bedford
House, Melissa studia acuarela pe care o pictase \n
s`pt`mâna trecut`. |[i \nmuie pensula \n albastrul blând ca
al cerului. Cuvintele [i picturile \i aduceau \n suflet o lini[te
care rivaliza cu a conacului [i a propriet`]ii \ntinse la
picioarele ei.
– M` \ntreb cui \i plac cel mai mult pove[tile mele – mie,
copilului, sau copilului din mine?
– Cum r`mâne cu femeia din tine?
Reilly. Melissa \[i \nfipse din]ii \n coada pensulei, pe
care o ]inea \n gur`, tr`gând adânc aer \n piept. Era mai
bine s`-i fac` fa]`, mai ales dac` aveau s` lucreze \mpreun`
o lun` \ncheiat`.
– Ce stil ai, s` te apropii a[a pe furi[...

– Discre]ia e o adev`rat` art`.
– |n noaptea aceea n-ai fost tocmai discret.
Cu glas scrâ[nit, Reilly replic`:
– Am p`strat distan]a, nu?
Melissa nu era chiar atât de sigur`. De fiecare dat` când
gusta câte un vin cu arom` de mirodenii, se gândea la el.
Se a[ez` pe scùnelul pliant, ar`tând spre [evalet.
– |n regul`. Ce p`rere ai?
– |mi pot p`stra p`rerile pentru mine. Dac` nu sunt
binevenite...?
Convins` c`-[i putea ]ine reac]iile sub control, \i arunc`
o privire.
– Pân` acum nu ]i le-ai p`strat. Cu toat` discre]ia ta,
reu[e[ti s` spui tot ce ai \n minte.
„{i s` faci tot ce ai \n minte. {i s` m` determini s` simt
lucruri la care nici n-a[ fi visat vreodat`, depravate [i
explicite...“
Reilly se apropie, l`sându-se pe vine lâng` ea, pentru a
studia pictura.
– E corect`, domni[oar`. Dar...
– Dar...?
– Nu prea real`.
U[urat` c` era atent la tablou, Melissa \l provoc`:
– Iar te por]i cu tact.
|nclinându-[i capul, Reilly mai privi un timp pictura.
– Arat` ca o ilustra]ie din c`r]ile pentru copii. Frumoas`,
precis`, dar nu-]i d` senza]ia c` ai putea trì \n ea.
88 TERRY LAWRENCE
– |nseamn` c` i-am prins starea exact, r`spunse Melissa,

aplicând tu[e ro[ii de culoare pe hornurile aripii de est,
plin` de mul]umire.
– Bedford House nu e adev`rat`?
– E un vis. A[a au fost toate, peste tot pe unde-am
c`l`torit – la Paris, la Salzburg, la Vene]ia – hoteluri de clasa
\ntâi [i vile opulente [i luxoase. Helene [i Aurora s-au n`scut
\n lumea asta, dar pentru mine e ca o carte sau un film.
Lumea de vis \n care locuiau cei boga]i nu f`cea decât s`-i
sporeasc` sentimentele de inadaptare. |[i l`s` gândul s`
treac` de la sine, retu[ând ]iglele de pe acoperi[ul \n pant`
al serei.
Reilly se a[ez` pe p`mânt, la un metru, unul [i jum`tate
distan]` de taburetul Melissei, mestecând un fir de iarb`.
– La ce te gânde[ti? \ntreb` el, observându-i privirile
piezi[e pe care i le tot arunca.
– Acum e prima oar` când mi te-am putut imagina ca
militar.
– A, mda. Nu-s echipat „[toc“.
– Poftim...?!
– Nu port uniforma obi[nuit`. Azi-diminea]` am lucrat \n
garaj. Iar dup` ceai, am f`cut [i pu]in gr`din`rit.
– Lucrezi [i \n gr`din`?
– Cu condi]ia s` nu fac praf verzele lui Crowley. M-a pus
s` sap gropi pentru araci, pân` te-am observat pe tine aici [i
am [ters-o.
– M` bucur s` aflu c` m`car un om de pe proprietatea
asta te ]ine din scurt.
– Crowley e cel mai vechi aici. Englezii `[tia sunt un

popor de gr`dinari.
– Tu nu e[ti englez?
– Tat`l meu a venit din Irlanda \n anii [aizeci, ca s` caute
de lucru. Totu[i, niciodat` n-am fost considera]i complet
britanici.
– Dar ai servit \n Irlanda de Nord. |n tab`ra britanicilor.
– Aveam nevoie de slujb`. {i-mi pl`cea s` lucrez la
dezamors`ri. M` gândeam s`-mi fac o carier` din asta.
– {i n-a mers?
Observând c` \i privea chipul, Reilly \[i atinse cu degetul
cicatricea. Spre surprinderea Melissei, izbucni \n râs.
– Nu-]i face cine [tie ce iluzii. Pe asta o am din ultima
s`pt`mân` de instruc]ie.
– Nu mai spune!
– O goan` pe pista cu obstacole, noaptea. M-am ag`]at
\n ni[te sârme ghimpate pe sub care ar fi trebuit s` trec
târâ[.
– Ce ghinion! râse Melissa, cu chicotidul cald r`sunându-i
peste colin`.
– Deci, credeai c` am f`cut cine [tie ce fapt` de
eroism?
Melissa d`du din cap, sp`[it`.
– Bine, am s` re]in pentru proxima ocazie când voi dori
s` impresionez o doamn`.
– {i cine s` fie, oare...? \ntreb` ea, revenind la pictur`.
– Femeile din via]a mea... murmur` meditativ Reilly, dar
nu mai adùg` nimic.
90 TERRY LAWRENCE
|n asemenea momente, când Reilly a[tepta cu r`bdare,

Melissa se relaxa aproape \mpotriva propriei voin]e. Era
tentat` s`-[i deschid` sufletul \n fa]a lui, s`-i dezv`luie
lucruri pe care preferase s` le p`streze numai pentru sine.
|n schimb, prefer` s`-l \ntrebe despre el. Voia s` [tie mai
mult decât senza]ilie pe care i le putea provoca atingerea
lui.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea, [tergând o pensul`.
Ochii li se \ntâlnir`. Nu era nevoie de cuvinte, lucru pen-
tru care amândoi se sim]eau recunosc`tori.
– |n Ulster?
– Da.
Dup` un moment de gândire, Reilly continu`:
– Am cunoscut o femeie.
Melissa \ncepu s` picteze nori pe cerul din tablou.
– Se numea Clare, \n comitatul cu acela[i nume. Ne-am
cunoscut \ntr-o cârcium`. A fost atât de bun` \ncât s` intre
\n vorb` cu mine. Nu eram tocmai bineveni]i acolo.
– Probabil [tia \n ce se b`ga.
– Mda. Colegii m-au prevenit s` nu m` amestec. Eu am
crezut c` dragostea putea s` schimbe totul.
– Te-a f`cut s` suferi?
– Am f`cut-o eu pe ea.
Melissa \[i l`s` pensula jos.
– Nu pot s` cred, spuse ea \ncet.
– Aveam atâta minte \ncât s` fiu discret, s-o vizitez numai
dup` ce se \ntuneca, s` plec pe furi[ \nainte de r`s`ritul
soarelui.
– Era v`duv`?
– |[i pierduse b`rbatul \ntr-un schimb de focuri din
Derry. S-a mutat la ]ar`. Era singur`, de-asta s-a ata[at de
mine. Avea nevoie de cineva care s`-i alunge frustr`rile
sexuale.
Melissa se \nro[i la fa]`. Reveni la pictur`, \ncepând s`
\nconjoare casa cu pete de umbr` verde-\nchis.
Reilly continu`:
– Eu \mi spuneam c` era mai mult decât sex, de[i to]i m`
contraziceau. |ntr-o zi, am primit un telefon la cazarm`,
despre o bomb` \ntr-o cas`. Când am ajuns, era prea târziu.
Melissa \l privi [ocat`. Reilly cl`tin` din cap.
– Ie[ise la timp. Nimeni n-a fost r`nit, dar casa se f`cuse
praf. Am g`sit-o \n stare de [oc, ]ipând la mine s` plec, s`
dispar. Mi-a spus c` locul meu nu era acolo [i niciodat` n-
avea s` fie. Nu eram bun decât pentru un singur lucru – [i
avea dreptate, desigur.
Din nou \i \nv`lui o t`cere prelungit`. Vântul [uiera peste
culmea colinei.
– }i-a[ fi recunosc`tor dac` n-ai spune-o, adùg` el
ar]`gos.
– Ce s` nu spun?
– C` n-a fost vina mea. C` nu eu am pus bomba.
– I-ai fi salvat casa, dac` puteai.
– Nu trebuia s` \ncep un lucru pe care n-aveam cum
s`-l duc pân` la cap`t. Construiam un castel cu temelie de
nisip.
Melissa privi spre Bedford House.
92 TERRY LAWRENCE
– De-asta ai primit oferta Lordului Darby?

Rezemându-se \ntr-un cot, Reilly d`du din cap, cu
privirea \n josul colinei.
– |n prima zi când am venit din sat, pe jos, am v`zut
aceea[i priveli[te. {i mie mi s-a p`rut c` ar`ta ca o cas` din
c`r]ile cu pove[ti. M-am hot`rât s`-mi petrec aici tot restul
vie]ii, dac` m` primea.
– {i te sim]i ca acas` aici?
Ridic` ochii spre ea \nainte de a r`spunde:
– Da.
– {i nu te sim]i niciodat` singur? Nu duci dorul celorlalte
femei?
– N-au existat alte femei.
Câteva culori se amestecar`, formând o pat` urât`.
Melissa \njur`, tamponând-o cu un [erve]el. Reilly r`mase \n
a[teptare.
– Asear`, eram sigur` c`-n diminea]a asta urma s` plec`m.
– Mai avem o lun` \ncheiat`.
– Doar dac` nu cumva Helene [i Reggie se ceart`. Atunci,
ce facem? Nu sunt complet st`pân` pe via]a mea.
– {i tu te sim]i singur`.
– O am pe Aurora [i s` n-aud o vorb`! replic` Melissa,
\mpungând aerul cu pensula spre el. Din vârf se desprinse
un strop de vopsea, p`tându-i cu albastru pantalonii, la un
deget distan]` de fermoar.
Melissa \nmuie [erve]elul \n vasul cu ap`, \ntinzând
mâna ca s` [tearg` pata, pe negândite. Când v`zu \ncotro i
se \ndrepta mâna, cotul i se retrase brusc \napoi lâng` trup.
– Scuz`-m`. Poftim.
Reilly lu` [erve]elul, cu un zâmbet strâmb, ironic.
– M` [terg singur.
|nro[indu-se ca focul, Melissa se aplec` s`-[i adune mate-
rialele de pictur` \mpr`[tiate \n jur.
– Nu m-ai l`sat s` termin... spuse el.
– Te rog. Nu te \ntrerupe.
– {i mie \mi sunt dragi copiii. {i femeile, când sunt dor-
nice de a[a ceva.
Iar`[i „dornicia“ asta! Melissa \ncepea s` se
enerveze.
– Nu [tiu dac` s-o consider sinceritate, sau cea mai aro-
gant` [i \ncrezut`...
Reilly arunc` [erve]elul [i se apropie, acoperind cu
trupul lumina soarelui. Melissa \n`l]` capul, ajungând cu
nasul aproape la \n`l]imea petei albastre.
– O spun \n singurul fel cum [tiu. Pân` ai venit tu aici,
nu-mi lipsea nimic. M` crezi sau nu, [i locul tù e aici, la fel
ca al meu.
– D`-mi voie s` [tiu eu mai bine.
– Oare chiar [tii...?
Bomb`nind o aluzie la oamenii din Neanderthal, Melissa
se r`suci pe taburet, \nchizând capacul trusei.
– Cred c`-mi pl`ceai mai mult ca valet, Reilly.
Numai fiindc` tu ai nevoie de o femeie, \ncepi acum
s`...
Mâna lui i se afund` \n p`r. |n loc s-o ridice spre el, \[i
potrivi palma dup` forma capului. Abia apoi o trase, atât
94 TERRY LAWRENCE
de mult \ncât Melissa aproape c` atinse cu b`rbia mate-

rialul pantalonilor. Trupul lui emana tensiune [i c`ldur`.
– |ntotdeauna am fost dispus s` lucrez pentru ceea ce-mi
doresc. Voi lucra [i pentru tine.
– Asta ce-ar vrea s`-nsemne?
– C` cele patru zile de gra]ie au trecut.
Numai de nu i-ar fi fost vocea la fel de [uier`toare ca vân-
tul...
– Eu n-am nici un cuvânt de spus?
– Ce-ai avut de spus, ai spus. |n bra]ele mele.
– A fost un moment de sl`biciune.
– A fost momentul adev`rului.
Ar fi putut s-o s`rute. |n schimb, \i d`du drumul. Porni
cu pas s`ltat \n josul pantei, conform vechilor formalit`]i ale
duelurilor. Ajuns la zece pa[i distan]`, se opri, r`sucindu-se
\n loc.
– Sunt hot`rât s` te am, Melissa. Cred c` e cazul s` fii
avertizat`.
Capitolul 7
Melissa intr` \n buc`t`rie la ora [apte punct. Imitând

siguran]a de sine a Helenei, merse spre mas`, cu un zâmbet
politicos, neluând \n seam` privirile surprinse ale servito-
rilor. Dac` avea s` mai stea acolo treizeci de zile, era
hot`rât` s`-i arate lui Reilly cât de u[or se integra.
Atâta numai c` sim]urile \i intrar` \n alert` imediat ce-l
v`zu. Lucirea din ochii lui \i spunea c` o a[teptase.
St`pânindu-se, salut` cu o \nclinare amabil` a capului.
– Bun` seara la toat` lumea. Din moment ce luna asta
vom lucra \mpreun`, am g`sit de cuviin]` s` v` fac o
vizit`.
– Suntem onora]i, r`spunse Reilly, l`sând jos cu]itul cu
care tìa friptura. |[i [terse mâinile cu un [ervet de in [i
porni \ncet spre ea.
Inima Melissei f`cu o mic` tumb`. Zâmbetul, \ns`, \i
r`mase fix ca al unui model.
96 TERRY LAWRENCE
Cu o privire \ntreb`toare, dar p`strându-[i atitudinea

