Sunteți pe pagina 1din 156

MARY CATHERINE HANSON

Portretul
femeii
iubite

ALCRIS
Capitolul 1

Nori grei de un cenu[iu sp`l`cit \ntunecaser` cerul albastru


prim`v`ratic [i, curând, pic`turi mari de ploaie izbeau parbrizul.
– O dat` \mi acord [i eu concediu [i iat` c` vremea rea
englezeasc` traverseaz` Canalul Mânecii cu mine! bomb`ni
Kimberley pornind [terg`toarele.
Totu[i, acum câteva ore, când feribotul se apropiase de
coastele franceze, un soare vesel o \ntâmpinase [i pornise la drum
cu entuziasm. Dac` Pam n-ar a[tepta-o \n ziua urm`toare \n sudul
]`rii, Kimberley probabil ar fi ales drumul cel mai ocolit pentru a
ajunge la destina]ie. Livezi \nflorite, biserici mici pitore[ti, târguri
\n aer liber [i mirosurile de cornuri calde dis-de-diminea]`, o
incitau la hoin`real`. Doar cu pre]ul unui mare efort Kimberley se
supuse largilor panouri albastre care-i ordonau s` intre pe
autostrad`.
De dou` ore, urma panglica monoton` a asfaltului, [i ritmul
circula]iei nu-i permitea deloc s` admire peisajul. {i iat` c`
acum ploua!
6 MARY CATHERINE HANSON

Kimberley sim]i cum o cuprinde nelini[tea: sub aceast` ploaie


toren]ial` [i cu [oseaua inundat` [i alunecoas`, s` conduc`
devenea imprudent. Sim]i u[urare când ajunse \n fine \ntr-un loc
de sta]ionare.
O cafenea mare se ridica la vreo dou`zeci de metri. Mai bine s`
a[tepte potolirea ploii \n fa]a unei cafele bune, cum [tiu francezii s`
fac`! \[i spuse Kimberley. Dar pentru asta, trebuia s` \nfrunte trombele
de ap` care se pr`v`leau din cer. Bine\n]eles, \n echipamentul ei de
turist` optimist`, nu prev`zuse s` includ` o umbrel`.
Dup` ce aruncase o privire resemnat` spre cer, ie[i din ma[in`
[i alerg` cu capul plecat drept \nainte. Din p`cate, \n graba ei, nu-l
v`zu pe b`rbatul care alerga [i el spre ad`post. Ciocnindu-se
violent, ar fi c`zut dac` dou` bra]e solide n-ar fi re]inut-o.
– Ei bine, ce \ntâlnire furtunoas`! exclam` vinovatul. Realmente
\mi pare r`u, domni[oar`, v-am lovit?
Ridicându-[i capul, distinse prin perdeaua de ploaie o figur`
zâmbitoare [i totodat` \ngrijorat`.
– Nu, m` simt doar pu]in ame]it`.
El o ]inea \nc` \n bra]e, ca s-o \mpiedice s` cad`, [i o scruta cu
temere. Revenindu-[i \n fire, Kimberley \ncerc` s` se elibereze din
aceast` \mbr`]i[are s`ritoare, dar necunoscutul nu p`rea dispus
s`-i dea drumul.
– Las`-m`, strig` ea atunci, v` spun c` n-am nimic... |n schimb,
cum pute]i constata, plou` cu g`leata. A[ vrea s` ajung la ad`post.
Clipind des, nu reu[ea s` disting` tr`s`turile necunoscutului.
{i deodat`, inima ei se strânse: aceast` statur` \nalt`, acest p`r
negru, aceast` voce grav`... Nu era el, nu, nu putea fi Philippe
Crossley! Totu[i, tân`ra femeie se sim]i tulburat`; durerea ascu]it`
a vechii ei decep]ii \n dragoste o f`cu s` ezite [i s` se lase condus`
spre cafenea f`r` a mai opune rezisten]`.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 7

Sub ad`postul din metal [i beton, necunoscutul \i d`du \n sfâr[it


drumul. |nc` sub [oc, r`mânea \mpietrit`, incapabil` s`-[i ia ochii
de la el. Str`inul, \[i d`dea acum seama, nu prezenta decât o u[oar`
asem`nare cu Philippe. Brune]i, \nal]i [i musculo[i, cei doi b`rba]i
aveau, desigur, aceea[i fizionomie. Dar fa]a cu privire juc`u[` care-i
f`cea fa]` nu prezenta decât pu]ine puncte comune cu tr`s`turile
ascu]ite ale lui Philippe, cu acel profil de pas`re de prad`,
fermec`tor [i crud, care o fascinase odinioar`.
Ochii alba[tri [i sinceri, nasul drept, maxilarul p`trat [i zâmbetul
generos al celui din fa]a ei o readuser` pu]in la realitate. Dar
pieptul ei palpita \nc` de emo]ie.
– Sunte]i foarte palid`, constat` el. Veni]i, v` ofer o cafea. V` va
face bine!
– Nu-i nevoie!
Vorbise f`r` m`car s` se gândeasc`, pe un ton atât de agresiv,
\ncât fu ea \ns`[i surprins`.
– Eu, trebuie... trebuie s` merg la toalet` s` m` piept`n, ad`ug`
ea mai politicos.
– Scuza]i-m` [i la revedere!
Fugi f`r` o privire spre el, ca [i cum se temea c` va \ncerca s-o
re]in`, [i nu se sim]i \n siguran]` decât odat` ajuns` \n spatele u[ii
de la toaleta pentru doamne.
Un adev`rat [ir de a[teptare se formase \n fa]a lungului rând de
oglinzi. Dar Kimberley nu mai era gr`bit`. Un singur lucru o
interesa acum: s` scape de necunoscut. Se sprijini de perete [i
\ncepu s` analizeze panica stranie pe care o sim]ise crezând, o
frac]iune de secund`, c`-l recunoa[te pe Philippe.
Aceast` veche poveste o va urm`ri oare ani de zile? Nu, se
revolt` ea, pusese definitiv cruce acestei leg`turi [i trecutului. Nu
8 MARY CATHERINE HANSON

mai sim]ea nimic pentru Philippe. Mai r`u \nc`, n-avea decât
dispre] [i mil` pentru fiin]a nestatornic` [i imatur` pe care crezuse
c-o iube[te. De asta era sigur`!
Dar atunci, de ce aceast` emo]ie violent` care o fulgerase \n
bra]ele necunoscutului? Obsedant`, \ntrebarea o sâcâia \n timp ce
nou-sosite \i luau locul \n fa]a oglinzii. Tremur` [i reac]ion` \n fine:
trebuia s` se usuce cât mai repede, dac` nu voia s` r`ceasc`. Pam
n-ar ierta-o niciodat` pe domni[oara ei de onoare s`-i trag` chiulul
\n ziua c`s`toriei ei.
Descoperindu-[i imaginea, izbucni \n râs. Dac` func]ionarii
societ`]ii ei ar fi putut s-o vad` pe foarte onorabila lor pre[edinte-
director general \n aceast` clip`, nu [i-ar fi crezut ochilor! Cu p`rul
lipit, machiajul sp`l`cit, hainele mototolite [i umede, p`rea
vrednic` de mil`... Sem`na cu acea pisicu]` pe care o salvase de la
\nec anul trecut! Cât de jalnic` ar`ta cu p`rul lipit [i ud leoarc`.
Totu[i, \n ciuda disper`rii ei, ingrata \i mul]umise lui Kimberley cu
un [uierat furios [i o lovitur` de ghiar`. Acela[i comportament pe
care \l avusese ea fa]` de necunoscut, recunoscu \n sinea ei. Nu
fusese deloc amabil`, dar ce idee s` se arate atât de atent din cauza
unui incident m`runt!
Deplin con[tient` de reaua ei credin]`, \[i ref`cu fardul cu
câteva gesturi experte, apoi p`r`si c`m`ru]a arhiplin`. Merita o
b`utur` cald`!
Cu o cea[c` \n mân` [i o farfurie pe care trona un ecler
apetisant cu ciocolat` \n cealalt`, p`trunse \ntr-o sal` care, de[i
imens`, se dovedi [i ea la fel de suprapopulat`. |n timp ce trecea \n
revist` mesele \n c`utarea unui loc liber, privirea \i fu atras` de o
siluet` aproape familiar`: necunoscutul pe care-l \ntâlnise \ntr-un
mod atât de.... [ocant, era a[ezat nu departe de ea. Se \ntre]inea \n
PORTRETUL FEMEII IUBITE 9

englez` cu un cuplu. |n graba ei de a-l evita, nu-[i d`duse seama c`


avea de-a face cu un compatriot. Spre surprinderea ei, r`mase s`-l
fixeze nemi[cat`. Sim]ind f`r` \ndoial` privirea tinerei femei asupra
lui, necunoscutul se \ntoarse [i, cu un gest amical din mân`, \i ar`t`
scaunul de lâng` el.
„Hot`rât lucru, se poart` ca [i cum am fi vechi prieteni“, \[i
spuse ea, prost dispus`.
Atunci, gratificându-l cu o grimas` care se voia un zâmbet de
refuz politicos, porni \n partea opus`. Printr-un miracol, o femeie
b`trân` p`r`si masa \n clipa aceea [i Kimberley putu s` se a[eze
acolo, recunosc`toare. Aceast` femeie cu o fa]` blând` o salva dintr-o
situa]ie ridicol`: ar fi putut r`t`ci multe minute \n c`utarea unui
loc.... sub privirea ironic` a necunoscutului.
Dar, când privi \n direc]ia lui, b`rbatul vorbea cu \nsufle]ire [i
nu-i mai acorda nici o aten]ie.
„Cel pu]in, \[i spuse ea, n-am de f`cut eforturi s` \ntre]in o
conversa]ie cu o persoan` pe care n-o voi mai vedea niciodat`!“
Detestase \ntotdeauna rela]iile mondene, acele scurte \ntâlniri
care nu permiteau decât cuvinte superficiale [i de pur` polite]e. {i
dac` atribu]iile ei o obligau adesea s` le suporte, se lipsea
bucuroas` de ele \n timpul concediului.
– Nu e[ti decât o s`lbatic`, \i repro[a adesea Pam. Cum vrei
s`-]i faci prieteni dac` r`mâi inaccesibil`?
Kimberley izbucnea atunci \n râs.
– Dar am prieteni! {i to]i \mi repro[eaz` c` n-am destul timp s`
le consacru. Tu e[ti prima!
– De acord, ai câ]iva intimi pe care-i iube[ti profund.... [i ei \]i
r`spund la fel. Dar nu printre ei \l vei \ntâlni!
10 MARY CATHERINE HANSON

– Pe cine?
Invariabil, \n acest moment al conversa]iei, Pam scotea un oftat
descurajat.
– Biata de tine! Dar „el“, unicul, singurul.... b`rbatul vie]ii tale,
\n fine!
– |l am pe Charles nu de mult timp [i...
Niciodat` nu putea merge mai departe: fie Pam \[i astupa
urechile, fie se \nchidea \n ea mai ermetic decât o stridie, când nu
p`r`sea camera f`r` alte formalit`]i. Nu c` ei nu i-ar fi simpatic
Charles, Kimberley o [tia, dar singurul comentariu pe care [i-l
permisese asupra rela]iei lor se rezuma la opinia:
– Nu face pe Scarlett! |ndr`gostit` de acel [ters Ashley, a l`sat
s`-i scape o perl` rar`: Rhett Butler, eroul celor cincisprezece ani ai
mei. |nsu[i Clark Gable...
Tân`ra femeie avu un surâs \nduio[at: a[adar, Pam \l \ntâlnise \n
sfâr[it pe cel pe care-l a[tepta, cel c`ruia, \n câteva zile, \i va spune
„da“ pe via]`. Kimberley era ner`bd`toare s`-l cunoasc` pe acest
francez care-i cucerise inima celei mai bune prietene a ei. Sem`na
oare cu eroul din „Pe aripile vântului“? Avea oare seduc]ia lui,
prestan]a lui, curajul lui? Poate nu... Dar \n ochii Pamelei, cu
siguran]`.
Kimberley \nghi]i ultima bucat` de pr`jitur` cu crem` cu un
suspin de pl`cere [i de regret. Pu]in preocupat` de silueta ei,
deoarece n-avea nici un kilogram \n plus, regreta c` nu fusese mai
mânc`cioas`; de ce nu luase una din acele fine pr`jituri cu crem`?
Sau o pr`jitur` cu rom [i stafide?
Preocupat` de aceste gânduri \mbietoare, nu v`zu silueta \nalt`
apropiindu-se de ea. De aceea, când \[i ridic` u[or capul, avu
surpriza s`-l descopere pe necunoscut, cu o mân` pe sp`tarul
scaunului r`mas liber la masa ei.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 11

– |mi permite]i? \ntreb` el.


F`r` s` a[tepte r`spunsul ei, se a[ez` foarte confortabil. Era
evident c` nici m`car nu-[i imagina c` ar putea s-o deranjeze pe
Kimberely.
Revoltat` de atâta insolen]`, vru s`-i adreseze o replic`
sarcastic`. Dar renun]`: inutil s`-[i \nceap` sejurul \n Fran]a
printr-o alterca]ie stupid` cu un b`rbat care-i era perfect indiferent.
|n schimb, acesta nu trebuia s` se a[tepte ca ea s`-i acorde cel mai
mic interes.
– Cum v` sim]i]i? \ntreb` el cu un aer \ngrijorat. Mi-a]i p`rut
descump`nit`, adineauri. Voiam \nc` o dat` s`-mi cer scuze.
Ea nu-[i putu st`pâni un gest de exasperare.
– V` repet, m` simt foarte bine! {i nu v` port pic`, dac` asta
poate s` v` lini[teasc`. A fost un accident f`r` vreo urmare, nu mai
este nimic de spus \n plus!
Numai o \ncruntare de sprâncene marc` uimirea
necunoscutului \n fa]a r`celii acestui r`spuns. Dar asta nu-l opri s`
continue conversa]ia.
– De acord, nu voi mai face aluzie la el! Dar putem vorbi despre
altceva, nu?
– Nu v`d despre ce.
– Despre dumneavoastr`, de exemplu. Sunte]i \n Fran]a pentru
afaceri? Sau \n concediu?
– Nu am deloc inten]ia s` v` povestesc via]a mea particular`!
Ea \[i lu` cea[ca, decis` s`-[i termine gustarea cât mai repede [i
s`-[i reia drumul. Dar b`utura fierbinte \i arse buzele. Trebuia deci
s`-l mai suporte pe acest inoportun câteva minute.
– Atunci, continu` el, voi \ncerca s` ghicesc. S` vedem... Pun
pariu c` nu sunte]i aici pentru a lucra. V-am observat pe feribot...
12 MARY CATHERINE HANSON

Avea]i aerul unei femei care merge spre libertate. Când to]i ceilal]i
pasageri se \mbulzeau \n spate ca s` vad` cum se \ndep`rteaz` de
coasta englez`, dumneavoastr` era]i la pror`, concentrat` spre larg,
spre un viitor \nsorit [i promi]`tor.
Ea sim]i un val de furie urcând \n ea [i trebui s` se st`pâneasc`
pentru a nu izbucni. Cum \ndr`znea?
A[adar, o spionase din ajun seara, de la Dover... |n timp ce,
incon[tient` de prezen]a lui, de existen]a lui chiar, ea \[i savura
singur`tatea [i exaltarea plec`rii... Sim]ea c` i se violase
intimitatea, coconul de anonimat [i de discre]ie \n care se
\nconjurase.
– Sunte]i poli]ist? \ntreb` ea. Sau un simplu detectiv amator?
– Nu sunt nici de la Scotland Yard, nici dintr-un roman al iubitei
noastre Agatha Christie. S` spunem c` am un ochi de artist. O
siluet` fin`, solitar`, rezemat` de balustrada unui vas, \n umbrele
mi[c`toare ale \nser`rii, nu putea decât s`-mi atrag` privirea [i s`
m` inspire. Cu p`rul dumneavoastr` ca abanosul, care flutura \n
vânt, ce imagine frumoas` oferea]i.
– Sunte]i pictor?
– |n sfâr[it! exclam` el cu un zâmbet radios.
– |n sfâr[it, ce?
– |n sfâr[it, se pare c` v` interesez.... Nu, nu sunt pictor sau, cel
pu]in, nu este ocupa]ia mea principal`. Meseria mea adev`rat`...
– Nu v-am \ntrebat nimic! i-o t`ie Kimberley.
De data asta, b`rbatul f`cu o grimas`.
– |ntr-adev`r! |ntotdeauna sunte]i atât de neprietenoas`?
– |n afar` de prietenii mei.
Acum, el o privea cu o expresie lipsit` de simpatie.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 13

– Sunt mirat c` ave]i prieteni, i-o \ntoarse el. |]i trebuie mai
pu]in curaj s` \nfrun]i Everestul decât pentru a v` cuceri
bun`voin]a!
– P`rerea dumneavoastr` \mi este indiferent`.
– B`nuiam!
El \[i frec` perplex b`rbia, vizibil pu]in obi[nuit ca farmecul lui
s` suscite acest gen de reac]ie. |n t`cerea care urm`, Kimberley
profit` ca s` guste o \nghi]itur` de cafea. Era delicioas` [i regreta \n
sinea ei c` nu poate s-o savureze \n tihn` când, brusc, necunoscutul
izbucni \n râs. Apoi, ca [i cum nu se \ntâmplase nimic, el relu`:
– |n ce regiune din Fran]a inten]iona]i s` sta]i?
Ce trebuia oare s` fac` pentru a sc`pa de el? Pân` unde
trebuia s` mearg` cu insolen]a pentru ca el s` \n]eleag` \n sfâr[it
c` era nedorit? Kimberley nu-[i putu re]ine un r`spuns pu]in
pueril:
– Asta nu v` prive[te!
– Poate c` da... Imagina]i-v` c` merg \n aceea[i direc]ie.
– Insinua]i c` am putea c`l`tori \mpreun`?
– De ce s` nu lua]i \n considerare eventualitatea? Sunt \n
c`utarea unei ma[ini [i...
– |n]eleg! Ei bine, nu conta]i pe mine pentru a v` servi drept
[ofer, eu nu iau niciodat` autostopi[ti.
– Din lips` de generozitate sau pentru c` tat`l dumneavoastr`
v-a interzis?
Inima lui Kimberley se strânse: „Tat`“ era un cuvânt pe care nu
avusese niciodat` [ansa s`-l pronun]e.
Necunoscutul nu putea ghici c` era orfan` dar, \n schimb, p`ru
sensibil la umbra de triste]e care voalase privirea lui Kimberley.
14 MARY CATHERINE HANSON

– Ierta]i-m` dac` v-am sup`rat... Dar insist: dac` itinerarul


nostru se \ntâmpl` s` fie acela[i, de ce s` nu \mp`r]im ma[ina
dumneavoastr`? Acum ne cunoa[tem.
– Nu tocmai.
Ea \nghi]i ultimile pic`turi de cafea [i \[i strânse lucrurile.
– De altfel, este timpul s` plec. Singur`!
Cu aceste cuvinte f`r` echivoc, se ridic` [i se \ndep`rt` f`r` s` se
\ntoarc`.
De data asta, b`rbatul nu \ndr`zni s` insiste. Dar \i sim]i privirea
a]intit` asupra ei pân` la ie[irea din sal`.
Cu mâna pe cheia de contact, nu se decidea s` porneasc`.
Enervarea f`cea s`-i bat` inima ca o tob`, se sim]ea emo]ionat`,
aproape tulburat`, ca [i cum furtuna sfâ[ia cerul, se repercuta pân`
\n adâncul fiin]ei ei.
Ce se \ntâmpla oare? Reflectând mai bine, nu credea c`
amintirea lui Philippe poate fi cauza emo]iei ei. Dup` ruptura lor,
avusese uneori ocazia de a-l \ntâlni pe fostul ei logodnic la diverse
serate. Se afi[a cu femei superbe, le etala ca pe ni[te bijuterii,
semne exterioare ale bog`]iei lui. Ori, \n acele circumstan]e,
Kimberley nu sim]ise nici cea mai mic` gelozie, ci mil` pentru acele
femei cu priviri \namorate. {i ea se l`sase prins` \n capcan` de
bog`]ia lui, de fizicul lui distins [i de for]a viril` care-l caracterizau
pe Philippe. Bra]ele lui puternice p`reau atât de lini[titoare, atât de
protectoare...
|n timp ce \[i rememora \mbr`]i[`rile lor, adev`rul \i ap`ru ca o
eviden]`. Când, dup` ce aproape o r`sturnase, necunoscutul o
sus]inuse cu o mân` ferm`, aceast` senza]ie de putere, de
invulnerabilitate, o tulburase. Da, timp de o secund`, sim]ise
PORTRETUL FEMEII IUBITE 15

dorin]a s` se topeasc` la acel piept viguros, s` se refugieze acolo [i


s` i se abandoneze. Ca [i cum g`sise \n sfâr[it un loc familiar,
r`d`cini uitate dar imediat recunoscute.
Se \nfior`: aceast` revela]ie \i displ`cea. Trebuia oare s` deduc`
din asta c` orice b`rbat cu \nf`]i[are de macho putea s`-i suceasc`
u[or capul? |[i descoperea un punct slab, o fisur` \n carapacea pe
care o ridicase \n jurul ei ca s` se protejeze.
|[i adres` o grimas` ironic` aproape \nduio[at`, \n oglinda
retrovizoare. A[adar, \n spatele femeii de afaceri abile se ascundea
o tân`r` avid` de dragoste, de protec]ie [i de siguran]`...
F`r` s` insiste prea mult asupra acestei descoperiri, \ntoarse
cheia de contact [i porni. Deoarece, dac` aceast` tr`s`tur` de
caracter lui \i displ`cea, refuza totu[i s` se \nvinov`]easc`: dintr-o
copil`rie petrecut` \n singur`tatea orfelinatului, nimeni nu putea
ie[i neatins. {i dac` Pam [i cu ea reu[iser` s`-[i construiasc` un
echilibru, nu erau totu[i cioplite din stânc`, Kimberley o [tia.
O burni]` deas` luase locul aversei [i automobili[tii profitau de
aceast` ameliorare relativ` ca s`-[i reia drumul. Ma[inile se
strângeau \ntr-un [ir lung pe breteaua care ducea la autostrad` [i
Kimberley a[tepta r`bd`toare ca micul ambuteiaj s` dispar`.
Deodat`, se ghemui pe scaun, \ntr-o tentativ` disperat` de a se
face invizibil`: necunoscutul traversa [oseaua prin fa]a ei, doar la
zece centimetri de bara ei de protec]ie. O v`zuse oare, o
recunoscuse? Se pare c` nu, altfel n-ar fi sc`pat ocazia s-o solicite
din nou. |l privi \ndep`rtându-se pe [osea [i tocmai re\ncepea s`
respire când el se opri deodat` pentru a se posta \n fa]a ma[inilor,
cu degetul mare ridicat. Dac` \n minutul urm`tor, nimeni nu se
sacrifica s`-l ia pe acest autostopist ud leoarc`, va trebui s` treac`
prin fa]a lui.
16 MARY CATHERINE HANSON

Din p`cate, nimeni nu se l`s` cople[it de mil`. Necunoscutul, \n


ceea ce-l privea, nu \ntârzie s` identifice mica siluet` care se
ascundea \n spatele [terg`toarelor de parbriz [i s` afi[eze un
zâmbet ironic.
Kimberley \l dep`[i f`r` m`car s`-i adreseze o privire, dar inima
ei b`tea s` se rup` [i ru[inea \i \mbujora obrajii. Generoas` din fire,
resim]ea pu]in` remu[care c`-l las` pe acest b`rbat \n ploaie.
– Cu atât mai r`u pentru el! exclam` ea cu voce tare. Nu putea
s` i se impun` \n felul acesta.
{i, pentru a lupta \mpotriva vinov`]iei, \ncepu s` alc`tuiasc`
mental o list` de repro[uri \mpotriva autostopi[tilor \n general [i
acestui individ \n special. |n mijlocul frumoasei sale enumer`ri, se
\ntrerupse: ceva nu era \n ordine, ma[ina ei nu r`spundea ca de
obicei. P`rea dezechilibrat`, se cl`tina... O pan`! Prima ei reac]ie fu
de u[urare: binecuvântat fie acest ambuteiaj care f`cea incidentul
f`r` urm`ri. |n plin` vitez`, ar fi riscat s` piard` controlul
vehiculului! Optimismul ei nu dur` totu[i: acum trebuia s` schimbe
aceast` roat`, \ncercare \ntotdeauna de temut, [i pe deasupra \n
ploaie. La câ]iva zeci de metri de acel necunoscut sup`r`tor, colac
peste pup`z`!
Bine\n]eles, marginea drumului se transformase \ntr-o
adev`rat` mla[tin` \n care pantofii ei de var` se \nfundau;
bine\n]eles, cricul se afla \n fundul portbagajului, \n spatele
valizelor; bine\n]eles, ultimul bulon al ro]ii refuza cu \nc`p`]ânare
s` se lase de[urubat...
Transpira, blestema, ap`sa cu toate for]ele pe cric când o mân`
se a[ez` pe um`rul ei.
– Haide]i, l`sa]i-m` pe mine s-o fac... Nu sunt ranchiunos!
– M` descurc foarte bine, v` mul]umesc!
PORTRETUL FEMEII IUBITE 17

Nici m`car nu-[i d`duse osteneala s` se \ntoarc` pentru a


identifica autorul acestei caritabile propuneri: [tia prea bine
cine era!
Se opinti, \mpinse, trase, se chinui, f`r` ca mica pies` metalic`
s` se mi[te un milimetru.
– Este \ntr-adev`r atât de umilitor s` admite]i c` n-ave]i for]a s`
debloca]i acest bulon?
– De acord! exclam` ea indispus`.
Ea \i \ntinse unealta.
– Dar m-a[ mira s` izbuti]i s-o face]i mai bine decât mine.
Aceast` pies` este \n]epenit` [i...
Se \ntrerupse: bulonul nu rezistase nici m`car o secund` la
\ncercarea necunoscutului, care ridica deja pneul deteriorat.
– Ave]i o roat` de rezerv`, sper?
Ar fi s`rit de gâtul oricui altcuiva, cu nesfâr[it` recuno[tin]`.
Acestui exasperant personaj \ns`, se mul]umi s`-i r`spund` pe un
ton sever:
– Poate c` femeile n-au mul]i mu[chi, domnule. Dar pentru asta
nu trebuie luate drept aiurite. Da, am una, \n portbagaj.
– Ei bine, iat` o veste bun`! S-o punem [i s` ajungem repede la
ad`post!
La aceste cuvinte, furia tinerei femei spori.
– Voi termina [i m` voi pune la ad`post. Mul]umesc [i la
revedere!
Reac]ia necunoscutului o mir` pe Kimberley; departe de a se
sup`ra, el izbucni \n râs \ntinzându-i roata murdar` de noroi.
– Dac` vre]i s` v` \nnegri]i frumoasele dumneavoastr` mâini,
sunte]i liber` s-o face]i.
18 MARY CATHERINE HANSON

Ea refuz` obiectul cu un semn din cap. A[a cum ar`ta, nu putea


decât s`-[i murd`reasc` hainele de unsoare [i de p`mânt. {i
necunoscutul o [tia bine!
– Deci, continu` el, voi \ncheia eu aceast` corvoad` [i
dumneavoastr` m` ve]i \ncuraja cu un zâmbet amabil... dac` sunte]i
capabil`!
F`r` s`-i lase timp s` r`spund`, el se \nh`m` la lucru. Repara]ia
fu realizat` \ntr-o clipit` [i Kimberley trebui s` admit` \n sinea ei c`
niciodat` n-ar fi reu[it s` se descurce cu atâta pricepere.
– Iat`! exclam` victorios necunoscutul. Frumoas` treab`,
nu-i a[a?
– Da, r`spunse ea f`r` tragere de inim`.
Hot`rât lucru, b`rbatul acesta nici m`car nu \ncerca s`-[i
ascund` autosatisfac]ia. {i nimic nu detesta Kimberley mai mult pe
lume decât arogan]ii [i preten]io[ii!
– {i mai ales, nu-mi mul]umi]i!
O ironiza, p`rea aproape c` jubileaz` de pu]ina recuno[tin]` pe
care o ar`ta tân`ra femeie.
– |ntre compatrio]i, ce poate fi mai normal decât s` se ajute,
continu` el. Nu, nu insista]i, n-am nevoie de o batist` de hârtie ca
s`-mi [terg mâinile.
Râdea de ea... [i avea dreptate, admise ea. La urma urmei, de[i
acest b`rbat nu-i era deosebit de simpatic, se ar`tase serviabil [i
galant.
– Oh, scuza]i-m` spuse ea.
{i se repezi \n partea din fa]` a ma[inii pentru a r`scoli \n cutia
de m`nu[i [i a scoate de acolo un pachet mare de [erve]ele de
hârtie.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 19

– }ine]i... Sper c` vor fi destul de solide.