protocolar`, Reilly gesticul` spre ceilal]i.
– Pe cei mai mul]i i-ai cunoscut \n treac`t. Permite-mi s`
fac prezent`rile. El e Crowley, gr`dinarul.
– |ncântat`.
B`trânul cu chip zbârcit \i ignor` mâna \ntins`, atingân-
du-[i fruntea ca [i cum ar fi salutat cu degetul la [apc`.
– Asemenea.
Urm` [eful pazei, Haverford, apoi dou` cameriste, Cicely [i
Jenny, abia ie[ite din adolescen]`, care chicoteau dându-[i
coate, \n timp ce Melissa se \ndrepta spre Martha, camerista
[ef`.
– Ast` sear` avem personal redus, coment` Reilly. Miller
l-a dus pe Excelen]a Sa la Londra, iar ceilal]i au liber.
Buc`t`reasa, o femeie trupe[`, trecut` de cincizeci de
ani, cu ochi ageri ca de [oim, lu` mâna Melissei \ntr-ale ei.
– Bine ai venit, spuse ea. S`-]i pun o farfurie, scumpo.
– Mul]umesc foarte mult.
– Te sim]i bine, drag`? |]i place ceaiul? {tiu c` americanii
\l beau altfel decât noi.
– E delicios. {i m` simt extrem de bine aici. |mi pare rù
c` nu v-am cunoscut pân` acum.
Melissa se a[ez` \ntr-un cap`t al mesei, iar Reilly \n
cel`lalt. Buc`t`reasa \mp`r]i zarzavaturile. To]i angaja]ii \l
tratau pe Reilly cu un respect vizibil. {i totu[i, nici unul nu
se apropia prea mult, nimeni nu trecea de barierele
invizibile pe care le ridicase \n jurul lui.
Nimeni, numai ea.
Nu peste mult, conversa]ia \ncepu s` graviteze \n jurul

contesei. Cum era Helene ca st`pân`? Sever`? Dreapt`?
Recunosc`toare? Oferea prime de Cr`ciun? Râzând, Melissa
r`spundea cu tact la toate \ntreb`rile.
O camerist` tân`r` trecu direct la obiect:
– Ce-o s` se-ntâmple dac` Excelen]a Sa se \nsoar` cu
st`pâna matale?
Melissa t`cu, a[teptând ca ideea s`-[i fac` efectul. Dac`
Reggie [i Helene se c`s`toreau, ea [i Reilly aveau s` fie
\mpreun` tot timpul, zilnic...
– Nu vom [ti decât dac` se va \ntâmpla a[a, murmur`
Reilly \n locul ei, risipind t`cerea.
Alt` camerist` abord` o nou` problem`:
– {i ce-o s` ne facem dac` te \nsori tu, Reilly? Dac` ne
p`r`se[ti pentru vreo doamn`? Atunci cum o s` ne descurc`m?
– Casa asta binecuvântat` e doamna inimii lui, bomb`ni
Crowley.
R`spunsul lui Reilly se pierdu \n râsul general. Când con-
versa]ia reveni la subiectele cotidiene, Melissa \i surprinse
privirea. Nu \nc`pea nici o \ndoial` pe cine o considera
Reilly doamna inimii lui.
Buc`t`reasa aduse garniturile pentru friptura de porc,
uitându-se din când \n când de la majordom la guvernant`
[i viceversa. Dar Melissa era prea ocupat` ca s` observe. Se
sim]ea acceptat`. |i demonstrase lui Reilly c` se putea adap-
ta \n lumea lui. Iar la momentul potrivit, peste o lun`, peste
un an, avea s-o poat` p`r`si la fel de u[or, f`r` nici o privire
\n urm`.
98 TERRY LAWRENCE
A doua zi diminea]a, Melissa se hot`r\ s` exploreze

p`durea, cùtând ruinele castelului aflat dincolo de mar-
ginea din sud a propriet`]ii.
Porni cu scùnelul \ntr-o mân` [i trusa de pictur` pe
um`r, pân` v`zu printre copaci pere]ii albi ai unei c`su]e.
Deasupra, acoperi[ul de crengi era \mbr`cat \n mu[chi
verde [i brun. Observ` ferestruicile cu perdele \n p`tr`]ele
albastre. |ncântat` [i curioas`, \ncepu s` modifice
priveli[tea \n imagina]ie, transformând-o \ntr-o cas` de
p`durar unde prin]esa se putea ascunde de lupul cel mare
[i rù.
Nu se a[teptase nici o clip` ca din cas` s`-i ias` \n \ntâm-
pinare \nsu[i lupul.
Inima Melissei se opri \n loc.
Reilly o privea nemi[cat.
– N-am [tiut de casa asta... murmur` ea.
Cu fa]a par]ial umbrit` de frunzele printre care str`lucea
soarele, Reilly o \ntreb`:
– Vrei s` intri?
Dac` nu erau decât colegi, sosise momentul s` se com-
porte ca atare. Aplecându-se ca s` \ncap` pe u[a joas`,
Melissa intr`. La vederea interiorului r`coros, izbucni \n râs.
– Dumnezeule mare, parc-ar fi o sta]ie radio!
De-a lungul unui perete erau dispuse unele peste altele,
câte patru, dou`sprezece monitoare de televiziune. Camere
video, \n diverse stadii de demontare, st`teau pe un banc de
lucru zgâriat. Toate celelalte suprafe]e erau acoperite de

cabluri, sârme, suluri de izolier [i un computer. Printr-o
u[i]` cu arcad`, Melissa v`zu un re[ou, un ibric [i câteva far-
furii nesp`late.
– Credeam c` e o c`su]` primitoare, eventual locuin]a
buc`t`resei [i a lui Crowley...
– Prefer` apartamentul din casa mare. Asta-i ghereta de
paz`. De aici monitoriz`m tot ce se \ntâmpl` pe mo[ie.
– Haverford locuie[te aici?
– |[i \mparte sarcinile \ntre proprietatea noastr` [i alta.
Azi lucreaz` dincolo.
Melissa \[i aminti c` Reilly le d`duse o zi liber` aproape
tuturor angaja]ilor. Se \ntreb` dac` o f`cuse inten]ionat.
– Arat` destul de complicat, coment` ea, ar`tând cu
capul spre monitoare.
– Din spirit de prevedere. Dup` atentatul asupra ma[inii
Excelen]ei Sale, am considerat c` e mai sigur a[a. De[i nu ne
pa[te nici un pericol real.
„Nu fi atât de sigur“, spuse Melissa \n sinea ei, cu
mali]iozitate.
– A fost primul lucru de care m-am ocupat când am venit
aici, adùg` Reilly.
Ochii Melissei se \ndreptar` spre patul \ngust, nef`cut.
|nc`perea avea un aer de pustietate [i nefolosin]`, deta[at,
impersonal. Cam ca Reilly, \[i spuse ea; observând, neim-
plicându-se, pân` când se apropia de femeia dorit`.
– N-ar fi bine s` fie mai aproape de cas`? \l \ntreb`. N-ar
fi mai sigur?
100 TERRY LAWRENCE
– Dac` lumea ar fi sigur`, n-am avea nevoie de toate astea.

Iar dac` o femeie ar fi putut iubi un b`rbat f`r`
teama de a fi lovit`, n-ar fi avut nevoie de atâtea
ocoli[uri.
Prefer` s`-[i alunge gândul.
– Ei bine, cred c` \ncep s` pictez. Nu te deranjeaz` dac`
schi]ez casa, nu-i a[a?
– E[ti artist`.
– Cu diplom` de la colegiu.
– E o calificare tipic` pentru o guvernant`?
– Inten]ionasem s` fac munca asta numai vara. Dar
mi-am schimbat planurile \n ziua când am cunoscut-o pe
Aurora. Am [tiut c`-mi g`sisem locul.
Reilly trecu \ntre ea [i u[`.
– Nu te-ai gândit niciodat` c` s-ar putea ca locul tù s`
fie aici?
– Ce idee aiurit`, pentru un om atât de practic ca
tine!
– |mi urmez instinctele.
Melissa \[i \ncruci[` bra]ele pe piept, hot`rât` \n sfâr[it
s`-l \nfrunte.
– Am [i eu priorit`]ile mele. Aurora...
– N-a[ fi niciodat` invidios pe un copil. {tiu cât de mult
conteaz` pentru tine.
– Are nevoie de mine.
– Dar tu de ce ai nevoie?
– S`-mi \ncep desenul.
Reilly pufni.
– Femeile au nevoie [i de dragoste.

– Altfel de dragoste decât cea pentru copii, sunt
sigur`, replic` Melissa, aruncându-[i pe spate o [uvi]`
rebel`. {i-acum, dac` vrei s` m` scuzi...
– Te temi s` nu fii lovit`?
Individul era ca o stânc`. Dac` el nu voia s` se urneasc`,
nimic nu-l putea clinti din loc.
– Reilly, \ntr-o lun` nu putem face mare lucru \mpreun`.
Numai dac` nu cumva \i vine Helenei vreo toan` [i ne
ordon` s` zbur`m mâine la Paris.
– E genul?
|ntrebarea o puse pe gânduri. De când sosiser` la
Bedford House, Helene nu mai recursese la r`sf`]urile ei
mondene. |n preajma lui Reggie era relaxat` [i-[i folosea
farmecul [i distinc]ia f`r` obi[nuitele ei mofturi. P`rea
fericit`.
{i totu[i...
– Helene [i Reggie n-au nimic de-a face cu noi. Nu
putem lega nici un fel de rela]ie, \n numai o lun`.
– Ei au putut.
– N-o s` dureze.
– O po]i face [i \ntr-o zi, \ntr-o or`. Numai s-o la[i s` se
\ntâmple. Uneori, e de ajuns o singur` privire.
Melissa \nghi]i \n sec. Voise s` ias` din \nc`pere cu capul
sus [i umerii drep]i – iar Reilly o atinsese ca [i cum ar fi fost
un obiect de mare pre].
– Nu mai vorbi a[a.
– Cum anume?
102 TERRY LAWRENCE
– Ca un romantic.
– Nu m` crezi.
Cl`tinând din cap, Melissa afi[` cel mai dispre]uitor zâm-
bet de care era \n stare.
– Cine a fost?
– Cine-a fost cine?
– B`rbatul care te-a lovit.
– N-a fost nici unul. Pe nici unul nu l-am l`sat s` ajung`
atât de aproape.
Voise s` sune ca un avertisment, nu ca o confesiune. |i
v`zuse pe b`rba]ii lovi]i de mama ei, sau pe cei care o
loviser` pe aceasta. Dragostea nu era demn` se \ncredere
sub nici o form`. Pasiune, atâta era [i nimic mai mult.
Fugar`, efemer`...
– Nicicând nu te-a[ lovi... spuse Reilly, reluându-[i
accentul din Yorkshire. Nicicând nu te-a[ min]i.
– Pe mine \ns`mi nu vreau s` m` mint. Nu vreau s`-ncep
s` cred \n fantasme.
– Asta-i o fantasm`? \ntreb` el, atingându-i u[or sânul cu
dosul palmei.
Pl`mânii Melissei \ncremenir`, umplându-se cu un vid
\nghe]at, dureros.
– Când e vorba de iubire, femeile se mint singure. Cât de
important` e, cum nu pot trì f`r` ea... Ne cl`dim ni[te
speran]e la \n`l]imea c`rora nu se poate ridica nimeni.
– Tu n-o faci.
– Dragostea am`ge[te oamenii, apoi piere. E ca gripa: \]i
trece pân` la urm`.
Ochii r`bd`tori ai lui Reilly \nc` n-o eliberaser` din

plasa lor; \[i ridic` \ncet dosul mâinii, pân` pe gâtul ei.
– Nu face asta.
– Te doresc.
– Am s` plec.
– Po]i s` r`mâi.
– N-o s` mearg`.
– Dac` nu vrei s` crezi, nu ]i-o cer. S` [tii numai un
lucru, sunt la dispozi]ia ta. Zi [i noapte. Oricât dore[ti.
Pentru orice dore[ti.
– Nu m` mai atinge! \i ordon` ea, cu r`suflarea
tìat`.
Reilly cl`tin` din cap, cu umbra unui surâs pe buze.
– ~sta-i un lucru pe care nu-l pot face.
– Credeam c` Reilly cel puternic [i minunat e \n stare de
orice.
Reilly voia s-o fac` s` cread` \n iubire. {i nu reu[ise. O
s`pt`mân` nu fusese de ajuns. Poate c` nici o lun` n-ar fi
fost. Dar o or`...? Cine [tie?
|[i deschise palma, trecându-[i degetele peste bluza ei de
bumbac. Dragostea consta din multe, iar Melissa nu credea
\n nici una dintre ele. Nu avea \ncredere \n blânde]e.
Afec]iunea o speria de moarte. Cât despre comuniune, nu-i
dezv`luise nimic din via]a ei trecut`.
Potrivindu-[i degetele pe gâtul ei, Reilly o trase spre el. |i
sim]i \mpotrivirea, \i v`zu gura crispându-se. |l ruga din ochi
s` se opreasc`. Nu se opri.
|i atinse buzele cu ale lui.
104 TERRY LAWRENCE
Melissa \ncepu s` tremure, topindu-se treptat-treptat.

– Asta e, feti]o...
Pleoapele ei se \nchiser`, cu o mi[care tremur`toare. O
cuprinse \n bra]e. Blând [i umed, s`rutul se prelungi câteva
momente... câteva minute. |ntr-un târziu, Melissa se
\ndep`rt`, tr`gându-[i respira]ia.
– Deci, e[ti de acord cu mine. Nu poate s` dureze.
Reilly era de acord. Poate c`, undeva pe parcurs, Melissa
observase c` o alt` cale de a iubi o femeie consta \n a fi
\ntotdeauna de acord cu ea. O s`rut` din nou.
Pas cu pas o sim]i contopindu-se cu el, dou` trupuri
devenind unul singur. Când \i acoperi sânul cu palma, cea
care tremura era mâna lui.
Mâinile ei erau sigure [i m`t`soase, cuprinzându-l pe
dup` gât.
– Ai avut dreptate. |n buc`t`rie, vreau s` spun. Te doresc
– sunt \ntr-adev`r dornic`... A trecut atâta timp...
Aceast` m`rturisire nea[teptat` \l zgudui pe Reilly pân`-n
adâncul sufletului.
– Cât a trecut? \ntreb` el, cu o u[oar` \n`sprire a glasului.
– Prea mult.
Reilly \[i st`pâni un moment patima, dorindu-i confi-
den]ele la fel de mult pe cât \i dorea [i trupul.
– Vorbe[te-mi despre ultimul b`rbat din via]a ta.
– N-au fost prea mul]i.
– Eu mi-i imaginam stând la coad`.
Melissa râse, mul]umindu-i cu o privire sfioas` pentru
acest compliment.
– |n colegiu, m` a[teptam ca prietenii mei s` termine

studiile [i s` porneasc` pe alte cì. {i a[a au f`cut.
Felul nep`s`tor \n care ridic` din umeri umplu sufletul
lui Reilly de revolt`.
– Uneori, m` \ntreb dac` nu cumva eu i-am alungat.
Nu i-o spusese niciodat`. Involuntar, Reilly o strânse [i
mai tare, \ncordat, \ntr-un contrast total cu mi[c`rile ei
unduitoare, complet relaxate.
– De ce faci asta, Reilly? Dac` nu te-a[ cunoa[te, a[ crede
c` \ncerci s` m` seduci.
Acesta ea secretul lui. Nici pe masa de tortur` nu i l-ar fi
putut smulge cineva. Se aplec` s-o s`rute.
Melissa \[i retrase capul, cu un zâmbet jucù[ pe
buze.
– Nu crezi \n toate aiurelile alea despre dragoste, nu-i
a[a?
– Nu... scrâ[ni el.
|i cânt`ri r`spunsul cu seriozitate.
– Avem o aventur` [i nimic mai mult.
Minciunile se adunau \n gâtul lui. |i spusese atât de mult
din adev`r cât ar fi putut ea s` accepte.
– E[ti o femeie frumoas`. Te doresc.
– Serios?
Mai mult decât orice pe lume.
Melissa \[i frec` nasul de gâtul lui.
– M` dore[ti? \ntreb` ea pe un ton glume].
O dorea din prima zi când o v`zuse, lâng` elicopter,
tremurând de fric` [i \ncordat` de curaj. Femeia spiritual`,
106 TERRY LAWRENCE
\ncrez`toare, generoas`, pe care o \ntrez`rise lâng` Aurora,

[i cea vulnerabil`, precaut`, pe care o v`zuse \n momentele
indiscrete – [i le dorea pe amândou`.
|[i drese glasul.
– Niciodat` nu mi-am dorit mai mult ceva.
Vorbea prea insistent. Melissa \i arunc` o privire dojeni-
toare.
– Numai s` nu-mi spui c` e pentru toat` via]a.
Dac` nu era s` fie, amintirile aveau s` r`mân`, cu sigu-
ran]`. Nu se \ndoia.
– Dac` sex dore[ti, atâta va fi.
– Bine.
Melissa \i privi c`ma[a, desf`cându-[i degetele peste
pieptul lui. |i evit` ochii.
– N-am s` te dezam`gesc.
Apoi, \l sfredeli cu un zâmbet.
– La sfâr[it, am s` plec. Nu m` voi ag`]a de tine. N-am s`
plâng. Am s`-mi iau cu mine amintirile [i-mi voi vedea de
drum.
Singurul adev`r se g`sea \n b`tìle inimii ei, \n felul cum
mirosea, \n gustul buzelor [i al gurii...
– E[ti extrem de bun cu mine, Reilly.
– |ncerc, Miss.
Spre enorma lui u[urare, Melissa râse. Spre imensa lui
dezn`dejde, \l ap`s` cu sânii pe piept [i-[i frec` nasul de
obrazul lui.
– E[ti un om bun. Chiar [i când joci rolul celui mai
\ncuiat valet din lume.
|ncuiat, \nchis – iar camera era la fel de \nchis`, de

\n`bu[itoare. Reilly o \mpinse spre dormitor [i se aplec`
peste pat pentru a deschide ferestruica. Perdelele fluturar`
\n vânt. Apoi, se \ntoarse.
Când Melissa d`du s` fac` un pas \nainte, nesigur` pe
picioare, o prinse \n bra]e. O culc` pe pat dintr-o mi[care,
\ntinzându-se lâng` ea.
– Am visat clipa asta, [opti Melissa.
Nu era vis. Reilly \[i trecu mâna peste coapsele ei, pentru
a-i dovedi c` era adev`rat.
– Spune-mi c` nu-i adev`rat.
Melissa râse \nceti[or.
O s`rut`, iar ea \[i ]inu respira]ia. |ncepu s-o guste, peste
tot, gâtul, sânii, pântecul...
– Spune-mi c` nu-i adev`rat.
Nu mai putea vorbi. |ncerc` s`-[i \ntoarc` fa]a; Reilly n-o
l`s`. O s`ruta, privind cum \i tremurau pleoapele, sim]ind
cum \i tremura [i trupul.
– Reilly.
N-avea s` se mai opreasc`, nu \nainte de a-i spune tot ce
avea de spus, cu mâinile, cu gura, cu trupul. Cu dragoste.
Cu orice \n afar` de cuvinte.
Capitolul 8
Din [emineu se r`spândea un miros acru de piatr` rece

[i funingine \nvechit`. Reilly \[i trase un scaun [i se a[ez`,
imaginându-[i focul trosnind, o camer` pl`cut`, o femeie
a[teptându-l \n a[ternutul r`v`[it.
F`când ghemotoc un ziar vechi, \l arunc` \n c`min [i
r`sturn` un bu[tean peste el. Sc`p`r` un chibrit, privind
cum se aprindeau fl`c`rile.
Dup` câteva momente, Melissa intr` \n camer`. |[i luase
pe ea bluza larg` [i lung`, aproape ca o rochie. Tivul i se
unduia \n jurul coapselor, mângâind picioarele suple pe
care Reilly le sim]ise cu câteva minute \n urm` \ncol`cindu-i
[oldurile.
Dup` ce ezit`, pe pardoseala rece, Melissa se apropie.
N-o putea privi \n ochi. |n sufletul lui, furia se \ncol`cea
ca sârmele unei bombe cu ceas. Nu-i pl`ceau pref`c`toriile.
Nu-i convenea c` se folosise de ea numai pentru a dovedi

un lucru. Chiar dac` acel lucru era faptul c` o iubea, cu trup
[i suflet.
– Nu vrei s` te \ntorci? \l \ntreb` Melissa
Cât curaj trebuia s` aib` o femeie, \[i spuse el,
posomorât. Nu era de mirare c` dragostea le punea pe
fug`.
– Nu mai am obiceiul s` m` furi[ez pe fereastr`.
– Ce vrei s` spui?
Reilly lu` o \nghi]itur` de ceai rece, pentru a-[i limpezi
glasul r`gu[it de furie.
– F`ceam dragoste cu Clare, fugeam pe fereastr` [i
pân`-n zori eram \napoi la cazarm`. Camarazii g`seau c`
era o distrac]ie nemaipomenit`. Când s-a ales praful de
tot, mi-am spus c` niciodat` n-am s` mai fac asta. Niciodat`
nu voi mai iubi o femeie care s` nu fie a mea, undeva unde
nu-mi am locul.
Melissa lipì descul]` pân` \n spatele lui, pentru a-i pune
o mân` pe um`r.
– Locul tù e aici.
– {tiu.
Brusc, Reilly se aplec` \nainte, amestecând prin cenu[a
rece din c`min, pentru a \ncerca s` a]â]e o flac`r`. Când
reveni la loc, mâna ei nu mai era acolo.
– Acum mai trebuie s` g`sesc femeia.
Dac` aceste cuvinte o durur`, Melissa nu ar`t`.
– Nimeni nu poate [ti ce se va \ntâmpla cu Reggie [i
Helene. Pân` nu afl`m, nu putem face nimic.
110 TERRY LAWRENCE
Reilly l`s` t`cerea s` se prelungeasc`. Ceea ce tocmai

f`cuser` nu \nsemna nimic pentru ea? Nu putea fi a lui - i-o
spusese cu gura ei.
– De-asta ai plecat? \ntreb` ea \ncet.
De-asta ai plecat din pat? ar fi fost \ntrebarea com-
plet`.
– Dac` m` culc cu o femeie, vreau s` m` culc \n patul ei,
s` m` trezesc \n bra]ele ei, s` spun c` e a mea [i s` [tiu c`
`sta-i adev`rul. Vreau s` am \ncredere c` rela]ia noastr` va
dura. Tu nu dore[ti acela[i lucru? Sau \l dore[ti? \ntreb` el,
aruncându-i o privire.
Melissa ar`ta la fel de dezam`git` pe cât se sim]ea Reilly.
– Ne-am \n]eles.
– |ntr-adev`r.
Cum putuse crede c` s-ar fi r`zgândit \ntr-o or`? Era
\nc`p`]ânat`, \nd`r`tnic`, lipsit` de inim`.
– E timpul s` m` \mbrac.
– Ai fost satisf`cut`?
|ntrebarea lui scurt` o opri \n loc. Pe sub zâmbetul ei se
sim]ea o und` de triste]e.
– Ai fost foarte blând.
Reilly prefer` s`-[i p`streze pentru sine râsul brutal.
– Atunci, nu m` prea cuno[ti.
O sim]i ezitând \n u[`, a[teptând \nc` ceva – o \ncura-
jare, o mângâiere, tandre]ea pe care o arat` un b`rbat
dup` ce a f`cut pentru prima oar` dragoste cu o femeie.
Dup` câteva momente, Melissa \nchise u[a dormitorului
\n urma ei.
De ce? se \ntreb` Reilly. Acceptase tot ceea ce-i d`ruise el

– atâta vreme cât \[i \nchipuiser` c` era numai sex. Acum de
ce se ar`ta r`nit`?
Fiindc` e femeie, tolomacule!
Reilly scuip` o sudalm`. N-ar fi trebuit s` joace dup`
regulile ei. Trebuia s`-[i urmeze instinctele, s-o iubeasc` a[a
cum merita s` fie iubit`.
Dintr-o mi[care a mâinii, arunc` restul de ceai \n c`min.
Fl`c`rile pe care se chinuise s` le aprind` se mistuir`,
disp`rând \ntr-un nor de fum cenu[iu murdar.
Melissa st`tea culcat` \n cada de la baie. Intrase \n cas`

prin buc`t`rie, spunându-i buc`t`resei c` n-avea s` coboare
la cin`. Apoi fugise \n camera ei, prea agitat` ca s` poat` sta
la un loc. Adunându-[i halatul [i alte câteva lucruri, pornise
\n explorare, a[a cum f`cea Aurora, pân` când g`sise legen-
dara baie despre care \i vorbise Reilly, cea cu [emineu [i
faian]` de culoarea Mediteranei \n iulie.
Ceea ce se \ntâmplase, se \ntâmplase. Era o femeie \n
toat` firea. {tia cât de superficial` [i scurt` putea fi
dragostea.
M`car de data asta dac` ar fi durat pu]in mai mult...
|i ordon` inimii s` tac`, tr`gându-[i unghiile peste buca-
ta de s`pun.
– N-ai s` faci asta. N-ai s` te-apuci s` ghice[ti gândurile
nim`nui, s` regânde[ti, s` critici, s` ne acuzi pe vreunul
dintre noi.
112 TERRY LAWRENCE
L`s` s`punul \n ap`, ca o min` marin`, [i se scufund` pân` la b`rbie.

– Un moment de chimie pur`, atâta a fost. Pofta carnal`
n-are nimic romantic. Nici romantismul nu e romantic.
Ar fi putut s` fie pu]in mai atent, nu s-o lase singur`
acolo, \n dormitor.
– {i cine i-a spus c` te sim]i bine a[a? C`-]i place s` stai
singur`?
Nu se putea s`-l iubeasc`. Gândul de a-l iubi o \ngrozea.
Iubirea \nsemna pierdere, \ntotdeauna.
– {i dac` l-am [i pierdut?
|nchise strâns ochii. Era hot`rât` ca data viitoare s` dea
clar de \n]eles cum st`teau amândoi.
Focul trosni. O scândur` scâr]âi dincolo de u[`. Melissa
deschise ochii.
Reilly deschise u[a.
Cufundat` \n ap` pân` la b`rbie, Melissa strânse \n mâini
marginile c`zii.
– Scuz`-m` dac` nu m` ridic.
Abia dac` o b`g` \n seam`. Cu bra]ele pline de prosoape
[i o cutie cu lumân`ri albe [i groase, Reilly se \ndrept` spre
sp`l`tor.
– Baia asta e rareori folosit`. M-am gândit c`
domni[oarei i-ar prinde bine câteva prosoape \n plus.
Poftim, acum o lua cu „domni[oara“! |[i lua aerul `sta ener-
vant de \ncrezut, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat \ntre ei.
– Mai dori]i un lemn pe foc?
Melissa \i arunc` o privire crunt`, str`b`tut` dintr-o dat`
de furie.
– Nu mi-ar strica pu]in` c`ldur` \n plus.

Reilly \[i \ndrept` umerii, brusc, ca [i cum i s-ar fi \nfipt
un cu]it \ntre omopla]i.
– Foarte bine, Miss.
– Nu te-am a[teptat aici, continu` ea, cu b`rbia ridicat`
sfid`tor.
– Eram \n gr`din`. Am v`zut lumina din turn.
{i-l imagin` hoin`rind prin gr`din` noaptea. Parc` ar fi
sim]it mirosul plantelor [i al florilor. |n spa]iul restrâns [i
umed al bìi, recunoscu aroma familiar` a pielii lui. O
potopir` amintirile. Sub ap`, \[i apropie coapsele.
Glasul lui scrâ[nea aspru ca pietri[ul.
– Personalul e liber \n seara asta. N-a[ fi venit, dac` nu
eram sigur de discre]ie.
– Nici nu m` a[teptam la altceva.
Nici n-ar fi cerut altceva.
– N-ai venit la cin`.
– Mi-a trimis buc`t`reasa un sandvi[.
R`m`sese pe noptiera ei, neatins. Nu avea poft` de mâncare.
Spre surprinderea ei, Reilly se a[ez` pe marginea vetrei,
cu coatele pe genunchi, privind-o lung.
– Ar fi trebuit s` spun mai mult.
Inima Melissei se poticni \n piept.
– Nu te scuza.
– Te-am r`nit. Am promis s` n-o fac niciodat`.
Iar mie mi-e team` c` te iubesc, replic` ea \n gând. {i am
promis s` n-o fac niciodat`.
|[i drese vocea.
114 TERRY LAWRENCE
– Nu trebuie s` spui nimic, Reilly. Ne-am \n]eles c` nu

amestec`m dragostea. N-am pl`nuit ceea ce s-a \ntâm-
plat.
– {i ne vom purta ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat?
I-ar fi fost imposibil – la fel de imposibil cum i-ar fi fost
[i s` uite totul.
– A fost un simplu act fizic.
– |ntr-adev`r.
Sub ap`, degetele picioarelor ei g`sir` bucata alunecoas`
de s`pun [i o apucar`.
– Casa asta nu-i atât de mare.
– {tiu cine \n care parte din ea este, [i când. {i când e
liber` casa din p`dure.
|i propunea s` se \ntâlneasc` din nou.
– Pot fi discret, adùg` el scurt.
„Nu vreau s` fii discret cu mine!“ \i venea s` strige.
– Poate ar fi mai bine c` termin`m chiar acum.
– N-a fost decât \nceputul.
– Ne-am l`sat du[i de val, Reilly.
– Am mai f`cut-o [i \nainte.
– Mai departe.
– Dincolo de lun` [i mai departe.
|l privi \ncruntat`, \nro[indu-se \n obraji.
– Nu e nevoie s` te por]i cu tact; m-am sim]it la fel de
bine ca tine.
– S-ar fi putut [i mai bine.
Umilin]a de care fugise toat` seara o cuprinse dintr-o
dat`.
– Ai vrea s` fii mai sincer?