– Mul]umesc.
– Eu v` mul]umesc.
– |ncântat c` am putut fi util.... [i c` am f`cut cuno[tin]` cu
dumneavoastr`, domni[oar`....?
– Harris, Kimberley Harris.
– Bine... Bun...
El ezita acum, dansând de pe un picior pe altul, ca un copil.
Astfel, i se p`rea aproape \nduio[`tor. Dar lic`rul mali]ios care-i
p`r`sise o clip` ochii alba[tri, nu \ntârzie s` apar` din nou.
– Nu vre]i s` [ti]i cum m` numesc? Presupun c` nu v`
intereseaz`?
Ea se for]` s` zâmbeasc` \ntr-un mod amabil. Dar Dumnezeule,
cât o exaspera tipul acesta!
– Ba da... bine\n]eles.
– Sunt Lawrence Cory. Asta v` spune ceva?
Intrigat` de aceast` \ntrebare, Kimberley f`cu rapid apel la
memoria ei: Lawrence Cory.... Dar acest nume nu-i evoca nimic.
– Nu, ar fi trebuit?
– Nu \n mod special.
Râdea, [i Kimberley se st`pâni s` nu-l insulte. C`zuse \nc` o dat`
\n capcana pe care necunoscutul i-o \ntinsese. Pentru a-i atrage
aten]ia asupra lui, prelungea conversa]ia, dovedind c` nu-i lipsea
imagina]ia!
– La revedere, domnule Cory. {i mul]umesc \nc` o dat`.
Cu un pas hot`rât, se \ndrept` spre partea din fa]` a ma[inii [i se
instal` la volan. Trânti portiera, ca pentru a pune punct acestei
\ntâlniri. Dar \nsemna s` nu ]in` seama de \nc`p`]ânarea personajului.
El b`tea deja \n geam. Ea cobor\ geamul doar cinci centimetri.
20 MARY CATHERINE HANSON

– Da?
– Merge]i spre sud?
D`du din cap f`r` tragere de inim`, \n semn de afirmare. Cum
ar fi putut s` mint`? Ceea ce francezii numeau „Autostrada
Soarelui“, n-avea alt` destina]ie!
– {i eu la fel! exclam` el, \ncântat de aceast` descoperire. {i
unde, exact?
Dac` nu s-ar fi spart propriul ei cauciuc, Kimberley s-ar fi gândit
la o lovitur` premeditat`... Faptele p`reau c` se \mbin` astfel
pentru ea, \ncât s` nu poat` sc`pa de a-i servi drept taxi acestui
Lawrence Cory! Când \i dezv`lui destina]ia ei exact`, nu fu uimit`
s`-l aud` exclamând:
– Doar la câ]iva kilometri de locul meu de vilegiatur`!
– Dar fac o oprire pe drum, se gr`bi ea s` adauge. Peste dou`
ore, contez s` ajung la hotelul unde am rezervat o camer`.
Stupefiat`, \l v`zu c` se \ndep`rteaz` cu pa[i mari. Dar n-avu
timp s` \nceap` s` se bucure. |n oglinda retrovizoare, \l v`zu c`-[i
ia bagajul, abandonat pe marginea drumului, [i revine. Deschise
portiera din spate, \[i depuse acolo geanta de voiaj, apoi \nconjur`
ma[ina [i se a[ez` lâng` ea.
– Eu sunt ca dumneavoastr`, prefer c`l`toriile lini[tite, cu „halte
pentru ecler cu ciocolat`“. V` plac pr`jiturile, nu-i a[a?
Kimberley demar`. Pierduse, [tia s-o recunoasc`. |n fa]a unei
asemenea \ndr`zneli, cum s` se lupte?
El \[i continua monologul, indiferent la expresia \ncruntat` a
tinerei femei.
– Am visat \ntotdeauna s` m` lansez \ntr-un studiu asupra
meritelor comparate ale pr`jiturilor engleze[ti [i frantuze[ti.
Checurile [i budincile noastre...
PORTRETUL FEMEII IUBITE 21

– Domnule Cory?
– Da, domni[oar` Harris?
– Nu g`si]i excesiv s`-mi impune]i aceast` conversa]ie pe lâng`
prezen]a dumneavoastr`?
Se exprimase calm, f`r` agresivitate dar cu fermitate. Lawrence
Cory izbucni \n râs.
– |ncercam doar s` destind atmosfera. Dar fiindc` eforturile
mele sunt zadarnice...
Ea puse cu hot`râre o caset` cu muzic` clasic` \n combina
ma[inii.
– Schubert, coment` Lawrence Cory, unul din compozitorii mei prefera]i.
Ascultar` un timp melodia, adânci]i \n medita]ie. Extrem de
melancolic`, opera se armoniza tulbur`tor cu peisajul ploios care
defila prin fa]a ochilor lor.
Deodat`, vocea pasagerului stric` acest subtil [i lini[titor
echilibru.
– Se pare c` nu m` aprecia]i mult.
– Nu v` cunosc...
– {i nu dori]i s` ne cunoa[tem mai bine, a[a-i?
Ea schi]` un zâmbet mali]ios.
– |ntr-adev`r... Toate femeile sunt oare obligate s` r`spund`
\ncerc`rilor dumneavoastr` de seduc]ie?
– Nu \ncercam s` v` seduc, se sup`r` Lawrence. |ntotdeauna
sunte]i atât de suspicioas`?
– |ntotdeauna. {i dac` t`g`dui]i, cum explica]i purtarea
dumneavoastr` de la cafenea?
– Ce a fost ambiguu? V-am lovit, m-am temut c` v-am f`cut r`u...
– Par atât de fragil`?
– Pentru o persoan` care este pu]in psiholog, nu exist` nici o
\ndoial`.
22 MARY CATHERINE HANSON

Scoas` din s`rite de aceast` mic` fraz`, Kimberley tres`ri [i


ma[ina f`cu o u[oar` deviere.
Lawrence Cory izbucni \n râs.
– Dovada!
Kimberley \[i \ndrept` toat` aten]ia asupra drumului.
– V` considera]i drept Freud, acum? \ntreb` ea, cu o voce
perfect st`pânit`.
– |n general, oamenii apreciaz` s` li se acorde interes. Sunte]i altfel?
– Trebuie s-o cred. V-a[ fi recunosc`toare s` m` accepta]i a[a
cum sunt [i s` v` p`stra]i analizele pentru dumneavoastr`.
– Am \n]eles!
El \nso]i aceast` declara]ie cu un gest pacifist al mâinii, apoi se
instal` mai confortabil pe scaunul lui. |n aceast` manevr`, atinse
u[or cu cotul bra]ul gol al tinerei femei.
Aceast` mângâiere involuntar` o tulbur` pe Kimberley. |[i sim]i
inima strângându-se, un nod \n gât [i obrajii ro[ind. Jenat`, arunc`
pe furi[ o privire vecinului ei; el o observa, dar abia \i \ntâlni ochii
[i el \nchise pleoapele, ca [i cum avea inten]ia s` doarm`.
Lini[tit` de aceast` atitudine, putu \n fine s`-[i recapete calmul
[i s`-[i analizeze reac]ia. Ciudat fenomen, aceast` tulburare
cople[itoare pe care b`rbatul o stârnise \n ea la prima lor \ntâlnire,
\n urm` cu o or`, se repeta. {i tot timpul schimbului lor de replici,
se sim]ea stingherit`, nervoas`, susceptibil` [i vulnerabil`. Ce avea
oare \ncât s-o tulbure astfel? B`rba]i atr`g`tori \ntâlnea \n fiecare
zi.... {i de altfel, acest Lawrence Cory nu-i pl`cea deloc, cu
insolen]a lui [i acest fel de a fi ca [i cum [tia totul.
Iat` un mister pe care nu dorea s`-l l`mureasc`. |ntr-o or`, va
ajunge la hotelul ei [i va putea \n sfâr[it de scape de el. Pentru
totdeauna!
Capitolul 2

Kimberley sim]i o real` u[urare când ajunse \n sfâr[it la hotel.


Lawrence Cory, care dormea, n-o mai deranjase, dar simpla sa
prezen]` lâng` ea era suficient` ca s-o tulbure. {i apoi, dup` aceast`
lung` [i dificil` zi, se sim]ea literalmente epuizat`!
Oprirea motorului \l trezi pe vecinul ei, care se \ntinse cu
gesturi de felin`.
– Am ajuns?
– Da, la hotelul unde fac o pauz`.
Cu hainele mototolite [i \nc` umede de ploaie, cu p`rul ciufulit
[i tr`s`turile trase, tân`ra femeie sim]ea c` nu ar`ta bine. Aerul
odihnit al lene[ului ei pasager o exaspera [i mai mult [i cobor\ din
ma[in` trântind portiera.
|[i scotea valiza grea din portbagaj când Lawrence Cory
interveni.
– L`sa]i, o voi duce eu.
– Mul]umesc dar nu-i nevoie, m` ocup eu!
– Nu fi]i atât de \nc`p`]ânat`! M`car atâta lucru pot face, dup`
ce mi-a]i oferit atât de amabil ospitalitate. Nu sunt un ingrat.
24 MARY CATHERINE HANSON

Puse st`pânire pe bagajul greu [i se \ndrept` cu un pas hot`rât


spre hotel.
Descump`nit`, Kimberley r`mase o clip` uluit` \n fa]a
portbagajului deschis. Apoi trânti capacul cu violen]`.
Când va reu[i oare s` scape de acest intrus? O ajutase, \i
r`spunsese cu aceea[i moned`... De ce nu disp`rea, acum?
|n spatele biroului de la recep]ie, un personaj a c`rei gr`sime
dovedea c`-i pl`cea s` m`nânce bine, ridic` o privire binevoitoare
spre nou-veni]i.
Kimberley \l identific` imediat drept proprietarul hotelului,
domnul Dubois, care-i r`spunsese la telefon cu atâta amabilitate.
– Sunt Kimberley Harris, spuse ea ignorându-l \n mod
ostentativ pe Lawrence Cory. Am rezervat o camer` pentru o
noapte.
– Domni[oar` Harris, dar bine\n]eles! Cu furtuna asta teribil`,
nu v` a[teptam atât de devreme. Drumul n-a fost prea greu?
Tân`ra femeie nu se putu \mpiedica s` arunce o privire piezi[`
spre pasagerul ei. Domnul Dubois nu va putea b`nui niciodat` cât
de penibil` fusese ultima parte a drumului!
– Nu prea, min]i ea. Dar sunt ner`bd`toare s` fac o baie!
– C`zile sunt imense [i apa fierbinte... Ve]i fi mul]umit` de
scurtul dumneavoastr` sejur la „Hanul lebedei!“
Domnul Dubois \i \ntinse o cheie.
– Camera 407, spuse el. Henri va veni s` v` ia lucrurile.
T`cut pân` acum, Lawrence Cory se manifest`:
– Nu-i nevoie s`-l deranja]i, pot s` duc eu bagajele domni[oarei
Harris.
Bonomul nu-[i ascunse surprinderea.
– Sunte]i \mpreun`? Am \n]eles c` domni[oara Harris dorea o
camer` simpl`. Dar nu este nici o problem`, eu...
PORTRETUL FEMEII IUBITE 25

– Sunt singur`! exclam` Kimberley. Domnul Cory este... hm...


un prieten, doar un prieten. El nu r`mâne.
Ea \i adres` o privire amenin]`toare lui Lawrence, cerându-i
t`cere; n-avea inten]ia s`-i povesteasc` domnului Dubois strania lor
\ntâlnire.
– Henri se va ocupa de valiza mea, domnule Cory, ad`ug` ea.
Este preferabil s` ne spunem r`mas-bun aici.
|i \ntinse mâna [i, dup` o secund` de ezitare, el i-o lu`.
– Ur`sc desp`r]irile. S` ne spunem mai degrab` la revedere...
– La revedere, atunci, consim]i ea.
Din fericire, numitul Henri alese acest moment pentru a-[i face
apari]ia, oferindu-i lui Kimberley o porti]` de sc`pare providen]ial`.
Ea \l urm`ri pe scar`, f`r` m`car s`-i adreseze o ultim` privire
celui care o privea \ndep`rtându-se cu un zâmbet ne\ncrez`tor.
|n sfâr[it, sc`pase de el!
Tân`ra femeie se \ntinse pe pat, epuizat`. Hot`rât` s` lupte
\mpotriva somnului, nu trebui totu[i s-o fac`: surescitarea \i
sfredelea membrele obosite [i tensiunea care-i \n]epenise spatele \n
timpul c`l`toriei se transformase \n durere. Numai c`ldura unei b`i
putea s`-i calmeze durerea muscular` [i nervii!
|ntins` \ntr-o ap` irizat` de numeroase mici bule aeriene ale
unui odorant de baie spumos, reu[i \n sfâr[it s`-l alunge pe
Lawrence Cory din mintea ei [i s` se destind`.
Se bucura s-o reg`seasc` \n curând pe Pamela, prietena ei cea
mai bun`, cea pe care o considera sora ei: nu crescuser`
\mpreun`, \mp`rt`[ind acelea[i necazuri de copile f`r` p`rin]i, dar
[i rarele momente de bucurie ale unei educa]ii de orfelinat? Aveau
atâtea lucruri \n comun... Dar peste câteva zile, Pamela punea
cap`t unei vie]i de singur`tate; Kimberley \i dorea din toat` inima
toat` fericirea.
26 MARY CATHERINE HANSON

|nf`[urat` \ntr-un halat mare, \[i acord` timp s` se maseze cu o


crem` hidratant` [i-[i termin` toaleta cu un nor de talc delicios
parfumat.
Acum, se sim]ea aproape odihnit`. O mas` bun`, o noapte bun`
de somn, [i mâine va putea s`-[i reia drumul f`r` cea mai mic`
urm` de oboseal`... [i f`r` Lawrence Cory!
|mbr`c` un ansamblu cu pantalon din jerseu grej pe care-l puse
\n valoare cu cercei [i un lan] de aur. Cu o expresie aprobatoare, se
examina \n oglind`: toaleta, simpl` [i totodat` elegant`, \i punea \n
valoare corpul zvelt [i culoarea nisipie se potrivea perfect cu p`rul
ei castaniu cu reflexe ro[cate. Nu mai avea decât s`-[i marcheze
ochii verzi cu o tr`s`tur` de creion, apoi s`-[i rujeze u[or buzele [i
era \n sfâr[it gata!
|n clipa aceea, se auzir` dou` cioc`nituri scurte \n u[`.
Kimberley tres`ri. Desigur, putea fi domnul Dubois sau Henri, s-o
anun]e c` cina era servit`. Dar degetul ei mic \i [optea c` nu...
El st`tea \n fa]a u[ii, \mbr`cat elegant cu un pantalon de catifea
reiat`, o c`ma[` alb` [i o hain` de tweed foarte „englezeasc`“.
Primul reflex al tinerei femei fu s`-i \nchid` u[a \n nas, dar
renun]`: cuno[tea acum \nc`p`]ânarea acestui b`rbat. F`r` nici o
\ndoial`, ar fi capabil s`-[i petreac` seara \n fa]a u[ii ei. Era
preferabil s`-l \nfrunte din nou.
– Ce face]i aici? \ntreb` ea t`ios. Credeam c` a]i plecat.
El \i adres` un zâmbet pu]in trist.
– Credea]i? Afar` de cazul când nu spera]i.
– Care este diferen]a?
– Exist` una... \n ochii mei cel pu]in. Dar, de[i nu v` interesez,
v` anun] c` am luat o camer` \n acest hotel, la etajul de dedesubt.
De ce oare un b`rbat atât de seduc`tor sim]ea nevoia s` se
impun` astfel? Kimberley \l m`sur` cu circumspec]ie. Tân`r,
PORTRETUL FEMEII IUBITE 27

frumos, elegant, se pare foarte cultivat [i inteligent, Lawrence Cory


trebuia s` plac` femeilor... De ce se \nc`p`]âna s-o urm`reasc` pe
ea? Fiindc`, evident, farmecul lui viril nu ac]iona asupra ei? Din
mândrie? Din sfidare? Nu... era altceva? Dar ce?
– De-a ce v` juca]i? \ntreb` ea cu brusche]e.
– De ce crede]i c` m` joc? Nu mai am vârsta.
– |ntr-adev`r. Nici s` v` pierde]i astfel timpul.
– Sper c` nu este cazul... [i c` ve]i accepta invita]ia mea la cin`.
Ea scutur` din cap.
– A]i pierdut! Aveam inten]ia s` chem serviciul de etaj ca s` mi
se aduc` o gustare. Sunt foarte obosit`.
– Inten]iona]i s` mânca]i singur` \n camer`?
– Da.
– |n aceast` \ncânt`toare ]inut`? Ar fi p`cat.
Ochii lui alba[tri o m`surar` pe tân`ra femeie din cap pân` \n
picioare, cu o admira]ie neascuns`.
– P`cat sau nu, asta este.
|n ciuda tonului agresiv al r`spunsului ei, se sim]ea ridicol`.
– {i dac` am \ngropa securea r`zboiului? propuse Lawrence.
|mi s`rb`toresc aniversarea [i mi-ar pl`cea s` v` invit s-o celebr`m.
– Aniversarea dumneavoastr`? Stranie \ntâmplare...
|n sinea ei, b`nuia c` inventase toat` aceast` poveste ca s-o
conving`. Hot`rât lucru, era \n stare de orice!
– Atunci, este da?
– Este nu!
– Dar sunte]i incredibil`! exclam` Lawrence Cory. Nu exist`
realmente nici un mijloc de a sparge ghea]a cu dumneavoastr`.
Totu[i, am putea avea rela]ii amicale.
– {i dac` nu m` intereseaz`? Crede]i \ntr-adev`r c` toate femeile
din lume v` consider` un cadou c`zut din cer?
28 MARY CATHERINE HANSON

– Deloc, cu siguran]`... Dar pe acelea, nu le-am \ntâlnit \nc`.


Pentru a i se ierta arogan]a r`spunsului, izbucni \n râs. Dar
Kimberley r`mase de piatr`.
– Ei bine, tocmai a]i \ntâlnit pe una din ele, domnule Cory. {i
acum, bun` seara!
|ncerc` s` \nchid` u[a, dar b`rbatul o bloc` repede cu o mân`
ferm`. Nu mai râdea [i ochii lui alba[tri str`luceau de mânie.
– N-am for]at niciodat` o femeie s` accepte o invita]ie [i nu voi
\ncepe azi V` doresc o cin` pl`cut` \n singur`tate.
Se r`suci pe c`lcâie, lipsind-o pe Kimberley de pl`cerea de a-i
trânti u[a \n nas.
R`mas` singur`, ezit` asupra comport`rii de urmat.
De[i \i spusese lui Lawrence Cory c` va cina \n camer`, n-avea
nici un chef s` ron]`ie un sandvi[ \n fa]a televizorului.
„{i apoi, cu atât mai r`u dac` m` ia drept o mincinoas`, \[i
spuse ea deodat`. N-o s`-mi stric seara din cauza acestui tip
sup`r`tor“.
Cochet amenajat`, sala de mese a „Hanului lebedei“ era
primitoare, \n timp ce mirosuri apetisante care veneau din
buc`t`rie f`ceau poft` de mâncare oaspe]ilor.
Kimberley reper` o mas` mic` mai la o parte, lâng` o fereastr`
care d`dea spre un lac pe care \notau lebede [i ra]e. Domnul
Dubois nu neglija nici un detaliu [i, de la vesela de por]elan de
Limoges la buchetul \ncânt`tor de trandafiri care decora fiecare
mas`, totul te invita la o cin` agreabil`. Cu atât mai mult cu cât
Lawrence Cory nu era acolo!
|[i acord` timp s` studieze meniul [i s`-[i compun` prima ei
mas` din gastronomia francez`.
„La dracu cu zgârcenia!“ \[i spuse ea alegând mânc`ruri alese.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 29

– Pentru \nceput, \i spuse ea chelnerului, voi lua o por]ie de


pate de ficat, urmat de o bucat` de miel tân`r \nso]it de o jum`tate
sticl` de vin de Bordeaux. Simt o foame de lup!
Buna ei dispozi]ie trebuia totu[i s` fie de scurt` durat`: savura
pateul de ficat când Lawrence \[i f`cu apari]ia.
Se cufund` imediat \n contemplarea unui grup pozna[ de
boboci de ra]` care se b`l`ceau pe micul lac. Totu[i, de[i se ap`ra,
gândurile ei mergeau spre exasperantul personaj care se instalase
nu departe de ea. Din fericire, \i desp`r]ea o mas` ocupat` de o
zgomotoas` familie numeroas`, astfel c` nu trebuia s` \nfrunte
privirea lui ironic`.
Agita]ia ciudat` care le cuprinsese pe vecinele ei, dou`
englezoaice \n vârst`, la intrarea lui Lawrence nu-i sc`pase lui
Kimberley.
– El este, murmur` una din ele, sunt sigur`!
– Ar fi extraordinar s`-l \ntâlnim aici, \n Fran]a.
– {i totu[i! Nu pot s` m` \n[el, abia acum trei zile l-am v`zut, la
galeria de pictur`. Am [i acum catalogul \n geanta mea...
Kimberley nu auzi urmarea. A[adar, Lawrence Cory frecventa
expozi]iile londoneze. La prima vedere, putea s` par` straniu,
pentru un individ constrâns s` fac` autostopul. Gândindu-se mai
bine, trebuia s` admit` c` nu p`rea s` aib` dificult`]i financiare –
nu luase o camer` \n acest hotel? – [i c` poseda evident o anumit`
cultur`. De ce un b`rbat ca el se g`sea \n situa]ia s` cer[easc` un
loc \ntr-o ma[in`? Asta era cel mai ciudat!
„Enigma va r`mâne nedezlegat`“ \[i spuse Kimberley, deoarece
mai degrab` mor decât s`-i pun \ntrebarea! De altfel, acum c` acest
domn Cory g`sise persoane cunoscute, nu va mai avea probleme.
Aceste doamne vor fi cu siguran]` \ncântate s`-l transporte \n sudul
Fran]ei.
30 MARY CATHERINE HANSON

|[i savur` mâncarea sa cu o pl`cere lacom` [i \[i \ncepea


desertul când familia care f`cea barier` \ntre ea [i Lawrence Cory se
retrase.
Din fericire, adâncit \n gândurile lui, nu p`ru s` remarce.
„Ultima noastr` \ntrevedere l-a convins definitiv s` m` lase \n
pace“, se gândi Kimberley, u[urat`.
A[a erau b`rba]ii, la fel de rapizi s` abordeze o femeie cât [i s`
renun]e dac` aceasta nu se arunca \n bra]ele lor. {i se pretinde c`
nu le plac femeile u[uratice...
Exclama]ia brusc` a uneia dintre vecinele ei o smulse brusc din
aceste reflec]ii amare.
– {i apoi da, m` duc la el. Voi regreta prea mult c` l-am \ntâlnit
f`r` s`-i cer un autograf!
Atunci, sub privirea uluit` a lui Kimberley, doamna se ridic` [i
se \ndrept` drept spre masa lui Lawrence Cory.
Un autograf! Hot`rât lucru, pasagerul ei nu \nceta s-o uimeasc`
pe Kimberley... Iat` c` autostopistul se dovedea celebru!
Urm`ri scena cu satisfac]ie [i amuzamentul ei era \n cre[tere \n
timp ce femeia se aplecase spre Lawrence [i \n ciuda jenei vizibile
a idolului ei, \i \ntindea catalogul strigând cât o ]inea gura:
– {tiu cine sunte]i! Lawrence Cory!
Spre deosebire de Kimberley, el nu râdea deloc. P`rea chiar
ciudat de stânjenit.
– Da... eu sunt, murmur` el.
|[i plecase capul [i Kimberley, ghicea c` ar fi dorit s` se g`seasc`
la mii de leghe de acolo.
Incon[tient` de jena interlocutorului ei, femeia se \ntoarse c`tre
prietena ei [i striga peste toat` sala:
– }i-am spus! Este Lawrence Cory, pictorul!
Apoi flutur` catalogul sub nasul victimei sale.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 31

– Semna]i aici, v` rog!


Descump`nit, de atâta hot`râre, Lawrence nu putu decât s`
asculte.
Sala, \n acest moment, p`ru cuprins` de frenezie, ca [i cum
fiecare client sim]ea dorin]a imperioas` s` aib` [i el parafa acestui
om important.
Câteva secunde au fost suficiente pentru ca o mul]ime de
admiratori s` se \nghesuie \n jurul lui Lawrence Cory, ghemuit pe
scaunul lui. Fascinat [i speriat, observ` aceast` \mbulzeal` cu ochi
buim`ci]i. Pentru prima dat`, arogan]a \l p`r`si, l`sând locul unei
adev`rate panici.
Zâmbetul lui Kimberley se [terse. Situa]ia nu mai avea nimic
nostim [i cel pe care-l considerase aproape un du[man nu-i mai
inspir` decât mil`. Cât de pierdut p`rea \n mijlocul acestei hoarde
care se arunca asupra lui fluturând hârtii [i creioane ca ni[te arme!
F`r` s`-[i acorde timp s` reflecteze, se arunc` \n \nv`lm`[eal`.
– Lawrence, spuse ea pe un ton ferm, s` mergem s` lu`m
cafeaua pe teras`.
Ochii pierdu]i ai lui Lawrence Cory se \ndreptar` spre ea, plini
de recuno[tin]`. Apoi, ca prin farmec, privirea lui \[i reg`si toat`
siguran]a [i se ridic`.
– Scuza]i-m`, dar tân`ra mea so]ie are nevoie de pu]in` lini[te.
Este luna noastr` de miere, \n]elege]i...
Lui Kimberley i se t`ie respira]ia. Cum putea el...? Se l`s`
condus` afar` f`r` s` spun` un cuvânt, dar dup` ce u[a-fereastr` se
\nchise \n urma lor, d`du frâu liber indign`rii.
– De ce a]i spus a[a ceva? Voiam s` v` ajut [i iat` cum \mi
mul]umi]i! Sunte]i un.... un...
C`ut` \n zadar un cuvânt destul de greu care s`-i exprime furia.
Cum nu reu[ea, el \i veni \n ajutor.
32 MARY CATHERINE HANSON

– Un b`d`ran, un necioplit? Sau un mitocan, un mojic?


– Mai r`u decât atât! Dac` m-a[ fi a[teptat la asta, niciodat`...
– Niciodat`, ce? i-o t`ie el. A trebuit s` v` for]ez mâna ca s` m`
invita]i \n ma[ina dumneavoastr`, a]i refuzat s` cina]i cu mine [i-mi
ar`ta]i o antipatie vizibil`. M-a]i smuls din aceast` hait` dezl`n]uit`,
[i v` mul]umesc din nou, dar nu-mi cere]i s` m` arunc la picioarele
dumneavoastr`, \n temenele ridicole.
– N-am nimic de cerut!
– Nici eu...
– Oh, ba da.... v`zând figura dumneavoastr` panicat`, acum
câteva minute, am \n]eles c` m` implora]i...
– {i m-a]i salvat.... Cât de emo]ionant!
– Stupid, mai ales! Dar nu credeam s` fiu complice la o
asemenea minciun`.
– S` min]i, este uneori indispensabil, spuse el cu tot calmul din
lume. Cunosc fanii! Când repereaz` o prad`, le trebuie un motiv
solid pentru a-i da drumul.
– Este pre]ul gloriei mi se pare!
– Dar eu nu sunt cu adev`rat celebru... Dac` una dintre acele
dou` femei n-ar fi asistat la expozi]ia mea, acum câteva zile,
niciodat` nu m-ar fi recunoscut.
Lawrence Cory era a[adar un pictor renumit. |n fond, se gândea
Kimberley, i se potrivea. Cel pu]in, asta explica modul s`u pu]in
conven]ional de a c`l`tori. Umorul lui insuportabil [i insolen]a sa
f`ceau parte f`r` \ndoial` din panoplia de artist.... Extravagan]` ca
sinonim al creativit`]ii. Era ridicol!
|n acel moment, chelnerul le aduse cafelele.
– S` ne a[ez`m, propuse Lawrence. {i s` ne continu`m
agreabila conversa]ie sub acest cer romantic \nstelat.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 33

– Nu mai continua]i, murmur` Kimberley printre din]i.


Se a[ez` totu[i, dar fa]a ei furioas` ar`ta destul de clar c` nu
ceda decât pentru a-l cru]a pe chelner de spectacolul unei scene.
– Doamna dore[te [i altceva? \ntreb` atunci acesta. Un lichior,
un alcool?
|n fa]a expresiei consternate a tinerei femei, el crezu potrivit
s`-[i cear` scuze.
– V` deranjez, v` rog s` m` ierta]i. V` las...
Kimberley n-avu timp s` se explice: el deja disp`ruse. F`cu un
gest de neputin]`. La ce bun s` \ncerce s` pun` lucrurile la locul
lor, acum? |n acest han, era de acum \nainte „Doamna Lawrence
Cory“ \n ochii tuturor! Din fericire, nu st`tea aici decât o noapte!
– L-a]i speriat pe acest biet tân`r, \i repro[` Lawrence. Este
francez, nu uita]i, nu este obi[nuit cu doamne de fier.
– Domnule Cory, dac` cineva de aici poart` responsabilitatea
acestei \ncurc`turi demn` de cea mai proast` comedie, acela
sunte]i dumneavoastr`... Atunci, \nceta]i s` ironiza]i, v` rog!
– Ironic, zeflemist, mincinos... Ce proast` imagine ave]i despre
mine!
– Conform` cu aceea pe care o da]i!
– Oh... z`resc câ]iva reprezentan]i ai clubului meu de fani care
se \ndreapt` spre aceast` teras`... S` fugim!
O larm` de exclama]ii se apropia \ntr-adev`r [i Kimberley s`ri \n
picioare: n-avea nicidecum inten]ia s` \nfrunte \nc` o dat` ace[ti
oameni exalta]i care o luau drept „so]ia eroului“.
Lawrence o prinse de bra] [i o antren` pe scara care ducea \n
gr`din`.
O lini[te binef`c`toare domnea \n labirintul de alei care
[erpuiau \n jurul lacului. Timpul r`u de peste zi nu mai era decât o
amintire urât` [i parfumul florilor se r`spândea \ntr-un aer aproape
34 MARY CATHERINE HANSON

cald. Pe cerul senin str`lucea un corn de lun` \nconjurat de o


mul]ime de stele. Prim`vara flirta deja cu vara.
– Lini[te, \n sfâr[it, murmur` Lawrence.
{i pentru prima dat`, Kimberley se sim]i \n acord cu el. Sim]ea
aceea[i impresie de calm dup` furtun`, aceea[i senin`tate.
– Da... Ce nebunie, toate astea! Ace[ti oameni sunt ciuda]i: nu
vor s` fac` r`u, dar cât de \ngrozitori pot deveni!
– Cu timpul, sunt lucruri care te fac s` râzi. Adesea, dintr-o
situa]ie dificil` prin care trec, nu p`strez decât amintirea aspectelor
comice. |mi place partea pozitiv` pe care o d` o anumit` distan]`.
Kimberley izbucni \n râs [i repet` cu voce ascu]it` cuvintele
b`trânei englezoaice:
– Semna]i aici, v` rog!
|ntr-un gest de autoironie, Lawrence se chirci \n el \nsu[i.
– Da, doamn`, imediat!
Râsetele lor r`sunar` \n noapte [i bobocii de ra]`, trezi]i de atâta
veselie, se lansar` \n m`c`ieli cacofonice.
Kimberley [i Lawrence râser` [i mai tare.
Când lini[tea reveni asupra micului lac care str`lucea sub clarul
cornului de lun`, Lawrence o invit` pe tân`ra femeie s` se a[eze pe
un zid de piatr` pe care cre[teau liane s`lbatice cu un miros de
caprifoi.
R`maser` mult timp t`cu]i, contemplând frumuse]ea peisajului,
savurând blânde]ea acestei nop]i prim`v`ratice. Profunzimea
acestei reculegeri deveni \n sfâr[it evident` pentru Kimberley, care
se sim]i brusc jenat`.
– Am \n]eles c` v` ocupa]i de pictur`, spuse ea. Este meseria
dumneavoastr`?
– Da... Sau cel pu]in, una din pasiunile care-mi permit s`-mi
câ[tig existen]a.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 35

Ea nu \ndr`zni s`-i cear` mai multe preciz`ri. Dar Lawrence se


\ntorcea deja spre ea.
– {i dumneavoastr`, ce profesie ave]i?
– Mai comun`... Conduc o societate industrial`.
– Sunte]i director?
– Da. Am mo[tenit aceast` \ntreprindere de la un unchi. Cum
nu l-am v`zut niciodat`, nu m` a[teptam desigur la a[a ceva. Am
ezitat \nainte de a lua frâiele, dar f`cusem studii comerciale, prin
urmare...
– Nu este prea greu?
La aceast` \ntrebare aparent inofensiv`, Kimberley sim]i c` se
enerveaz` din nou.
– Prea greu... Vre]i s` spune]i: pentru o persoan` de sexul
a[a-zis „slab“?
F`cu un gest de iritare [i continu`:
– B`nuiam c` sunte]i genul de b`rbat care crede c` locul unei
femei este acas`.
– Dac` ele o doresc, de ce nu? Altfel, n-am nici un fel de
prejudecat` \n aceast` privin]`. De altfel, majoritatea prietenelor
mele lucreaz` [i am considerat \ntotdeauna c` este normal.
P`rea sincer [i Kimberley \[i regret` agresivitatea.
– De ce ajungem \ntotdeauna s` ne cert`m? \ntreb` ea.
Un zâmbet u[or ap`ru pe fa]a frumoas` a lui Lawrence.
|n penumbr`, tr`s`turile lui p`reau [i mai nobile, mai
armonioase, [i Kimberley fu frapat` \nc` o dat`.
– Nu [tiu, r`spunse el. Trebuie s` avem totu[i puncte comune.
Cu timpul, sper, vom sfâr[i prin a ne \n]elege.
El lu` mâna tinerei femei [i o duse la buze cu nesfâr[it`
blânde]e. Aceast` tandre]e nea[teptat` o tulbur` pe Kimberley?
36 MARY CATHERINE HANSON