– Dac` ai putea, ai desface totul?
Melissa \[i cuprinse mijlocul cu bra]ele. Genunchii \i ie[eau
din ap`, ca dou` insule pustii \n mijlocul unei lagune albe.
– Nu.
– Eu, da.
|l privi surprins`.
– |n vechea mea meserie, omul nu are decât o singur`
[ans`. Cu tine, mi-a[ dori o a doua [ans`.
Camera era atât de mic`, \ncât dac` \ntindea mâna l-ar fi
putut atinge. Nu-[i desprinse mâinile de trup.
– Nu vorbe[ti serios.
– Te-am min]it.
Nu voia s` aud`. O sedusese cu pasiune, cu tandre]e.
Nici un b`rbat nu se mai purtase a[a cu ea, acordându-i
toat` aten]ia, anticipându-i fiecare reac]ie.
O min]ise.
– Nu cred, spuse ea.
– Te iubesc. M-am pref`cut c` nu te iubeam. Putem con-
tinua s` ne prefacem, sau putem fi sinceri.
Respira]ia Melissei se opri. |n baie se f`cu frig, ca [i cum
cineva ar fi deschis fereastra turnului. Melissa se ridic` \n
picioare, [iroind de ap`. Nu-i p`sa c` Reilly o vedea – nu era
nimic nou pentru el. Voia s` ia un prosop.
Reilly lu` unul \nc` \nainte de a i-l cere.
– N-ai nici o treab` s` m` iube[ti, Reilly.
– Treaba mea e s` le dau oamenilor lucrurile de care au
nevoie.
116 TERRY LAWRENCE
– Atunci, d`-mi prosopul. Te rog.

Stând \n picioare, \l domina de la \n`l]imea c`zii,
poruncitor – o ro[covan` cu ochii verzi sc`p`r`tori [i o pan-
glic` verde ud` pe piept. Reilly retrase pu]in prosopul, atât
cât s` nu-l poat` ajunge.
– Am spus s`-mi dai prosopul.
N-avea chef de joac`. Apuc` un cap`t al prosopului [i \l
smuci. Picioarele \i alunecar` sub trup. }ip`, iar Reilly o
prinse \n bra]e.
Neintimidat`, Melissa \ncerc` s` se smulg` din strân-
soarea lui.
– D`-mi drumul!
– E[ti pe teren alunecos.
– D`-mi drumul când \]i zic!
– Numai când vei fi \n siguran]`.
– Am s` ]ip!
– Dac` te-ar putea auzi cineva de-aici, legenda n-ar mai
exista, replic` el pe un ton rezonabil.
– Care legend`? \ntreb` Melissa, de la un milion de kilo-
metri distan]`.
– Legenda nefericitei Lady Ann, so]ia celui de-al treilea
Lord Darby.
– Doar n-o fi murit aici? \ntreb` ea. A legat-o \n lan]uri,
sau ce i-a f`cut?
– Aici se \ntâlnea cu amantul ei. Timp de aproape
dou`zeci de ani. Nu s-au putut c`s`tori niciodat`.
– {i asta-i chiar o tragedie atât de mare? Se aveau unul pe
cel`lalt.
– Dar numai pe furi[.

Reilly reu[ise s-o st`pâneasc`. Acum, dorea ca [i ea s` se
simt` st`pân` pe el. Ridicându-i o mân`, \ncepui s`-i s`rute
fiecare deget [i s`-i ling` palma.
– Te-am prevenit, spuse el. Am de gând s` te iubesc cât
de mult o fi s` fie...
Avea s-o iubeasc` pân` când nu mai putea s` nege c`
sentimentele dintre ei erau reale, pân` când [tia c` era a
lui.
Pe buzele Melissei se ivi un surâs. |i d`du drumul, pen-
tru a-[i plimba mâinile pe pieptul lui, tr`gându-l spre ea.
– Atunci, mai bine s` \ncepem.
Impun`torul Rolls-Royce ap`ru la curba aleii. |n timp

ce \ncetinea, to]i cei de pe trepte se \ndreptar` pu]in de
spate, a[teptând ca Miller s` coboare [i s` deschid`
portierele.
Melissa sim]ea durerea u[oar` din mu[chii \ncorda]i.
Sânii \i erau sensibiliza]i, \ngreuna]i dulce. Picioarele \i
tremurau. Dorin]a o ardea ca j`raticul \ntr-un cuptor. |[i
atinse gulerul de dantel`, pentru a se asigura c`-i acoperea
bine urma ultimei mu[c`turi dr`g`stoase a lui Reilly.
Involuntar, \ntinse mâna spre a lui.
Reilly evit` gafa, f`când un pas \nainte.
– Bine a]i venit acas`, Excelen]a Voastr`. Sper c` a]i avut
o c`l`torie pl`cut`.
118 TERRY LAWRENCE
Zâmbind radios, Reggie cobor\ din automobil. Miller o

ajut` pe Helene s` coboare de pe canapeaua din spate.
Imediat, Reggie o cuprinse \n bra]e.
– Minunat`, Reilly. Minunat`. Crowley, Melissa... salut`ri
tuturor!
– Bun`, Melissa, gânguri Helene. Ne-ai lipsit \ngrozi-
tor.
Aurora s`ri din ma[in`, zbughind-o pe lâng` mama ei,
pentru a o izbi pe Melissa \n plin, \ntr-o \mbr`]i[are strâns`.
Dintr-o dat`, toate grijile Melissei se risipir`. Cum s-ar
mai fi putut gândi [i la altceva decât la acea zvârlug` de
energie [i voie bun`?
– }i-a pl`cut \n c`l`torie, p`pu[ic`?
– Am v`zut „Gr`dina secret`“! {i Trafalgar Square! {i
British Museum. Sunt acolo atâtea pietre de la toate
mormintele alea vechi, [i dinosauri, [i Tuten... Tuti...
Tutu...
– Tutankhamon?
– Da! |l [tii?
– Numai din vedere.
– Era \mbr`cat tot \n aur [i avea masca aia, cred c` o mie
de kile cânt`rea...
Melissa \i zâmbi Helenei.
– Bine a]i venit.
Helene oft` melodramatic.
– M` tem c` a p`strat toate astea pentru tine. O s` te
inunde cu anecdote.
– Feti]a a fost perfec]iunea \ntruchipat`, declar` Reggie.

O adev`rat` pl`cere.
– {i plin` de energie! adùg` Helene. Niciodat` nu
mi-am dat seama cât talent ai s`-i g`se[ti ocupa]ii.
Melissa pricepu aluzia.
– Acum vom merge \n camera ei, dac` vre]i. |mi po]i
povesti totul acolo, p`pu[`.
– Nu uita]i s` coborâ]i la cin`! mai strig` Helene peste
um`r, \n timp ce pleca \mpreun` cu Reggie.
– Da, doamn`, desigur.
Apoi, Melissa \i zâmbi feti]ei, care turuia \ncontinuu.
– Vorbe[ti de parc` ai avea \n cap toat` Londra.
– Ooooh! se tângui Aurora, apucându-se cu mâinile de
tâmple. Toat` Londra, aici?
– Aici a intrat, [i pe-aici o s` ias`, r`spunse Melissa,
atingându-i cu un deget fruntea, apoi buzele.
|n clipa urm`toare, Aurora \l z`ri pe Reilly, care-l ajuta pe
Miller s` descarce bagajele din Rolls-Royce. |l trase de
mânec`.
– Reilly, ar fi trebuit s` vii [i tu. |n ora[ a explodat o
bomb`. A r`sturnat un autobuz cu etaj!
– Am auzit la radio, feti]o. Noroc c` n-au fost victime.
– Tati n-a vrut s` mergem s` vedem. Eu a[ fi vrut s` m`
duc...
Melissa [i Reilly schimbar` o privire.
– Trebuie s`-l nume[ti „domnul“, \i aminti Melissa cu
blânde]e.
120 TERRY LAWRENCE
– A zis c`-i pot spune Tati. Sau Reggie. Dar m`mica a

spus c` Reggie nu se cuvine, \n familie.
– |n familie, hmm...? repet` Reilly, sco]ând \nc` o valiz`
din ma[in`.
– Cred c` v-a]i \n]eles destul de bine, coment`
Melissa.
Aurora \i trase pe amândoi spre ea, ner`bd`toare s` le
dea o informa]ie urgent`. Se aplecar` atât de mult \ncât
capetele li se atinser`.
– M`mica \l place foarte mult, [opti ea.
– Serios? murmur` Melissa.
St`teau atât de aproape, \ncât sim]ea mirosul aftershave-ului
lui Reilly [i al apretului din guler. |i distingea puncti[oarele
aurii din ochii de chihlimbar.
– Tu ce crezi? \ntreb` Aurora.
Reilly se ridic`, aranjându-[i vesta.
– Cred c` \n casa asta e mare nevoie de o nunt`.
– Nu-i da speran]e prea mari, \l preveni Melissa.
– Eu credeam c` a[a trebuie s` fie speran]ele, mari,
replic` Aurora. Dac` ai speran]e mici, ce câ[tigi? Nu-i a[a,
Reilly?
Melissa n-avea chef s` se lase fermecat` de precocit`]ile
feti]ei de cinci ani. |i arunc` lui Reilly o privire de avertis-
ment.
– Hai, contrazice-m`.
Reilly \i studie atitudinea b`tìoas` [i trase concluzia c`,
\ntr-adev`r, discre]ia era partea cea mai bun` a virtu]ii.
– Am spus c` \n casa asta e nevoie de o nunt`. Am pre-

cizat cumva c` trebuie s` fie a lor?
{i o ]intui cu o privire care ar fi putut aprinde fe[tilele
lumân`rilor.
Inima Melissei aproape c` se opri \n loc.
Aurora ceru s` afle cine se c`s`torea, dac` nu m`mica ei.
– Nimeni, se r`sti Melissa.
O lu` de mân` [i pornir` spre cas`.
Râsul inimos al lui Reilly le urm`ri pân` \n camer`. Auzi
acolo, o nunt`! Melissei numai de râs nu-i ardea. Nu avea de
gând s`-[i fac` prea mari speran]e.
Dar \n suflet \i r`sunau cuvintele logice ale Aurorei: Eu
credeam c` a[a trebuie s` fie speran]ele, mari!
Capitolul 9
– Feti]a a adormit?
– Pe termen lung!
Ceasul din hol b`tu de unsprezece. Reilly st`tea lâng`
Melissa, care arunca o ultim` privire spre feti]a adormit`,
din u[a camerei. |i ]inea mâna pe talie, familiar, puternic,
sugestiv, dând clar de \n]eles c` se a[tepta s`-l urmeze când
\[i termina treaba.
|n timp ce se \ndep`rtau, \i spuse \ncet:
– La noapte, contesa va dormi \n camera Excelen]ei Sale.
Melissa nu fu surprins`. |i v`zuse la cin`. Pasiunea dintre
ei era un motiv \n plus pentru a-i acorda Aurorei [i mai
mult` aten]ie. Melissa \i citise cu o jum`tate de or` mai
mult, atât ca s-o calmeze, cât [i pentru a amâna inevitabila
\ntâlnire cu Reilly.
Se opri \n fa]a propriei ei camere. Degeaba i-ar fi cerut s`
nu intre. Avea cheia.
– Ce dore[ti?
Reilly \[i l`s` trupul s` r`spund` \n locul lui. Se apropie,
\nghesuind-o la perete. Buzele lui le atinser` pe ale ei,
urcând apoi peste obraz, gene [i frunte.
– E[ti cald`.
– Din cauza vinului de la cin`.
O ap`s` pu]in mai tare, privind-o \n ochi.
Melissa nu-[i putea desprinde privirea din ochii lui, cum
nu-[i putu st`pâni nici [oapta gâtuit`:
– Dac` faci toate astea, m` s`ru]i, m` a]â]i... de ce nu m`
iube[ti?
– Te-a[ putea \ntreba acela[i lucru.
– Refuzi s` faci dragoste cu mine.
– Am f`cut.
– {tii ce vreau s` spun.
– Pot s` m` culc cu tine?
– Cu condi]ia s` pleci \nainte de a se trezi Aurora.
– Pot s` m` culc cu tine tot timpul de-acum \ncolo?
– {tii c` a[a ceva nu se poate. Helene...
– ...[i Reggie. Sunt \ndr`gosti]i.
– S-ar putea termina totul mâine.
– Sau ar putea s` dureze o ve[nicie. Ce leg`tur` are asta
cu noi?
– Cea mai important` leg`tur`. Dac` Helene pleac`, va
trebui s` plec [i eu.
– Vreau s` r`mâi aici.
N-o asculta.
124 TERRY LAWRENCE
– Te vreau aici... {i aici...

|i depuse un s`rut \mb`t`tor, pe gât. Desf`cându-i cor-
donul halatului flau[at, \[i strecur` mâna \nùntru. |i
mângâie trupul prin c`ma[a de noapte pe care i-o
cump`rase Aurora de la Londra. Era modest`, de flanel`, ca
a unei eleve. Reilly o atingea de parc` ar fi fost din m`tasea
cea mai fin`.
– Te iubesc.
{tiind ce urma, Melissei \i era cu atât mai greu s` reziste.
O atingea, iar ea se topea, cu tot trupul tremurându-i de
ner`bdare.
– Atunci, iube[te-m`.
Cu un mormìt, Reilly deschise u[a dormitorului [i o
\mpinse pe Melissa \nùntru. Picioarele li se \ncurcar`, apoi
Reilly \i ridic` poalele c`m`[ii de noapte pân` la genunchi.
– Am s` te iubesc a[a cum [tiu eu.
– Nu te opri.
– Nu m` voi opri niciodat`. M` crezi?
Nu putea s` nege ceea ce-i f`ceau mâinile lui, felul cum
i se \nsufle]ea pentru el toat` f`ptura, \nfierbântat`, umed`,
gata s`-l primeasc`. Reilly o atinse cu degetul mare. Parc` ar
fi str`b`tut-o un [oc electric.
– Crezi c` te iubesc?
O atinse din nou. {i din nou.
– Da... Te rog...
Genunchii i se \nmuiar` [i, când se ]inu de el, unghiile i
se \nfipser` \n bicep[ii lui.
Reilly se l`s` \ntr-un genunchi, s`rutând-o pân` când

Melissa se arcui pe spate, cutremurându-se.
– Spune-mi c` m` iube[ti.
Nu putea, cum nu putea nici s` opreasc` acel val de
dorin]` care o str`b`tea, purtând-o cu sine tot mai repede,
tot mai departe...
– Iube[te-m`... [opti ea.
|i sim]ea eforturile de a se st`pâni, pozi]ia rigid`, puterea
abia controlat`.
– Te doresc.
– E[ti a mea? \ntreb` Reilly, luându-i fa]a \ntre mâini.
S`rut`rile nu sunt r`spunsuri. Spune-mi.
Ajunsese gata s` cedeze. Putea s`-l aib` atunci, pe loc,
s`-l fac` s-o iubeasc`.
– Stai cu mine la noapte.
– Voi r`mâne. Cu o condi]ie.
– Iubirea adev`rat` e necondi]ionat`.
Reilly scoase o \njur`tur` scurt`.
– Iubirea e un angajament, sau nu e nimic.
Arcuindu-[i mâna peste tendoanele \ncordate ale gâtului
lui, Melissa \l sim]i cum tremura.
– Asta \nseamn` nimic?
– |ntre noi trebuie s` fie mai mult decât sexul. Te
iubesc.
|ncepea s` urasc` sunetul acelor cuvinte, obliga]iile pe
care le implicau. O str`b`tu un fior rece. F`cu un pas
\mpleticit \napoi.
126 TERRY LAWRENCE
– Dac` nu faci dragoste cu mine, pleac`.

|ndoindu-i gânditor \ntre degete pliurile c`m`[ii de
noapte, Reilly \ncepu s` i-o aranjeze la loc.
Melissa \l plesni peste mân`, pornind spre patul cu bal-
dachin.
– Somn u[or, \i ur` el.
– Du-te dracului!
|n timp ce deschidea u[a, Reilly chicoti:
– E[ti o femeie complicat`, ba bine c` nu.
Melissa arunc` spre el cu o pern`. Reilly o prinse din
zbor, cu o mân`. Aranjând-o cu grij`, o puse pe un
fotoliu.
– Noapte bun`, Miss.
A doua pern` lovi u[a, cu un zgomot \nfundat.
– {i s` nu te mai prind pe-aici!
Melissa \[i petrecu restul s`pt`mânii \n camera Aurorei,

\nv`]ând-o pe feti]` cum s`-l reconstituie pe Tutankhamon
din acuarele [i ]inându-i scurte lec]ii de istorie a Egiptului.
Toate \i reu[eau de minune, cu o excep]ie: \ncerc`rile de
a-l uita pe Reilly.
Era umilitor ca un b`rbat s`-i fac` declara]ii de dragoste
[i s` se m`rgineasc` la mângâieri – fie [i de genul cel mai
intim.
– Preludiu, spuse Aurora.
Doamne fere[te, doar nu gândise cu voce tare?!?
– Ce-ai spus, iubito?

– |nainte de pies`. A[a se numea. {i piesa a fost
minunat`. {tii vreunul dintre cântece? Toate biletele se vân-
duser`, dar Reilly ne-a f`cut rost. Reggie zice c` Reilly e \n
stare de orice.
Melissa \i adres` un zâmbet boln`vicios. Reilly era
\ntr-adev`r \n stare [i f`cea orice – mai pu]in dragoste...
Aurora o privi lung, apoi \i puse dosul mâinii pe frunte.
– Pari distrat`, iubito. Ai febr`? Ai dormit bine?
Imita]ia perfect` a Helenei o f`cu pe Melissa s` râd` u[or.
Feti]a cre[tea atât de repede...!
Mâna mic` a Aurorei i se leg`n` prin dreptul ochilor, rea-
ducând-o la realitate.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Avem un musafir.
– Un ce...? \ntreb` Melissa, \ntorcându-se.
|n u[a deschis` st`tea Reilly, impecabil ca de obicei.
Melissa se \ntreb` dac` mai observase [i altcineva povara
nev`zut` care-i ap`sa umerii \n ultima vreme, tensiunea
ce-i \ngreuna ochii.
Sim]i c`-i cre[tea inima.
– Vrei ceva?
Expresia lui chinuit` spunea totul. Cu un mare efort de
voin]`, Reilly reu[i s` salveze aparen]ele.
– Voiam s` [tiu unde s` le pun pe astea, spuse el,
\mpingând \n camer` un c`rucior de ceai plin cu flori.
Melissei i se opri respira]ia.
128 TERRY LAWRENCE
– Care buchet e pentru noi?

– Toate.
{i \i \ntinse o carte de vizit`.
Melissa o citi, \nro[indu-se ca focul. Apoi [i-o lipi de
piept, \nainte ca Aurora s` vad` textul.
– Ce scrie? se interes` feti]a.
Cu o mân` tremur`toare, Melissa o b`tu u[urel peste nas
cu plicul.
– Nu fi b`g`rea]`.
Privind \n gol, ca un soldat \n fa]a plutonului de
execu]ie, Reilly se leg`n` \nainte [i \napoi pe c`lcâie.
– Florile sunt de la mine, feti]o. M-am hot`rât s`-mi iau
libertatea de a-i face curte lui Miss.
– Adic`, cum? \ntreb` Aurora.
– Adic`...
Reilly tu[i \n pumn.
– Scuz`-m`. E ceea ce \i face [i Excelen]a Sa mamei tale.
|i trimite flori, o invit` la picnicuri, \i toarn` vinul \n pahar...
– O ]ine de mân`?
Cu o privire scurt` spre Melissa, Reilly r`spunse:
– Dac`-i d` voie...
– O giugiule[te când nu se uit` nimeni?
Melissa pufni indignat`.
– E clar c` cineva iar a tras cu ochiul pe furi[!
Neluând \n seam` aluzia, Aurora se opri \n fa]a lui Reilly,
cu mâinile la spate, ca un general trecându-[i \n revist`
trupele.
– Ai de gândi s`-i mai trimi]i [i alte flori lui Miss?

– Da, feti]o, a[a am de gând.
– {i baloane?
– Dac` le prime[te.
– {i dulciuri? {tii, \i plac foarte mult.
Privirea lui s`get` un moment spre dreapta.
– Serios?
– Da' arahide nu, totu[i. |i plac numai alea cu miez
moale.
Reilly lu` din nou pozi]ia drep]i.
– Atunci, acadele cu miez moale vor fi, feti]o.
– {i \nc` ceva. Trebuie s-o nume[ti altfel.
– Miss e insuficient?
– R`spunde oricum i-ai spune, dar m`mica \l nume[te pe
Reggie \ntr-un fel anume. El e inam... imam...
Se \ncrunt`, \ncercând s`-[i aminteasc`.
– Inamorato, scrâ[ni Melissa printre din]i. E \n italian`.
– Inamorato, repet` Reilly, savurând fiecare silab`.
– Ce \nseamn`? \ntreb` Aurora, uitându-se de la unul la
altul.
Reilly gândi cu repeziciune, \nainte de a r`spunde grav:
– |nseamn` scumpi[or.
Aurora zâmbi. Era clar c` guvernanta ei cea \ncruntat` [i
valetul ca un sold`]el de plumb aveau nevoie de câteva
l`muriri.
– Reggie i-a cump`rat lui m`mica o mul]ime de crizi...
cri... cri-zan-te-me! La Londra. O camer` \ntreag`!
130 TERRY LAWRENCE
Reilly [tia. El le comandase. A[a \i venise [i ideea cu flo-

rile pentru Melissa. Dac` [tia s` curteze o contes`, ar fi tre-
buit s` poat` face curte [i unei guvernante.
Din p`cate, guvernanta nu se prindea \n joc.
– Nici o floare, declar` ea. Nici un balon, nici un
picnic...
– Credeam c` feti]ei i-ar pl`cea un picnic...
– O, da! exclam` Aurora, b`tând din palme.
Melissa o strânse lâng` ea.
– {i nu te folosi de copil! Figurile astea nu ]in cu mine,
Reilly! Am avut o \n]elegere.
– {i ce \n]elegere s` fi fost aia?
Se \n]eleseser` s` nu amestece rela]ia dintre ei cu
problemele profesionale. Se \n]eleseser` ca el s` nu mai
coboare glasul [i s` nu-i mai arunce priviri senzuale – ca
astea de acum. Se \n]eleseser` s` nu-i mai ia niciodat` mâna,
pentru a i-o mângâia sugestiv cu degetul.
– Sunt \n mijlocul unei lec]ii, spuse Melissa, dând din
cap de mai multe ori, insistent, spre mica lor martor`.
– }i s-a pus un cârcel la gât?
Mâna lui Reilly se ridic` direct spre mu[chiul gâtului,
fr`mântându-i-l \ntr-un fel care-i trimitea fiori pe [ira
spin`rii.
– Guvernanta ta pare s` aib` febr`, feti]o.
– I-am spus eu c` e palid`!
– |ntr-adev`r...
Ochii lui \i sfredelir` pe ai Melissei.
– Nu putem ]ine secret lucrul `sta, nu-i a[a, iubito?

– Atunci, nu mai putem continua, replic` Melissa,
dintr-o dat` cu respira]ia tìat`. Vreau s` zic, nu putem dis-
cuta a[a ceva, \n camera feti]ei...
Nu se puteau privi \n felul acela, nu puteau s` aib`
asemenea gânduri, asemenea sentimente...
– Nu se cuvine, adùg` ea.
Reilly st`tu un moment pe gânduri. Apoi, culese un
trandafir de pe c`rucior [i se l`s` \ntr-un genunchi,
oferindu-i-l feti]ei.
– O prin]es` vede multe [i spune pu]ine. Avem \ncredere
\n discre]ia |n`l]imii Voastre.
– Mul]umesc.
– N-ai s` ne dai de gol secretul?
– Niciodat`.
Aurora \l b`tu pe um`r cu trandafirul.
– Po]i s` te ridici.
Reilly se conform`, cu buzele arcuite \ntr-un zâmbet.
Când se \ntoarse spre Melissa, expresia \i deveni aspr` [i
\nc`p`]ânat`, cu o privie hot`rât`.
|[i ridic` mâna la buze.
– Am f`g`duit s` te iubesc. |nainte, am de gând s` te
curtez.
– M` avertizezi?
– Te cuceresc.
132 TERRY LAWRENCE
Râdeau [i glumeau, \n timp ce caii mergeau la trap

\napoi spre grajduri. Reilly [i Melissa o provocaser` pe
Aurora de dou` ori la câte o curs` pe care o abandonaser`
cu neru[inare, l`sându-i calul s` se \ndep`rteze cu câteva
zeci de metri. Aurora replicase c` nu era cinstit, c` nu voiau
decât s` se giugiuleasc` f`r` martori.
|n timp ce intrau \n curtea grajdurilor, Reilly \i v`zu pe
Reggie [i Helene stând lâng` o u[`, de mân`, cu capetele
al`turate, ca o imagine tipic` a perechii ideale. Discutaser` toate
aspectele unei posibile c`s`torii, dup` cum \i spusese Reggie.
Dup` ce desc`lec`, Reilly o ajut` pe Aurora s` coboare [i ea.
Ap`ru un gr`jdar, care duse calul \n boxa lui. Aurora \l urm`.
Melissa r`mase \n [a pân` când Reilly se apropie [i o
cuprinse de talie; abia atunci se l`s` s` alunece \n bra]ele
lui. Trupurile abia li se atinser`. |n clipa când cizmele ei
ajunser` pe sol, Reilly \[i l`s` mâinile s` cad` pe lâng` trup.
Numai \n ochi li se citea fericirea acelei dup`-amiezi,
intimitatea secretelor pe care le \mp`rt`[iser`.
– Vezi? spuse el, ar`tând cu capul spre [efii lor \ncadra]i
\n arcada din cap`tul opus al grajdului. Toate se leag` de
minune...
– Trebuie totu[i s` avem grij` cum ne comport`m.
– Al doilea nume al meu e Discre]ie.
– Nu l-am aflat niciodat` pe primul.
Nu apucase s` i-l spun`.
Ecoul ascu]it al unei voci femeie[ti se f`cu auzit pe toat`
lungimea grajdului.
– Nu \n]eleg de ce presupui c` a[ sim]i a[a ceva! se r`stea

Helene.
– Dar, iubito...
Restul r`spunsului blajin al lui Reggie fu acoperit de
fream`tul nervos al cailor. Melissa [i Reilly \ncremenir`, f`r`
s` scoat` o vorb`.
– Nu-mi vorbi mie pe tonul `sta, replic` Helene.
– Nu e un ton, spuse Reggie mai tare, e un r`spuns. Dac`
nu ]i-ar zbura mereu gândurile aiurea, n-ar fi necesar s` te
dojenesc a[a.
– O, Doamne!... murmur` Melissa.
F`lcile lui Reilly se \ncle[tar` strâns. {tia c` era un cuvânt
nefericit ales.
– Sau, poate, continu` Reggie, adoptând acea corectitu-
dine rigid` la care renun]ase de când sosise Helene la
Bedford House, „dojan`“ nu e termenul cel mai potrivit.
Mai degrab`, voiam s` spun...
– S` nu spui nimic!
Melissa tres`ri, când crava[a Helenei spintec` aerul cu
un [uierat.
Imediat urm` vocea ei cu accent strìn, p`trunz`tor:
– N-am s` m` m`rit cu un b`rbat care se poart` ca un
st`pân! Am avut doi b`rba]i din-`[tia \n via]a mea, un prin]
care credea c` titlul lui \i d`dea toate drepturile, [i altul care
voia s` m` cumpere cu miliardele [i trilioanele lui. Ce-mi
pas` mie? Vreau s` fiu iubit`, nu st`pânit`. Nu sunt
proprietatea nim`nui!
134 TERRY LAWRENCE
– Dar, iubito, iar \]i zboar` gândurile la...