N-ar fi [tiut s-o spun`. ... Dar emo]ia care o gâtui f`cu s`-i bat`
inima ca un metronom \nnebunit.
|ncerc` totu[i s` se elibereze.
– Vom putea poate s` devenim prieteni, murmur` ea. Dar nu
este ceea ce spera]i de la mine...
– {i dumneavoastr`, ce a[tepta]i? Nu sunt sigur c` [ti]i.
De data asta, \[i retrase mâna cu un gest atât de hot`rât, \ncât
Lawrence nu i-o putu re]ine. Furia cre[tea \n ea cu o for]` re\nnoit`.
|[i repro[a c` putuse s` cread` c` ar putea \ntre]ine rela]ii amicale
cu acest b`rbat...
– Ba da, foarte bine! exclam` ea. Vreau s` \ncetez aceast`
conversa]ie f`r` rost [i s` m` duc la culcare. Sunt obosit`!
S`ri \n picioare, gata s`-[i ia r`mas-bun.
– Mai r`mâne]i pu]in, o rug` Lawrence. S` \ncerc`m s`
doborâm acest zid care se ridic` f`r` \ncetare \ntre noi...
– La ce bun? Nu suntem predestina]i s` ne revedem.
Lawrence se ridic` [i se apropie de ea.
– Cum pute]i prevedea ce ne rezerv` viitorul? Poate c`
drumurile noastre se vor \ntâlni din nou, cine [tie?
Aproape o atingea acum [i Kimberley, din instinct, f`cu un pas
\napoi.
– Fi]i lini[tit`. N-am inten]ia s` v` sperii.
– Nu m` tem de dumneavoastr`!
– De mine, nu, dar de dumneavoastr` \n[iv`?
– Nu \ncepe]i din nou cu psihologia dumneavoastr` de doi bani!
– Cine este el, Kimberley?
Surprins` de aceast` \ntrebare deplasat`, tân`ra femeie bâigui:
– Dar... Ce vre]i s` spune]i?
– Cine este individul smintit care te-a r`nit? Cine a \nr`d`cinat
\n dumneata aceast` team` de b`rba]i? Eu nu-]i vreau nici un r`u....
PORTRETUL FEMEII IUBITE 37

Ochii lui alba[tri o fixau cu o intensitate aproape seduc`toare,


astfel \ncât nici m`car nu avea for]a s` reac]ioneze când o trase \n
bra]ele lui [i puse st`pânire pe buzele ei. Când o strânse mai tare
\n bra]ele sale, Kimberley sim]i nevoia nest`pânit` s` se
abandoneze acestui s`rut. Lawrence nu mai era un str`in, avea
impresia c`-l cunoa[te de secole.
Trebui s` fac` un efort pentru a se smulge din aceast` minunat`
\mbr`]i[are [i, respingându-l pe Lawrence, l`s` s`-i scape o
exclama]ie tânguitoare:
– L`sa]i-m`!
– Trebuie s` m` supun?
Aceast` \ntrebare, pus` cu o voce r`gu[it` [i dezolat` se adresa
lui \nsu[i. Kimberley \i r`spunse, \n defensiv`:
– Da! Nu v` apropia]i de mine!
El avu un gest obosit.
– De acord... S` intr`m acum, este târziu.
Intrar` \n han f`r` s` schimbe o vorb` [i, \n hol, desp`r]irea fu scurt`.
– Bun` seara, domnule Cory.
– |]i doresc o noapte bun`, domni[oar` Harris. Vise pl`cute.
Imaginile care popular` mintea lui Kimberley noaptea aceea,
aveau ritmul chinuitor al co[marurilor. Lawrence Cory, acest intrus,
o urm`ri pân` [i \n aceast` lume ireal`. {i ea se zb`tea, evita
\mbr`]i[`rile lui impetuoase [i mângâierile lui pasionate, \nainte de
a ceda, emo]ionat`, s`ruturilor lui languroase. Apoi se trezea
tres`rind [i, \n singur`tatea camerei sale, i se p`rea c` simte \nc`
dulcea]a gurii lui Lawrence pe pielea ei... Ar fi vrut s` strige, s`
alunge aceste idei nebune, s` interzic` gândurilor ei s` revin` la
el... Dar de fiecare dat` când adormea din nou, Lawrence ap`rea, \i
murmura cuvinte fermec`toare, irezistibile, ca o chemare prea mult
timp a[teptat`.
38 MARY CATHERINE HANSON

La ora [ase diminea]a, nemaiputând suporta, renun]` definitiv


s` se odihneasc`.
F`cu un du[ rece pentru a [terge oboseala [i cobor\ la recep]ie.
Domnul Dubois, deja la postul lui, se mir` s-o vad` atât de matinal`:
– Domni[oar` Harris, sunte]i deja \n picioare! Dar micul dejun
nu este \nc` gata.
– N-are importan]`, domnule Dubois, voi lua o cafea pe drum.
– V` voi preg`ti o b`utur` cald`. Ave]i \ncredere \n Dubois, un
client nu va pleca de aici cu stomacul gol!
El refuz` s`-i dea nota \nainte de a pune \n func]iune enormul
filtru de cafea [i a despacheta voluminosul pachet de cornuri livrate
de cofetarul local.
– O s` v` plac` aceste cornuri calde! Se topesc \n gur`, tipic
fran]uze[ti!
Incapabil` s` reziste amabilit`]ii gazdei sale, Kimberley se a[ez`
\n sala de mese. |n ciuda apetitului ei, \ntotdeauna solid diminea]a,
nu se abandon` l`comiei [i se gr`bi s`-[i \nghit` gustarea. Trebuia
neap`rat s` sfâr[easc` \nainte ca Lawrence Cory s` coboare!
Suna ora [apte când \l p`r`si pe domnul Dubois, jurând s`
revin` \ntr-o zi.
Cu bagajele \n mân`, ajunse la ma[in` cu un pas lini[tit: era
sigur` c` Lawrence dormea \nc` profund.
Se \n[ela. Presupusul adormit st`tea pe capota ma[inii ei [i o
primi cu un zâmbet radios.
– Soarele a r`s`rit de ore... Nu te a[teptam atât de târziu!
– Dar... Ce faci aici? Micul dejun nici m`car nu s-a servit...
– L-am \mp`r]it pe cel al domnului Dubois, la ora cinci. Tartine
cu unt [i dulcea]`. Cornurile nu sosiser` \nc`, dar pentru
dumneata, nu m` scutesc de nici un sacrificiu!
Kimberley ridic` ochii spre cer.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 39

– Ce eroism, \ntr-adev`r! {i presupun c` ai petrecut noaptea aici.


– Nu, am dormit ca un preafericit \n patul meu. Dar m` trezesc
\ntotdeauna foarte devreme.
Ascultându-l vorbind despre noaptea lui lini[tit`, enervarea
tinerei femei ajunse la paroxism.
– Ei bine, consider`-te fericit! |n ceea ce m` prive[te sunt
istovit`.
– Dac` e[ti obosit`, pot s` conduc eu.
– Nu cred c` ]i-am propus ospitalitate, domnule Cory!
– Dar o vei face!
Ea se post` \n fa]a lui, cu mâinile \n [olduri. Furia f`cea s`-i
str`luceasc` ochii [i-i \nro[ea obrajii. |n lumina dimine]ii, era
\ncânt`toare. Dar foarte departe de a b`nui, atât de mult o scotea
din s`rite acest b`rbat.
– Nu! strig` ea. Nu, nu [i nu! Sunt \n concediu [i ]in la lini[tea
mea. Una din admiratoarele dumitale va fi cu siguran]` \ncântat`
s`-]i serveasc` de [ofer, a[a c` nu \ncerca s` m` \nduio[ezi pentru
soarta dumitale! De altfel, vei avea astfel timp s` te bucuri de
cornuri! La revedere, domnule [i c`l`torie pl`cut`!
F`r` s` mai a[tepte, \[i arunc` bagajele \n portbagaj [i se repezi
\n ma[in`. Se a[tepta la o nou` ofensiv` a lui Lawrence, dar, de data
asta, el nu insist`.
U[urarea pe care o sim]i fu totu[i de scurt` durat`. Deoarece
mimica trist` [i micul semn de adio pe care i-l adres` fur` mai rele
decât o pedeaps`: remu[carea o chinui pân` la sosire. Remu[care...
[i poate pu]in regret.
Capitolul 3

– Kim!
U[a de la intrare era deschis` [i Pamela alerga spre ea.
– |n fine, e[ti aici! |ncepeam s` cred c` erai definitiv pierdut`.
– |n dou` sau trei rânduri, a fost cât pe ce!
Tinerele femei izbucnir` \n râs [i se \mbr`]i[ar` cu efuziune,
\ncântate c` se reg`sesc dup` dou` luni lungi de desp`r]ire.
Abia l`sându-i timp lui Kimberley s`-[i ia valiza, Pam o conduse
\n \ncânt`toarea cas` acoperit` de vi]`-de-vie s`lbatic`.
– Vino repede, am atâtea lucruri s`-]i povestesc!
– {i eu visam la o sear` lini[tit`... glumi Kimberley.
– De asemenea, ]i-am preg`tit un ceai bun [i câteva pr`jituri.
Cunoscându-te, m-am gândit c` asta te va ajuta s` supor]i povestea
aventurii mele. Dar, bine\n]eles, pot a[tepta pân` mâine!
Kimberley scoase o exclama]ie \ngrozit`.
– Nu, vreau s` aflu totul imediat! De când mi-ai anun]at marea
veste, tânjesc dup` detalii!
Pam trop`ia literalmente de ner`bdare [i de bucurie \n timp ce
prietena ei \[i depunea bagajul \n holul mare.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 41

– Dragostea \]i face bine, e[ti str`lucitoare!


– Oh, Kim, nu reu[esc s` cred ce noroc am!
– {i unde se ascunde fericitul ales?
– |n acest moment este cu mama sa, se ocup` de organizarea
caz`rii tuturor invita]ilor no[tri. Nu l-am v`zut de la prânz... [i-mi
lipse[te deja! Oricum, o s`-l vezi mâine.
|n realitate, tân`ra femeie sim]ea pu]in` team` la ideea de a-l
\ntâlni pe logonicul lui Pam. Mai mult decât o prieten`, o considera
pe tân`ra femeie ca pe sora ei [i era deci important s` nu-i displac`
b`rbatului vie]ii ei!
– Georges te va adora, sunt sigur`! declar` Pam.
Kimberley schi]` un zâmbet amuzat. Pam citea \n ea ca \ntr-o
carte deschis`. {i reciproca era la fel de adev`rat`.
– Arzi de dorin]` s`-mi poveste[ti \ntâlnirea voastr`! {i eu s`
savurez aceste minunate tartine!
Se instal` pe o canapea confortabil` de catifea [i Pamela se gr`bi
s` vin` al`turi. |ntr-o jum`tate de or`, Kimberley se bucur` de un
platou de pr`jituri delicioase [i de povestea \n culori vii a celei mai
frumoase pove[ti de dragoste a secolului. Cea mai frumoas`... dup`
Pam, bine\n]eles!
Dar Kimberley nu era departe de a crede c` \ntr-adev`r Georges
ap`ruse ca un adev`rat miracol \n via]a prietenei ei. Aceasta p`rea
[i mai blond`, [i mai gra]ioas`, [i mai frumoas` decât \nainte. {i
acum, \n imen[ii ei ochi alba[tri aproape copil`re[ti, str`lucea o
mic` flac`r` pe care Kimberley n-o v`zuse niciodat`: aceea a fericirii
\n sfâr[it g`site...
De la optsprezece ani, Pam avusese o via]` instabil`, incapabil`
s` se fixeze, mergea din serviciu \n serviciu, de la aventuri de o var`
la iubiri dezam`gitoare. Niciodat` nu reu[ise s`-[i g`seasc`
echilibrul, s` fac` alegerea cea mai bun`. Dar ast`zi, totul se
schimbase de-a binelea [i Kimberley o sim]ea.
42 MARY CATHERINE HANSON

– Pari a[a de mul]umit` \n aceast` cas`!


Pam s`ri \n mijlocul \nc`perii [i f`cu o serie de piruete.
– Da, m` simt acas`, aici. Nu numai \n aceast` cas`, deocamdat`
provizorie, dar \n aceast` ]ar`, \n aceast` regiune, \n aceast` familie.
Oh, [tiu, totul s-a f`cut atât de repede, trebuie s` m` iei drept
nebun`!
– Nu... Sunt doar pu]in nelini[tit`.
Pamela veni s` \ngenuncheze la picioarele prietenei ei.
– Nu mai este nevoie s`-]i faci griji, Kim. Sâmb`t`, voi deveni
doamna Defontaine, protejat` [i r`sf`]at` de un so] model. Vei fi
lini[tit` definitiv când \l vei cunoa[te!
Pamela avu o ezitare, apoi ad`ug` cu un zâmbet tandru:
– {i va fi rândul meu, femeie m`ritat`, s`-mi fac griji pentru tine.
Rolurile se vor inversa \n sfâr[it!
De când se [tia, Kimberley \[i asumase \ntotdeauna rolul
persoanei rezonabile, al sf`tuitorului, al surorii mai mari, \n
rela]iile lor. Pam avea dreptate: poate c` asta se va schimba.
– Vorbe[te-mi despre c`l`toria ta, relu` Pam. Ai \ntâlnit pe
cineva interesant?
|[i privea prietena cu un ochi \nchizitor, ca [i cum ghicea c` se
\ntâmplase ceva pe drum. Mai \ntâi surprins`, Kimberley alung`
repede aceast` idee absurd`. De[i bun` psiholog`, Pam nu citea \n
globul de cristal!
– Nu, pe nimeni!
Lawrence Cory nu era „nimeni“. Dar \n ciuda confiden]elor pe
care Pam i le f`cuse, Kimberley nu se sim]ea preg`tit` s` vorbeasc`
despre el.
Chiar cu cea mai bun` prieten`, p`stra o gr`din` secret`,
ascundea unele incidente care pres`raser` scurta ei via]`
PORTRETUL FEMEII IUBITE 43

sentimental`. Din pudoare? Poate. Din orgoliu? Cu siguran]`. Era


con[tient` [i se \nvinuia uneori pentru aceste ascunzi[uri.
– Ce p`cat! exclam` Pamela. Am crezut \ntotdeauna c` tu [i cu
mine vom g`si fericirea \n acela[i timp. |n visele mele de tân`r` \mi
imaginam chiar o dubl` c`s`torie. Dar, din p`cate...
Kimberley se revolt`...
– Nu-mi comp`timi soarta, o duc foarte bine! |mi ador meseria
[i nu uita c`-l am pe Charles!
Pam oft`.
– |]i iube[ti meseria, dar pe Charles? Cu siguran]`, nu destul ca
s` te c`s`tore[ti cu el!
– N-am spus c` m` voi c`s`tori.
– Totu[i, \ntr-o zi, o vei face.
Kimberley ezit`: deja examinase acest lucru, se temea c` Charles
o s`-[i fac` cererea. Ce-i va r`spunde, atunci? |i va cere probabil un
r`gaz, r`bdare. Dar va veni momentul când va trebui s-o rup` cu
el... sau s` spun` da.
– Poate, r`spunse ea \n cele din urm`. Dar nu va fi atât de
catastrofal cum crezi. Este un b`rbat \ncânt`tor, inteligent, delicat
[i atent... A fost mereu acolo când am avut nevoie de el...
– Nevoie! Dar ceea ce ai tu nevoie, este un b`rbat care s` te
stimuleze! Care s` te fac` s` râzi, s` cân]i, s` plângi, s` vibrezi!
Inexplicabil, imaginea lui Lawrence Cory se impuse atunci \n
mintea lui Kimberley. O respinse cu iritare, cum alungi un gând
r`u.
De altfel, Pamela \[i continua rechizitoriul \mpotriva lui Charles.
– Este cultivat [i politicos. Nu prea urât [i plin de delicate]e.
Dar este suficient? Niciodat` nu se \nfl`c`reaz`. Care sunt
pasiunile lui, irit`rile lui? Cum po]i s`-]i imaginezi un viitor atât
de... rezonabil?
44 MARY CATHERINE HANSON

– „Ra]iunea este mama imagina]iei“.


Acest citat nu avu alt efect decât s` provoace pu]in mai mult
lirismul Pamelei.
– Dar de ce te temi, ca s` vrei siguran]`? De ce te \nchizi \n
turnul t`u de filde[ când un b`rbat seduc`tor se apropie de tine?
Uneori, p`reai f`cut` din ghea]`! Dar eu [tiu ce foc mocne[te \n
tine. Atunci, las-o pe adev`rata Kimberley Harris s` \nfloreasc`...
Se \ntrerupse, surprins` de expresia de intens` suferin]` care
transforma fa]a prietenei ei. O \nl`n]ui cu un gest tandru.
– Draga mea Kim, te-am f`cut s` suferi... Iart`-m`!
– Nu-i nimic, oboseala...
– Ce ]i-am putut spune ca s` te bulversezi astfel? E[ti
\ndr`gostit` de Charles?
– Nu. |n fine... Nu [tiu.
Charles n-avea nimic de-a face cu emo]ia ei. Dar una din frazele
Pamelei, \n schimb, o atinsese \n punctul cel mai sensibil: „p`reai
f`cut` din ghea]`“. |n ziua rupturii lor, Philippe folosise [i el aceast`
metafor`: „Femeie de ghea]`“. {i dac` avusese dreptate? Cât despre
Lawrence Cory, compara]ia lui nu fusese cu nimic mai favorabil`:
n-o comparase cu o doamn` de fier? {i dac` to]i aveau dreptate? Nu
se l`sase oare cople[it` de rolul de femeie de afaceri, prin aceast`
aparen]` de fermitate, de rigiditate [i de seriozitate, pe care voia
s-o impun`? Nu neglijase \n mod incon[tient fantezia,
sensibilitatea, senzualitatea?
– Nu, murmur` ea, nu sunt nici de fier, nici de ghea]`!
Gata s` plâng`, scutur` din cap de la stânga la dreapta, refuzând
s` admit` ceea ce i se p`rea totu[i drept adev`r.
– Dar bine\n]eles c` nu! exclam` prietena ei. F`ceam doar
aluzie la ideea pe care [i-o fac unii despre faimoasa domni[oar`
Harris, directoarea societ`]ii! Pentru a crede asta, trebuie s` te
PORTRETUL FEMEII IUBITE 45

cunoasc` foarte prost. Tu care plângi \n fa]a jurnalului televizat,


care te aprinzi contra tiranilor, pe care te sup`r` nedreptatea, cum
s` te cread` de fier? Tu care te tope[ti \n fa]a unui bebelu[, care te
minunezi \n fa]a frumuse]ii, care cru]i via]a [oarecilor care-]i ocup`
podul, cum po]i fi b`nuit` c` e[ti de ghea]`?
– Dar pasiunea, dragostea, de ce n-au loc \n via]a mea?
– Pentru c` nu l-ai \ntâlnit \nc` pe acela ca va [ti s` ]i le inspire.
Dar asta va veni, sunt sigur`.
– Mi-ar pl`cea s` \mp`rt`[esc optimismul t`u...
– Iat` rezultatul proastelor mele discursuri: acum e[ti trist`. |n
ziua revederii noastre!
P`rea atât de nec`jit`, \ncât Kimberley izbucni \n râs.
Cu \ncepere din acest minut, ordon` ea, este interzis de a afi[a
o figur` posac`! Condu-m` mai curând s` vizitez aceast` cas`
splendid` [i, apoi, voi merge s` m` culc. O noapte bun` de somn
va [terge acest mic acces de lehamite.

***

Sloiuri de ghea]` [i z`pad` cât vedeai cu ochii... |ntr-o albea]`


imaculat`, Kimberley fugea. Nu voia ca frigul s-o ajung` din urm` [i
s-o transforme \ntr-o statuie de ghea]`. Dar gerul o p`trundea
\ncetul cu \ncetul, mâinile \i deveneau mai transparente decât
sticla, picioarele n-o mai ajutau s` scape de pe banchiz`. Martor la
aceast` metamorfoz`, Lawrence Cory o sfida cu un râs strident...
Kimberley se trezi tres`rind. Soneria ascu]it` a telefonului
r`suna cu insisten]` \n toat` casa, f`r` ca Pamela s` intervin`. Poate
dormea \nc`, se gândi Kimberley. De[i str`in` de aceast` locuin]`,
hot`r\ s` mearg` s` r`spund`.
46 MARY CATHERINE HANSON

Se \mbr`c` \n grab` [i se repezi spre u[`. Exact \n momentul


când punea mâna pe clan]`, soneria se opri.
O clip`, se sim]i tentat` s` se \ntoarc` s` se culce, dar amintirea
co[marului ei glacial o f`cu s` se r`zgândeasc`. De altfel, fiindc` se
trezise, putea la fel de bine s` preg`teasc` micul dejun.
Dar, când ajunse \n buc`t`rie, plutea un miros pl`cut de pâine
pr`jit` [i de cafea: prietena ei i-o luase \nainte.
– Pam, deja treaz`, la ora opt! {i când te gânde[ti c` alt`dat` nu
reu[eam s` te fac s` p`r`se[ti patul!
– Ai constatat-o ieri: nu mai sunt aceea[i. |nc` din zori, m`
arunc \n via]` cu frenezie, pentru a nu pierde nimic.
– Ai auzit telefonul, acum câteva clipe?
– Da, eram \n gr`din` [i am alergat s` ridic receptorul. Era
Estella, viitoarea mea soacr`. |mi reamintea \ntâlnirea pentru cin`.
– Ei bine, voi profita s` fac o plimbare pe câmpie. Nu te nelini[ti
pentru mine!
– Pentru mine m` tem.
– Dar de ce?
– Vezi tu, familia Defontaine este venit` din patru col]uri ale
Fran]ei ca s` asiste la c`s`toria noastr`. Ast` sear`, cu tat`l lui, cu
unchii [i numero[ii s`i veri, Georges \[i va \ngropa via]a de burlac.
|n paralel, Estella organizeaz` o serat` exclusiv feminin`. Nu este
\ngrozitor?
– Nu te vor mânca! Sper c` nu contai pe mine ca s` te protejez.
Pam scoase un adev`rat strig`t de disperare.
– Ba da! Kim, nu m` abandona! Nu cunosc pe nimeni... {i dac`
m` ur`sc?
– De ce? E[ti cea mai frumoas`, cea mai inteligent` dintre
logodnicele pe care le po]i dori unui v`r. Te vei descurca foarte
bine f`r` mine!
PORTRETUL FEMEII IUBITE 47

Pentru a sublinia caracterul definitiv al acestei hot`râri, mu[c`


hot`rât` din tartina sa. Dar Pamela nu se l`s` impresionat`.
– Kim, o rug` ea, nu m` p`r`si! Dac` cel pu]in Georges era
prezent, n-a[ fi atât de timorat`. Dar f`r` el...
Kimberley deschise bra]ele \ntr-un gest de capitulare.
– De acord, voi veni s` te ]in de mân`! Presupun c` trebuie s`
cedez acestui ultim capriciu de tân`r` fat`. Dar, ]ine pentru tine ce
spun, cu \ncepere de sâmb`t`, voi fi ne\nduplecat`.
– |]i cer doar s` fii prezent` la c`s`toria mea, o rug` Pam râzând.
– Jur! N-am traversat Canalul Mânecii ca s` te las singur` \n ziua
aceea!
O umbr` de triste]e voal` privirea viitoarei mirese.
– Kim, ai realizat c` \n aceast` zi mare, tu vei fi mica mea familie.
Nefericit` de lipsa ei de tact, Kimberley lu` mâna prietenei ei [i
o strânse foarte tare.
– |l vei avea pe Georges lâng` tine.... [i pentru totdeauna.

***

Când \l v`zu pe Georges, Kimberley \l g`si formidabil. Nu numai


c` era frumos, dar inteligen]a \i lumina privirea. {i iubirea pentru
Pam iradia din toat` fiin]a lui!
– Este da, declar` ea imediat.
Georges f`cu ochii mari de uimire.
– Dar cu ce?
– V` acord mâna celei mai bune prietene!.
El s`ri imediat \n picioare [i o antren` pe logodnica lui \ntr-un
vals nebun.
48 MARY CATHERINE HANSON

– Pam, iubirea mea, striga el. Avem aprobarea lui Kimberley! |n


sfâr[it, m` voi putea c`s`tori cu tine!
O \nvârti pe Pamela \n mijlocul \nc`perii [i Kimberley nu putea
decât s` se \nduio[eze fa]` de atâta fericire.
Când se pr`bu[ir` pe canapea, gâfâind, Pam era ro[ie \n obraji
[i Georges era cu p`rul \n dezordine. P`reau doi copii ferici]i [i
pozna[i.
– Eram \ngrozit la ideea de a v` \ntâlni, m`rturisi atunci tân`rul.
Conta]i atât de mult pentru Pamela! F`r` girul dumneavoastr`, m`
\ntreb dac` ar fi acceptat s` spun` „da“ domnului primar.
– A[ fi ezitat, este adev`rat, interveni Pam. Dar rochia mea de
mireas` este atât de frumoas`, \ncât a[ fi sfâr[it prin a ceda totu[i!
|n ciuda tonului lejer al conversa]iei, Kimberley ghicea c`, la fel
ca [i ea, lui Georges \i fusese realmente team` de aceast` prim`
\ntrevedere. {i ea \n]elegea de altfel [i spaima pe care prietena ei o
sim]ea s` fie prezentat` curând clanului feminin Defontaine.
De altfel, Pam nu \ntârzie s`-[i r`suceasc` mâinile cu
nervozitate.
– Kimberley, trebuie s` mergem s` ne preg`tim, acum.
– Avem \nc` o or` \naintea noastr`!
– {tiu, dar mi-am cump`rat o rochie nou` pentru aceast` ocazie
[i voiam s`-mi spui...
– Vei fi admirabil`, o \ntrerupse Georges. Ca \ntotdeauna! Dar
cunosc femeile, le trebuie un secol pentru a se g`ti. Nu v` gr`bi]i;
eu voi face un tur \n pavilion, vreau s` fie impecabil.
– Ce pavilion? \ntreb` Kimberley.
Dar Pamela o antrena deja pe scar`.
– O c`su]` situat` \n fundul gr`dinii, c`reia \i spunem pavilionul
de var`. O vom vizita mai târziu. Vino repede!
PORTRETUL FEMEII IUBITE 49

– Anglia poate fi mândr` de reprezentantele ei! declar` Georges


Admira]ia lui era sincer` \n timp ce le privea pe cele dou` tinere
femei care coborau scara ca ni[te manechine.
– Ce frumoase sunte]i!
Pamela \mbr`case noua sa toalet`, o rochie lung` alc`tuit` din
nenum`rate volane de tul albastru, cu balerini asorta]i [i, cu p`rul
ridicat \n coc, sem`na cu o dansatoare.
Kimberley, dinspre partea ei, optase pentru o rochie scurt` din
satin ro[u care-i punea \n valoare picioarele interminabile. La sfatul
prietenei ei, \[i l`sase liber splendidul ei p`r castaniu-ro[cat care-i
\ncadra fa]a ca un halo m`t`sos.
– A[ putea r`mâne ore \ntregi s` v` admir, dar trebuie s`
plec`m! Pam a estimat cu larghe]e timpul necesar de preg`tire
pentru splendida voastr` intrare \n scen`!
Rular` mai mul]i kilometri traversând un peisaj magnific de
podgorii [i Georges se ar`ta inepuizabil \n leg`tur` cu meritele
nectarului pe care-l producea via lui. Familia Defontaine producea
vinul de genera]ii [i aceast` mo[tenire nu se ab`tea de la tradi]ie:
se lansase recent \n oenologie cu un mare succes.
– Nu este o podgorie mare, spuse el, dar ve]i aprecia acest vin
roze. Proasp`t, acidulat, este \mbietor [i pl`cut ca aceast` regiune a
sudului. Când \l bei, chiar la cel`lalt cap`t al lumii, crezi c` auzi
greierii!
Angaj` ma[ina pe o alee vast` m`rginit` de stejari b`trâni. |n
dep`rtare se profilau turnule]ele \nalte ale unei cl`diri uria[e.
– {i iat` c`su]a noastr`, anun]` el.
– C`su]a? exclam` Kimberley. Eu numesc asta un castel. Aici ve]i
locui?
– Nu, r`spunse Pamela. P`rin]ii lui Georges ne ofer` o cas`
drept cadou de nunt`. Mai mic`, dar vei vedea, Kim, este splendid`.
50 MARY CATHERINE HANSON

|nvecinat` cu o mic` p`dure, deasupra unei vii care se \ntinde cât


vezi cu ochii. Iedera acoper` zidurile ei de piatr` [i este \nconjurat`
de bariere albe. Are [ase camere mari, dar cu toate acestea s-ar
putea spune c` este o cas` de p`pu[i, sau de zâne!
– Pam exagereaz`, interveni Georges, de[i foarte frumoas`,
locuin]a nu este mai pu]in modest`. Un prieten arhitect se ocup`
acum de ea [i cunoscându-i talentul, [tiu c` va [ti s`-i exploateze
farmecul. Ne vom muta acolo \ndat` ce ne \ntoarcem din voiajul de
nunt`.
– {i aceast` cas` unde locuie[te Pam acum, v` apar]ine?
– Da, p`rin]ii mei sunt actualii ei proprietari. Ei sperau ca
Pamela [i cu mine s` locuim acolo...
Pamela \l \ntrerupse, radioas`.
– Dar \ndat` ce am v`zut viitorul nostru cuib al dragostei, l-am
recunoscut: acolo, [i nu \n alt` parte, trebuie s` ne alc`tuim familia!
Estella [i Paul ne-au \n]eles: au renun]at atunci la planul lor, [i vor
pune proprietatea \n vânzare.
– Ce p`cat, este atât de frumoas`!
– De ce n-ai cump`ra-o tu, Kim? suger` Pam. Ai veni s`-]i petreci
toate weekendurile aproape de mine!
– Director de \ntreprindere nu este \ntotdeauna sinonim cu
„Cresus“, din p`cate, r`spunse Kimberley. {tii c` n-am nici m`car
mijloacele de a avea propriul meu apartament la Londra.
– Am o idee mai bun`, atunci, continu` Pam râzând. Prietenul
arhitect al lui Georges se intereseaz` de aceast` construc]ie.
C`s`tore[te-te cu el [i vei fi vecina mea tot anul!
– G`se[ti rapid solu]ii! Nu m` \ndoiesc c` domnul acesta este
foarte simpatic, dar de aici pân` la a m` c`s`tori cu el [i s`-mi
p`r`sesc munca... Totul pentru a-]i face pl`cere!
PORTRETUL FEMEII IUBITE 51

Zâmbea, dar numai pe jum`tate; cu Pam trebuia s` fie atent`.