– Ha! }i-ar`t eu ]ie zburat! Reilly! Unde-i pilotul `la? Vom
zbura la Heathrow tout de suite. Aurora! Melissa!
Helene ie[i din grajd ca o furtun`, spre cas`, cu Reggie
urmând-o nervos.
Praful se a[ez` \n urma lor. Melissa [i Reilly st`teau
amu]i]i. Caii tropìau \n boxe. Un gr`jdar fluier` \ncet,
cl`tinând din cap, \n timp ce scotea [aua ultimului cal.
– Unde-i Aurora? \ntreb` \ncet Melissa. Trebuie s-o
g`sesc pe Aurora.
Reilly o apuc` de \ncheietura mâiniii. Cu ochi
sc`p`r`tori, Melissa se r`suci spre el.
– Dac` a auzit...
Drept r`spuns, Reilly \i ar`t` cu capul spre o box` aflat`
la doi pa[i de locul conflictului \ntre Helene [i Reggie.
Aurora ap`ru din spatele calului, cu ]esala \ntr-o mân`
[i casca \n cealalt`. Palid` ca moartea, \[i privi guvernan-
ta.
Melissa alerg` la ea, cuprinzând-o \n bra]e.
– O s` se rezolve totul, p`pu[`.
– Dar \mi pl`cea aici... [opti Aurora, lipindu-[i obrazul
umed de fa]a Melissei.
– {i mie, iubito. {i mie.
Reilly sim]i un junghi \n stomac. Strânse pumnul.
– Se vor l`muri ei, feti]o. Oamenii mari se mai [i ceart` uneori.
– M`mica nu se scuz` niciodat`.
– Ce importan]` are, dac` se iubesc? insist` el.
– {i dac` nu se iubesc?
Posomorât, Reilly privi spre fa]a ridicat` c`tre el a
Melissei.
– Dac` ei nu se iubesc, nimic nu ne \mpiedic` pe noi s`
ne iubim.
Melissa se ridic`, ]inând mânu]a Aurorei \ntr-a ei.
– Dac` Helene pleac`, va trebui s` plec [i eu.
– Nu sunt st`pâni pe via]a ta.
|l privi cu un zâmbet tandru, cl`tinând din cap, \n timp
ce ochii i se umpleau de lacrimi.
– Din p`cate, nici tu nu e[ti. |mi pare rù, Reilly.
O conduse pe feti]` afar`, vorbindu-i \ncet, [i pornir`
amândou` gr`bite spre cas`.
Iar o f`cuse. Iar se \ndr`gostise de o femeie care nu
putea fi a lui – [i totul, numai fiindc` acceptase s` o curteze,
f`r` a o cunoa[te m`car.
Reilly porni [i el spre cas`. Avea nevoie de un r`gaz de
gândire. Nu era de acord cu Melissa – vie]ile lor le
apar]ineau. Via]a oricui era prea scurt`, ca s`-[i poat` per-
mite s` abandoneze f`r` lupt`. Singura \ntrebare era: cu
cine s` lupte?
Capitolul 10
Cu violen]` controlat`, Reilly trase draperiile ferestrei

din dormitor. Era patru dup`-amiaza, ora ceaiului \n tot fos-
tul Imperiu Britanic. Sosise timpul s` aib` o discu]ie cu
Excelen]a Sa.
– Aici sunt, mormì Reggie, ascuns \n adâncurile unui
fotoliu, cu o cup` de cristal \ntr-o mân` [i o sticl` de brandy
pe jum`tate goal` \n cealalt`. A plecat?
– Ultima oar` când am v`zut-o, contesa era \n bibliotec`,
domnule.
Certându-se cu Melissa. Reilly nu avusese timp s` trag`
cu urechea, avea altele de f`cut.
– Am telefonat la aerodromul local. Elicopterul nu va fi
gata pân` mâine diminea]`. Era programat pentru revizie [i
acum e complet demontat.
– Revizie? Niciodat` n-ai permis altcuiva s` se ating` de el.
– Toate au un \nceput, domnule.

Urm` o pauz` lung`.
– Nu cumva for]ezi pu]in adev`rul, Reilly?
– Toate au un \nceput, repet` Reilly pentru sine, cu un
mormìt.
Lu` sticla din mâna lui Reggie [i o puse pe mas`, cu
zgomot. Dup` p`rerea lui, lovitura emo]ional` \l
doborâse pe Lordul Darby mai cumplit decât alcoolul cel
mai tare.
– Nu v` pute]i da b`tut, domnule.
– Nu prea am \ncotro, b`trâne.
– Prezenta]i-v` scuzele.
R`steala milit`roas` a lui Reilly f`cu ca pe chipul palid al
lui Reggie s` se a[tearn` o vag` surprindre.
– S`-mi prezint scuzele? Ce naiba, omule, n-am f`cut
nimic rù!
– Ve]i face, domnule, dac` o l`sa]i pe contes` s` plece.
Niciodat` nu l-am v`zut pe Excelen]a Sa atât de... atât de-al
dracului de fericit, dac`-mi scuza]i expresia. Ar fi mare p`cat
ca totul s` fi fost degeaba.
Reggie chibzui la judecata succint` a lui Reilly.
– |mi dau seama c` ai f`cut mari eforturi. Dar cucoana
m-a p`r`sit. Ghinion. Nu mai pot face nimic.
– Cump`ra]i-i ceva, domnule. Un cadou simbolic...
Reggie s`ri din fotoliu.
– N-am de gând s-o cump`r, Reilly. Helene are senti-
mente. O fi p`rând ea o flu[turatic`, dar te asigur c` are un
suflet foarte profund [i complicat – [i tipic femeiesc. {i al
138 TERRY LAWRENCE
dracului s` fiu dac` reu[esc s` i-l descifrez. Vorbeam despre

c`l`rie [i, ce s` vezi, deodat` se repede s` m` acuze c` o
consider proprietatea mea!
Reilly bomb`ni gutural.
– E chiar atât de rù? \l \ntreb` Reggie.
– Cum nu se poate mai rù, domnule. Nu ave]i nici o
ie[ire. Dac` \i da]i dreptate, v` acuza]i singur. Dac` o con-
trazice]i, va \n]elege c` a avut ea dreptate.
– Dar i-am spus c` nu e adev`rat! I-am amintit de toate
lucrurile pe care i le-am... i le-ai... cump`rat. Tot ce-am f`cut
pentru ea.
– {i?
– M-a acuzat c` o cred interesat` numai de bani. N-a lip-
sit mult s` dea \n mine cu crava[a.
– Am observat crava[a, domnule.
– Poftim?
– O sc`pare de moment, domnule.
– I-am cump`rat br`]ara aia, calul Aurorei...
– V` place feti]a?
– E un \nger. |mi aminte[te de mama ei.
– {i o iubi]i pe contes`?
Reggie se duse la fereastr`, cu o expresie care nu mai
avea nevoie de cuvinte.
– De regul`, un gentleman nu discut` despre a[a
ceva.
– Ave]i perfect` dreptate, domnule.
La fereastr`, Reggie ridic` la buze cupa plin`, apoi mâna
i se opri.
|n gr`din`, Melissa se ]inea dup` Helene, care gesticula

cu aprindere. Oare fa]a Helenei era br`zdat` de lacrimi?
Avea ochii umfla]i?
Privind de lâng` Lordul Darby, Reilly nu-[i putea da
seama. {tiind c` Melissa \[i implora st`pâna s` mai fac` o
\ncercare, o \ncuraj` \n sinea lui.
– Crezi c` a[ rezolva ceva cump`rându-i un flecu[te]?
\ntreb` \ntr-un târziu Reggie.
– Pentru o femeie, cadourile nu sunt ni[te fleacuri, dom-
nule.
– |ntr-adev`r. S` zicem c` inten]ia conteaz`. Pe scurt,
oare crede c` mai am [i altceva \n cap? Numai la ea m` gân-
desc, zi [i noapte.
Dup` ce mai medit` un timp, Reilly formul` \n sfâr[it
\ntrebarea care-i \ngrijora pe amândoi.
– {i dac` nici cadoul nu d` rezultate?
– Atunci, face]i altceva, r`spunse insistent Reilly. {i pe
urm`, altceva. Nu v` da]i b`tut, domnule, mai ales dac` o
iubi]i.
|n acel moment, Reggie \[i v`zu majordomul \ntr-o
lumin` cu totul nou`.
– Te-ai implicat foarte mult \n povestea asta.
– |ntr-un fel, domnule.
Gura lui Reggie se strânse cu severitate. Trânti cartea de
telefon \n mâinile lui Reilly [i ar`t` spre aparat.
– F`-mi leg`tura cu bijutierii aceia din Londra, pe aceea[i
strad` cu Hotelul Ritz.
Reilly se \nsufle]i imediat.
140 TERRY LAWRENCE
– S` le spun ce v-ar interesa? Alt` br`]ar`? Ceva mai mare?

|ngândurat, Reggie miji ochii.
– Ba ceva mai mic...
– Mai mic?
Lui Reilly i se usc` gura. Dac` Reggie \i oferea un cadou
prea ieftin, Helene s-ar fi sim]it de dou` ori mai jignit`. {i
atunci, niciodat` n-aveau s-o mai câ[tige.
– Ceva de m`rimea unui inel... continu` Reggie.
Reggie \ncepu s` r`sfoiasc`, pân` ajunse la num`rul
dorit. Bijutier: verighete, inele de logodn`.
– Foarte bine, domnule. Foarte bine.
Sufrageria ar`ta ca o cavern`. Reggie nu coborâse, iar

Helene se scuz`, sub pretextul c` o durea capul. Pân` [i
Reilly lipsea. Ab`tut`, Melissa o lu` pe Aurora de mân` [i o
duse la buc`t`rie, unde mâncar` \n t`cere, \mpreun` cu
restul angaja]ilor.
Ploaia lovea \n ferestre. Un tunet zgâl]âi ochiurile de
geam. Crengile zgâriau zidurile de piatr`. |n sfâr[it, peste
urletul furtunii se auzi zgomotul unei chei \n broasc`.
Reilly deschise u[a, cu impermeabilul fluturându-i \n
vânt.
Melissa s`ri \n picioare [i alerg` \n bra]ele lui. Con[tient
de prezen]a celorlal]i, Reilly deveni pu]in mai rigid. |n
spatele ei, conversa]iile \ncetar`. Salaria]ii schimbau priviri.
Nu se mai auzea nici o vorb`.
Nu-i p`sa. |nc`lcase o regul` cardinal` [i pu]in \i p`sa.

V`zu expresia furtunoas` din ochii lui. Inima \i era plin` de
toate lucrurile pe care le avea de spus.
Reilly o desprinse u[urel din bra]ele lui, cu o privire de
nep`truns.
– Scuz`-m`, Miss.
Amu]it`, Melissa se retrase.
– Unde-ai fost?
– Am avut de f`cut un comision, Miss. Excelen]a Sa mi-a
cerut s` zbor pân` la Londra.
– La ora asta? Pe vremea asta?
– Parc` elicopterul era \n revizie... mormì Haverford, de
la mas`.
– Da' repede mai circul` zvonurile pe-aici... murmur`
drept r`spuns Reilly.
– Nu chiar atât de repede, se pare, replic` [eful pazei, cu
o privire spre Melissa.
Buc`t`reasa zâmbi, amestecând sosul. Cameristele \[i
f`cur` cu ochiul. Crowley \[i unse cu unt \nc` un biscuit,
preferând s`-[i vad` de treburile lui.
– Ai zburat peste casa lui Robin Hood? \ntreb`
Aurora.
Reilly o mângâie pe cap.
– |mi pare rù, feti]o, n-am avut timp.
Melissa, r`mas` \n u[`, \[i \ncruci[` bra]ele pe piept.
– Ar trebui s` profi]i de orice ocazie.
Interven]ia ei \i surprinse pe to]i, inclusiv pe ea \ns`[i.
Reilly \i evit` privirea.
142 TERRY LAWRENCE
– S-ar putea s` ai dreptate, Miss.

– Nu renun]a niciodat`, asta e deviza mea.
– {i a mea. Mai ales cu unele ocazii. Contesa e tot
hot`rât` s` plece?
– N-am vorbit cu ea recent.
Voiam s` vorbesc mai \ntâi cu tine.
Buc`t`reasa se ridic` s`-i pun` lui Reilly mâncarea \n far-
furie.
– Nu te deranja, Mary, spuse el \ncet. Mai \ntâi am o
treab` cu Excelen]a Sa.
– S` nu ]i se r`ceasc` mâncarea, scumpule.
– N-am s` \ntârzii mult.
{i totu[i, Melissa avea senza]ia c`, dac` mai st`tea câteva
minute acolo, avea s` se r`ceasc` de-a binelea, ca o stan` de
piatr`. Nu [tia dac` s` se \nfurie sau s` izbucneasc` \n plâns.
Nu \n]elegea de ce se purta Reilly a[a.
Poate c` \n timpul zborului pân` la Londra [i \napoi
apucase s` se gândeasc` pe \ndelete la tot ce discutaser`.
Poate ajunsese la concluzia c` era riscant s` dea curs unei
rela]ii cu o femeie care nu cuno[tea sensul cuvântului
„iubire“.
|n fa]a oglinzii de lâng` scara de serviciu, Reilly se opri
s`-[i aranjeze vesta [i cravata. Se b`tu cu mâna peste buzu-
nar, unde avea un pache]el.
Melissa parcurse distan]a care-i desp`r]ea.
– |l iube[te, s` [tii.
Cu gâtul ]eap`n [i spatele [i mai ]eap`n, Reilly abia dac`
\ntoarse capul.
– Contesa pe Excelen]a Sa?

– {tiu c` a[a e, Reilly. |l iube[te foarte mult.
Ochii lui chihlimbarii \i \ntâlnir` \n sfâr[it pe ai ei.
– {i el o iube[te. Nu m` \ndoiesc.
Atunci, de ce se purta a[a?
– Trebuie s` facem ceva, insist` Melissa, oprindu-l
\nainte de a urca scara. Au nevoie s` afle ce sentimente
nutresc unul pentru cel`lalt.
– Atunci, i-ar putea spune.
– Acum?
Reilly arunc` o privire peste um`r, spre ocupan]ii t`cu]i
ai mesei.
– Dac` m` scuzi, Miss, am un pachet pentru Excelen]a
Sa.
Obrajii Melissei se \nro[ir`. Privirea \i cobor\ \n p`mânt.
Reilly nu \n]elesese o vorb` din tot ce-i spusese.
– Desigur. Dac` vrei s` pleci, nu m` l`sa s` te re]in.
Un moment, Reilly mai st`tu pe loc, cu f`lcile strânse,
\nvârtind \ntre degete o cutiu]` p`trat`, \nvelit` \n catifea.
Apoi, porni \n susul sc`rii.
|ndreptându-[i umerii, Melissa anun]` c` ora de culcare
a Aurorei trecuse de mult.
– Dar abia dac` ai mâncat ceva, replic` buc`t`reasa.
A[teapt` s`-]i pun \ntr-o farfurie, ca s-o iei cu tine.
– Nu, mul]umesc. Noapte bun` la toat` lumea.
Melissa nu lu` \n seam` valul de conversa]ii care izbucni
\n clipa când ie[ir` din buc`t`rie.
La baza sc`rii mari, Aurora o trase de mân`.
144 TERRY LAWRENCE
U[a bibliotecii se deschise [i ie[i Reilly. P`rea c` se a[tep-

tase s-o g`seasc` acolo, fiind dinainte preg`tit pentru
re\ntâlnire. Drept ca un soldat, \[i \nclin` capul [i le invit`
\nùntru.
Melissa strânse mâna Aurorei, refuzând s` se lase intimi-
dat` de calmul lui \nghe]at.
– Am s`-]i vorbesc.
– Poate c` mai târziu va fi mai convenabil.
– Acum.
– Melissa!
Helene ap`ru dintr-un col] al bibliotecii, parc` plutind,
cu un zâmbet de beatitudine pe fa]`. S`rut` aerul, la dou`
degete distan]` de obrajii Melissei.
– Vezi, iubito, totul s-a rezolvat! }i-am spus eu c` o s` se
aranjeze!
Helene \i spusese? Melissa clipi rapid din ochi. Iar faptul
c` mâna care fâlfâia fericit` prin fa]a ei purta un inel cu un
rubin cât unghia n-o ajut` cu nimic s` se dezmeticeasc`.
– Reggie m-a cerut \n c`s`torie!
– {i i-a]i r`spuns...?
– Da!
Aerul se rev`rs` din pieptul Melissei. Ochii i se umplur`
de lacrimi.
– E o veste minunat`, doamn`!
Aurora se \nghesui \ntre ele, \mbr`]i[ându-[i mama pe
dup` mijloc.
– M`mica se m`rit` din nou!
Apoi se repezi s`-l \mbr`]i[eze [i pe Reggie.
Acesta o mângâie pe cap cu atâta entuziasm, \ncât

Vandyke l`tr` [i \ncerc` s` se amestece [i el.
– Gata, mormì Reggie, toate s-au rezolvat pân` la urm`,
exact cum a spus Reilly. {tiam eu. {tiam c-aveau s` se
rezolve.
Melissa se \ntoarse spre Reilly, cu lacrimile din ochi
sporindu-i str`lucirea zâmbetului.
– Tu ai f`cut asta?
Reilly se \ncrunt` aproape imperceptibil, aruncând o
privire de avertisment \n direc]ia Helenei.
– El mi-a adus inelul! exclam` contesa. A zburat pân` la
Londra numai ca s`-l ia. Nu-i a[a c`-i minunat? {i atât de
generos!
Mângâie obrazul lui Reggie.
– |]i mul]umesc, iubitul meu!
Aurora se apropie de Reilly \n pa[i de dans. Majordomul
se aplec` adânc, l`sând-o s`-l cuprind` cu bra]ele pe dup`
gât.
– Bine ai venit \n familie, feti]o.
– |]i mul]umesc, Reilly.
Melissa veni [i ea al`turi.
– |]i mul]umeasc [i eu, Reilly. Pentru tot.
– |mi fac doar datoria, Miss.
– {i nimic mai mult?
|ncerca s` vorbeasc` pe un ton glume], dar inima i se
frângea de team`. Reilly o cucerise pe femeia dorit` de
Reggie. „Datoria“ lui luase sfâr[it.
O trase pe Aurora de mân`.
146 TERRY LAWRENCE
– E vremea s` te culci, p`pu[`.

– Nu bei [i tu pu]in` [ampanie cu noi, Melissa?
– Regret, domnule, ast` sear` nu, refuz` ea invita]ia
Lordului Darby. Altfel, asta mic` n-o s` mai adoarm`
pân`-n zori.
– Voi avea un t`tic nou!
– {tiu, p`pu[`, dar acum e ora de culcare. Nici o grij`,
mâine diminea]` ai s`-l g`se[ti tot aici.
{i pe Reilly de asemenea. A doua zi diminea]a [i \n
fiecare zi de-atunci \ncolo. Dac` se \ndep`rta de ea, cum
aveau s` mai lucreze \mpreun`, cum s` locuiasc` \n aceea[i
cas`?
– Desigur, ne vei ajuta cu nunta! strig` Helene \n urma
ei. Avem atâtea de preg`tit...!
– Am s`-l sun pe avocat mâine diminea]` la prima or`,
doamn`.
– Plicticosul `la \ngrozitor! {i trebuie s` anun]`m
flor`ria, aprovizionarea, planificarea... Mai ]ii minte când
m-am m`ritat cu Monsieur Trenchement? Vreau ca acum s`
fie tocmai invers!
– Am \n]eles, doamn`. {tiu tot ce e necesar pentru
preg`tirea unei nun]i.
Reggie \i f`cu semn majordomului.
– Reilly, dis-de-diminea]` s`-i telefonezi avocatului meu.
Un acord prenup]ial, prevederi pentru Aurora, fonduri de
colegiu, conturi \n banc`. Vreau ca feti]ei s` nu-i lipseasc`
nimic.
– Am \n]eles.
– Tu [i Melissa ve]i rezolva totul perfect. N-am nici o

\ndoial`.
Reilly nu era atât de sigur. O privi pe Melissa cum o lua
pe Aurora [i porneau spre scar`, \n timp ce le turna celor
doi [ampania. Apoi se retrase lâng` perete, l`sându-i cu pla-
nurile [i scuzele lor.
De ce se purtase atât de nesim]itor cu ea, ca un tic`los
f`r` inim`, cum \l acuzase cândva Clare c` era?
Fiindc` Melissa avusese dreptate tot timpul: nu aveau
nici un viitor \mpreun`. Dac` o ceart` \ntre Reggie [i
Helene putea spulbera tot ce exista \ntre ei, iubirea nu
era de ajuns pentru a reface lucrurile. Nu-[i putea per-
mite s`-i cumpere un rubin, dar singurul r`spuns
r`mânea tot un inel.
Capitolul 11
– Parc-ai fi un c`lug`r copiind Sfintele Scripturi.

Când Reilly intr` \n bibliotec`, Melissa \[i mu[c` buzele.
|i fusese un dor nebunesc de el. Din seara anun]ului, nu-l
mai v`zuse decât pe fug`. Se ocupa de avoca]ii care veneau
zilnic cu ma[inile lor negre, \nchizându-se ceasuri \n [ir cu
Lordul Darby. Serviciile lui Reilly, care cuno[tea la perfec]ie
proprietatea, fuseser` din nou indispensabile.
Reilly puse pe marginea mesei un caiet legat \n scoar]e
de piele ro[ie.
– Agenda cu adrese a Excelen]ei Sale. Mi-am luat liber-
tatea de a \nsemna cu creionul cine s` primeasc` invita]ii [i
cine s` primeasc` anun]uri.
– Eficient ca \ntotdeauna. Cred c-ai stat treaz nop]i \n [ir
ca s-o faci [i pe asta.
Inima Melissei \ncremeni, când Reilly \ntinse mâna spre
ea, aparent \mpotriva propriei voin]e. |i atinse abia sim]it
cearc`nele de sub ochi.
– Nu sunt singurul care-[i pierde nop]ile.

Melissa \nchise strâns ochii, atingându-i cu genele dege-
tul mare.
– Ce s-a \ntâmplat, Reilly?
S`ltându-[i pensele pantalonilor, Reilly se a[ez` cât de
departe \i permitea canapeana edwardian`.
– Am avut nevoie de un timp de gândire.
– {i ce hot`râre ai luat?
Ochii lui cutreierar` rafturile pline de c`r]i.
– Va trebui s` comand`m ni[te ghirlande pentru rafturi.
Oaspe]ii se vor a[tepta ca toate camerele s` fie \mpodobite
s`rb`tore[te.
– {i flori? Am uitat de flori.
Reilly cobor\ privirea spre modelele complicate ale
covorului oriental.
– Ai spus c` m` iube[ti, Reilly. Am dreptul s` \ntreb dac`
mai e adev`rat.
– Ai avut dreptate când ai spus c` vie]ile noastre nu ne
apar]in. A[a cum stau lucrurile acum, nu avem nici un
viitor.
– Asta nu \nseamn` c` nu voi lupta pentru ceea ce avem.
– {i ce anume avem?
Melissa l`s` pixul pe mas`, tr`gându-se pe canapea mai
aproape de el. Ochii lui inexpresivi coborâr` spre locul
unde coapsele li se atinser`. Nimeni nu se pricepea mai
bine decât Reilly s`-[i ascund` sentimentele.
Rezemându-[i cotul de sp`tarul canapelei, Melissa \[i
trecu degetele prin p`rul lui de culoarea nisipului, privind
150 TERRY LAWRENCE
cum sclipeau firele aurii. |ncerc` din r`sputeri s` nu

recunoasc` tensiunea care-i \ncord` tr`s`turile, \n`sprindu-le.
|[i adun` curajul \nainte de a i se risipi \n toate cele patru
vânturi.
– Când Helene [i Reggie s-au certat, mi-am dat seama c`
te iubesc mai mult decât crezusem. Dac` situa]ia asta se
poate destr`ma \n orice moment, trebuie s` profit`m de tot
timpul pe care-l avem la dispozi]ie.
– {i iubirea este de ajuns?
– Iubirea e totul.
El o \nv`]ase asta. Chiar acolo \ncepuse, cu o atingere
pe obraz. Melissa ap`s` cu buzele acel loc, sim]indu-i
tres`rirea nervoas`. |[i rezem` fruntea de pielea lui
\ntins`, inspirându-i mirosul incomparabil, aromele mas-
culine de mosc amestecate cu un iz vag familiar, un
miros str`vechi pe care Melissa \l asocia cu ocaziile
deosebite.
– Ai lustruit argint`ria.
Orice, numai s` i se potoleasc` nervii \n timp ce-[i aduna
curajul.
– Vreau de la tine mai mult decât iubire, Melissa.
Drept r`spuns, Melissa \i adres` un zâmbet dulce.
– Atunci, hai s` ne \ntâlnim \n casa din p`dure.
– Nu se poate.
– {tiu c` e[ti ocupat. Ce crezi c` f`ceam eu aici, tìam
frunz` la câini?
– E evacuat`.
Surprins`, Melissa trase aer \n piept, tremur`tor.
– Casa din p`dure? Era cuibul nostru.

– Mut`m monitoarele de securitate \ntr-o camer` de dea-
supra grajdurilor. E un loc mai bun pentru corpul de gard`,
mai centralizat. Casa din p`dure va r`mâne goal`.
Melissa se rezem` de sp`tar, strângându-[i sub ea
picioarele lungi, parc` \ntr-o atitudine defensiv`.
– Oare de ce am sentimentul c` m` excluzi [i pe mine
din via]a ta?
Reilly voia s-o includ` cu totul \n via]a lui, dar mai \ntâi
trebuia s`-[i g`seasc` cuvintele. Venise s-o cear` \n
c`s`torie. Ar fi trebuit s` fie cea mai fericit` zi din via]a
amândurora. {i când colo, bâjbâia, cùta cuvinte simple, se
ag`]a de detalii, de ghirlande, de invita]ii, de toate
m`run]i[urile cu care \[i ocupase timpul \n ultimele dou`
s`pt`mâni, pe când se chinuia s` se decid` cum s`-i cear`
mâna, ce s`-i ofere.
A-i cere unei femei s`-i d`ruiasc` via]a ei era ca [i cum ar
fi trebuit s` aleag` firul pe care s`-l taie \n mecanismul unei
bombe cu ceas. Dac` \l refuza, asta era – totul lua sfâr[it.
Nici o alt` [ans`.
Se ridic` de pe canapea [i porni cu mi[c`ri ]epene spre
u[ile duble. |i adres` câteva cuvinte unei cameriste care
z`bovise prea mult \n hol, [tergând cu p`m`tuful de praf un
Adonis din bronz. Convins c` nu-i mai deranja nimeni,
\nchise u[ile \n urma lui [i reveni la canapea.
Când se a[ez`, \[i atinse involuntar vesta. Ar fi trebuit s`
se gândeasc` s`-i cumpere [i ei un inel, când se dusese la
Londra – de-atunci, nu mai avusese timp. Nu-i st`tea deloc
152 TERRY LAWRENCE
\n fire s` piard` din vedere un detaliu atât de important. |l

f`cea s` se simt` nervos [i nesigur pe sine. Ca un om \ndr`gos-
tit. La fel se sim]ise [i \n Irlanda de Nord, cândva. De data asta
dorea o garan]ie, \nainte de a-[i angaja inima [i sufletul.
Melissa se \ntorsese cu spatele, r`sfirând cu degetele
teancul de invita]ii.
– Reilly, nu e nevoie de toate preliminariile astea.
Inima lui se strânse \n piept. |l refuza \nc` \nainte de a i-o
fi cerut.
– |n]eleg, râse Melissa, cu o expresie \n ochi pe care nu
voia ca Reilly s-o vad`. St`pânul tù se \nsoar`. }i-ai f`cut
datoria. Aventura cu mine a fost un avantaj colateral. {i un
minunat exemplu al spiritului tù de prevedere. |ntr-
adev`r, te gânde[ti la toate. Când Helene a vrut s` plece, eu
am fost aici, convingând-o s` se r`zgândeasc`. Pentru c` m`
f`cuse[i s` m` \ndr`gostesc de tine. Bine lucrat, Reilly.
O apuc` de umeri, \ntorcând-o spre el cu for]a, f`r`
menajamente.
– N-ai fost niciodat` o simpl` „datorie“ pentru mine.
Melissa \l ]intui cu privirea, refuzând s` i se repro[eze
fanteziile care pân` [i ei \ns`[i \i p`reau paranoice.
– {i de unde voiai s` [tiu? Ce voiai s` cred? Nu vrei s`-mi
vorbe[ti. De dou` s`pt`mâni, m` evi]i \ncontinuu.
– M-am gândit.
– {i la mine, printre altele?
– Numai la tine.
– Atunci, de ce nu m` prime[ti lâng` tine? De ce m` ]ii
a[a la distan]`?
– Nu eram sigur ce-ai fi spus.