Dac` \[i punea \n cap s` dibuiasc` un logodnic pentru Kimberley,
trebuia s` te a[tep]i la orice.
– Oh, dar se pare c` este atât de seduc`tor! insist` Pamela. |n
fine, nu l-am v`zut \nc`, dar dup` vocea lui la telefon...
Dojenitoare, vocile lui Kimberley [i a lui Georges se amestecar`
\n aceea[i exclama]ie:
– Pam! E[ti incorigibil`!
– Nu este nimic r`u s` visezi! Recunoa[te c` ar fi fantastic [i c`...
– Ah, iat-o pe mama, care vine s` ne \ntâmpine! i-o t`ie Georges.
Abia oprise [i Pam s`ri din ma[in` ca s` alerge s` se arunce \n
bra]ele soacrei. |mbr`]i[area lor nu era lipsit` de afec]iune [i
Kimberley fu definitiv lini[tit` de viitorul prietenei ei: aici, fiecare
p`rea s-o iubeasc` din toat` inima.
De-abia sosit, Georges disp`ru.
Pamela fu r`pit` [i ea de o droaie de tinere femei [i disp`ru.
Estelle o conduse pe Kimberley \n salon [i-i prezent` fiecare
invitat` la aceast` serat` exclusiv feminin`. Dup` ce a strâns vreo
sut` de mâini, tân`ra englezoaic` nu mai [tia foarte bine cum st`.
– S` nu-mi spune]i c` toate aceste persoane fac parte din familia
dumneavoastr`! declar` ea Estellei.
– Exceptând câteva prietene [i cuno[tin]e, majoritatea acestor
femei sunt surori, m`tu[i sau veri[oare. {ti]i, trebuie s` fie mari
ocazii ca aceasta s` ne reunim cu to]ii. Pe unii nu i-am v`zut de ani
de zile [i m`rturisesc c` uneori m` \ncurc [i eu!
– Cât despre mine, mi se \nvârte[te capul, glumi Kimberley.
Dup` ce vom face turul, voi merge s` iau pu]in aer.
– V` prezint pe Simone, nepoata mea preferat`, [i v` eliberez.
O tân`r` \ncânt`toare de vreo optsprezece ani \i \ntrerupse
sporov`iala ca s-o salute pe Kimberley.
52 MARY CATHERINE HANSON

– |ncântat` s` v` cunosc, murmur` ea. {i de a vedea c` Pam a


g`sit totu[i pe cineva s` invite la c`s`toria ei.
Tonul mieros al frazei nu-i sc`p` lui Kimberley. Trebuia s` vad`
\n asta o r`utate ascuns` sau o simpl` stâng`cie?
Simone o studia cu ochii ei mari verzi, fals naivi, [i zâmbetul ei
senzual [i totodat` arogant spori indispozi]ia lui Kimberley. Aceast`
pisic` dr`gu]` f`cea pe mâ]a blând`, dar putea s` parieze c` se
putea transforma foarte repede \ntr-o tigroaic` de temut. Pamela va
trebui s` se p`zeasc` de ghearele ei!
– Unul din prietenii no[tri trebuie s` soseasc`, i-o \ntoarse
Kimberley. Dar ceilal]i n-au putut s` se elibereze pentru mai multe
zile. Din Anglia pân` la voi, \n sud, este o c`l`torie lung`.
– V`rul meu are \ntotdeauna idei ciudate: s` se duc` s`-[i caute
so]ie atât de departe!
– Pam a venit la el, interveni Estelle. Spre marea lui fericire... [i
pentru a mea. Nici nu \ndr`zneam s` visez o nor` atât de adorabil`!
O nou-sosit` se repezi \n acel moment spre Estelle [i nepoata ei.
Kimberley profit` de ocazie [i se \ndrept` spre bar. Cu o cup` de
[ampanie \n mân`, o c`ut` \n zadar pe Pam, apoi hot`r\ s` se duc`
s` viziteze gr`dina.
Era cald, \n ciuda orei \naintate, [i tân`ra femeie g`si r`coarea
\ntr-o p`durice care m`rginea locuin]a. Ajunse foarte repede \n
partea opus` [i fu impresionat` de peisajul magnific care se
\ntindea la picioarele ei.
Soarele cobora spre orizontul viilor [i tufelor de mimoze \n
floare. |n dep`rtare se z`reau meandrele unui râu unde flamingo
roz veni]i din apropiatul Camargue, \[i potoleau setea. Numai
]ârâitul greierilor tulbura calmul acestui loc \ncânt`tor.
Oboseala celor dou` nop]i de somn prost o cuprinse brusc [i se
l`s` s` alunece \n iarb`, ca s` se odihneasc` o clip` [i s` admire locul.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 53

Un minut mai târziu, sprijinit` cu spatele de trunchiul aspru al


unui pin, se cufunda \ncet \n lumea viselor.
Un mic zgomot o trezi curând [i deschise ochii. Mai \ntâi crezu
c` \nc` mai dormea. Apoi se redres` [i exclam`:
– Dumneata? Dar este imposibil, visez!
– Pe mine? M` flatezi! r`spunse Lawrence Cory.
Era a[ezat aproape de ea, cu un creion [i un bloc de desen \n
mân`. |mbr`cat \ntr-un costum care distona cu locul \n mijlocul
naturii, desena.
– Ce faci? exclam` Kimberley.
– O schi]` a unei fete \ncânt`toare \n plin somn.
– Dar cine ]i-a permis?
– Nu puteam s`-]i cer permisiunea f`r` s` te trezesc. {i apoi,
subiectul n-ar fi fost acela[i. Acesta m` inspira!
– N-aveai dreptul!
– Nu m-am gândit c` te r`nesc. Dar uitasem redutabila fa]ad`
dup` care te ascunzi. Glaciala domni[oar` Harris nu suport` s` fie
surprins` \ntr-o stare de abandon... P`reai o copil`; o feti]` fragil`
[i dulce. De altfel, prive[te!
Pe carnetul de crochiuri, Kimberley descoperi tr`s`turile abil
desenate ale unei femei care-i sem`na \n mod straniu. |n atitudinea
lui languroas`, personajul radia o senzualitate tulbur`toare, cu
gura oferit` ca un fruct copt, cu franjul greu de gene care-i umbrea
ochii [i p`rul des care-i sublinia linia pur` a gâtului.
– Mi-l faci cadou? \ntreb` ea.
– Dac`-mi spui „te rog“! Un „bun` ziua“, ar fi la fel de binevenit.
– Bun` ziua, murmur` ea.
– Inutil de ad`ugat c` e[ti \ncântat` s` m` revezi, o citesc \n
ochii dumitale!
54 MARY CATHERINE HANSON

– D`-mi-l.... te rog!
Cu o u[oar` re]inere, Lawrence rupse pagina [i i-o \ntinse.
Kimberley privi lung imaginea. Ce derutant era s` se revad`
astfel culcat` pe hârtie, \ntr-o atitudine atât de vulnerabil`!
Con[tient` de cruzimea gestului ei, dar incapabil` s` se controleze,
rupse portretul \n buc`]ele. Se detesta c` este capabil` de
asemenea fapt`, dar era ceva care o dep`[ea.
|n loc de scuz`, nu putu decât s` murmure:
– Sunt sigur` c` puteai s-o faci mai bine.
Nu reu[i s` defineasc` ce emana din privirea lui Lawrence \n
acest moment. Era oare triste]e, furie st`pânit` sau doar
decep]ie?
– S` spunem c` era o ciorn`. Voi \ncerca s` fiu mai iscusit data
viitoare.
Ar fi putut s` strige, s` fac` scandal... Totul ar fi p`rul preferabil
\n ochii lui Kimberley acestui calm, care nu f`cu decât s`-i
st`pâneasc` furia.
– Nu va exista o data viitoare.... Nu vreau s` te mai rev`d....
Niciodat`!
Lawrence izbucni \n râs:
– Constat c` situa]ia \]i scap`... Ar]agul dumitale te orbe[te: ce
crezi c` fac aici, pe o proprietate privat` [i \mbr`cat \ntr-un
asemenea costum? Nu este cu siguran]` o ]inut` pentru un
autostopist, nu?
– |ntr-adev`r, replic` ea t`ios. A[tept explica]iile dumitale!
– Nimic mai u[or: nu sunt nici un sp`rg`tor, nici un braconier,
ci martorul lui Georges Defontaine la c`s`toria lui. A[a cum
dumneata e[ti a lui Pam. Vom fi deci destina]i s` ne revedem.
– |l cuno[ti pe Georges?
Nu putea s`-[i ascund` uimirea.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 55

– Da, [i de mult timp. Ca [i pe tat`l lui, pe mama lui [i


numero[ii membrii ai familiei. De altfel, [i eu fac pu]in parte din ea:
un v`r la mod` din Anglia, cum se spune \n Fran]a.
– Dar dumneata [i cu mine nu suntem prin nimic lega]i!
– Ba da, prin trecutul nostru, deja. |mi voi aminti \ntotdeauna
acea femeie misterioas`, o figur` la prora unui vas care traversa
Canalul Mânecii. Apoi, acea zgomotoas` \ntâlnire, \n fa]a cafenelei.
{i, \n gr`dina hotelului, sub clar de lun`, dulcea]a...
– Taci! strig` Kimberley.
Nu putea s` suporte evocarea \mbr`]i[`rii lor pe marginea
lacului. Ru[inea \i \mbujorase obrajii, \nce]o[ându-i ochii de
lacrimi.
– Nu numai c` n-o s` tac, dar...
Cu o mi[care rapid`, prinse bra]ele tinerei femei [i o trânti la
p`mânt. Gura lui se apropie periculos de fa]a lui Kimberley,
respira]ia lui \i mângâia pielea. Fascinat` de albastrul de azur [i de
profunzimea ochilor lui, nici m`car nu se gândise s` se zbat`
– ... dar vreau s` re\nsufle]esc aceast` amintire. S` reg`sesc
c`ldura corpului dumitale, dulcea]a pielii, arsura s`rutului! {i
dumneata o dore[ti!
Cum putea oare s` nege, când gura ei tindea spre a lui, când
corpul ei se supunea mângâierilor lui? |mpotriva veleit`]ilor de
rezisten]`, toat` fiin]a ei se r`zvr`tea. {i se supunea, subjugat` de
senzualitatea acestei \mbr`]i[`ri pasionate.
A recunoa[te, devenea inutil.
|n t`cerea acestei idilice naturi, r`sun` brusc o voce sub]ire [i
mânioas`:
– Deranjez?
Lawrence [i Kimberley tres`rir`. |n fa]a lor, \ncordat` ca un
coco[el ofensat, Simone \i m`sura cu arogan]`.
56 MARY CATHERINE HANSON

– De necrezut! continu` ea pe un ton ironic. {i eu care credeam


c` englezoaicele sunt reci [i rezervate. Va trebui s`-l avertizez pe
bietul meu v`r Georges s`-[i supravegheze viitoarea so]ie. „Cine se
aseam`n` se adun`“, nu a[a se spune?
– La vârsta ta, nu da crezare acestui vechi proverb, i-o \ntoarse
Lawrence, nici ideilor preconcepute [i aparen]elor.
|nc` \ntins lâng` Kimberley, se sprijinise neglijent \ntr-un cot, ca
un spectator str`in de scen`. Schi]` chiar un zâmbet mali]ios.
– La vârsta mea, nu sunt oarb`! r`spunse Simone.
Apoi, dup` ce lovi furioas` cu piciorul un bulg`re de p`mânt,
f`cu stânga-mprejur [i plec` alergând.
Kimberley r`mânea nemi[cat`.
– Kim? o chem` Lawrence.
Ea reac]ion` \n sfâr[it [i \[i ascunse fa]a ro[ie de ru[ine \n mâini.
– Nu voi uita niciodat`, murmur` ea. Niciodat` n-am fost tratat`
astfel.
Lawrence o trase spre el ca s-o consoleze.
– De ce te ru[inezi? C` e[ti femeie? C` dore[ti un b`rbat? C` e[ti
dorit` de el?
Ea \l respinse, cu un gest furios.
– M-ai for]at strig` ea.
– |ntr-un fel. Dar nu te-ai opus deloc!
El câ[tigase [i Kimberley prefer` s` \nceteze aceast` discu]ie
stupid`. Se ridic` [i se \ndrept` spre cas`, f`r` s` se \ntoarc`.
Dac` ar fi f`cut-o, Lawrence ar fi putut s` vad` lacrimi mari de
neputin]` curgând pe fa]a ei.
Capitolul 4

|n timpul \ntregii serate, Kimberley trebui s` reziste dorin]ei de


a-[i lua r`mas-bun de la gazdele ei. Dar, \n ajunul c`s`toriei celei
mai bune prietene, nu putea s` atrag` aten]ia asupra sa.
Din fericire, Lawrence Cory disp`ruse la câteva minute dup` ce
se \ntorsese din p`durice. F`r` \ndoial` pentru a se \ntâlni cu clanul
familiei.
Ea trebui \n schimb s` suporte privirile ne\ndur`toare ale
Simonei. Kimberley dorea din toat` inima ca, \n ciuda furiei, tân`ra
s` nu fi povestit nim`nui scena la care fusese martor`. Dar se pare
c` nimeni nu era la curent cu scandalosul episod.
Suferi deci cu resemnare [i \ncerc` s` fac` o impresie bun`
m`tu[ilor [i veri[oarelor care o asaltau cu \ntreb`ri asupra Pamelei.
Norocul \i surâse \n fine: nu era \nc` ora zece când Pamela
hot`r\ s` se \ntoarc` acas`.
– Trebuie s` dorm pe s`turate ca s` ar`t bine \n ceea ce trebuie
s` fie cea mai important` zi din via]a mea! explic` ea.
Estelle le conduse cu ma[ina [i cele dou` prietene hot`râr` ca
\nainte de culcare s` bea o ciocolat` cald`.
58 MARY CATHERINE HANSON

– Cine este acel b`rbat care te-a gratificat cu un zâmbet plin de


sub\n]elesuri \nainte de a disp`rea? \ntreb` Pamela cu un aer
scrut`tor.
Pam avea hot`rât lucru un al [aselea sim] ca s` detecteze acest
gen de am`nunt. De[i pu]in dispus` s` abordeze acest subiect,
Kimberley [tia c` va trebui s`-i spun` mai devreme sau mai târziu.
Era preferabil s` fie \n intimitate.
– Se nume[te Lawrence Cory. Ne cuno[team deja.
Un adev`rat urlet izbi timpanele tinerei femei.
– Cum! Lawrence Cory... Prietenul lui Georges, arhitectul! Unde
l-ai \ntâlnit?
– Pe autostrad`, venind aici.
– Dar spuneai c` n-ai \ntâlnit pe nimeni interesant!
– Nimic mai adev`rat... Nu [tiam c` acel b`rbat era o rela]ie
comun` Am descoperit-o \n aceast` sear`.
– Lawrence Cory, exclam` Pamela, neinteresant! Este unul din
arhitec]ii cei mai buni din genera]ia sa! Bine preg`tit \n art`, istorie,
vinuri [i ]`ri \ndep`rtate! Pasionat de literatur` [i de sociologie.
Imbatabil la [ah...
Kimberley trebui s` intervin` pentru a pune cap`t acestei
enumer`ri elogioase.
– Dar cum de [tii toate astea?
– }i-am spus, Lawrence Cory este cel mai bun prieten al lui
Georges. Au f`cut \mpreun` studiile la Arte Frumoase, la Paris.
Inseparabili, nu se desp`r]eau decât \n vacan]e!
– Nu [tiam c` logodnicul t`u este artist. El mi-a spus c` se ocup`
de vin.
– Are mai multe talente, declar` Pamela cu mândrie. De când
m-a \ntâlnit, a neglijat pu]in pictura dar va reveni la ea. |l voi \ndemna
[i contez de asemenea pe Lawrence s`-l incite s` lucreze din nou.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 59

– Vorbe[ti despre acest b`rbat ca de o veche cuno[tin]`.


– Georges [i p`rin]ii lui mi-au povestit totul despre el. Adaug c`
Estelle \l consider` aproape ca pe al doilea fiu al ei.
Kimberley \nghi]i pu]in` ciocolat` fierbinte [i lu` un aer deta[at.
Aceast` ciudat` \ntâmplare \ncepea s`-i par` suspect`.
– M` \ntreb dac` \ntâlnirea noastr` a fost \ntru totul
\ntâmpl`toare...
Tonul ei deveni mai direct, aproape amenin]`tor.
– Pam, dac` ai vreun amestec, spune-mi imediat!
Prietenei ei \i sc`p` un râs \ncurcat,
– De fapt, am vorbit la telefon cu Lawrence, s`pt`mâna trecut`.
Discutând despre sosirea lui, am \n]eles c` venea cu ma[ina
\mpreun` cu doi prieteni [i c` lua feribotul ca s` traverseze Canalul
Mânecii. Era acela[i vapor cu care veneai [i tu! Ce coinciden]`,
nu-i a[a?
– Da, \ntr-adev`r, r`spunse Kimberley cu un ton sec.
– Atunci, i-am f`cut o descriere a ta, pentru ca s` se prezinte
dac` reu[ea s` te identifice.
– M-a recunoscut cu siguran]`, dar n-a binevoit s`-mi spun` cine era.
– Iat` ce m` intrig`! Credeam c` ]i-ar fi pl`cut s` cuno[ti pe
cineva \nainte de a sosi printre toate aceste figuri noi. P`rea c`
\n]elesese.
– Dar a ales s` m` lase \n ignoran]`! Asta \l amuza, presupun.
– Nu lua totul \n tragic! Lawrence avea cu siguran]` un motiv
pentru a proceda astfel. M` \ntreb cum ai reac]ionat când te-a
abordat... Dac` ]i-ai ar`tat r`ceala obi[nuit` fa]` de necunoscu]i,
n-ar fi \ndr`znit...
Kimberley i-o t`ie cu o voce sever`.
– Lawrence Cory n-are nimic dintr-un timid, te asigur! Arogan]a
[i insolen]a lui dep`[esc puterea mea de \n]elegere!
60 MARY CATHERINE HANSON

– Dar, \n sfâr[it, ce ]i-a f`cut? Vorbe[ti cu atâta ar]ag...


Kimberley nu se putu \mpiedica s` nu ro[easc` la amintirea a
ceea ce necunoscutul \ncercase s` fac`. Dar dac` Lawrence se
ar`tase foarte \ndr`zne], ea \ns`[i nu se opusese deloc. Cu toate c`
\[i repro[a teribil, trebuia s` admit` c` r`spunsese cu ardoare
s`rut`rilor lui. Dar asta nu-i va m`rturisi niciodat` Pamelei.
Obrajii ro[ii ai prietenei sale au fost un r`spuns suficient pentru
Pamela.
– Nu pot s` cred c` ]i-a f`cut r`u! Dar s-a \ntâmplat ceva, nu po]i
s-o negi, Kimberley! Unde ai dormit alalt`ieri sear`?
Ea \[i l`s` capul \n jos, ca un copil vinovat.
– La hotel.
– {i Lawrence?
– |n acela[i hotel! Dar \n alt` camer`! Nu s-a \ntâmplat nimic...
Ce-]i imaginezi?
– Nu-mi spui nimic... Atunci, cum s` nu-mi fac idei? Cu atât mai
mult cu cât prietenul lui Georges este teribil de seduc`tor! Dac` ai
cedat avansurilor lui, a[ fi prima care s` m` bucur.
– Dar drept cine m` iei? exclam` Kimberley, scandalizat`. N-am
obiceiul s` m` arunc \n bra]ele primului venit!
– Dragostea la prima vedere exist`: eu \ns`mi am \ntâlnit-o.
|ndat` ce l-am v`zut pe Georges, am [tiut c` eram f`cu]i unul
pentru altul.
– Atunci, i-ai s`rit de gât spunând: te iubesc, c`s`tore[te-te cu mine...
– Nu... nu tocmai. Mi-a f`cut curte, m-a \nconjurat cu aten]ii,
mici cadouri, cuvinte tandre.
– Ei bine, nu pare genul lui Lawrence Cory s` ac]ioneze \n felul
`sta. El se arat` mult mai... \ndr`zne]!
– Nu exagera, Kim! Este imposibil ca cel mai bun prieten al lui
Georges s` fie un b`d`ran. Am cu totul alt` versiune a acestei pove[ti!
PORTRETUL FEMEII IUBITE 61

– Care?
– Te g`sesc prea nervoas`, prea susceptibil`, dintr-o dat`. Acest
b`rbat te tulbur`... [i \nc` profund! Te place, iat` ce cred!
Iritat`, Kimberley se mul]umi totu[i s` ridice ochii la cer f`r` s`
r`spund`. Inutil s` intre \ntr-o polemic` f`r` rost cu Pam,
amândou` ar risca s` se certe. {i \n ajunul c`s`toriei prietenei ei, nu
]inea deloc la a[a ceva.
– Cine tace consimte! continu` Pam. Dar trebuie s` te avertizez
c` dac` am dreptate, dac` Lawrence Cory te seduce, va trebui s`
\nfrunte o veritabil` b`t`lie: [tiu din surs` sigur` c` veri[oara lui
Georges, Simone, este interesat` de el. Ea nu-]i va face nici un
cadou, o cunosc. Fiindc` dac` nu are nici frumuse]ea ta, nici
distinc]ia ta, are \n schimb o hot`râre de neclintit!
– Nu va avea nici o problem` cu mine... Nu fac parte din fanii
clubului lui Lawrence Cory!

***

A[ezat` lâng` Charles, care sosise chiar diminea]` cu avionul,


Kimberley se sim]ea foarte emo]ionat`.
Biserica, de[i mic`, avea o org` a c`rei muzic` minunat` r`suna
sub bolta \nalt` pictat`. Soarele care p`trundea prin vitraliile
multicolore arunca str`luciri de curcubeu asupra adun`rii \n
reculegere.
Doar Simone, plasat` exact \n fa]a ei, se agita ca un copil nervos.
Exaltarea ei atinse culmea când Lawrence Cory cobor\ aleea
central` ca s` ajung` la locul s`u. F`r` s` ]in` seama de
solemnitatea momentului, tân`ra fat` \l prinse de mân` [i-l trase cu
62 MARY CATHERINE HANSON

toate for]ele ei ca s`-l fac` s` se a[eze lâng` ea. O privire


dojenitoare a lui Lawrence o f`cu s` renun]e dar, evident, nu ceda
decât cu moartea \n suflet.
Amuzat` [i totodat` iritat` de aceast` mic` scen`, Kimberley \[i
aminti cuvintele lui Pam. Simone p`rea \ntr-adev`r foarte hot`rât`
s`-l cucereasc` pe frumosul arhitect!
Deodat`, acordurile Mar[ului nup]ial al lui Mendelssohn
r`sunar` \n naos [i to]i se \ntoarser` pentru a privi intrarea miresei.
Cramponat` de bra]ul socrului ei, Pamela cobora spre altar cu o
figur` tulburat` [i totodat` radioas`. |mpodobit` cu un val de tul
imaculat, \nainta cu un pas lent care f`cea ca dantela [i m`t`surile
brodate ale rochiei lungi s` fo[neasc`. Opt feti]e \mbr`cate \n satin
roz-deschis purtau trena cu o seriozitate remarcabil`.
Inima lui Kimberley se strânse la vederea acestui splendid
tablou. Era un moment pe care nu-l va uita niciodat`.
|nso]it de mama lui, Georges o \ntâlni pe Pam \n fa]a altarului
[i, descoperind fiin]a angelic` \nv`luit` \n alb, nu putu s`-[i reprime
o privire de admira]ie profund tulburat`. Cei doi se iubeau cu atâta
intensitate \ncât un zâmbet \nduio[`tor ap`ru pe fe]ele lor.
Ceremonia se derul` cu fast [i, când vocea tremur`toare a
Pamelei pronun]` un „da“ vibrant de convingere, Kimberley nu
putu s`-[i re]in` lacrimile.
Ele curgeau \nc` atunci când noul cuplu p`r`si biserica sub o
ploaie de orez [i de ova]ii tradi]ionale. Sub v`lul ei, Kimberley reu[i
s` observe pleoapele ro[ii ale miresei. O dat` mai mult cele dou`
prietene plânseser` simultan. Dar ast`zi, era de fericire!

***
PORTRETUL FEMEII IUBITE 63

Un imens cort din bumbac alb era \ntins \n gr`dina familiei


Defontaine pentru a primi invita]ii. Mânc`rurile cele mai delicate se
\ngr`m`deau pe mesele mari decorate cu buchete de trandafiri albi,
[i dopurile sticlelor de [ampanie s`reau \n explozii ne\ncetate. O
orchestr` cânta melodii agreabile a[teptând \nceperea petrecerii.
Pamela alerga printre musafiri, distribuia s`rut`ri \nainte de a se
\ntoarce pentru a se cuib`ri \n bra]ele so]ului ei, apoi pleca din nou spre
al]i nou-sosi]i, cu zâmbetul pe buze [i cu o lumin` radioas` \n ochi.
Cu un pahar \n mân`, Kimberley, urmat` pas cu pas de Charles,
circula prin mul]ime \ntr-un circuit foarte complex: decât s`
mearg` \n \ntâmpinarea persoanelor \ntâlnite \n seara precedent`,
manevra \n unicul scop s`-l evite pe Lawrence Cory.
Dup` ce se b`use [ampania, venise momentul discursurilor.
Tat`l lui Georges lu` primul cuvântul pentru a-[i expune mândria
[i emo]ia, apoi Estelle lu` microfonul [i cu lacrimi \n ochi, \[i
exprim` fericirea \n cuvinte ezitante, dar de o mare intensitate.
Spre surpriza lui Kimberley, Lawrence Cory fu cel care \ncheie
ceremonia cu un mic discurs plin de umor [i de c`ldur`. Când
izbucnir` aplauzele ca s`-l ova]ioneze ea b`tu spontan din palme cu
entuziasm.
– Mul]umesc, murmur` oratorul, mul]umesc mult!
|n acest moment, ochii lui, care cercetau atent adunarea, se
oprir` asupra lui Kimberley. Apropiindu-[i din nou microfonul, \i
adres` un zâmbet ironic [i declar`:
– {i un mul]umesc foarte special compatrioatei mele Kimberley
Harris, care se pare c`, de data asta \mi apreciaz` cuvintele. Hot`rât
lucru, aceast` zi se anun]` excep]ional`!
Toate privirile se \ndreptar` spre o Kimberley cu obrajii ro[ii
care, neputându-[i exprima furia, se mul]umi s` schi]eze un mic
zâmbet crispat.
Luând bra]ul lui Charles, \l conduse \n afara cortului.
64 MARY CATHERINE HANSON

– S` facem un tur \n gr`din`, locul acesta este o adev`rat` etuv`!


– Dar cine este acest b`rbat, Kimberley? \ntreb` Charles. Nu
l-am v`zut niciodat` \n anturajul t`u, la Londra. Totu[i, p`rea c`
te cunoa[te bine.
– Nu, l-am \ntâlnit aici, \n Fran]a, acum trei zile. Este cel mai
bun prieten al lui Georges, [i-au f`cut studiile impreun`. Nu este
decât o pur` \ntâmplare c` este englez, ca noi.
– Totu[i...
Incapabil` s`-[i ascund` iritarea, Kimberley \l \ntrerupse:
– S` schimb`m subiectul, vrei, Charles? Acest arhitect nu
prezint` nici un interes!
|n ciuda durit`]ii acestei sugestii, Charles p`ru c` o prime[te cu
entuziasm.
– Da, s` g`sim un col]i[or lini[tit [i s` ne a[ez`m ca s` vorbim.
Am ceva s`-]i spun!
Tonul solemn al lui Charles prevestea o discu]ie serioas` menit`
s` nu-i plac` lui Kimberley. Cucerit de emo]ia ceremoniei
religioase, nu inten]iona oare [i el s` se c`s`toreasc`?
Kimberley nu se sim]ea preg`tit` s` abordeze acest subiect. Dar
pentru a-l evita pe Lawrence Cory, ar fi f`cut ce era mai r`u!
Resemnat`, \l urm` pe \nso]itorul ei pân` la o banc` mic` de
piatr` ad`postit` de soare sub o salcie plâng`toare.
Abia a[ezat, Charles \i lu` mâna.
Kimberley nu se \n[elase: acum [tia c` voia s`-i fac` cererea.
Ce-i va r`spunde? Ce putea s` spun` ca s` amâne scaden]a? Pentru
a-[i l`sa timp s`-[i \n]eleag` sentimentele, s`-[i aleag` destinul! {i
cum s`-i explice unui b`rbat \ndr`gostit c` nu era sigur` de
propriile ei sentimente, pentru el?
Charles tu[i pentru a-i atrage aten]ia.
– Kimberley, vezi tu, am reflectat bine. {i cred c` este timpul
acum s` lu`m o decizie!
PORTRETUL FEMEII IUBITE 65

– Nu ast`zi, Charles! i-o t`ie ea. Ghicesc unde vrei s` ajungi [i


nu consider c` este momentul ideal. Aceast` zi este a Pamelei [i a
lui Georges, mi-ar pl`cea s` le fie consacrat` \n \ntregime.
– Dar, Kimberley, fericirea noastr` n-o va strica pe a lor! O va
\nt`ri.
„Bine\n]eles c` nu, se gândi ea. Pamela va fi dimpotriv` foarte
contrariat` de o asemenea veste“.
– Vom vorbi despre toate astea la \ntoarcerea noastr` la Londra,
Charles. Nu aici!
– C`s`tore[te-te cu mine, Kimberley!
Enervat` de insisten]a lui, nu putu s`-[i re]in` un adev`rat
strig`t:
– Nu!
Ochii de obicei nep`s`tori ai lui Charles aruncau fulgere [i, timp
de o secund`, tân`ra femeie se sperie de rictusul de furie care-l
desfigura.
– Nu sunt preg`tit` pentru c`s`torie, Charles. |mi pare r`u...
Dar nu suntem gr`bi]i, nu-i a[a?
– Acesta este poate punctul t`u de vedere! replic` Charles. Dar
dinspre partea mea, consider c` este timpul s` [tiu ce a[tep]i de la
rela]ia noastr`. Kimberley, nu mai pot r`mâne \n ignoran]`!
La aceste cuvinte, o \mbr`]i[` pe tân`ra femeie cu o brutalitate
stângace [i puse st`pânire pe buzele ei cu o pasiune prost
st`pânit`.
Charles o mai s`rutase, dar era prima dat` când sim]ea o
asemenea repulsie s` fie \n bra]ele lui. Se datora oare stâng`ciei lui
Charles? Sau lipsei de dragoste din partea ei?
Acest s`rut devenea o adev`rat` tortur`, avea impresia c` este
\n`bu[it`, devorat`. |ncerca s` se zbat`, dar ardorea lui Charles nu
f`cu decât s` sporeasc`.
66 MARY CATHERINE HANSON

– Kimberley, murmur` el, nu realizasem niciodat` pân` \n


aceast` zi cât de mult te doresc! Kimberley...
Tân`ra femeie voia s` strige, dar nu avu timp. Un râs cristalin [i
ironic izbucni nu departe de ei. Charles [i cu ea tres`rir` [i se
\ntoarser` spre responsabila acestei interven]ii.
Simone \i m`sura cu un amuzament [i un dispre] neascunse \n
timp ce Lawrence Cory, care o ]inea de bra], se mul]umea cu o
privire rece [i neutr`.
– Kimberley Harris! exclam` Simone. Hot`rât lucru, ocupa]ia
dumneavoastr` preferat` nu este greu de ghicit. {i cu orice
partener!
– Dar, ce vre]i s` spune]i? bâigui Charles.
Umilit`, batjocorit` [i plin` de o furie rece, Kimberley se ridic`.
– V` rog s` m` scuza]i, trebuie s-o \ntâlnesc pe Pamela.
Apoi, f`r` un cuvânt pentru Charles, se \ndep`rt` \n grab`.
Abia sc`pat` de privirile lor stupefiate, \[i sim]i ochii plini de
lacrimi. Pu]in dornic` s` se dea \n spectacol \n fa]a mul]imii de
invita]i care invadaser` gr`dina, g`si u[a \ntredeschis` a unui garaj
[i se refugie acolo.
|n semiobscuritatea acestui hangar, izbucni \n hohote.
Corpul i se scutura de sughi]uri; a[ezat` pe capota pr`fuit` a
unei ma[ini, se sim]ea ridicol`, urât`, p`r`sit` de to]i. |l ura pe
Charles, pe aceast` mic` pacoste Simone [i mai mult \nc`, \l ura pe
Lawrence Cory! El singur purta responsabilitatea a ceea ce se
\ntâmplase!
De la prima \ntâlnire, evenimentele surveneau \n dezordinea
cea mai total`, f`r` s` poat` pretinde c` le controleaz`. Ce devenise
Kimberley Harris, femeia de afaceri cu nervi de o]el? Cea care-i
\nfrunta pe rechinii industriei f`r` cea mai sl`biciune, f`r` s`-[i
dezv`luie cea mai mic` emo]ie?
PORTRETUL FEMEII IUBITE 67

A fost de-ajuns s`-l cunoasc` pe acest b`rbat ca plato[a ei s`


devin` mai friabil` decât un castel de nisip; [i Lawrence c`lca \n
picioare acest edificiu fragil ca un copil ne\ndur`tor pe o plaj` estival`.
|l ura, oh da, \l ura!
Deodat`, ]inta urii ei ap`ru \n fa]a ei, cu mâna \ntins`. Nu-l
auzise sosind.
– Nu sunt decât eu, Kimberley, te c`utam...
– Oh, dumneata! bâigui ea \ntre dou` hohote. Dumneata!
F`r` cea mai mic` aten]ie pentru smochingul s`u gri-deschis, se
a[ez` lâng` ea pe capot`, o \mbr`]i[` [i o strânse lâng` el cu o
tandre]e fratern`.
Pu]in obi[nuit` cu atâta blânde]e [i \nc` tulburat`, Kimberley
sim]i cum furia i se tope[te ca z`pada \n soare. Cu fa]a ascuns` la
gulerul costumului lui, l`s` s`-i curg` ultimile lacrimi f`r` re]inere.
{i, \ncetul cu \ncetul, calmul lui Lawrence i se transmise [i ei. Se
sim]ea mai bine acum, dar o senza]ie nou` venit` din adâncul ei
\ns`[i, o oprea s` se mi[te. Ghemuit` la pieptul lui larg, avea
impresia c` nimic n-o mai putea atinge, nici perfidia Simonei, nici
declara]iile de dragoste ale lui Charles, nici chiar ironia lui
Lawrence Cory.
El nu spunea nici un cuvânt, mul]umindu-se s-o legene \ncet [i
s`-i mângâie obrazul cu vârful degetelor.
Minutele care se scurser` li se p`rur` secole, atât de intens` era
comunicarea dintre sufletele [i corpurile lor.
Lawrence fu cel care puse cap`t acestei stranii complicit`]i.
– Nu trebuie ca Simone s` ne descopere astfel... Probabil ne
caut`.
– Da, eu... bâigui Kimberley.
Ar fi vrut s` se scuze, s` se justifice. Dar ea \ns`[i nu [tia de ce,
nici pentru ce.
68 MARY CATHERINE HANSON

– Sst... murmur` Lawrence. Taci! {i [terge-]i lacrimile, pari o


p`pu[` de cârp`.
Aceast` ironie amabil` a fost suficient` ca s-o fac` s` reac]ioneze.
Luând batista fin` de batist pe care el i-o \ntindea, \[i [terse fa]a
r`v`[it` de lacrimi.
– Aceast` bucat` de ]es`tur` nu va fi suficient` s` repare
stric`ciunile, spuse ea cu un zâmbet slab. Voi merge \n sala de baie.
– Cred c` trebuie, \ntr-adev`r. Atunci, s` ne re\ntâlnim peste
zece minute \n fa]a bufetului. N-ai mâncat nimic [i sunt acolo
pr`jituri superbe!
Ea ezit`: dorin]a de a accepta aceast` invita]ie se opunea cu
nevoia ira]ional` de a pune din nou o distan]` rezonabil` \ntre ei.
Cump`nea ce avea ambiguu rela]ia lor. Dispute \ntre
\mbr`]i[`ri, rela]iile lor oscilau \ntre agresivitate [i dorin]` \ntr-o
tulbur`toare intimitate pe care n-o putea accepta.
– Cred c` Charles m` a[teapt`, r`spunse ea.
Rictusul nervos care deform` zâmbetul lui Lawrence nu-i sc`p`
lui Kimberley. Nici fraza plin` de semnifica]ie pe care o bomb`ni
\ndep`rtându-se:
– E[ti liber`.... liber` s` te \n[eli.

***

Pamela [i Georges plecar` spre Vene]ia la sfâr[itul dup`-amiezii


[i Kimberley nu avu deloc ocazia s` discute cu prietena ei. |n timpul
petrecerii, Georges o acaparase pe tân`ra lui so]ie [i Charles se
ar`tase la fel de posesiv cu Kimberley.
O antrenase \n valsuri, tangouri [i rockuri, neacordându-i decât
câteva pauze pentru a-[i potoli setea [i a se odihni.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 69

De[i exasperat` de aceast` purtare de dictator gelos, Kimberley


nu protestase. C`ci acest vârtej epuizant \i oferea ocazia s`-[i uite
nemul]umirile [i s`-l ]in` la distan]` pe Lawrence. De altfel, datorit`
\ncânt`toarei Simone, acesta nu avu deloc posibilitatea s-o invite.
Dar, adesea, \i sim]ise privirea ironic` urm`rind cuplul pe care-l
forma cu Charles.
La c`derea nop]ii, \nainte de a porni spre aeroport, Charles o
\nso]i pe Kimberley \n ma[ina sa \nchiriat`.
– A[ putea aranja s` r`mân o zi \n plus, declar` el deodat`.
Bine\n]eles, va trebui s`-mi amân câteva \ntâlniri, dar o voi face
dac` vrei.
P`rea atât de plin de speran]`, \ncât Kimberley vru s`-i accepte
propunerea. Dar voia s` fie singur` [i, de altfel, aceast` complica]ie
n-ar fi servit la nimic: n-avea nicidecum inten]ia s` r`spund` la
\ntrebarea care-l obseda pe Charles \nainte de \ntoarcerea la
Londra.
– Nu, ia avionul. }i-am promis s` reflectez \n timpul [ederii
mele aici.
– S` reflectezi! exclam` Charles, contrariat. Nu crezi c`...
– Nu! Nu insista! |n mediul afacerilor sunt cunoscut` pentru c`
nu m` angajez niciodat` cu u[urin]`. Nu-mi cere s-o fac \n via]a
mea privat`! Când \]i voi da r`spunsul, oricare va fi, va fi ferm [i
definitiv.
– Cap rece [i pumn de fier! |n domeniul sentimental,
Kimberley, spontanietatea nu este un semn de u[urin]`... ci de
dragoste!
Femeie de fier, femeie de ghea]`... Charles \mp`rt`[ea [i el
aceast` p`rere. Era prea mult, Kimberley nu mai dorea s` se apere.
Se ghemui lâng` portier` [i fix` drumul strângând din din]i.
70 MARY CATHERINE HANSON

Pe durata celor câ]iva kilometri care-i desp`r]eau de cas`,


Charles conduse f`r` s` renun]e la un mutism contrariat [i cu o
expresie de câine b`tut.
S`rutul pe care \l depuse pe obrazul lui \n momentul desp`r]irii
se voia consolator, dar n-avu puterea s`-l fac` s` zâmbeasc` pe
Charles.
– Pe curând, Kimberley. Te a[tept la Londra... precum [i
r`spunsul t`u.

***

|n ciuda blânde]ei acestei seri de prim`var`, tremura [i cea[ca


de ceai fierbinte n-o \nc`lzea deloc. Aprinse atunci leg`tura de
crengu]e pe care le \ngr`m`dise \n c`minul salonului [i-[i \ntinse
mâinile spre c`ldura binef`c`toare. O flac`r` se ridic`, [ov`i, urc`
din nou, apoi persever` [i-i atinse degetele. Ea scoase un mic strig`t
speriat.
F`r` motiv, o imagine veni s` se suprapun` peste aceea a
focului: cea a lui Lawrence Cory, la fel de precis` [i clar` ca o
fotografie.
|n gândul ei, \i surâdea [i privirea lui albastr` str`lucea cu
intensitate. Se temu din nou, de foc, de el, de a se arde la aceast`
c`ldur` de j`ratic.
Izbucni \ntr-un râs nervos.
– Te temeai oare c` femeia de ghea]` se va topi ca z`pada la
soare? spuse ea cu voce tare S`rmana mea, Kimberley, oboseala te
face s` ba]i câmpii.
Capitolul 5

Ceasul de[tept`tor ar`ta ora unsprezece când Kimberley


deschise ochii. |ngrozit` o clip`, se gândi c` n-avea nici o
importan]`, c` numai soarele, greierii [i libertatea o a[teptau.
Adres` un zâmbet splendidului cer albastru care se vedea pe
fereastra larg deschis` [i s`ri \n picioare.
Avea o foame de lup, care-i dep`[ea [i pofta de via]`, de a profita
de acest concediu, de aceast` regiune cu pronun]ie melodioas` din
sudul Fran]ei [i cu mirosuri de lev`n]ic`. Disp`ruser` oboseala,
lacrimile, gândurile negre din zilele precedente!
|n timp ce cafeaua fierbea, degajând aroma sa voluptuoas` \n
buc`t`ria mare de tip vechi, se a[ez` pe teras` ca s` priveasc`
peisajul minunat care i se oferea vederii.
Dincolo de peluza de un verde viu amenajat` \n teras`, o
gr`din` stufoas` [i bogat` \n specii de flori, cobora \n pant` lin`
spre un râu larg care m`rginea proprietatea. |ncepând de la malul
opus [i pân` la colinele line care barau orizontul, domnea vi]a-de-vie
[i geometria impecabil` a rândurilor nu ceda decât rareori locul
unor loturi de lev`n]ic` mov deschis.
72 MARY CATHERINE HANSON

Pesc`ru[i r`t`ci]i departe de mare, veneau s`-[i amestece


]ipetele lor r`gu[ite cu micile strig`te ale rândunelelor [i cu ]ârâitul
obsedant al greierilor.
Brusc, un fulger luminos o orbi. Surprins`, scrut` partea din
gr`din` de unde provenea. Cuib`rit` \ntre tufi[uri de mimoze \n
floare, distinse pavilionul de var` despre care \i vorbiser` Georges
[i Pamela.
Nelini[tit`, r`mase un moment nemi[cat`, c`utând un semn de
prezen]` uman`. Dar totul era lini[tit [i presupuse c` fusese doar o
raz` de soare reflectat` de un geam al c`su]ei.
Pu]in mai târziu, la fereastra camerei sale, atunci când ie[ea de
la du[ [i-[i \ntindea fa]a cu pic`turi de ap` spre soare, fu din nou
orbit` de o lumin` str`lucitoare.
De data asta se sim]i realmente nelini[tit`: era posibil s` fi intrat
vreun vagabond pe proprietate? Era pu]in probabil, dar prefera s`
aib` inima \mp`cat`. Nici nu-[i d`du osteneala s` se gândeasc` la
un posibil pericol [i \mbr`c` prima rochie de bumbac care-i c`zu \n
mân`. Apoi se repezi \n gr`din`.
|ndat` ce se apropie de c`su]`, se sim]i lini[tit`: un geam
deschis se balansa \n voie, \n adierea unui vânt slab, jucându-se cu
razele soarelui de amiaz`. Enigma era dezlegat`!
Astrul ajuns la zenit d`ruia o c`ldur` aproape sufocant` [i
Kimberley se sim]i atras` irezistibil de r`coarea pe care o promitea
râul cu ap` albastr`. De aceea, hot`r\ s` improvizeze o mic`
plimbare.
Cu picioarele \n ap`, \[i aminti avertismentul Pamelei: „Când te
vei sc`lda, nu \ncerca s` ajungi la malul cel`lalt, nici m`car pân` la
stâncile care formeaz` o insuli]` \n mijlocul apei. Nu pare
periculos, dar un curent pervers trece pe acolo, prezentând riscuri
chiar [i pentru tinerele englezoaice viguroase“.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 73

Prev`z`toarea Pamela, care abia absent`, veghea asupra


prietenei ei! {i care ghicise c`, pe aceast` c`ldur`, Kimberley nu va
rezista tenta]iei de a \nota pu]in.
|n ciuda pudorii sale, Kimberley hot`r\ s` se scalde goal`. |n
graba ei de a verifica faptul c` nimeni nu d` târcoale prin gr`din`,
nu-[i d`duse osteneala s` ia altceva decât aceast` rochie de bumbac
pe care o purta acum. Dar locul era pustiu, [i nu risca s-o deranjeze
cineva, deoarece se g`sea pe o proprietate privat`.
Ea se arunc` \n ap` cu o bucurie copil`reasc` [i \ncepu s` \noate
de-a lungul malului.
Apa era delicios de r`coroas`. |n mijlocul râului, bancuri late de
nisip formau adev`rate mici plaje. Ad`postite de tufi[uri de
mimoze, vor fi ideale s` se bronzeze \n toat` lini[tea.
Kimberley se preg`tea s` revin` spre locul de plecare când
zgomotul unui plonjon o f`cu s` tresar`.
Vagabondul! A[adar, nu se \n[elase, era \ntr-adev`r un intrus \n
gr`din`. Con[tiin]a nudit`]ii ei \i ap`ru \ntr-o clip`: asta o f`cea atât
de vulnerabil`!
Obi[nuit` \n munca ei s` ia decizii rapide, \i trebui pu]in timp s`
\n]eleag` c` singura tactic` posibil` consta s` se ascund` [i s`
a[tepte un moment mai potrivit pentru a interveni. Misteriosul
personaj nu va \ntârzia cu siguran]` mult timp \n ap` [i va putea
atunci s` se \mbrace ca s`-l \nfrunte.
Ascuns` de o scobitur` a malului, care o \mpiedica s` vad`
obiectul temerii ei, [tia totu[i c` va fi suficient ca \not`torul s`
coboare dus de curent ca s-o surprind`!
Z`rind stâncile care ie[eau din mijlocul apei, hot`r\ s` se duc`
s` se ad`posteasc` acolo. Inspirând adânc, putea s` ajung` acolo
\notând pe sub ap`, ca s` r`mân` invizibil`.
74 MARY CATHERINE HANSON

Traversarea, doar de cinci sau [ase metri, i se p`ru c` dureaz` o


eternitate, [i sim]i \n sfâr[it cu u[urare sub degete masa dur` a
ad`postului ei.
Dup` ce \[i rec`p`t` respira]ia, risc` o privire \n susul râului.
Cineva se sc`lda \ntr-adev`r acolo, un b`rbat cu p`rul scurt [i cu
bra]e musculoase, cu spatele spre ea.
Trebuia s` sufere cu r`bdare, dar nelini[tea nu \ntârzie s-o
cuprind`: curentul rece despre care \i vorbise Pam exista f`r`
\ndoial`! Sub efectul acestei ape reci, membrele i se anchilozau [i,
mai r`u \nc`, junghiurile unei crampe musculare \ncepeau s`-i
amor]easc` piciorul drept.
Auzindu-l pe individ apropiindu-se, teama ei crescu. |n ce
situa]ie nepl`cut` se pusese. Respira din ce \n ce mai greu.
Prinderea de stânc` sl`bea, degetele \i alunecau pe piatra ascu]it`.
Curentul o târa [i rezisten]a ei sc`dea din secund` \n secund`.
Panica o cuprinse atunci [i, pierzându-[i capul, scoase un strig`t.
Apoi, totul deveni negru. Le[inase.
– Kimberley! Kim!
Dou` palme viguroase lovir` obrajii tinerei femei.
Când deschise ochii, deveni con[tient` de o prezen]` al`turi de
ea [i \ncerc` s` se ridice.
– Nu te mi[ca, Kimberley, nu \nc`...
Lawrence Cory se apleca spre ea, cu o privire nelini[tit`. |n
ciuda st`rii de [oc, \n]elese imediat c` vagabondul de care fugise nu
era altul decât el. {i cel care o salvase de la \nec!
– Cum te sim]i?
– Bine, dar trebuie c` mi-am pierdut cuno[tin]a.
– |ntr-adev`r! Din fericire, am auzit un strig`t... M-am repezit [i
am z`rit un corp dus de curent. Dac` mai dura o clip`, nu mai
PORTRETUL FEMEII IUBITE 75

puteam s` te ajung. Ai sc`pat ca prin urechile acului, Kimberley! Nu


te credeam atât de imprudent`! Pamela nu te-a prevenit de
pericolul acestui râu?
– Ba da, dar...
– Dar m-ai v`zut [i-ai vrut o dat` mai mult s` m` evi]i.
– Nu [tiam c` erai tu. {i eram goal`...
Fa]a ei livid` se \mbujor` brusc [i se ridic` dintr-un salt. Era \nc`
dezbr`cat` [i corpul ei \ncânt`tor se oferea f`r` ap`rare privirii lui
Lawrence Cory.
– Calmeaz`-te, \i porunci el. Nu este momentul pentru pudoare
excesiv`. Ai fost cât pe ce s` mori [i e[ti \nc` foarte sl`bit`!
El \i adres` un zâmbet lini[titor [i vocea \i deveni mai blând`.
– De altfel, suntem la egalitate: nici eu nu port nimic. Frunzele
de vi]` nu lipsesc totu[i... Dar nu te nelini[ti: nici un [arpe nu-i va
\ntinde m`rul lui Adam! Nu ast`zi, cel pu]in...
Gluma lui n-o amuz` pe Kimberley. Dar ce putea s` fac` sau s`
spun`? Se sim]ea a[a de epuizat`, \nghe]at`, \nvins`...
– Te voi l`sa singur` un moment. Doar cât s` iau o p`tur` [i m`
voi \ntoarce. |mi juri s` nu te mi[ti? Dac` vei avea o alt` sl`biciune,
este preferabil s` fiu aici.
– Voi fi cuminte, promit.
Când Lawrence reveni, câteva minute mai târziu, tân`ra femeie
se sim]ea deja mai bine. Ignorând protestele lui Kim, \i puse un
pled cald de mohair \n jurul umerilor [i insist` s-o conduc` acas`.
Acolo, aprinse un foc mare \n [emineu apoi, ca o infirmier` atent`,
\i servi un ceai fierbinte.
Ghemuit` pe canapea, Kimberley \nc` mai tremura, dar \[i
reg`sise culorile.
– |]i mul]umesc \nc` o dat` c` m-ai ajutat. Oricum, m` \ntreb ce faci aici.
Un zâmbet larg lumin` tr`s`turile pân` atunci \ncordate ale lui
Lawrence.
76 MARY CATHERINE HANSON

– Locuiesc \n acest loc, ca [i tine.


Ea scoase un adev`rat strig`t.
– Cum? Dar este imposibil!
– Ah, te recunosc \n sfâr[it! Dou`zeci de minute f`r` cea mai
mic` agresivitate: \ncepeam s` te cred foarte bolnav`.
– Nu re\ncepe cu sarcasmele tale! Mi-ar pl`cea s` cunosc
motivele prezen]ei tale aici. {i nu pretinde c` e[ti instalat \n aceast`
cas`!
– Totu[i, `sta este adev`rul. Georges [i Pamela au fost dr`gu]i
s` m` invite s` stau aici \n timpul absen]ei lor.
– Imposibil! Pam mi-ar fi cerut p`rerea.
– Cu siguran]`, n-a \ndr`znit! Cel pu]in dac` nu s-a temut de un
refuz... Deoarece ai fi spus „nu“, nu-i a[a?
– Da!
– Am câ[tigat!
– {i sunt sigur` c` ai complotat totul cu Pamela.
Lawrence ad`ug` un bu[tean pe foc, apoi se \ntoarse spre Kim,
cu mâinile \n [olduri.
– {i \n ce scop, dup` p`rerea ta?
Furia o cuprindea din nou. |[i uitase p`]ania, le[inul, salvarea.
Conta doar acest b`rbat exasperant a c`rui simpl` prezen]` era
suficient` s`-[i piard` controlul.
– Nu face pe nevinovatul! strig` ea.
– Credeam c` un acuzat r`mâne numai pân` când i se
dovede[te vinov`]ia. {i \nc` nu [tiu ce-mi repro[ezi. Nici
presupusei mele complice, biata Pamela.
– Ea [i-a imaginat c`-mi voi pierde capul dup` primul b`rbat
destul de amabil care s` m` remarce! Ei bine, s-a \n[elat!
– Nu te subestima, Kimberley! Am crezut c` mi-am dat seama,
ieri, c` nu eram singurul care te g`sesc seduc`toare.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 77

Nu era nici o \ndoial`, Lawrence f`cea aluzie la scena


dezagreabil` din ajun, când el [i Simone o surprinseser` cu
Charles.
– Nu s-a \ntâmplat nimic cu Charles! exclam` ea. Nu voiam...
El o \ntrerupse cu o voce blând` [i calm`:
– N-ai de ce s` te aperi. Charles nu este logodnicul t`u?
– Nu! Ba da! Dar el nu-i place celei mai bune prietene a mea,
care \ncearc` s`-mi g`seasc` un altul. De la desp`r]irea de...
Se \ntrerupse brusc, \n]elegând c` din cauza furiei, se angaja pe
un teren primejdios.
– Aceast` faimoas` durere din dragoste, coment` Lawrence.
– Pamela ]i-a vorbit despre Philippe Crossley! N-avea
dreptul, ea...
– Prietena ta a p`strat acest secret pre]ios, te asigur! Dar nu este
greu de ghicit, v`zându-te atât de trist`, c` un b`rbat te-a f`cut s`
suferi...
Kimberley se l`s` s` cad` pe sp`tarul canapelei, descump`nit`.
Hot`rât lucru, \ndat` ce se certa cu Lawrence Cory, situa]ia se
\ntorcea \n defavoarea ei: devenea stupid`, se \ncurca \n
argumente, nu-[i mai g`sea cuvintele.
Cu un gest obosit, l`s` de \n]eles c` depune armele.
Lawrence \n]elese mesajul [i schi]` un zâmbet lini[titor.
– Haide, spuse el, am o veste bun` pentru tine.
– M-ar mira!
– Presim]isem aceast` reac]ie neprimitoare [i am ales s` m`
instalez \n pavilionul de var`. |n felul acesta, nu te voi deranja
deloc.
Fulgerele de lumin` pe care le z`rise mai devreme \i reveneau
\n memorie. Dac` s-ar fi apropiat de c`su]` \n acel moment, ar fi
scutit-o de atâtea nepl`ceri!
78 MARY CATHERINE HANSON

– Aici sau acolo, oft` ea. Dar presupun c` trebuie s` accept acest
compromis; sunt eu \ns`mi o invitat`.
– Am s` ]i-o amintesc! Bun, fiindc` am f`cut pace [i ]i-ai reg`sit
tonusul obi[nuit, propun s` faci un du[ fierbinte. Voi face [i eu,
dup` tine.
– Dup` mine? Dar pentru ce nu-l faci la tine?
– |nc` nu exist` ap`...
– Dar atunci...
– Da, va trebui s` m` supor]i \n buc`t`rie [i \n baie! Dar nu te
nelini[ti, voi fi cât mai discret posibil.
Ea se ridic` [i se \ndrept` spre scar`, \nfofolit` \n p`tur`, cu
toat` demnitatea de care se mai sim]ea \n stare.
Un lung du[ fierbinte i-a fost de-ajuns s`-[i recapete echilibrul.
O frec]ionare plin` de energie cu prosopul urmat` de un masaj
puternic cu o crem` parfumat` [i nimic nu-i mai amintea de acel
accident stupid!
Nu se gr`bi cu preg`tirea: dac` era obligat` s` \mpart` baia cu
Lawrence Cory, era \n orice caz hot`rât` s` nu fac` nici o concesie.
El n-avea deloc scrupule s`-i tulbure lini[tea concediului, ea de ce
l-ar menaja?
Desigur, \i salvase via]a, [i pentru asta, o s`-i fie mereu
recunosc`toare... dar nu era el primul r`spunz`tor pentru riscurile
pe care [i le luase? {i de toate nepl`cerile pe care le avusese de
când c`lcase pe p`mânt francez?
|n aceast` stare de spirit plin` de rea-credin]`, i se al`tur` \n
buc`t`rie.
Lawrence \[i f`cu de lucru \n fa]a ma[inii de g`tit, de unde se
ridica un miros minunat de ierburi provensale. Apetitul lui Kimberley
se trezi instantaneu, ca [i proasta ei dispozi]ie, \n fa]a spectacolului
acestui b`rbat care se comporta ca [i cum era la el acas`.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 79

– Ce faci?
El se \ntoarse [i-i adres` un zâmbet mândru.
– O omlet` spaniol`: cu ro[ii, ardei verzi, ceap` [i cârna]i
condimenta]i. Cred c` mi-a reu[it, sim]i aceast` arom`?
– O s` iei toate mesele aici? \ntreb` ea pe un ton sec.
– Când va trebui... De[i discret din fire, nu pot s` devin complet
invizibil.
– {i unde ai g`sit ingredientele pentru acest preparat?
Frigiderul era gol.
– De vreme ce n-am putut fura nimic, de ce acest ton agresiv?
– Nu te acuzam.
– Ah, da? Totu[i, am crezut... Ei bine, m-am dus dis-de-
diminea]` s` fac câteva cump`r`turi. Nu prev`zusem s` am o
invitat`, dar am obiceiul s` fiu prev`z`tor.
Ea observ` atunci c` pusese dou` tacâmuri pe mas`. Se gândise
chiar s-o decoreze cu un buchet \ncânt`tor de mimoze.
– N-am acceptat s` \mpart masa cu tine.
Imediat ce o rosti, \[i regret` mica fraz` r`ut`cioas`. Nu f`cea
decât s`-[i dezv`luie vulnerabilitatea.
– Scuz`-m`, ad`ug` ea imediat. Dar sunt \nc` pu]in nervoas`.
– Te g`sesc absolut normal`, dimpotriv`, o ironiz` Lawrence.
Dar s` \ncet`m discu]ia asta [i s` ne a[ez`m la mas`, mor de foame!
– {i eu la fel!
El destup` una din sticlele de vin produs de Georges [i aduse
tigaia fumegând` unde se etala o omlet` multicolor`.
– |mi place ca mâncarea s` fie pe cât de bun`, tot pe-atât de
aspectuoas`, declar` el. Te las s` judeci...
O servi ceremonios [i a[tept` s` guste mâncarea.
– Nota zece, coment` ea. Domnul Bocuse \nsu[i n-ar renega
aceast` re]et`.
El izbucni \n râs, vizibil \ncântat de compliment.
80 MARY CATHERINE HANSON

– S` nu exager`m!
Se osp`tar` comentând gastronomia francez` [i marii ei
buc`tari, apoi Lawrence se ridic` s` prepare cafeaua.
– E[ti surprinz`tor de degajat, remarc` Kimberley. Parc` e[ti la
tine acas`.
– Este o reflec]ie dezagreabil` sau o simpl` constatare? \ntreb`
Lawrence.
– O constatare.
– Atunci voi r`spunde c` aceast` capacitate de adaptare face
parte din farmecul meu.
– Mereu la fel de modest!
– Nu, lucid. |mi cunosc atuurile, dar [i defectele [i limitele.
– Cât de reconfortant!
El p`rea deodat` concentrat. C`zut pe gânduri, nu r`spunse
ironiei lui Kimberley.
– Tu, \n schimb, spuse el, \mi pari deosebit de incon[tient` de
capacit`]ile tale, atât fizice cât [i morale.
– Nu sunt atât de complexat` cum se pare c`-]i imaginezi!
– Nu asta vreau s` spun... Cred c` te temi s` \nfrun]i anumite
situa]ii, de team` c` nu e[ti capabil` s` ]i le asumi, poate.
– Faci din nou pe psihanalistul amator!
El \i adres` un zâmbet poc`it.
– Unul din micile mele defecte... |n fine, dac` ai nevoie de un
ghid pentru a face fa]` unor anumite experien]e, nu m` uita!
Era preferabil s` nu r`spund` acestei propozi]ii cu umor
ambiguu, \[i spuse Kimberley. Dar nu-[i putu st`pâni o remarc`
sever`:
– Când vei renun]a s` te amesteci \n ceea ce nu te prive[te?
– Dac` erai pu]in mai comunicativ` \n ceea ce te prive[te, n-a[
fi fost indiscret.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 81

– Ce \ndr`zneal`! A[ putea s`-]i r`spund la fel. Cu ocazia primei


noastre \ntâlniri, nici m`car nu ]i-ai dat osteneala s`-mi spui c` erai
un prieten al lui Georges. {i ai pretins c` e[ti pictor...
– Arhitect sau pictor, p`reai atât de pu]in interesat`!
– Nu [tiam cine erai!
– Un b`rbat... Doar un b`rbat care te g`sea frumoas` [i
misterioas`.
Ar fi trebuit s` fie flatat`... Nu era totu[i cazul. Imaginea pe care
o d`dea despre ea nu corespunsese niciodat` cu aceea pe care [i-o
f`cea ea \ns`[i. O tân`r` femeie foarte simpl`, iat` ce era [i ce
pretindea!
Modern`, ambi]ioas`, elegant`, inteligent`, da, accepta aceast`
defini]ie. Dar misterul, frumuse]ea, tot atâtea cli[ee care-i p`reau
superficiale...
– Oh! \]i ghicesc gândurile, continu` Lawrence. Crezi c` m`
opresc doar la aparen]e... Este adev`rat, dar cum s` fac altfel? Dac`
n-a[ fi fost sensibil la aceast` aur` enigmatic` pe care o degajezi, de
ce mi-ai fi atras aten]ia? Cu siguran]`, nu datorit` firii tale sociabile
[i spontane!
– Oh, e[ti imposibil! Sunt a[a cum sunt...
– |i plac cui \i plac, termin` Lawrence. {i dac` \mi pl`ceai mie?
– Starea ta sufleteasc` \mi este indiferent`. Te suport \n aceast`
cas` [i cu asta basta!
– Ai putea totu[i ob]ine avantaje din prezen]a mea aici.
Ea izbucni \n râs.
– {i care, te \ntreb?
Ea se ridic` s`-[i pun` farfuria goal` \n chiuvet`. Lawrence f`cu
la fel.
– Vrei \ntr-adev`r s` [tii?
– Desigur!
82 MARY CATHERINE HANSON

St`teau fa]` \n fa]`, m`surându-se reciproc cu o privire ironic`.