Privirea ei \ntreb`toare \i cercet` ochii tulbura]i.
– A[ fi spus lucrul pe care dou` s`pt`mâni am tot \ncer-
cat s` ]i-l spun: c` te iubesc. E chiar atât de \nspìmânt`tor?
– Este, dac` m` po]i p`r`si oricând.
Melissa trase adânc aer \n piept, adunându-[i puterile.
Nedorind s-o lase s` se retrag` [i mai mult, Reilly \ntinse
bra]ele spre ea. |[i \ndes` degetele \n p`rul ei cald [i
m`t`sos, cu buzele la câ]iva centimetri de ale ei, sc`ldându-i
fa]a \n respira]ia lui fierbinte.
– Trebuie s` [tiu c` vei r`mâne, orice s-ar \ntâmpla cu ei.
Nu mai suport st` st`m a[a, atârna]i doar de un fir, Melissa.
– Te iubesc.
– Spune-mi c` e[ti a mea.
– Sunt a ta.
– Pentru ve[nicie?
Melissa râse, \ng`duitor de ast` dat`, plimbându-[i
mâinile peste fa]a lui.
– {tii bine c` nu cred \n ve[nicie. Dar cred \n iubire. Tu
m-ai f`cut s` cred \n ea. E[ti un om minunat, Reilly.
– E[ti fericit` aici?
– Mai fericit` ca oriunde [i oricând.
– Atunci, r`mâi. M`rit`-te cu mine.
– {tii bine c` nu se poate.
Reilly \i cuprinse fa]a \n mâini, ca pe o comoar` mai
pre]ioas` decât argintul.
– Nu glumesc. Vreau s` r`mâi aici.
– M` ai. Numai s` nu-mi ceri...
154 TERRY LAWRENCE
– De ce nu?
Melissa se desprinse din \mbr`]i[area lui. Cumva,
[tiuse tot timpul c`, la cea mai mic` mi[care neinspi-
rat`, la primul cuvânt gre[it, totul avea s` se
destrame.
– Nu pot.
Se retrase de-a lungul canapelei, pe lâng` mas`, pân`
când degetele \i atinser` gr`mezile de invita]ii.
Reilly o urm`. Trebuia s` \ncerce.
– De ce nu po]i?
– Fiindc` o c`s`torie e ve[nic`, r`spunse ea simplu. Iar
ve[nicia nu dureaz`.
– Poate s` dureze.
– Dac` a[a crezi, atunci crezi [i \n c`snicia Helenei cu
Reggie. {i, atâta vreme cât c`snicia lor va dura, voi fi aici. Nu
plec nicìeri, Reilly.
– Decât dac` va pleca feti]a.
– E aici. {i eu sunt aici. Nu pierde ocazia. De ce nu ]i-e
de ajuns iubirea?
Cuvintele Melissei \l loveau ca ni[te schije, r`nindu-l
oricât ar fi \ncercat s` se apere. Ar fi rugat-o \n genunchi,
ar fi f`cut orice. Dar nu putea trece peste \mpotrivirea
ei.
– Mi-am jurat s` nu m` culc niciodat` cu o femeie despre
care nu pot spune c` e a mea.
– Am f`cut deja dragoste.
– N-a fost decât un \nceput. Am putea face dragoste toat`
via]a. |n veci nu te-a[ p`r`si!
– {i Aurora? I-am promis c`-i voi fi \ntotdeauna al`turi,

dac` are nevoie de mine. Nu-mi pot lua cuvântul \napoi,
numai fiindc` m-am \ndr`gostit.
– {i dac` am eu nevoie de tine?!
Ochii Melissei se umezir`.
– Ea a fost mai \ntâi.
Reilly trase adânc aer \n piept.
– Vrei s` spui c` trebuie s` m` \mpac cu gândul
`sta.
Clipind cu repeziciune, pentru a-[i st`vili lacrimile,
Melissa r`spunse:
– Dac` m` iube[ti, accept`-m` a[a cum sunt. Te
rog...
Fu nevoit` s` se [tearg` repede la ochi, când Aurora vâr\
capul pe u[`.
– Ce e, p`pu[ico?
– V` mai certa]i mult?
Melissa se a[ez`, \ntinzând bra]ele, iar Aurora alerg` spre
ea. O leg`n` \ncet, mângâindu-i p`rul.
– Nu fi trist`, Melissa.
– Nu pentru mine \mi fac griji...
Se str`duia din r`sputeri s` nu-i frâng` oasele, atât de
tare o strângea \n bra]e.
– M` vei avea \ntotdeauna, p`pu[`. Orice s-ar \ntâmpla.
{tii asta.
– Sigur, doar unde s` te duci?
Reilly [terse u[urel o lacrim` de pe obrazul Melissei, cu
dosurile degetelor.
156 TERRY LAWRENCE
– Are dreptate, feti]o. |ntotdeauna va fi al`turi de tine.

– Cu tine, Reilly? \ntreb` Aurora.
– Mda, r`spunse el. Dar numai dac` m` prime[te...
– Pì te iube[te...! Na – c` mi-a zis s` nu-]i spun!
– Atunci, va fi secretul nostru.
Aurora chicoti. Afar`, un fluture pluti pe briza verii târzii,
chemând-o parc`.
– Pot s` m` duc afar`? \ntreb` feti]a, coborând de pe
genunchii Melissei.
– Fugi!
– N-ai s` mai plângi?
– Mi-am revenit.
Dup` ce o s`rut` pe obraz, Aurora strecur` o floare cu
tulpina rupt` \n mâna lui Reilly.
– Mai f`-i curte! [opti ea.
– Mul]umesc, feti]o.
Melissa \[i d`du ochii peste cap – dar n-avea nici un rost
s` se mai prefac`. |n clipa când Aurora ie[i pe u[`, o r`puse
dorul de a fi \n bra]ele lui. Avea nevoie de un om pe care s`
se sprijine, un b`rbat adev`rat, ca Reilly, care [tia \ntot-
deauna cum s` \ndrepte orice. |l cuprinse cu bra]ele, lipin-
du-[i obrazul de gâtul lui cald.
– Nu mai are nevoie de mine...
– Dac` va avea, [tie unde s` te g`seasc`.
Reilly o s`rut` pe p`r, pe obraz, sim]indu-i umezeala
s`rat` a lacrimilor.
– Iar dac` ea nu mai are nevoie de tine, eu \nc` mai am
– [i voi avea toat` via]a.
– N-ai nevoie de nimeni. Tu e[ti Reilly. Lumea se

\nvârte[te pentru c` tu \ntorci ceasurile \n fiecare diminea]`.
– Un b`rbat nu are nevoie de o femeie \n acela[i fel ca
un copil, continu` el, s`rutând-o \ncet, blând, cu inten]ii nes-
pus de clare. Dar dac` \]i dore[ti un alt copil, pe care s`-l
cre[ti f`r` team` c` l-ai pierde, cu \ncredere [i iubire, cred
c` asta se poate aranja... |n toat` lumea, nu exist` un loc
mai potrivit unde s`-l cre[ti.
Nu exista nici un loc mai potrivit pentru c` Reilly \l f`cea
s` fie astfel: sigur, \ngrijit, ap`rat. Melissa privi \n jur.
Proprietatea era a Lordului Darby, dar aveau un col]i[or [i
pentru ei – casa din p`dure.
– Vrei s` locuim aici?
– Vreau s` te iau cu cununie.
– Asta nu sun` ca o \ntrebare.
– Nici nu este.
Melissa \[i st`pâni un râs [ocat.
– De obicei ai mai mult tact, domnule Reilly. M` a[tep-
tam s` mi-o ceri mai ceremonios.
|n ochii lui se aprinse o lumin` pe care i-o cuno[tea mult
prea bine.
– Locul tù e aici. Cu mine. Nu \ncape nici o \ndoial`.
– Am [i eu un cuvânt de spus?
– Numai unul singur: „da“.
Melissa \i atinse fa]a, urm`rind cu vârfurile degetelor
cicatricea, de la tâmpl` pân` la ureche. Niciodat` nu
avusese \ncredere \n iubire, nim`nui nu-i \ncredin]ase sen-
timentele ei. Dar Reilly era cu totul altceva. |i \ncredin]ase
158 TERRY LAWRENCE
via]a ei, \n ziua aceea când se urcase \n elicopter. |i

\ncredin]ase trupul ei, nu o dat`, noaptea. Avea s`-i
\ncredin]eze iubirea ei, [tiind c` era \n siguran]`. Atâta
vreme cât totul depindea de Reilly, nu exista nici un pericol.
– Cum reu[e[ti? se minun` ea. M` faci s` cred \n atâtea
lucruri, s`-mi asum riscuri... Pân` [i-n mixerul `la zbur`tor
m-ai convins s` m` urc.
– {i-am s` te conving s` vii [i \n fa]a altarului.
Se ghemui \n bra]ele lui.
– {i dac` mariajul Helenei [i al lui Reggie nu dureaz`?
– Va dura al nostru.
O s`rut` din nou. |i spusese cândva c` fiecare fapt` din
dragoste era o f`g`duial`. Era un om care credea \n
f`g`duieli.
Iar Melissa credea [i ea.
– Po]i s` stai aici [i s` lucrezi, s` pictezi, s` ai copii [i s`
m` iube[ti. Dac` feti]a are nevoie de tine, va [ti unde s` te
g`seasc`.
– {i tu?
– {i eu, ce?
Melissa \[i desp`r]i buzele, l`sându-l s` intre, gustându-l,
savurându-l.
– Vei avea nevoie de mine vreodat` a[a cum am eu
nevoie de tine?
– Te voi iubi pân` o s` se d`râme casa peste noi.
Aflat` \n grija lui Reilly, n-avea s` se d`râme niciodat`.
– Te iubesc, Reilly.
– Deci, crezi \n iubire?
– Cred \n tine.
Mai mult nu avea nevoie s` aud`. Deschise fereastra [i
strig` spre Aurora:
– Lec]ia de c`l`rie s-a mutat la ora unu, feti]o! Hai, d`
fuga \ntr-acolo!
Cu un ]ip`t \ncântat, Aurora o lu` la goan` spre grajduri.
Melissa zâmbi, cuprinzându-l cu bra]ele pe dup` gât.
– Te-ai \n]eles cu ea \nainte de a veni aici!
– |mi place s` fiu prev`z`tor.
– La toate te gânde[ti!
– M` gândesc numai la tine. {i nu-mi imaginez c` m-a[
putea opri vreodat`.
|ncet, Reilly \nchise u[a. Melissa \[i ]inu respira]ia pân`
când \l sim]i ajungând \n bra]ele ei. Se s`rutar`, \ncepând
s`-[i murmure sute [i sute de promisiuni. Cuvintele nu con-
tau, dar jur`mintele, da. |n sfâr[it, Melissa g`sise ceea ce-i
lipsise toat` via]a – o iubire \n care s` cread`. |n bra]ele ei,
Reilly era agitat [i plin de patim` – dar [i sigur, stabil,
r`bd`tor [i priceput. Iubirea lui era cea mai solid` temelie
pe care se putea cl`di o cas`. {i era timpul s` \nceap`.
Sfâr[it

Crede Intr-O Dragoste de Durata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Crede Intr-O Dragoste de Durata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TERRY LAWRENCE

– Baloane! exclam` cu uimire Aurora, feti]a de cinci ani.

Parc` drept r`spuns la o imaginar` salv` de trompete, \n

– A[a se explic` acvamarinul [i argintiul, replic` Melissa,

avea cel pu]in sim]ul umorului. {i p`rea \ndr`dgostit \ntr-

|n timp ce aduna resturile scofâlcite de pe birou, Melissa

Când ajunser` la Heathrow, scepticismul Melissei se

Deocamdat`, ca secretar`, guvernant` [i tovar`[` de

– |ntr-adev`r! confirm` Helene, pe un ton care sugera c`

fire[ti, relaxa]i, ca ai unui om care [tie \ntotdeauna \ncotro

|[i frec` palmele umede de pulov`r. Pilotul nu spuse

– Scuza]i-m` c`-s a[a de sperioas`. Nu m` \ndoiesc c`

– Reilly. La ordinele dumneavoastr`. {i... domni[oar`?

– Cum v` sim]i]i dumneavoastr` mai comod, domni[oar`.

|ncordându-se, Melissa \i arunc` lui Reilly o privire

intim direct \n urechi. La doar un pas distan]`, \i v`zu

– |n drum spre Bedford House, vom trece peste

\nstr`inare. Refuz` s` st`ruie asupra lui. Se afla acolo ca s`

„Nervoas` fat`“, \[i spuse Reilly peste o or` [i jum`tate,

Cuno[tea bine sistemul. Sentimentul nepotolit de a dori

Din partea sa, Reilly avea \ncredere numai \n lucruri tan-

– Nu pot s` fac asta! [opti insistent Melissa \n microfon.

elicopterului, mâna ei strâns` pe un trunchi tot atât de dur

F`r` o singur` privire \n urm`, Helene porni peste

– E[ti [i majordom? \ntreb` Melissa.

– Evident, nici contesa nu-mi dezv`luie senti-

Subiectul ascenden]ei Aurorei o irita \ntotdeauna. |n

Da, numai c` el nu p`rea deloc emo]ionat. Expresia lui

Se vedea clar c` lordul nu era obi[nuit cu efuziunile

Melissa ro[i. Gungureau ca doi porumbei!

– Fa]` de copii... repet` el, tr`gând de timp. Lordul

|n clipa când pocni \nc` o sticl` de [ampanie destupat`,

– Poate c` nu e foarte cald sau predispus spre mani-

– |ntotdeauna e[ti atât de suspicioas`?

– I-ai mul]umit Lordului Darby pentru mas`? o \ntreb`

Chiar dac` majoritatea oamenilor nu interpreteaz` la

Undeva, \n holul vast, o pendul` b`tu orele unsprezece.

– Este neap`rat necesar, domnule?

– {i, reveni el la subiect, deschid u[a ma[inii, intru, bag

a venit la fereastr`, a b`tut \n geam cu degetul [i m-a

– F`ceam doar conversa]ie, domnule.

Dar \n seara aceea n-avea s` mai primeasc` nici un

– Oare de ce am eu impresia c` ai spune „nu-mi fac decât

– Nici un risc. Când adoarme, nu mai deschide ochii

nici ce anume \l adusese acolo. De ce \n elicopter flirtase cu

Ce-o fi apucat-o, s`-l ating`? Melissa continua s` ro[easc`

zilelor de vineri [i sâmb`t`, ea [i Aurora se strecurar` prin

– Dumneata e[ti \n vizit`, domni[oar`.

{tiuse la ce se referise, atât \n acea prim` noapte, cât [i

– Bau! strig` Aurora, s`rind de dup` un horn.

Sâmb`t` dup`-amiaza, Melissa aproape \[i alungase din

– Cum ai ajuns aici? \l \ntreb`.

– Aten]ie cum calci, domni[oar`.

Atingerea \i \nghe]` r`suflarea \n pl`mâni. Sub ap`sarea

– Ce importan]` are aici credin]a? \ntreb` el, retr`gându-[i

era b`rbatul care-[i revendica dreptul de a fi b`rbat.

Furioas`, neajutorat`, cu nervii \ntin[i la limit`, Melissa

|n timp ce punea \nc` o farfurie pe suport, la uscat,

Reilly lu` o g`lu[c` de sârm`, atacând crusta de mu[tar

– Unele cer mai mult` \ndemânare, altele mai pu]in`...

Dar pe Reilly \l fr`mântau deja destule idei. St`pân` pe

– Pentru unii, e solu]ia ideal`, r`spunse Melissa. Nu cred

Melissa râse, fermecat` de unda de flirt din glasul