Cu o \ndr`zneala surprinz`toare, Lawrence o trase pe tân`ra
femeie \n bra]ele lui.
– Iat` r`spunsul meu!
Puse st`pânire pe buzele lui Kimberley \ntr-un s`rut impetuos.
Ar fi vrut s` se zbat`. Dar corpul refuza s` se supun` voin]ei sale
[i ced` argumentelor \nfl`c`rate ale lui Lawrence f`r` cea mai mic`
rezisten]`. Ca [i cum avea propria lui via]`, el se apropia, se
supunea, se destindea \n aceast` desf`tare senzual`, \n aceast`
c`ldur` \n care el o chema f`r` re]inere. El se revolta \mpotriva
acestei femei reci, cum credea ea c` este, cum voia s` fie uneori...
Când Lawrence \[i sl`bi \mbr`]i[area, Kimberley, supus` [i
epuizat`, \[i puse capul pe um`rul lat care i se oferea.
R`mase mult timp nemi[cat`, rec`p`tându-[i treptat respira]ia [i
controlul asupra ei \ns`[i.
Lawrence \i mângâia \ncet p`rul lung, castaniu-ro[cat
murmurând cuvinte de lini[tire pe care ea nu le asculta, cuprins`
de revolta care urca din nou \n ea. Credea oare c` o \mblânzise?
Credea c` Kimberley Harris se putea l`sa atât de u[or supus`?
– Nu, las`-m`! strig` ea pe nea[teptate.
Se desprinse din bra]ele primitoare cu vigoarea unei tigroaice.
Stupefiat, el o privea uimit.
– Nu \n]eleg... murmur` el. De ce aceast` oprire? De ce s` reiei
lupta?
Ea \l fulgera cu toat` str`lucirea furtunoas` a ochilor verzi.
– Pentru c` m` ataci pe ascuns! Faci astfel \ncât s`-mi anihilezi
judecata, gândurile...
– S` gânde[ti! Mereu s` gânde[ti! Las`-]i pu]in creierul \n pace!
Simte, Kimberley, vibreaz`, tr`ie[te. E[ti o fiin]` din carne [i sânge,
nu doar acest robot programat s` func]ioneze pentru femeia de
PORTRETUL FEMEII IUBITE 83

afaceri! Nu mi-ai dat dovada chiar \n acest moment? Pretinzi c` am


visat aceast` minunat` femeie care r`spundea \mbr`]i[`rii mele? Am
inventat-o eu? R`spunde!
|ntorcându-se pentru a-[i ascunde jena, Kimberley se apropie
de fereastr` [i-[i sprijini fruntea de geamul rece. O ame]eal` o
cuprindea insidios la amintirea gurii lui Lawrence peste a ei,
mâinile lui pe pielea ei. Când vorbi \n sfâr[it, vocea ei nu mai era
decât un murmur r`gu[it, aproape speriat:
– N-am explica]ii de dat! Nici s` m` justific. Las`-m`, ai promis
s` m` la[i \n pace.
Sesiz` zgomotul unui pas suplu care se \ndep`rta. Lawrence
renun]ase...
|n ciuda victoriei pe care o repurtase, se sim]ea \nvins`. Tr`dat`
de o parte din ea \ns`[i, care, \n acest duel al sim]urilor, se situa de
partea lui Lawrence, motiv pentru care se [tia vulnerabil`. La un alt
asalt languros, va putea oare rezista?
– Da, murmur` ea. Voi putea lupta \mpotriva dorin]ei de
Lawrence Cory... [i a propriei mele dorin]e, dac` trebuie!
Capitolul 6

|narmat` cu o carte bun`, ochelari negri [i o crem` de bronzat,


Kimberley \[i aranj` salteaua moale pe peluz` [i se a[ez` pe ea.
Avea inten]ia s` devin` la fel de aurie ca piersica pe care tocmai
o mâncase \n loc de mic dejun. {i asta, \n ciuda carna]iei de
englezoaic`!
Pielea ei, foarte alb` [i catifelat`, fusese \ntotdeauna unul din
principalele ei atuuri fizice: contrasta cu str`lucirea \ntunecat` a
p`rului castaniu cu reflexe ro[cate [i cu verdele intens al ochilor.
Dar ast`zi, dorea s` se bronzeze, s` semene cu femeile energice
din aceast` regiune, pe care le admirase \n sat, \nvârtindu-se \n
fo[netul jupoanelor din pânz` provensal`. De altfel, chiar \n
aceast` dup`-amiaz`, va merge s` cumpere una din aceste
minunate fuste cu volane!
Ora[ul cel mai apropiat g`sindu-se la peste o jum`tate de or` de
mers cu ma[ina, va profita de drum ca s` fac` [i pu]in turism. Era
ner`bd`toare s` descopere aceast` splendid` regiune pe care i-o
descrisese Pamela. De trei zile de când era acolo, abia dac` p`r`sise
casa, mul]umindu-se s` fac` doar câteva cump`r`turi \n târgul vecin.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 85

Proprietatea era atât de pl`cut`! O plimbare rapid` cu ma[ina


pân` la mare \i permisese s`-[i aprecieze norocul: plajele, \n acest
\nceput de sezon, erau pline de turi[ti. Aici se putea bronza pe
peluz` [i s` se scalde \n râu \n toat` lini[tea. {i asta \n ciuda
prezen]ei lui Lawrence!
Nu-l mai v`zuse dup` scena care-i opusese [i trebuia s` admit`
c` se ar`ta foarte discret. Abia \l auzise strecurându-se \ncet pe
coridoare, diminea]a devreme [i seara târziu, pentru incursiuni
indispensabile \n buc`t`rie [i sala de baie.
|n ajun, \n plin` dup`-amiaz`, \n timp ce culegea câ]iva
trandafiri, ecourile unei muzici de jaz \i indicaser` prezen]a lui \n
pavilionul de var`, dar nu se ar`tase.
|n mod ciudat, se sim]ise pu]in vexat` s` se vad` astfel ]inut`
deoparte. Deoarece nu era nici o \ndoial` c` el o evita, calculându-[i
programul ca s` n-o \ntâlneasc`.
Desigur, nu f`cea decât s` se supun` dorin]ei ei. Dar aceast`
situa]ie o exaspera pe Kimberley mai mult decât ar fi f`cut-o
prezen]a lui Lawrence. |n incertitudinea plec`rilor [i venirilor lui,
Kimberley tres`rea imediat ce sesiza un zgomot neobi[nuit, de
team` s` nu fie el.
Rezultatul era c` se gândea f`r` \ncetare la el. Evident, nu putea
s`-i pretind` s-o informeze cu programul lui exact! Dar, \n schimb,
era hot`rât` s`-i cear`, \ndat` ce-l va vedea, s` \nceteze acest joc
copil`resc [i exasperant!
Cum soarele devenea din ce \n ce mai cald, hot`r\ s`-[i
devanseze plimbarea. Dac` pleca acum, va avea timp s` viziteze o
biseric` pe care Pamela i-o recomandase, \nainte de prânz. Dup`
aceea, va avea tot timpul s` descopere cel mai frumos dintre
jupoanele provensale [i s` scotoceasc` un supermarket!
Zece minute mai târziu, era la volanul micii ei ma[ini [i demara
bucurându-se de acest program.
86 MARY CATHERINE HANSON

Ziduri \nalte de piatr` ad`posteau str`du]ele \nguste de ar[i]a


soarelui [i coborau \ntr-o armonie de culori de ocru [i chihlimbar
care o \ncântar` pe Kimberley. Cu obloanele lor \n culori vii [i
abunden]a de mu[cate [i de iasomie care se c`]`rau \n jurul
ferestrelor, fiecare cas`, de[i asem`n`toare cu celelalte, avea
personalitatea [i frumuse]ea ei proprie.
Simplul fapt c` era acolo, mergând pe acest pavaj inegal, o
umplea pe Kimberley de bucurie.
Copii cu pielea mat` alergau \n acest labirint familiar, cu
ghiozdanele \n mâini, cu zâmbetul \ncântat al celor care ies de la
[coal`. Pe terasele cafenelelor, b`rba]ii savurau lichiorul de anason
t`if`suind veseli [i interpelându-se de la o teras` la alta, cu acel
accent ascu]it [i cântat pe care Kimberley \l adora.
Femeile p`r`siser` str`zile la aceast` or`, dar mirosurile pl`cute
de carne fript`, de usturoi, de cimbru [i de busuioc le tr`dau
prezen]a \n fa]a ma[inilor de g`tit.
Bine\n]eles, grijile [i dramele nu cru]au aceast` regiune, dar
Kimberley abia putea s` cread`, atât de vivace p`rea aici bucuria de via]`.
Ajunse \ntr-o pia]` mare m`rginit` de terase cu umbrele
multicolore, unde juc`torii de bile \[i potoleau setea \nainte de a
reveni pe platforma central`. Sub platani, ei cânt`reau \ndelung \n
mân` bila grea de metal, \nainte s-o arunce cu \ndemânare.
Kimberley nu putu rezista acestui spectacol pl`cut [i se a[ez` pe o
banc` pentru a se ini]ia cu regulile acestui sport local.
Se amuz` un timp urm`rindu-i pe ace[ti b`rba]i exuberan]i care
]inteau [i aruncau rapid, apoi analizau la nesfâr[it fiecare punct, cu
centimetrul \n mân`, \n dispute pe cât de teatrale pe atât de lipsite
de agresivitate.
Curând, \[i l`s` privirea s` alerge peste arhitectura locului,
splendid` cu arcadele [i frontoanele ei sculptate. Vederea atâtor
PORTRETUL FEMEII IUBITE 87

frumuse]i \i reaminti de Lawrence Cory. I-ar fi pl`cut s` [tie ce gen


de case construia... Poate turnuri de sticl`, atât de \nalte, atât de
impresionante, atât de reci! Nu, aceste edificii nu corespundeau
personalit`]ii sale. Dup` \mbr`c`mintea lui, ghicea c` dac` aprecia
o anumit` simplitate, nu neglija calitatea materialelor rafinate [i
confortul.
Tocmai acesta fu momentul ales de Lawrence s` traverseze pia]a
cu pa[i mari. Kimberley nu se mir` s`-l \ntâlneasc`, dar coinciden]a
dintre gândurile ei [i aceast` apari]ie o amuz`, cu atât mai mult cu
cât era \mbr`cat \ntr-un costum de pânz` bej, deosebit de elegant.
Trecu prin fa]a ei f`r` s-o vad` [i se \ndrepta spre un magazin
mare, amenajat ca atelier, care se g`sea doar la câ]iva metri de
Kimberley.
Un b`rbat veni \n \ntâmpinarea lui Lawrence [i, dup` ce se
salutaser`, se lansar` \ntr-o discu]ie \nsufle]it`.
Dup` gesturile lor, Kimberley ghici c` vorbeau despre localul \n
fa]a c`ruia se aflau, despre spa]iu, despre lumin` [i de dispunerea
meselor existente acolo. |[i aminti c` Pamela \i m`rturisise c`
Lawrence dorea s` se stabileasc` \n regiune [i s` deschid` un
cabinet de arhitectur`. A[adar, g`sise unde s`-l instaleze!
Trebuia s` admit` c`, \nc` o dat` d`dea dovad` de bun-gust: sala
mare cu ziduri de piatr` grinzi aparente, era locul visat pentru a lucra!
Plin` de curiozitate, nu-i sl`bea din ochi pe cei doi interlocutori
[i, curând, b`rbatul scund care-i f`cea fa]`, \i observ` privirea fixat`
asupra lor. O privi de câteva ori uimit, ceea ce o determin` s` plece.
Nu ]inea ca el s`-l previn` pe Lawrence de prezen]a ei indiscret`!
|[i relu` plimbarea pe str`zi [i ajunse curând \n fa]a bisericii
despre care-i vorbise Pamela. Marele ei orologiu ar`ta ora
dou`sprezece [i jum`tate [i, de[i \i era foame, hot`r\ s-o viziteze
\nainte de a porni \n c`utarea unui restaurant.
88 MARY CATHERINE HANSON

Stilul pur roman al fa]adei se desf`[ura [i \n interior, cu arcadele


ei din piatr` brun` [i sculpturile de o naivitate emo]ionant`. R`t`ci
\ndelung, \n admira]ie, de la alei la naos, contemplând statuile,
tablourile [i splendida cutie cu moa[te care f`cea din acest loc de
cult un veritabil muzeu.
Dup` lini[tea [i r`coarea care domneau sub bolt`, c`ldura
mediteranean` se ab`tu peste ea ca o mantie fierbinte, astfel c` se
gr`bi s` ajung` la \ncânt`torul mic han pe care \l reperase \n
apropierea pie]ii principale. Un panou enorm l`uda climatizarea [i
meniul p`rea foarte \mbietor.
Tocmai comandase un fel de mâncare apetisant când \l v`zu din
nou pe Lawrence Cory, prin geam.
De data asta, era \nso]it de Simone, care se crampona de bra]ul
lui [i-l sorbea din ochi f`r` cea mai mic` re]inere. Mergeau drept
spre ea [i Kimberley \n]elese c` veneau s` prânzeasc` \n acela[i
restaurant.
Era prea târziu ca s` dispar`, fiindc` chelneri]a \i aducea deja
felul \ntâi. Hot`rât lucru, totul p`rea s` se coalizeze \mpotriva
nevoii ei de lini[te! Lawrence avea oare un al [aselea sim] ca s-o
repereze unde se g`se[te?
Nu mai avea decât s` spere c` va trece neobservat` \n acest mic
col] pe care-l alesese. Deplasându-[i scaunul \n a[a fel \ncât s` nu se
vad` decât pe trei sferturi, nu putu totu[i s` reziste tenta]iei de a
urm`ri cuplul cu coada ochiului \n timp ce p`trundea \n restaurant.
Cu siguran]a pe care o d` obi[nuin]a, Lawrence se \ndrepta spre
o mas` situat` \n partea opus` celei a lui Kimberley. Cât despre
Simone, \l urma f`r` o privire pentru altcineva care nu era frumosul
arhitect.
Un bar impozant [i o enorm` plant` ornamental` o ad`posteau
acum de vederea lor [i Kimberley scoase un oftat de u[urare: putea
s`-[i savureze \n tihn` salata de ro[ii [i de ardei verzi!
PORTRETUL FEMEII IUBITE 89

Dar abia avu timp s` ia câteva \nghi]ituri c` u[a se deschidea din


nou. Kimberley \l v`zu intrând pe b`rbatul scund pe care-l z`rise
diminea]` cu Lawrence, \nso]it de o femeie care trebuia s` fie
so]ia lui.
Privirea surprins` care se opri asupra ei o anun]a c` [i el o
recunoscuse.
{i ceea ce trebuia s` se \ntâmple, se \ntâmpl`.
Abia trecuser` trei minute de când b`rbatul se \ntâlnise cu
Lawrence [i cu Simone când o voce familiar` r`sun` peste sal`:
– Kimberley Harris! A[adar, tu e[ti cea care-l nelini[te[ti atât pe
dragul Daumier!
Lawrence se posta deja \n fa]a ei.
– Vino s` iei loc cu noi! Prietenii mei [i cu mine s`rb`torim un
contract important.
– |]i mul]umesc, r`spunse ea cu un zâmbet for]at, dar aproape
am terminat prânzul.
El arunc` o privire sceptic` spre farfuria pe jum`tate plin`.
– Domnul Daumier te ia drept spioan`, vino s`-i ar`]i c` se
\n[al`!
– Nu insista! murmur` ea. Nu ]in deloc s`...
Sosirea domnului Daumier o \ntrerupse.
– Drag` doamn`, interveni el, m` al`tur prietenului meu
Lawrence pentru a v` solicita prezen]a la masa noastr`. Sim]ul meu
de ospitalitate refuz` s` lase o femeie frumoas` s`-[i ia masa singur`!
Tirada sa emfatic` [i totodat` cântat`, rostit` cu acel irezistibil
accent din sud, o f`cu pe Kimberley s` zâmbeasc` spontan. F`r`
s`-[i dea seama, c`zuse din simpatie \n cursa inevitabil`: nu putea
decât s` accepte o invita]ie atât de \ncânt`toare!
|i urm` prin urmare f`r` tragere de inim` pe cei doi b`rba]i.
Cinci cupe de [ampanie erau deja dispuse \n fa]a doamnei Daumier
90 MARY CATHERINE HANSON

[i a Simonei [i, dac` femeia \n vârst` afi[a un zâmbet amabil [i


curios, tân`ra \n schimb, nu-[i ascundea nemul]umirea.
– O cuno[ti deja pe Simone, \i spuse Lawrence lui Kimberley. {i
permite-mi s` ]i-i prezint pe domnul [i doamna Daumier, de la care
tocmai am cump`rat atelierul de arhitectur`. Azi s`rb`torim aceast`
vânzare [i instalarea mea definitiv` \n regiune.
– |ncântat`, spuse Kimberley.
– {i iat-o pe Kimberley Harris, continu` Lawrence, cu care
\mpart casa Pamelei [i a lui Georges Defontaine.
Dup` grimasa iritat` care deformase tr`s`turile Simonei,
Kimberley \n]elese c` aceast` fraz` d`dea loc la confuzie. De aceea,
se gr`bi s` adauge:
– Eu locuiesc \n casa principal`, iar Lawrence ocup` pavilionul
de var`. A[a este mai practic, deoarece nu suntem apropia]i.
– O situa]ie pe care o ve]i remedia, f`r` nici o \ndoial`! interveni
Simone pe un ton caustic. Cu temperamentul dumneavoastr`...
Politico[i, cei doi Daumier se pref`cur` c` nu \n]eleseser`
sub\n]elesul, dar Kimberley nu-[i f`cea deloc iluzii asupra
reputa]iei pe care o va avea de acum \nainte \n acest ora[.
Lawrence o fulger` pe Simone cu privirea, dar tân`ra pervers`
nu se sinchisi; jubila c` marcase un punct \nmpotriva rivalei ei.
Domnul Daumier ridic` paharul [i f`cu un toast, punând cap`t
proastei dispozi]ii care pusese st`pânire pe cei cinci comeseni.
– Pentru contractul nostru, proclam` el, pentru instalarea \n
aceast` frumoas` regiune, pentru reu[ita dumitale!
Datorit` [ampaniei, atmosfera se destinse pu]in.
– A[adar, te-ai decis s` tr`ie[ti \n regiune, \i spuse Kimberley lui
Lawrence. Ai inten]ionat asta de mult?
– M` gândeam la asta... Dar cariera mea la Londra m` \mpiedica
s` trec la fapte. Apoi, \n acest an, evenimentele s-au derulat \n a[a
PORTRETUL FEMEII IUBITE 91

fel \ncât momentul mi s-a p`rut propice. {i plecarea la pensie a


domnului Daumier a fost argumentul definitiv ca zarurile s` fie
aruncate: p`r`sesc totul!
La aceste cuvinte, figura nemul]umit` a Simonei se lumin` de
fericire. Privirea trufa]` pe care i-o arunc` lui Kimberley exprima
sentimentul victoriei cu care se \mp`una, ca [i cum alegerea lui
Lawrence nu privea dou` ]`ri, ci dou` femei, dou` rivale...
Dac` Kimberley ar fi \ndr`znit, ar fi r`spuns acestei priviri
perfide cu o replic` t`ioas`. Dar prezen]a acestui \ncânt`tor cuplu
de meridionali o \mpiedica: ce-ar fi crezut despre englezi, [i despre
Anglia \n general, dac` [i-ar fi ar`tat agresivitatea fa]` de aceast`
copil` a regiunii?
Prefer` s` men]in` conversa]ia la un ton politicos.
– |mi imaginez c` Georges este \ncântat de decizia ta! spuse ea
pe un ton indiferent.
Lawrence izbucni \n râs.
– Oh da! A influen]at-o din plin! |ntre Pamela [i mine, pare
hot`rât s` goleasc` Marea Britanie de cet`]enii ei! Când te vei
al`tura clubului nostru de exila]i voluntari, Kimberley?
– M`rturisesc c` m-a[ l`sa u[or tentat` de clima acestei regiuni...
[i Pamela \mi va lipsi atât de mult! Dar munca mea, via]a mea...
– ... V` re]in acolo, i-o t`ie Simone.
Ea nu ad`ugase: „{i cu atât mai bine“, dar mesajul nu era mai
pu]in limpede.
Domnul Daumier r`mase cu gura c`scat` de uimire, so]ia lui
tu[i cu un aer absent [i Lawrence trimise o nou` salv` de priviri
furioase tinerei fete.
Impasibil`, Kimberley dovedi c` legendarul sânge-rece englez
nu era un cuvânt f`r` rost, r`spunzând:
– Dar gra]ie primirii care mi s-a f`cut aici, poate \mi voi schimba
p`rerea!
92 MARY CATHERINE HANSON

Aparent, nu era nici o ironie \n vocea ei, dar Lawrence, sensibil


la acest umor rece tipic „englezesc“, izbucni \n râs.
Masa se desf`[ur` \n aceast` ambian]` ambigu` [i dac` fileul de
vit` cu piper al lui Kimberley se dovedea o adev`rat` capodoper` a
gastronomiei, n-o tr`gea inima s`-l aprecieze. Extrem de stânjenit`,
a[tepta momentul când va putea s` fug` departe de Lawrence Cory
[i de caustica lui \nso]itoare. Imediat dup` ce-[i b`u cafeaua, se
ridic` [i-[i salut` gazdele.
– Doar n-o s` ne p`r`si]i atât de devreme! exclam` domnul
Daumier. }in s` v` ofer un rachiu care o s` v` plac`!
– V` mul]umesc, dar a[tept un telefon important!
Era o jum`tate de minciun`, deoarece Charles \i promisese s-o
sune \n cursul s`pt`mânii, dar nici un alt pretext nu-i venise \n minte.
– Voi profita de ma[ina lui Kimberley pentru a m` \ntoarce [i eu
acas`, spuse atunci Lawrence.
– Nu! Te voi aduce eu, Lawrence! exclam` Simone. Mai r`mâi
pu]in!
– Da, drag` prietene, \nt`ri domnul Daumier, insist! Un rachiu
de pere sau de prune va pecetlui acordul nostru!
– Tocmai din cauza acestei afaceri trebuie s` m` \ntorc. Pentru
a telefona.
– O ve]i face la atelier... Este aproape al dumitale, de acum
\nainte!
– Nu \nc`... Nu, \mi trebuie anumite documente pentru a
negocia cu bancherul meu. {i nu le am la mine!
– |n cazul acesta... spuse domnul Daumier.
Simone t`cea, livid`, \n timp ce Lawrence [i Kimberley \[i luau
r`mas-bun.
Kimberley sim]i mil` pentru aceast` tân`r` \ndr`gostit` care-[i
ascundea prost decep]ia. Cum s`-i explice c` nu era câtu[i de pu]in
PORTRETUL FEMEII IUBITE 93

interesat` de Lawrence? C` \n zece zile, se va \ntoarce \n Anglia [i


c` nu se va mai ridica \ntre ei ca un obstacol imaginar? Simone va
putea atunci s`-[i exercite pe \ndelete seduc]ia asupra frumosului
arhitect!
{i Kimberley paria c` redutabila creatur` va [ti s`-l cucereasc`!
La acest gând, sim]i \n inim` \n]ep`tura geloziei, dar nu \ntârzie
s` analizeze acest fenomen ciudat: Lawrence tocmai \i luase bra]ul
[i o conducea spre ie[ire.
Rulau de-a curmezi[ul câmpiei când Kimberley \ntreb` pe un
ton sec:
– De ce ai f`cut asta?
– Ce anume?
– De ce ]i-ai p`r`sit prietenii atât de repede? Simone ar fi fost \ncântat`
s` te aduc`. {i acel telefon nu trebuie s` fi fost atât de urgent...
– |ntr-adev`r... Dar sunt ner`bd`tor s` rezolv definitiv aceast`
afacere. {i nu r`mânând ore \ntregi la mas` voi \ncheia acest lucru.
Ea \i adres` o privire sceptic`.
– Atunci, de ce ]i-ai complicat via]a invitând-o pe Simone la
acest prânz de afaceri?
Lawrence râse amuzat [i Kimberley \[i repro[` c` pusese aceast`
\ntrebare: credea c`-i face o scen` de gelozie?
– N-am invitat-o pe Simone, r`spunse Lawrence. Ea s-a impus!
Ca [i tine, trecea din \ntâmplare prin ora[...
– Dac` insinuezi c` m` g`seam inten]ionat \n drumul t`u, te
\n[eli! |]i amintesc c` eram \n acel restaurant \naintea ta! {i c` nu
sunt la curent cu faptele [i gesturile tale!
– {tiu... r`spunse el cu un zâmbet ironic. {i am remarcat de
asemenea talentul t`u de a te juca de-a v-a]i ascunselea!
– La acest mic joc, m` ba]i! Circuli prin cas` cu o art` de
disimulare demn` de o fantom` sco]ian`.
94 MARY CATHERINE HANSON

– Numai cu scopul de a nu te deranja. De altfel, când am plecat


foarte devreme \n aceast` diminea]`, dormeai ca un \nger.
Ea tres`ri. Cum putea s` [tie ce f`cea ea \n zori? P`rea atât de
sigur pe el... Intrase oare \n camera ei, o observase \n timp ce z`cea
f`r` ap`rare, cufundat` \ntr-un somn adânc? O mai f`cuse deja \n
gr`dina familiei Defontaine... {i ea nu-l uitase!
– M-ai spionat! exclam` ea.
Lawrence scutur` din cap, cu un aer de repro[.
– Kimberley, te rog, nu spune prostii! |n ciuda obiec]iilor pe
care le ai contra mea, [tii bine c` nu sunt b`rbatul care s` ac]ioneze
\n felul acesta! M` crezi, nu-i a[a?
– Da, bine\n]eles.
El avea dreptate: reflectând, trebuia s` admit` c` \n ciuda
insolen]ei [i numeroaselor lui defecte, Lawrence nu [i-ar fi permis
niciodat` nedelicate]ea de a intra \n camera unei doamne.
– {i nu uita c` dac` unul din noi doi poate fi calificat spion,
relu` Lawrence, acela nu sunt eu! Domnul Daumier te-a luat drept
o „Mata-Hari“ din lumea afacerilor. El pretinde c`, atunci când el [i
cu mine discutam \n fa]a atelierului, \nainte de prânz, nu ne-ai
sc`pat din ochi! Imagineaz`-]i uimirea lui s` te g`seasc` \n acel
restaurant, ascuns` \ntr-un col]. |n]eleg perfect b`nuielile lui!
Jenat`, \ncerc` o urm` de umor:
– Ce semnezi? Vânzarea unui local sau un tratat de politic`
interna]ional`? Dac` eu sunt o Mata-Hari, cine dintre voi doi este
James Bond?
– Nu glumi! Acest gen de contract suscit` mai mult` gelozie [i
rivalit`]i decât \]i po]i imagina. Domnul Doumier \mi cedeaz` de
asemenea clientela sa, [i unii se tem s` vad` un tân`r arhitect
stabilindu-se aici. Cu atât mai mult cu cât m` bucur de o anumit`
reputa]ie.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 95

– Mereu modest!
– Mereu lucid!
– |n orice caz, sper c` domnul Daumier este acum lini[tit, m-am
dovedit inofensiv`...
– Oh, dimpotriv`, te crede redutabil`... {i are dreptate!
– Dar de ce?
– Pentru c` i se p`rea evident c` r`bdarea ta fa]` de Simone este
pref`cut`. Te-ai st`pânit, [i \]i sunt recunosc`tor. Dar
comportamentul t`u stoic te-a tr`dat... Da, e[ti redutabil`!
Dac`, \n fond, acest calificativ nu-i displ`cea, Kimberely afi[`
totu[i o figur` contrariat`: Simone nu era rivala ei, Lawrence
trebuia s` \n]eleag`!
– Domnule Cory, [tii c` nu-mi pas` de agresiunile verbale ale
iubitei tale. M` las` rece! }inând seama de pu]ina considera]ie pe
care o am pentru ea [i pentru tine, cum a[ putea s` fiu atins` de
ar]agul ei sau de ironia ta?
Cu coada ochiului, v`zu privirea furibund` a lui Lawrence [i se
a[tept` la o ripost` violent`. Dar, dup` câteva secunde de t`cere, el
r`spunse pe un ton inexpresiv, f`r` furie, nici repro[.
– O persoan` normal` ar fi... Dar asem`narea ta cu un aisberg
poate explica atâta indiferen]`!
Dac` ar fi strigat acest r`spuns cu mânie, dac` [i-ar fi b`tut joc
de ea, Kimberley nici m`car n-ar fi tremurat sub insult`. Se a[tepta
la asta. Dar acest ton de simpl` constatare o lovi ca un pumnal... \n
plin` inim`.
Capitolul 7

Când ajunser` acas`, Estelle \i a[tepta pe teras` instalat`


confortabil \ntr-un [ezlong.
– Gr`dina era atât de lini[tit` \ncât mi-am permis s` m` a[ez ca
s` v` a[tept.
– Dar a]i fi putut r`mâne ore \ntregi! exclam` Kimberley.
– Asta m-ar fi odihnit, este atâta lume \n cas`!
O s`rut` pe tân`ra femeie pe amândoi obrajii [i-i \ntinse fruntea
lui Lawrence. |ncântat s-o vad`, el o strânse \n bra]e cu o veselie
copil`reasc`.
– Seduc`torul acesta m` va sufoca sub s`rut`ri! Las`-m` s` te
privesc.
Se d`du \napoi [i-l privi cu satisfac]ie.
– Te-ai bronzat, \]i st` minunat! {tii c` e[ti din ce \n ce mai
frumos? Nu-i a[a, Kimberley?
Sub privirea amuzat` a lui Lawrence, Kimberley se mul]umi s`
clatine din cap f`r` entuziasm. Decep]ionat`, Estelle se bosumfl`.
– Ei bine, v-a]i certat?
Râsul lui Lawrence izbucni r`sun`tor.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 97

– Nu \n mod special! Dar raporturile noastre sunt \ncordate:


Kimberley m-a surghiunit chiar \n pavilionul de var`.
– Denun]`torule! exclam` Estelle.
Ea zâmbea cu resemnarea unei mame de familie obi[nuit` cu
certurile vl`starelor ei.
– Nu te-am izgonit eu! interveni Kimberley. Tu singur ai hot`rât
s` te instalezi acolo!
– {i este mai decent! coment` Estelle.
Cuprins` de mil` pentru tân`ra femeie care ro[ea, se apropie de
Kimberley [i-[i trecu un bra] sub al ei.
– Haide, vino! Visez la o cea[c` bun` de cafea.
– Atunci v` las, declar` Lawrence. Am hârtii de semnat [i de dat
câteva telefoane.
El o \mbr`]i[` din nou pe Estelle.
– Am nout`]i foarte bune de anun]at! Be]i-v` cafeaua [i v` voi
g`si mai târziu!
– {i-mi vei spune tot? \ntreb` Estelle, intrigat`.
Lawrence lu` un aer misterios.
– Poate!
Apoi, el travers` gr`dina \n direc]ia pavilionului de var`, sub
privirea \ncântat` a Estellei.
– Nu \n]eleg de ce \l dete[ti, spuse ea \ntorcându-se spre
Kimberley.
Nu era nici un repro[ \n vocea ei, doar uimire. Apoi ad`ug` mai
\ncet, ca pentru ea \ns`[i:
– Este adev`rat c` ura este uneori aproape de dragoste!
– Nu \n acest caz, v` asigur.
– Viitorul o va spune...
T`ind scurt aceast` discu]ie Estelle o conduse pe tân`ra femeie
spre buc`t`rie.
98 MARY CATHERINE HANSON

– Sper c` ave]i cafea „adev`rat`“!


– Boabe, pe care le macin eu \nsumi, adev`rat` dinamit`! A[a
\mi place, dar consumul ei trebuie s-o spun, m` face uneori
\ncordat`!
– Presupun c` Lawrence Cory ac]ioneaz` mult mai mult asupra
nervilor t`i decât cofeina!
Kimberley \[i f`cea de lucru \n fa]a ma[inii de g`tit [i Estelle se
a[ez` la mas`.
– Ce lini[te pl`cut`! Sper c` nu v` deranjeaz` c` am r`mas \n
timpul absen]ei dumitale.
– Nicidecum! Sunt chiar \ncântat`, v`d atât de pu]in` lume!
Estelle oft`.
– Aproape c` te invidiez... Singur`tatea [i inactivitatea \ncep
s`-mi lipseasc`! Cu toat` familia acas`, timp de o s`pt`mân`,
recunosc c` sunt epuizat`.
– Pot veni s` v` ajut, din când \n când. Dac` asta v` u[ureaz`.
– Nici vorb`! E[ti adorabil`, Kimberley, dar droaia mea de
nepoate \mi dau o stra[nic` mân` de ajutor. |n calitate de st`pân`
a casei, conduc aceast` armat` ca un general, dar \n ciuda
bun`voin]ei lor [i a caracterului meu tiranic, totul este lipsit de
organizare!
Râser` \n cor, apoi Kimberley se ridic` pentru a servi cafeaua.
– {i dac` am merge \n salon? propuse ea. S-a f`cut r`coare!
Merser` s` se instaleze pe canapea, cu ce[tile \n mân`.
– Ador aceast` \nc`pere! exclam` Kimberley. {i toat` aceast`
locuin]`, de altfel. Ce loc idilic!
– Da, [i mie \mi place... Am fost a[a fericit` aici.
– A]i locuit aici? se mir` Kimberley.
– La \nceputul c`s`toriei mele, da. {i totdeauna am sperat ca [i
Geoges s` tr`iasc` la rândul lui aici... Dar el [i Pamela aveau alte
planuri \n cap.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 99

– Mi-au vorbit despre planurile lor, \ntr-adev`r. Dar nu [tiam, \n


schimb, c` a]i locuit aici.
– So]ul meu [i cu mine am cump`rat aceast` proprietate de
foarte mult timp. Dar dup` moartea socrilor mei, am ales s` locuim
pe domeniu. Era mai u[or pentru exploatarea vi]ei-de-vie!
– N-a]i fost niciodat` tenta]i s-o vinde]i?
– O \nchiriem. De altfel, a[a a \ntâlnit-o Georges pe Pamela.
Paul, so]ul meu, \l \ns`rcinase s` mearg` la aeroport ca s`
\ntâmpine o locatar` [i... iat`!
Râdea, [i Kimberley a[tept` urmarea, intrigat`.
– Dragoste la prima vedere! continu` Estelle. S-au \ndr`gostit
de la prima privire. Sper c` o atât de frumoas` aventur` vei avea [i
tu, Kimberley...
Ea vorbea cu atâta tandre]e, \ncât tân`ra femeie fu emo]ionat`.
Oh, nutrea aceea[i speran]` ca Estelle, dar nu credea deloc... Cel
pu]in, nu \ntr-un viitor apropiat.
– Poate... r`spunse ea.
Triste]ea din vocea ei nu-i sc`p` Estellei, care o prinse de mân`.
– Este suficient uneori s` deschizi ochii, Kim...
Ce voia oare s` spun`? Bine\n]eles, Lawrence Cory d`duse
buzna \n via]a ei ca un adev`rat uragan. Dar tr`snetul nu-i alesese
drept ]int`, dimpotriv`. {i chiar dac` Estelle p`rea convins` c` de la
dragoste la ur` nu este decât un pas, se \n[ela!
– De fapt, interveni Estelle, era s` uit motivul vizitei mele. Voiam
s` te invit la o mic` reuniune pe care am organizat-o sâmb`t` seara
\n onoarea lui Lawrence. Tocmai [i-a s`rb`torit aniversarea [i eu...
– Aniversarea?
A[adar, \n ziua aceea, la hotel, Lawrence nu min]ise! Ea care
crezuse c` inventa un pretext ca s-o invite la cin`! Oricum, chiar
dac` ar fi crezut, tot n-ar fi acceptat...
100 MARY CATHERINE HANSON

– Da, [i am prev`zut un tort enorm cu lumân`ri! Vom avea o


s`pt`mân` de \ntârziere de la data na[terii lui, dar cum se spune \n
Fran]a: „inten]ia conteaz`!“ {tii, sunt foarte ata[at` de Lawrence...
Georges [i cu el sunt prieteni de ani de zile [i [i-a petrecut adeseori
vacan]ele la noi. |l consider ca al doilea fiu al meu. |n inima mea,
nutresc visul s` se instaleze \ntr-o zi \n aceast` regiune... {i s`-[i
g`seasc` aici femeia vie]ii lui!
Estelle se gândea oare la Simone spunând asta? se \ntreb`
Kimberley. Dac` nepoata ei se c`s`torea cu Lawrence, el va face
parte de-a binelea din familie. Evident, o asemenea c`s`torie o va
umple pe Estelle de fericire.
|n orice caz, dorin]a Estellei era aproape \mplinit`: vestea bun`
pe care Lawrence o promisese, cu siguran]` n-o va decep]iona!
Pe Kimberley o mânca limba s`-i spun`, dar prefera s` tac`. Nu
ei \i revenea, ci lui Lawrence, bucuria s-o fac`. |n fond, nu era o
str`in` pentru acest mic grup atât de sudat?
O dat` mai mult, invidie afec]iunea pe care Pamela o g`sise aici.
{i se gândea cât de greu o s`-i fie când va pleca s`-[i ia r`mas-bun
de la Estelle [i de la aceast` cas`. Bine\n]eles, va reg`si Londra [i
prietenii, serviciul [i angaja]ii ei, dar va renun]a la ambian]a
c`lduroas` care domnea aici.
– Trebuie s` m` \ntorc acas`! o anun]` Estelle. Vom fi \nc` zece
la mas` \n aceast` sear` [i n-am preg`tit nimic! ce gazd` ciudat`!
– Va fi formidabil, sunt sigur`!
– Salat`, pui rece, brânz` [i \nghe]at` cu fructe! Vrei s` vii?
– Mul]umesc, dar ave]i deja prea multe de f`cut! |n schimb,
pentru sâmb`t`, accept bucuroas`.
– N-a[ fi tolerat un refuz din partea ta! Vei vedea, când \l vei
cunoa[te mai bine pe Lawrence, o s`-l adori...
PORTRETUL FEMEII IUBITE 101

Kimberley nu f`cu nici un comentariu: de ce s` \ncerce s`-i


explice c` \ntre unele persoane, ca \ntre câine [i pisic`, nu poate fi
apropiere. Fiindc` Estelle iubea pe toat` lumea... [i mai ales pe
Lawrence!
Estelle se ridic` tocmai când Lawrence d`du buzna \n \nc`pere.
|[i schimbase costumul de pânz` de in cu o pereche de blugi [i un
pulover de bumbac, dar ]inuta relaxat` nu-i mic[ora cu nimic
distinc]ia natural`.
– Tocmai plecam, explic` Estelle. Dar mai \ntâi, vorbe[te-mi
despre aceast` veste mare!
Lawrence f`cu o grimas` de necaz.
– Femeile! Te p`r`sesc f`r` nici un regret, dar nu uit` s`-[i
potoleasc` teribila lor curiozitate.
– Haide, dragul meu Lawrence... \l rug` Estelle.
– Nu voiam s` spun nimic \nainte ca totul s` fie definitiv!
– Te rog... Nu m` l`sa \n aceast` cumplit` incertitudine!
Kimberley râdea \n fa]a complicit`]ii care-i unea pe cei doi.
Lawrence se a[ez` \ntr-un fotoliu cu un gest de capitulare.
– |n fa]a acestei priviri rug`toare, nu pot decât s` m` \nclin...
S`ri \n picioare [i-o ridic` pe Estelle de la p`mânt.
– |ntr-o lun`, un nou arhitect \l va \nlocui pe domnul Daumier!
{i ghice[te numele celui care va deveni fericitul proprietar al
acestei agen]ii!
Suspendat` \n aer de mâinile solide ale lui Lawrence, Estelle
scoase un strig`t de triumf.
– Lawrence Cory!
El o repuse jos [i se \mbr`]i[ar` pentru a se s`ruta [i felicita. |n
bucuria lor, p`reau c` uitaser` complet de Kimberley.
– Oh, Lawrence, sunt atât de fericit`, repeta Estelle. Atât de
fericit`!
102 MARY CATHERINE HANSON

– B`nuiam reac]ia ta!


– {i Georges! Va fi atât de mul]umit. Spera atât de mult s` iei
aceast` decizie.
– A influen]at-o din plin!
– Ei bine, ce-]i trebuie acum, este o so]ie adorabil` care-]i va da
copii \ncânt`tori!
Estelle se gândea evident la Simone, \[i spuse Kimberley.
Lawrence [tia oare? Dac` da, aceast` manipulare feminin` nu p`rea
s`-i displac`, deoarece râdea din toat` inima.
– {i presupun, drag` Estelle, replic` el, c` vei lua asupra ta
descoperirea acestei adorabile persoane.
Estelle lu` o expresie mirat` [i plin` de naivitate.
– Desigur. N-ai inten]ia s` alegi singur, nu?
– Bine\n]eles c` nu! De altfel, [tii exact ceea ce vreau...
– Cred c-am ghicit, \ntr-adev`r.
Acest r`spuns plin de insinuare [i de mister, spori hohotele lor de râs.
Kimberley nu putu rezista la atâta bucurie copil`reasc` [i-i imit`.
Dac` Lawrence nu vedea obiec]ii ca Estelle s` intervin` \n via]a lui
privat`, nu era ea cea care s` fie [ocat`! De altfel, totul r`mânea un
joc [i dac` Lawrence se amuza, este pentru c` planurile Estellei \i
conveneau. Simone nu era oare \ncânt`toare?
– Dar apropo, \ntreb` deodat` Lawrence, c`rui fapt dator`m
onoarea acestei vizite? N-ai venit doar ca s` faci pe pe]itoarea.
– Nu, ca s` v` invit, pe amândoi, s` veni]i la cin`, sâmb`t` seara.
Sper c` e[ti liber.
Estelle nu f`cu aluzie la aniversarea lui Lawrence, dar \i adres`
o privire complice lui Kimberley.
– Pentru tine, \ntotdeauna! r`spunse el.
– Bine, atunci, plec! Ocup`-te de Kimberley, Lawrence al meu,
ai grij` de ea!
PORTRETUL FEMEII IUBITE 103

– Voi fi foarte fericit s` veghez asupra acestei tinere persoane...


dac` vrea!
Kimberley sim]i c` ro[e[te sub privirea sclipind de mali]iozitate
a arhitectului. Trupul lui Lawrence o stupefia: cum \ndr`znea s` se
arate \n aceast` postur` de seduc`tor \n fa]a Estellei? Faptul c` era
posibilul viitor so] al nepoatei ei nu p`rea s`-l fr`mânte peste
m`sur`!
– N-am nevoie de un \nger p`zitor! replic` ea.
Estelle nu p`rea sup`rat`, dimpotriv`. Se apropie de tân`ra
femeie [i o ciupi de obraz, adresându-i un zâmbet tandru.
– Haide, haide... Spuneam asta ca s` râdem! De altfel, singurul
pericol care te amenin]` aici, este realmente acest diavol de
Lawrence!
Plecarea Estellei l`s` un mare gol.
Lawrence [i Kimberley se \ntoarser` \n buc`t`rie, f`r` s` spun`
un cuvânt [i f`r` m`car s`-i propun`, el \i servi din oficiu o a doua
cea[c` de cafea.
Ea vru s` refuze, dar b`utura reconfortant` o tenta [i se a[ez` la
mas`, \n fa]a lui.
– Când vei \nceta s` stai \n defensiv`? o \ntreb` Lawrence pe
negândite.
Uimit`, Kimberley ezit`.
– Dar... nu sunt!
– Ba da! {i m` mitraliezi cu priviri asasine, agrementate cu
remarce perfide, ca pentru a pre\ntâmpina un atac. Dar eu nu sunt
deloc agresiv.
– |]i faci idei...
– Atunci, s` declar`m un armisti]iu!
– Fiindc` nu suntem \n r`zboi...
– De acord!
104 MARY CATHERINE HANSON

El lu` mâna tinerei femei [i \nainte ca ea s` aib` timp s` [i-o


retrag`, depuse un s`rut \n palma ei.
– Pentru a pecetlui pactul nostru de pace! declar` el.
Ochii lui str`luceau cu o asemenea intensitate, \ncât Kimberley
n-avu puterea s` protesteze.
Acest gest de o intimitate tulbur`toare o impresion` pân` \n
adâncul fiin]ei. |n mod inexplicabil, inima ei \ncepu s` bat` mai
repede, \n timp ce corpul \i era str`b`tut de un frison fierbinte.
Dar Lawrence se ridica deja, cu un aer preocupat. |n mod
vizibil, nu se mai gândea decât la munca lui, ca [i cum uitase scena
care tocmai se desf`[urase.
– Am de dat ni[te telefoane. Pe curând!
{i disp`ru ca [i când nu se \ntâmplase nimic, l`sând-o pe
Kimberley emo]ionat` [i descump`nit`. Aproape decep]ionat`...

***

Cin` singur`, apoi se instal` pe canapeaua din salon, cu un


roman bun. Dar, incapabil` s` se concentreze, nu reu[ea s` citeasc`
un rând. |n mod irezistibil, gândurile ei reveneau la Lawrence, la
comportamentul lui ciudat, la schimb`rile lui bru[te de dispozi]ie,
la tulburarea pe care o stârnea \n ea. Cu cât se gândea mai mult, cu
atât \n]elegea mai pu]in complexitatea rela]iilor lor, aceast`
agresivitate amestecat` cu senzualitate care-i f`cea s` se \nfrunte
f`r` \ncetare. Când vor g`si oare un teren de \n]elegere?
|[i l`s` cartea [i, nervoas`, hot`r\ s`-[i fac` un ceai: calit`]ile
lini[titoare ale florilor de tei \i vor face mult bine.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 105

Singur` \n buc`t`ria mare, aproape \[i dori ca Lawrence s`-i fac`


o mic` vizit`. Chiar \n acel moment când \[i spunea asta, el \[i f`cu
apari]ia, cu o sticl` \n mân`.
– Arunc` acest bol [i apa cald`, declar` el. Nu ceai \ntr-o sear`
de s`rb`toare, ci [ampanie.
Ea se gr`bi s` scoat` cupele, \n timp ce Lawrence aprindea focul
\n c`minul din salon.
– Ador focul de lemne!
– Dar este foarte cald!
– Atunci, ambian]a va fi torid`!
{i, cu un gest profesional, f`cu abil s` sar` dopul sticlei.
– Pentru stabilirea mea \n aceast` regiune!
– |]i doresc o via]` foarte frumoas` \n Fran]a.
{ampania era delicioas` [i Kimberley sim]i c` ochii \i str`luceau
precum con]inutul cupei sale. Se sim]ea deodat` plin` de via]`, de
bucurie, de speran]`.
Când Lawrence deschise radioul [i o antren` \ntr-un rock
\ndr`cit, se l`s` antrenat` cu pl`cere.
El dansa bine, cu o suple]e de felin` [i un sim] \nn`scut al
ritmului. |n ciuda complexit`]ii pa[ilor, Kimberley \l urma cu
u[urin]`, \ncântat`. Când muzica se opri, nici m`car nu gâfâia.
Urm` un slow languros [i Lawrence o \nl`n]ui. Obraz lâng` obraz,
se dedicar` muzicii romantice, blânde]ii acestei seri de prim`var` [i
acestei complicit`]i n`scânde.
Când ultimele note se stinser` [i comentatorul se lans` \ntr-un
discurs de ne\n]eles, nu-l ascultar`. Continuar` s` se \nvârteasc`,
\ncet, pe o melodie care nu exista decât pentru ei.
Apoi, buzele lor se c`utar`, se g`sir` [i nu mai [tiur` nimic din
ce-i \nconjura. Lupta c`reia i se consacrau acum, de[i violent`,
106 MARY CATHERINE HANSON

uneori furioas`, adesea \nfl`c`rat`, aceast` lupt` n-avea drept scop


decât pl`cerea, fericirea corpurilor lor [i realizarea dorin]elor lor
cele mai nebune[ti.
Dar soneria strident` a telefonului \i smulse brusc unul de lâng`
altul. Schimbar` o privire plin` de regret [i Lawrence \ncerc` s-o
re]in` pe Kimberley lâng` el. Dar el [tia c` ]iuitul enervant rupsese
farmecul.
Kimberley se l`s` s` cad` pe canapea \n timp ce el ridic`
receptorul cu un gest nervos.
– Alo, cine este la aparat? Da... A[tepta]i!
El \i \ntinse telefonul lui Kimberley.
– Este pentru tine.
Ea \l lu`, \nc` sub [ocul s`rutului pe care-l schimbaser`.
– Alo?
– Kimberley? Sunt Charles. Ce se \ntâmpl`, cine este cu tine la
ora asta?
Charles aproape striga \n telefon [i Kimberley fu stupefiat`.
R`mase t`cut` câteva secunde.
– Kimberley, vrei s`-mi r`spunzi?
– Sunt cu Lawrence Cory, spuse ea. Dar nu \n]eleg de ce te
enervezi astfel, \ncât nici m`car s`-mi spui bun` ziua.
– Bun` seara, Kimberley, se spune bun` seara, la aceast` or`. {i
am dreptul s` [tiu ce face acest b`rbat la tine acas` atât de târziu
seara!
– Dreptul! exclam` tân`ra femeie, din ce \n ce mai furioas`.
N-am de dat nici socoteal`, nici explica]ii!
Charles se \mblânzi.
– |mi pare r`u, dar \n]elege surpriza mea: te sun, crezând c` te
g`sesc singur` [i \mi r`spunde acel arhitect.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 107

– S`rb`toream un eveniment.
Vocea de la cap`tul firului deveni din nou autoritar`.
– Care?
De data asta, Kimberley se sup`r` de-a binelea.
– Nu-mi vorbi pe tonul `sta! {i ai dreptate, este târziu, sunt
obosit`. La revedere!
{i \nchise f`r` s`-i lase lui Charles timp s` mai adauge un cuvânt.
Furioas`, \ncepu s` se \nvârt` ca un leu \n cu[c`, sub privirea
amuzat` a lui Lawrence, care-[i sorbea [ampania.
– Pisic` sau tigroaic`, spuse el cu un zâmbet, e[ti \ntotdeauna la
fel de frumoas`!
– Nu râde de mine!
– N-a[ \ndr`zni... Nu, dup` ce te-am auzit tratându-l cu dispre]
pe acel biet b`iat. Logodnicul t`u, nu-i a[a?
|ntr-un acces de furie, ea lu` o vaz` [i i-o arunc` \n cap.
Lawrence se feri printr-un salt abil [i ridic` paharul.
– Beau pentru cea mai dulce fiin]`!
– Las`-m` \n pace! strig` ea.
– Pruden]a m` \ndeamn` s-o fac, \ntr-adev`r. Pe mâine, drag`
Kimberley.
{i, p`r`sind \nc`perea prin u[a fereastr` care d`dea \n gr`din`,
disp`ru \n \ntuneric.

***

A doua zi diminea]`, \nc` adormit`, Kimberley se \ndrepta spre


sala de baie s` fac` du[. Cum u[a era deschis`, intr` f`r` grij` [i
scoase imediat un strig`t de surpriz`: \n fa]a oglinzii, cu fa]a
acoperit` de spum`, Lawrence se r`dea.
108 MARY CATHERINE HANSON

Când se \ntoarse spre ea, zâmbind, \[i strânse instinctiv halatul


scurt pe lâng` corp. |n fa]a acestui gest de pudoare, Lawrence
izbucni \n râs.
– |]i aduc aminte c` anatomia ta nu mai are nici un secret
pentru mine... [i c` am o excelent` memorie fotografic`!
– Cea mai mic` polite]e ar fi cerut s` nu faci aluzie la asta, i-o
\ntoarse ea. |n aceste circumstan]e dramatice...
– |mi cer iertare! Dar credeam c` ai uitat c`-mi datorezi via]a!
– |mi amintesc perfect! Trebuie \ntr-adev`r s`-]i ar`t
recuno[tin]a mea la fiecare \ntâlnire?
– Bine\n]eles c` nu! Dar un simplu zâmbet, un cuvânt amabil
din când \n când mi-ar fi un balsam pentru inim`!
|[i puse mâna cu briciul pe pieptul gol, \ntr-o expresie teatral`.
– Inten]ionezi s` monopolizezi aceast` baie toat` ziua? \ntreb`
Kimberley.
– Doar un minut... M` gândeam s` fac o plimbare cu vasul pe
râu, ast`zi. Te-ar amuza s` vii [i tu?
– Nu, eu...
– Kimberley, am declarat armisti]iu! E[ti \n concediu [i-]i
propun un program dintre cele mai atr`g`toare. De ce refuzi?
Kimberley ezit`: de ce, \ntr-adev`r? N-avea nici un plan [i
trebuia s` admit` c` singur`tatea \ncepea s-o apese. O plimbare cu
vasul n-ar fi oare agreabil`? De[i tentat`, c`uta un ultim pretext
pentru a refuza:
– Dar... a[tept un telefon.
– De la iubitul t`u? Ai inten]ia s`-i ceri iertare?
– N-am de ce s-o fac? {i Charles nu este iubitul meu!
– Bine... De altfel, nu este genul t`u de b`rbat.
Ea râse sarcastic.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 109

– {i care este genul meu de b`rbat? Tu, presupun.


– Poate! Dar voi [ti oare s` te conving?
El termin` b`rbieritul, turnând \n palme lo]iune dup` ras cu
miros de pin, \[i aplic` palme viguroase.
– Poftim, \]i cedez locul! Plec`m peste o or`, ai destul timp!
– N-am acceptat invita]ia ta.
– {i dac`-]i spun c` am preg`tit un picnic delicios [i c` [tiu cele
mai \ncânt`toare locuri din regiune?
– De acord, voi fi gata!
– Nu uita s`-]i iei costumul de baie... Dac` nu cumva preferi
sc`ldatul \n ]inuta Evei.
– Nu m` face s`-mi regret hot`rârea!
– Retrag ce-am spus. De altfel, e[ti la fel de \ncânt`toare \n bikini...
Auzind oftatul exasperant pe care-l scoase tân`ra femeie, se
repezi pe culoar.
– Nu voi mai face! M` angajez s` fiu cuminte [i prietenos... \n
aceast` dup`-amiaz`. Pe curând!
Ea se preg`ti cu entuziasm. |n fond, acest plan o \ncânta [i era
ner`bd`toare s` ias` din cas` [i s` descopere locuri noi. Alese o
rochie u[oar` de bumbac ro[u din garderoba ei [i hot`r\ s` nu se
machieze: cu bronzul ei n-avea nevoie de fard ca s` arate superb!
El o a[tepta \n buc`t`rie [i, \n ciuda promisiunii de a fi cuminte,
nu putu s`-[i ascund` o privire admirativ`. Dar se feri s` fac` cel
mai mic comentariu.
– Avem nevoie de ma[ina ta pentru a ajunge la debarcader, ia-]i
cheile! spuse el.
– B`nuiesc c` m-ai invitat ca s`-]i servesc drept [ofer, glumi ea.
– Evident! Pentru ce alt motiv a[ fi f`cut-o?
El lu` un co[ enorm de picnic [i merse \naintea ei spre garaj. Ea
\l urm` bomb`nind:
110 MARY CATHERINE HANSON

– Cât` amabilitate!
– Acest r`spuns era cel pe care-l a[teptai... {i nu voiam s` te
decep]ionez! Am hot`rât ca ast`zi s` fac tot ce vrei.
Rular` aproximativ un sfert de or` \nainte de a ajunge la un dig
unde erau ancorate mici b`rci cu motor. Se \mbarcar` \ntr-una din
ele [i Lawrence lu` cârma. |n timp ce el manevra printre stânci,
Kimberley putu s` contemple peisajul pe \ndelete: cu un asemenea
c`pitan nu se temea de nici un accident.
Din cotitur` \n cotitur`, decorul se schimba, geometric [i
aproape auster \n timp ce \naintau de-a lungul viilor, \nverzit [i
bogat \n p`duri care prim`vara se umplea de strig`te de p`s`ri [i de
culori. Deodat`, dup` ce traversar` o p`dure \ntunecat`, ajunser`
\n fa]a unei câmpii de lev`n]ic` ce se \ntindea cât vezi cu ochii.
Pierdut` \n aceast` imensitate mov, ea se \mb`t` de parfumul dulce
care se degaja de acolo.
– Am impresia c` am ajuns \ntr-un t`râm de basm, \i m`rturisi
ea lui Lawrence. Aceast` regiune este \ntr-adev`r minunat`!
– Da, m-am \ndr`gostit de ea din prima zi. Iubirile la prima
vedere nu m-au \n[elat niciodat`, i-am r`mas fidel... [i acum,
p`r`sesc totul pentru ea!
– Vorbe[ti ca despre o femeie.
– Sudul Fran]ei are \ntr-adev`r ceva senza]ional, la fel de
tulbur`tor [i de seduc`tor ca o foarte frumoas` femeie.
Vorbir` mult timp despre farmecele Provencei [i lui Kimberley
\i f`cu pl`cere aceast` conversa]ie. Lawrence \i ap`rea \ntr-o lumin`
pe care nu [i-o imaginase, sensibil [i delicat. Unde disp`ruse
insolentul autostopist de la prima lor \ntâlnire?
|n mod spontan, \i m`rturisi gândul.
– Ast`zi te g`sesc diferit... De ce a trebuit s` treac` atâta timp ca
s` ne \n]elegem?
PORTRETUL FEMEII IUBITE 111

– Pentru c` te \nc`p`]ânai s` m` vezi ca b`rbatul care nu sunt...


Pentru prima dat`, \ncetezi s` m` confunzi cu imaginea acelui
spectru care te urm`re[te, a acelui b`rbat care ]i-a f`cut r`u.
Devenind \ncrez`toare, ea nu \ncerc` s` resping` interpretarea
lui Lawrence.
– A existat un b`rbat... m`rturisi ea. Dar nu un spectru! Aceast`
veche poveste de dragoste este \ntr-adev`r \ncheiat`: \n inima [i \n
capul meu!
– Vrei s` vorbe[ti despre asta?
Totul o incita la confiden]e: blânde]ea c`ldurii, leg`narea
u[oar` a b`rcii, gentile]ea atent` a lui Lawrence. Dar Kimberley \[i
d`du seama c` n-avea nimic de spus despre acest subiect: n-o mai
interesa. Philippe Crossley nu mai era decât o amintire ca altele,
nici mai dureroas`, nici mai agreabil`.
– Nu, de ce s` ne pierdem vremea cu pove[ti vechi? De ce s` nu
discut`m mai curând despre viitorul imediat [i despre deliciosul
prânz din acest co[ de r`chit`?
Ochii ei str`luceau de poft` [i aerul ei lacom \l amuza pe
Lawrence.
– Ce mânc`cioas` te-ai f`cut! exclam` el râzând.
– F`r` insulte, te rog!
– Nu este o insult`. Detest obseda]ii siluetei care calculeaz`
fiecare calorie [i nu [tiu s` aprecieze o mas` bun`!
Aleser` o paji[te \n pant` lin` pentru picnic. Kimberley aranj`
farfuriile [i tacâmurile pe o fa]` de mas` \nflorat` \n timp ce
Lawrence despacheta proviziile.
Prânzul se compunea din somon afumat, o salat` enorm` cu
brânz` de Brie, pe care le consumar` cu pâine [i o sticl` de vin alb
rece. Pentru desert, Lawrence deschise o cutie mare de carton [i
Kimberley descoperi un sortiment minunat de pr`jituri: cu fri[c`,
ecleruri, tarte cu fructe, savarine.
112 MARY CATHERINE HANSON

– Ce minun`]ii! Tot ceea ce puteam s` visez.


– Eram sigur c` vei fi mul]umit`. }i-am descoperit gustul pentru
pr`jituri chiar din prima zi, când devorai un ecler cu o figur` de
pisic` mul]umit` \n acea cafenea sinistr`.
– L`comia mea se vede atât de bine?
– Oh, da...
Izbucnir` \n râs, apoi Lawrence se \ntinse.
– Cred c` voi face o mic` siest`: m-am trezit \n zori pentru a g`si
mânc`rurile tale preferate [i acum sunt epuizat.
– Voi strânge eu \ntre timp.
– De acord!
El se \ntinse \n iarb` la umbra unui stejar [i \nchise ochii
imediat. Kimberley profit` ca s`-l priveasc` pe \ndelete. F`r` lumina
ochilor lui alba[tri, fa]a lui p`rea [i mai viril`, mai hot`rât`. Un nas
acvilin, pome]i \nal]i, b`rbie p`trat`, tr`s`turile lui aveau noble]e,
\ndulcind [uvi]ele negre rebele care-i \ncadrau fruntea lat`. Era
frumos, se gândi Kimberley, o frumuse]e de b`rbat, f`r` o
delicate]e dulceag`. Blânde]ea [i-o exprima cu privirea, zâmbetul
lui uneori tandru sau glume]...
Acum c`-l cuno[tea mai bine, \n]elegea sentimentele
Simonei: da, o tân`r` fat` se putea \ndr`gosti nebune[te de
acest b`rbat!
Dar, dup` modelul altor membri ai sexului tare, Lawrence
trecea de la o femeie la alta, adresând zâmbete seduc`toare
Simonei, priviri grele de sub\n]elesuri lui Kimberley.
Asem`narea \ndep`rtat` pe care o avea cu Philippe Crossley nu
venea oare de aici, de la aceast` seduc]ie amestecat` cu nep`sare?
{i nu era ceea ce-i f`cea irezistibili pe amândoi?
S`ri \n picioare, revoltat` de propriul ei gând. |nnebunea oare?
|ncerca s`-l g`seasc` pe Lawrence Cory atr`g`tor? Nu, din fericire nu!
Capitolul 8

Zgomotul unui motor [i portiere trântite o trezir` pe Kimberley


\n acea diminea]`. Deja familiarizat` cu sunetele casei, \n]elese
imediat c` trecuse cineva s`-l ia pe Lawrence.
Plecase a[adar s` lucreze [i decât s` se bucure c` avea casa
numai a ei, se sim]ea pu]in decep]ionat`: dup` ziua formidabil` din
ajun, aceast` singur`tate reg`sit` \i ap`rea ca o perioad` lung` de
timp anost pe care-i va fi greu s`-l ocupe.
Datorit` unui du[ [i a unei ce[ti bune de cafea, \[i reg`si totu[i
dinamismul. Apoi o expedi]ie \n ora[ [i, mai ales, cump`rarea
ruin`toare a unui jupon provensal \n armonii vii de galben [i verde
\i redar` buna dispozi]ie.
Dup` un prânz delicios compus dintr-o salat` de legume [i o
tart` cu c`p[uni, hot`r\ s` fac` plaj` \n gr`din`.
|ntinzând prosopul pe iarb`, observ` c` iarba crescuse cam
mult: aceast` peluz` avea nevoie s` fie tuns`! Estelle, ocupat` cu
invita]ii s`i, n-avea desigur timp s` se gândeasc` la \ntre]inerea
gr`dinii acestei case \n care nu locuia.
114 MARY CATHERINE HANSON

|n orice caz, iat` c`-i oferea lui Kimberley o distrac]ie


providen]ial` pentru dup`-amiaz`!
|n c`utarea unei ma[ini de tuns iarb`, vizit` garajul [i micul
hangar al`turat. Dar indispensabila ma[in` nu se g`sea acolo. Cu
siguran]`, trebuia s` se afle \n pavilionul de var` [i, fiindc`
Lawrence nu era acolo, nimic n-o \mpiedica s` fac` o incursiune ca
s-o descopere.
|ncânt`toarea c`su]` nu avea decât o u[` pe care Kimberley
ezit` s-o deschid`: se a[teptase s` g`seasc` o anex` al`turat`, nu s`
p`trund` direct \n apartamentul particular al lui Lawrence. Dar
veleit`]ile ei de gr`din`rit [i certitudinea c` g`se[te ma[ina de tuns
\i \nvinser` ezit`rile.
Curiozitatea de a vizita locul unde arhitectul lucra [i dormea
o chinuia de asemenea, trebui s` recunoasc`. Se hot`r\ deci s`
intre.
Fu frapat` de confortul [i farmecul locului. Se a[teptase s`
descopere o c`su]` aproape \n ruin` sau, cel pu]in, abia amenajat`,
servind \n acela[i timp de camer` suplimentar` [i de debara. Dar
camera confortabil` unde tr`ia Lawrence nu corespundea deloc cu
ideea ei preconceput`: camera vast` era \n \ntregime lambrisat` cu
panouri de lemn care-i d`deau un aspect primitor [i mobilierul,
de[i simplu, era intim [i de bun-gust. Un palat pe picioare de
aram`, \ncadrat de noptiere vechi ocupa un col], \n timp ce \n
partea opus` se ridica o plan[et` mare de arhitect acoperit` de un
talme[-balme[ de creioane, pensule [i tuburi de pictur`. O
splendid` acuarel` reprezentând un peisaj din Provence era [i ea
acolo, a[teptând tu[a final` a artistului.
|n fa]a unei ferestre se afla un [evalet, dar pânza pe care o
sus]inea era acoperit` cu un cear[af care o proteja de priviri.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 115

Atras` de perdeaua grea de catifea, care ascundea evident un


col]i[or, Kimberley descoperi cu stupefac]ie un cabinet de toalet`
[i o cabin` de du[ nou-nou]e. A[adar, o \n[elase de la \nceput! De
ce sim]ise nevoia s` mint`, s` vin` \n fiecare diminea]` \n locuin]a
principal`? Ca s-o enerveze? Sau pentru a avea ocazia s-o
\ntâlneasc` [i s` \ncerce s-o seduc`?
Fa]` de atâta perfidie, fierbea de furie. Prin urmare, ziua de
ieri nu fusese decât ipocrizie! Manifestase prietenie [i curtoazie
pref`cute, o p`c`lise, cum f`cuse de la \nceput, cu singurul
scop s-o prind` \n plasa lui. O dat` scopul atins, tân`ra femeie
nu se \ndoia, avea probabil inten]ia s-o resping` [i de a se
c`s`tori legal cu Simone. Kimberley nu era decât o juc`rie pentru
el [i, capricios ca un copil, n-o dorea decât pentru a se amuza
temporar.
Decep]ionat` [i furioas`, se preg`tea s` p`r`seasc` pavilionul de
var` când [evaletul misterios \i atrase din nou aten]ia. N-o mai
re]inea nici un scrupul [i f`cu s` alunece cear[aful de protec]ie cu
un gest furios.
Ceea ce descoperi \i t`ie respira]ia: tabloul reprezenta o femeie
goal` \ntins` lasciv pe malul unui râu. Privirea ei arzând de dorin]`
p`rea c`-l invit` pe pictor, care [tiuse s`-i surprind` toat`
intensitatea. Dar \n ciuda frumuse]ii tabloului, un sentiment de
groaz` o cuprinse pe Kimberley. Deoarece aceast` fat` [i acest corp
oferit nu erau altele decât ale ei...
R`mase \mpietrit` \n fa]a acestui spectacol. I se p`rea c` inima
\ncetase s`-i bat`, str`puns` de un sloi de ghea]`. Se cl`tina de
jignire [i de ru[ine, dar ceea ce o tulbura [i mai mult, era s` se
recunoasc` \n aceast` femeie extrem de senzual`, tinzând spre
pl`cere, iradiind dorin]`. C`ci Lawrence nu se inspirase numai din
116 MARY CATHERINE HANSON

tr`s`turile ei: \n aceast` privire promi]`toare de mii de volupt`]i,


reg`sea propriile ei expresii, propria ei personalitate. Totu[i, ceea
ce exprima aceast` femeie, Kimberley nu tr`ise niciodat`, nu
sim]ise niciodat`...
– |]i place?
Aflat` sub [oc, nu-l auzise pe Lawrence intrând. Dar sunetul
vocii lui n-o f`cu nici m`car s` tresar`: devenise impermeabil` la
orice emo]ie.
Nu se \ntoarse, incapabil` s`-[i ia ochii de la pânz`.
– Ur`sc aceast` pictur`, r`spunse ea cu o voce alb`. Este
insult`toare, umilitoare.
– Am dedicat-o totu[i glorific`rii frumuse]ii [i feminit`]ii. Cred
c` gre[e[ti \n privin]a ei... Uit`-]i reticen]ele personale, [i d`-i o a
doua [ans`, o aten]ie nou`.
Ca pentru a-i transmite convingerea lui, Lawrence \[i puse
mâinile pe umerii tinerei femei. Ea sim]i c`ldura palmelor lui
p`trunzând-o [i de[i nu-l vedea, \i ghicea fa]a serioas` [i \ncordat`
pe care Lawrence o afi[a \n acea clip`. |[i iubea opera, o crease cu
pasiune [i voia s-o convig` de valoarea ei, de sentimentele de artist
care-i \nsufle]ise fiecare tr`s`tur` de penel.
|n ciuda st`rii ei r`v`[ite, Kimberley sim]ea sinceritatea lui
Lawrence. Dar nimic n-o putea convinge...
– Ur`sc aceast` pictur`, repet` ea. {i nu \n]eleg cine ]i-a
inspirat-o.
– Tu... Am numit-o „Na[terea dorin]ei“.
– Na[terea...
Ea se \ntrerupse, ro[ind.
– Haide! Nu te teme s` roste[ti acest cuvânt: dorin]`.
Ea se r`suci [i-i f`cu fa]` cu o privire mândr`.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 117

– Unde vrei s` ajungi?


Totul \n persoana ei \l sfida, \l provoca. |ncerca s`-l \nfrunte. Dar
Lawrence nu p`ru nici m`car c` remarc` agresivitatea ei: r`mânea
calm, [i ochii lui ar`tau o asemenea c`ldur`, o asemenea \ncredere
\ncât Kimberley se sim]i brusc ridicol`. Cu ideile sale agresive, nu
\ncerca decât s` fug` de dialog, decât s` evite \n mod la[ o
conversa]ie care s`-i pun` \n discu]ie personalitatea.
Furia ei trecu [i nu mai avu decât o dorin]`: s` depun` armele,
s` se predea acestui seduc`tor, cuib`rindu-se la pieptul lui viril [i
puternic.
– Singurul meu scop este s`-]i demonstrez existen]a acestui
cuvânt, realitatea lui. Nu po]i nega dorin]a, Kimberley, este \n
tine... De ce te temi de ea?
Ea scutur` din cap, din ce \n ce mai pierdut`.
|n ochii ei \nce]o[a]i de lacrimi, Lawrence putu s` citeasc`
fragilitatea ei, teama. Deveni [i mai tandru:
– De ce nu accep]i ca mâna mea s` se a[eze pe obrazul t`u, a[a?
|[i apropie palma de fa]a lui Kimberley [i o atinse u[or cu o
mângâiere.
– De ce s` refuzi s` alunece de-a lungul gâtului t`u, s` caute
dulcea]a um`rului t`u... De ce s` te retragi când gura mea o caut`
pe a ta, de ce?
Puse st`pânire pe buzele ei. R`spunsul la \ntreb`rile lui le g`si
\n ardoarea cu care Kimberley r`spunse la s`rutul lui.
Orice team` o p`r`sise. Pentru o dat`, corpul ei hot`râse \n
locul min]ii [i toat` fiin]a ei \i spunea c` adev`rul era acolo, \n
aceast` \mbr`]i[are, \n aceste mâini de b`rbat care alunecau \n
lungul [oldurilor ei, \n fiecare gest al lui Lawrence care iradia de
fericire [i de pl`cere.
118 MARY CATHERINE HANSON

Se l`s` condus` spre patul mare f`r` cea mai mic` rezisten]` [i,
când Lawrence o antren` \n hora nebun` a dragostei, nu putu
decât s` murmure:
– Da, dragostea mea, da...
{i descoperi lumea minunat` unde egoismul nu mai exist`,
unde cel`lalt devine o parte din tine, unde c`utarea plenitudinii
devine delicioas` durere, minunat` a[teptare.
Lawrence o ghida \n meandrele pl`cerii cu voluptate [i
pricepere [i ea i se d`ruia f`r` re]inere, \ncrez`toare. Atinser` \n
fine extazul, \ntr-un paroxism de surescitare [i de pasiune.
Acum, z`ceau cuib`ri]i unul \n altul, arzând de senzualitate
potolit` \n c`ldura acestei prim`veri caniculare din sud. Nu
schimbar` nici un cuvânt. Cât valorau cuvintele când o privire, o
mângâiere erau de-ajuns ca totul s` fie spus?
Kimberley nu se mi[ca, cople[it` de \ncântare, de
plenitudinea total` pe care Lawrence i-o dezv`luise. Se crezuse
femeie, dar \n]elegea c` abia \n urm` cu o or`, era \nc` o tân`r`
fat` \n adâncul sufletului ei [i \n trupul ei. Cu virginitatea sa,
ultimele urme ale adolescen]ei disp`ruser`. S-a sfâr[it cu
nelini[tea, s-a sfâr[it cu incertitudinea, se sim]ea liber` [i
puternic`, gata s` \nfrunte totul.
Timpul trecea, p`mântul se \nvârtea [i soarele veni s` lumineze
brusc patul. Kimberley, uitându-[i pudoarea, privi cu admira]ie
tabloul minunat care-l formau corpul ei [i al lui Lawrence \n
nuditatea lor. Natura crease aceast` frumuse]e, dar clipa era
efemer` [i numai un pictor putea, cu pensulele lui, s`-l re]in`
pentru eternitate. Sim]i dorin]a ca Lawrence s` picteze aceast`
scen`. P`r`si coconul care era acest um`r ferm de lâng` obrazul ei,
[i se redres` u[or. Pleoapele lui Lawrence erau \nchise.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 119

– Lawrence?
El nu r`spunse [i \[i d`du seama c` adormise. Dar n-o p`r`sise,
ghici dup` râsul euforic pe aceast` fa]` abandonat` somnului [i
viselor.
R`mase mult timp \ntins` lâng` acest somnoros fericit, savurând
simpla lui prezen]`. Dar, curând, vru s`-i aud` din nou vocea, s`-i
simt` privirea asupra ei.
Hot`r\ s` se duc` s` prepare o cafea bun` [i s`-l trezeasc`
\ntinzându-i aceast` b`utur` aromat` care-i pl`cea atâta. Ar fi
\ncântat [i Kimberley se bucura dinainte de expresia lacom` [i de
r`sf`]ul tandru provocat de aceast` mic` aten]ie. Nu se mai gândea
decât la fericirea acestui b`rbat: \l iubea atât de mult!
|[i \mbr`c` rapid rochia [i travers` peluza ]op`ind. |[i reg`si
pu]in din seriozitate preg`tind cafeaua: trebuia s` fie perfect`, tare,
f`r` s` fie amar` [i era o adev`rat` alchimie ca s`-i reu[easc`.
Atent` la treaba ei, nu-l auzi pe Lawrence intrând \n buc`t`rie.
Când se \ntoarse ca s` caute platoul [i ce[tile, se trezi \naintea lui,
\n fa]a privirii dezolate pe care el i-o adresa.
P`li. Expresia mâhnit` a lui Lawrence a fost de-ajuns ca s-o fac` s`
\n]eleag` dimensiunea dispre]ului s`u: ceea ce ea tr`ise ca pe o minunat`
aventur`, pentru el nu era decât un accident. {i deja \l regreta.
– Kimberley, \ntreb` el, te sim]i bine?
De o secund`, se sim]ea mai nefericit` decât fusese vreodat`.
Dar \i r`spunse cu bravur`:
– Foarte bine, mul]umesc!
Cu gesturi mecanice, a[ez` ce[tile [i zah`rul pe mas`. Lawrence
se instal`, cu spatele \ncovoiat de extenuare.
|n ciuda durerii, Kimberley avu un zâmbet dezam`git: Lawrence
nu afi[a cel pu]in aerul victorios al seduc`torului triumf`tor! Oh, \[i
120 MARY CATHERINE HANSON

atinsese scopul, desigur, dar delicata \ncercare de explicare c` un


punct final trebuia pus acestui incident nu-l bucura deloc.
V`zându-l, era vorba chiar de o corvoad` teribil`!
Lacrimi urcau \n ochii ei, dar se control`. Situa]ia era suficient
de penibil`, nu voia s` izbucneasc` \n plâns: mândria i-o
interzicea!
– Kimberley, \ncepu Lawrence ezitând, eu...
El \[i trecu mâna pe frunte, \ntr-un gest de b`ie]el \ncurcat.
– Da?
Ei trebuie s`-i fi fost greu s` \mpiedice tremurul vocii. De altfel,
nu [tia ce s` spun`...
– |mi pare r`u... Nu [tiam, nu b`nuiam. Dac` a[ fi presim]it, eu
niciodat`...
– Taci!
Fiecare cuvânt rostit de el se \nfipsese \n inim` ca lama ascu]it`
a unui cu]it, sporindu-i suferin]a. De ce sim]ea nevoia s` se justifice?
De-ar pleca acum, s-o lase cu deziluziile [i suferin]a ei. S`
\nceteze s-o persecute!
Dar Lawrence insista.
– Trebuia s`-mi spui c` era prima dat`... Totul ar fi fost altfel.
– Nu ]i-ai fi luat aceast` responsabilitate, nu-i a[a? spuse ea cu
un râs sarcastic. Credeam totu[i c` b`rba]ii apreciaz` s` fie primii!
Kimberley nu s-ar fi crezut niciodat` capabil` de un asemenea
cinism. Ea \ns`[i nu se recuno[tea. Pe durata unei ore, experien]a
actului fizic, urmat de o suferin]` din dragoste, \i schimbase
personalitatea, cu atât mai mult cu cât anii nu [tiuser` s-o fac`.
– Kimberley! Opre[te-te!
Dar ea rânjea dispre]uitor, indiferent` la rug`mintea umil` care
\ntuneca ochii alba[tri ai lui Lawrence. Ea se bucura, de fapt. S`
PORTRETUL FEMEII IUBITE 121

sufere, s` nu mai \nceteze cu regretele, s` se simt` umilit de


propriul lui comportament, iat` ce ar fi o r`zbunare pentru ea!
– Nu trebuie s` te sim]i vinovat, continu` ea pe acela[i ton. La
vârsta mea, virginitatea reprezint` un adev`rat handicap \n aceast`
lume f`r` onoare [i f`r` scupule. Romantismul [i valorile lui nu mai
sunt la mod`... |ntr-un fel, mi-ai f`cut un serviciu [i \]i mul]umesc!
Duritatea cuvintelor ei p`ru \n sfâr[it s`-l conving` pe Lawrence.
Se ridic` [i se \ndrept` spre ie[ire. Nu mai ar`ta nici cea mai mic`
uimire, doar o teribil` oboseal`.
– Foarte bine, murmur` el. Sunt fericit c` am putut s`-]i fiu
folositor.
– Nici nu-]i imaginezi cât!
|ndat` ce disp`ruse, ea se repezi \n camera ei. Autoritara fiin]`
care tocmai \l sfidase pe Lawrence nu mai exista. Era o femeie
r`nit` care plângea, o femeie \ndr`gostit` [i decep]ionat`...
Capitolul 9

Kimberely \[i petrecuse diminea]a \n camera ei, punând din nou


ordine \n ideile [i inima ei.
Ce se petrecuse \n ajun, nu va uita niciodat`, o [tia: nu era
prima ei experien]` de dragoste? Dar, dup` o noapte de odihn` [i
o lung` reflec]ie, \n]elesese c` nu trebuia s` confunde senza]iile [i
sentimentele Da, crezuse, dup` acea \mbr`]i[are pasional`, c`-l
iubea pe Lawrence. Dar se \n[elase!
A cunoa[te pl`cerea \mpreun` nu era suficient, \[i repeta ea, s`
faci s` se nasc` marea dragoste. Oh, nu ignora importan]a, \ntr-un
cuplu, a unei bune \n]elegeri fizice, dar ceea ce conta cel mai mult,
era stima, tandre]ea, complicitatea. Aceste valori, nu le \mp`rt`[ea
cu Lawrence...
Pentru el, nu reprezenta decât o cucerire \n plus ad`ugat` unui
palmares de seduc`tor. {i rezisten]a pe care o opusese farmecului
exercitat de Lawrence nu f`cuse decât s`-i stimuleze mândria
masculin`. Atunci, [i-a dublat eforturile pentru a-[i atinge scopul. El
câ[tigase, ea pierduse.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 123

Aceast` eroare, acest pas gre[it \n via]a ei atât de rezonabil`,


Kimberley o accepta. De ce ar fi regretat? N-avusese [ansa s`
tr`iasc` aceast` prim` dat` cu un b`rbat care [tiuse s-o fac` s`
descopere frumuse]ile pl`cerii?
Când p`r`si camera, la \nceputul dup`-amiezii, era \n pace cu ea
\ns`[i [i gata s`-l \ntâlneasc` din nou pe Lawrence f`r` s` arate o
emo]ie excesiv`.

***

Cu ochii \nchi[i, a[ezat` confortabil \ntr-un [ezlong, profita de


c`ldura soarelui când un zgomot u[or o f`cu s` tresar`. Lawrence
st`tea \n fa]a ei [i o observa cu o expresie ciudat`, \n acela[i timp
grav [i preocupat.
La aceast` or` atât de cald` nu purta decât o pereche de
bermude t`iate din ni[te blugi [i Kimberley primi ca pe un [oc
frumuse]ea acestui corp lung [i musculos. Ieri, ochii [i mâinile ei
descoperiser` fiecare contur al corpului bronzat [i sim]i o sporire a
emo]iei strângându-i inima la aceast` amintire.
– Te-am trezit? o \ntreb` el.
– Nu dormeam.
– Cu atât mai bine. Pot s` m` a[ez?
– Nu e[ti acas` la tine?
– Nu vreau s` te deranjez.
– Câte aten]ii nea[teptate!
– Nu sunt b`d`ranul pe care-l crezi.
Vorbise pe un ton obosit, f`r` m`car s` \ncerce s-o conving`.
124 MARY CATHERINE HANSON

– |n fine, relu` el cu fatalism, s` schimb`m subiectul! Vii la mica


s`rb`toare a Estellei, ast` sear`?
– De ce nu?
– M` gândeam c` poate ]i-ai schimbat p`rerea...
– Nicidecum.
– Atunci, po]i s` m` conduci acolo?
Ea oft`. O dat` mai mult, Lawrence se ar`ta interesat.
– M` consideri [oferul t`u personal?
– Vei fi un [ofer seduc`tor! Dar destul cu gluma... {tiu c` nu-]i
place s` iei autostopi[ti, dar noi suntem intimi, acum. {i ar fi stupid
s` deranjez pe cineva pentru a veni s` m` ia, când avem acela[i drum.
Lawrence avea dreptate. Cuvântul „intimi“ p`ru o figur` de stil
lui Kimberley, dar se ab]inu de la orice comentariu. Nu dorea s`
discute cu el despre ceea ce se \ntâmplase \n ajun.
– Bine, vom merge \mpreun` la aceast` serat`. Cum s`-]i refuz
acest serviciu, de altfel?
– Po]i, e[ti liber`... La fel cum erai s` m` respingi, ieri.
– Nu doresc s` abordez acest subiect, spuse ea t`ios. Incidentul
este \nchis!
– Incident! exclam` Lawrence. Dar, la naiba, Kimberley, din ce
piatr` e[ti croit`?
Aerul lui revoltat se transform` \ntr-o expresie gânditoare [i el
se \mblânzi.
– Dac` vrei s` m` faci s` cred c` aceast` experien]` nu a avut
importan]` pentru tine, \]i va fi greu s` m` convingi.
– N-am spus asta... Numai c` eu consider c` nu exist` doar
sexul, \n via]`!
– Desigur, dar exist`, [i conteaz` enorm. Mai ales \ntr-un cuplu!
Cum s` concepi azi s`-]i une[ti via]a cu cineva f`r` s`-l cuno[ti
trupe[te?
PORTRETUL FEMEII IUBITE 125

– Genera]ii de femei [i de b`rba]i au f`cut-o. Era chiar una din


valorile c`s`toriei s`-]i oferi virginitatea fiin]ei iubite.
– Aceast` conven]ie ipocrit` privea mai ales femeile. Dar, din
fericire, libertatea moravurilor a schimbat \n bine lucrurile... De ce
s` nu profite de progresele pe care le-a f`cut societatea noastr`?
– Este \ntr-adev`r un progres...?
– Sunt sincer convins... [i cuplul atât de nepotrivit pe care-l
formezi cu Charles nu face decât s`-mi \nt`reasc` p`rerea. Dar, asta
nu-i treaba mea!
– |ntr-adev`r!
El se ridic` [i se \nclin` pentru a-[i lua r`mas-bun.
– Pe disear`, Kimberley. Voi fi gata [i te voi a[tepta \n salon la
[apte [i jum`tate.

***

La ora fixat`, lenevea \nc` \n baie, pu]in preocupat` de


\ntâlnirea ei. Lawrence fixase o or` f`r` m`car s-o \ntrebe dac` ei
\i convenea [i era o mic` lec]ie pe care nu era nemul]umit` s` i-o
dea!
Nu se gr`bi s`-[i aleag` ]inuta, [i asta nu mergea f`r` s`-i pun`
probleme. Garderoba ei de vacan]` era modest` [i purtase toaleta
cea mai rafinat` la nunta Pamelei. |n cele din urm` nu putu rezista
dorin]ei de a \mbr`ca pentru prima dat` fusta provensal` pe care o
cump`rase acum câteva zile. Cu o bluz` neagr` f`r` mâneci, cu un
decolteu adânc \n spate, \[i pierdea aspectul pu]in rustic [i
devenea, dac` nu [ic, cel pu]in elegant`. |[i \nconjur` talia cu o
126 MARY CATHERINE HANSON

curea lat` care-i accentua fine]ea [i-[i desf`cu p`rul lung. Pantofi
balerini aurii, câteva bijuterii, un machiaj u[or [i o pic`tur` de
parfum puser` tu[a final` toaletei.
Exclama]ia de admira]ie scoas` de Lawrence la intrarea ei \n
salon o convinse de juste]ea alegerii ei.
– R`bdarea b`rba]ilor este pus` la grea \ncercare, coment` el.
Dar, când o femeie apare \n fine, str`lucitoare, ce recompens`
minunat`! Kimberley, e[ti cea mai frumoas` dintre ]ig`nci!
Ea se r`suci cu cochet`rie \n mijlocul salonului, f`când s` se
\nvârteasc` grelele volane multicolore \n jurul genunchilor ei.
– Se poate ghici c` sunt o englezoaic`?
– Dac` taci, fiecare te va lua drept o autentic` fiic` a sudului!
Dar, cu accentul t`u, m` \ndoiesc c` aceast` confuzie va dura mult.
– Cu atât mai r`u! Oricum, sunt foarte mândr` de originile
mele. Ador s` m` simt pu]in... diferit`.
– E[ti... Dar ]inuta ta nu este singura responsabil` de aceast`
schimbare: pari radioas` [i a[a vesel`, seara asta.
Ea nu-i m`rturisi c` buna ei dispozi]ie datora mult satisfac]iei pe
care o \ncercase f`cându-l s` a[tepte.
– La drum, spuse ea, suntem \n \ntârziere!
Lawrence izbucni \n râs:
– Ce impertinen]`... [i cât` rea-credin]`.
|n timpul scurtei c`l`torii, Kimberley se posomor\ pu]in. A-l
sim]i pe Lawrence atât de aproape o tulbura, stârnea \n ea recente
[i arz`toare amintiri.
T`cea [i el [i tân`ra femeie era gata s` parieze c` se gândea ca [i
ea la ceea ce se \ntâmplase \n pavilionul de var`, \n ajun.
Se sim]i u[urat` sosind \n fine la familia Defontaine, unde
petrecerea era \n toi. Gr`dina era plin` de oaspe]i care se
\nghesuiau \n jurul unui bufet rustic [i a unui gr`tar pe care se
PORTRETUL FEMEII IUBITE 127

frigea un miel. Se anun]ase o serat` câmpeneasc` [i Kimberley, \n


fusta ei colorat`, se sim]i imediat \n armonie cu ambian]a
prieteneasc` a serii.
Cu galanterie, Lawrence o \nso]i pe Kimberley pân` la bar, unde
Estelle, radioas`, le oferi o cup` de [ampanie.
– |ncepeam s` cred c` m` l`sa]i balt`, le repro[` ea. {i Simone
se nelini[tea la fel!
Abia o evocase [i tân`ra fat` \[i f`cu apari]ia. Se repezi spre
Lawrence ca s`-l \mbr`]i[eze.
– Te a[teptam! exclam` ea. De ce ai \ntârziat?
– Un telefon profesional m-a re]inut, \mi pare r`u!
Kimberley \i fu recunosc`toare c` se acuz` de \ntârzierea lor.
Simone abia catadicsise s-o salute, dar care ar fi fost reac]ia ei dac`
ar afla c` ea era singura vinovat`!
– Kimberley, zise Estelle, trebuie neap`rat s` discu]i pu]in cu
Paul, so]ul meu. |n ziua c`s`toriei, abia a avut timp s` te cunoasc`
[i este dezolat. Vino, s` ne str`duim s`-l g`sim \n aceast`
mul]ime.
– Cât despre mine, interveni Simone, \l iau cu mine pe
Lawrence, trebuie neap`rat s`-l prezint prietenilor mei!
Kimberley se l`s` condus` \n c`utarea lui Paul Defontaine. Cele
dou` femei se strecurau printre grupuri, [i Estelle nu \ntârzie s`
observe marele succes pe care-l repurta frumuse]ea lui Kimberley
printre b`rba]ii prezen]i.
– Mica mea Kim, faci ravagii, spuse ea. Când va veni ora de dans,
va trebui s` ]ii un adev`rat carnet de bal! Dar, mai \nainte, te voi
prezenta!
Kimberley strânse atunci zeci de mâini, r`spunse zâmbetelor
admirative [i f`cu \ncerc`ri disperate s` re]in` prenumele tuturor
acestor oameni pe care Estelle \i prezenta rând pe rând.
128 MARY CATHERINE HANSON

I se \nvârtea capul [i \ncepea s` b`nuiasc` faptul c` gazda ei voia


s` fac` pe pe]itoarea. Era oare cu scopul s-o \ndep`rteze de
frumosul Lawrence [i a-i l`sa astfel libertate Simonei? Poate... Dar
poate c` [i ea \[i f`cea idei!
|n fine, \l g`sir` pe Paul, [i Estelle \i l`s` singuri. Ea descoperi
un b`rbat \ncânt`tor, cultivat [i inepuizabil asupra subiectelor
preferate: via [i vinul. Astfel, tat`l [i fiul cultivau aceea[i pasiune,
observ` Kimberley notând c` acest punct comun nu era singurul
\ntre cei doi b`rba]i. Georges mo[tenise umorul, amabilitatea
mali]ioas` a tat`lui ei, [i mai ales, fizicul de atlet. Lâng` un
asemenea so], Estelle avusese o via]` fericit` [i lini[tit`. Pamela va
cunoa[te aceea[i fericire, Kimberley era convins`.
Deschiser` balul \mpreun` [i Paul nu se hot`r\ s`-[i p`r`seasc`
partenera decât atunci când melodiile moderne urmar` dup`
valsuri.
– M` predau \n fa]a tinere]ii, spuse el râzând. De altfel, a[ face
prea mul]i gelo[i printre invita]ii mei. N-ar fi culmea impolite]ii?
O abandon` unei hoarde de dansatori \ncânt`tori [i Kimberley
putu s` se dedea pasiunii rockului [i swingului. Dar curând, trebui
s` cear` \ndurare, epuizat`, solicitând o pauz`. Partenerul ei,
dezam`git, o \nso]i la bar.
– Dansa]i dumnezeie[te, \i spuse el.
– Asta compenseaz` biata mea st`pânire a atât de frumoasei
dumneavoastr` limbi!
– Dar vorbi]i franceza foarte bine! {i \n aceast` regiune, nou` ne
place accentul englezesc, este atât de fermec`tor!
Discutând, Kimberley \[i l`s` privirea s` r`t`ceasc` asupra
gr`dinii [i peste invita]ii afla]i acolo. |i z`ri curând pe Lawrence [i
pe Simone care, pe o banc`, st`teau la taifas. Zâmbetul pe care
Lawrence \l adresa tinerei fete era plin de tandre]e. |n fa]a acestui
PORTRETUL FEMEII IUBITE 129

spectacol, Kimberley sim]i \n]ep`tura crunt` a geloziei. A[adar, cel


care, ieri, o iubise \n c`ldura prim`verii, \[i rezerva sentimentele
alteia, celeia care va fi so]ia sa...
Cu un nod \n gât, se for]` s` r`spund` cavalerului ei care o
\ntreba despre via]a ei londonez`.
– Schimbul g`rzii? Oh, [ti]i, pentru noi englezii nu mai este
deloc o curiozitate...
Vorbea despre aceste lucruri cotidiene, dar mintea ei se zb`tea
\n meandrele acestui fluviu impetuos [i s`lbatic care este pasiunea.
Pasiunea fizic`, desigur, dar care nu era mai pu]in violent` [i
dureroas`... |n numele ei, se d`ruise lui Lawrence, un b`rbat pe
care nu-l iubea; \n numele ei se sim]ea \n stare de mii de nebunii
pentru a reg`si c`ldura acestui corp de b`rbat, mângâierile lui,
murmurul vocii lui r`gu[ite de pl`cere la urechea ei. Lawrence
intrase \n via]a ei [i l`sase o amprent` de ne[ters, o [tia.
{i, \n timp ce evoca Tamisa, Picadilly Circus [i Tate Gallery, o
dorin]` nest`pânit` de a reg`si acele locuri atât de familiare puse
st`pânire pe ea. S` fug` de Fran]a [i de aceast` regiune
mediteranean`, prea cald`, prea senzual`, prea intens` prin clima
[i prin sentimentele pe care le trezea \n fiin]a ei. Totul era prea
mult pentru Kimberley, trebuia s` plece, s`-[i reg`seasc` ora[ul,
prietenii, munca [i mai ales echilibrul.
S`-l uite pe Lawrence Cory [i senza]iile pe care o f`cuse s` le
cunoasc`, s`-l revad` pe Charles, s` se gândeasc` serios la planurile
lor de c`s`torie. Cu dep`rtarea, tân`rul b`rbat devenise pentru ea
un str`in, o imagine care nu-i trezea deloc imagina]ia. Dar,
Kimberley era sigur`, \n mediul ei obi[nuit, va reveni la vechile ei
sentimente. Aici, nu pe Charles \l pierduse, ci pe ea \ns`[i...
– Iat` ora slowului, spuse tân`rul, dac` v-a]i rec`p`tat suflul,
mi-ar pl`cea s` v` invit la dans.
130 MARY CATHERINE HANSON

– Bine\n]eles, r`spunse Kimberley.


Se \ndreptar` spre pist` când Lawrence le t`ie calea. Se adres`
partenerului ei:
– Antoine, \]i cer o favoare...
– Lawrence, nu pot s`-]i refuz nimic!
Dup` tonul lui respectuos [i admira]ia vie care se reflecta pe fa]a
lui, Antoine \i purta arhitectului o stim` f`r` limite.
– Domnul Daumier m` urm`re[te de la \nceputul petrecerii [i
m` antreneaz` \n discu]ii profesionale interminabile... Tu care e[ti
\n aceea[i bran[`, d`ruie[te-mi câteva minute, nici m`car n-am avut
timp s` dansez!
O asemenea minciun` o l`s` pe Kimberley cu gura c`scat`,
dar Antoine nu se \ndoi nici un moment de sinceritatea lui
Lawrence.
– Sunt un \ncep`tor \n meserie, r`spunse el, [i-i voi cere câteva
sfaturi... |mi vor fi de altfel utile. Dar cu tine, pe care te consider un
maestru, mi-ar pl`cea s` stau de vorb` despre meserie.
– Vom avea tot timpul \n alt` zi!
Aceast` promisiune p`ru s`-l entuziasmeze pe tân`rul b`rbat.
– Formidabil! Bine, ]i-o \ncredin]ez pe fermec`toarea mea
partener`... tocmai mergeam s` dans`m.
– M` ocup eu de ea... Mul]umesc, Antoine!
– Ce \ndr`zneal`! exclam` Kimberley. {i ce u[urin]` \n
minciun`! Nu ]i-e ru[ine?
Lawrence izbucni \n râs.
– Câtu[i de pu]in! Sunt \n stare de orice ca s` te ]in câteva clipe
\n bra]ele mele... {i aceast` muzic` este cea mai romantic` din
lume.
Era un vechi slow din anii [aizeci dup` care [i Kimberley se
d`dea \n vânt, astfel c` nu avu puterea s`-l refuze.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 131

Lawrence o conduse [i ea se l`s` ghidat` pe melodia vibrant`


[i emo]ionant`. |ncetul cu \ncetul, se destinse \ntr-atât \ncât \[i
sprijini obrazul de um`rul puternic al lui Lawrence. El \[i spori
atunci \mbr`]i[area [i un val de senza]ii exaltante o asaltar` pe
Kimberley.
– O ultim` dat`... murmur` ea.
Urma s` plece la Londra, acum era hot`rât`. {i nu-l va mai
revedea pe Lawrence... Atunci, ce importan]` avea dac` \n acest
moment se ame]ea de mirosul picant [i de piele, de blânde]ea
mâinilor lui pe pielea ei, de for]a corpului lui lipit de al ei? O ultim`
dat` [i totul se va sfâr[i...
Dar Lawrence o auzise.
– Prima dat`, ultima dat`... {i dac` aveai un drum de parcurs
\ntre aceste extreme?
Ea nu r`spunse. Cum putea pune atâta sinceritate pref`cut` \n
minciunile lui? Abia o p`r`sise pe Simone, \ndr`gostit`, [i el \ncerca
s-o recucereasc` pe Kimberley. De ce un b`rbat ca el se amuza s`
manipuleze femeile? Avea totul: seduc]ie, farmec, inteligen]` [i
talent. Ce voia oare s` dovedeasc`? Hot`rât lucru, nu-l va \n]elege
niciodat`!
Când muzica se \ntrerupse, se trase \napoi [i ie[i repede din
haloul proiectoarelor care iluminau pista. Lawrence o ajunse din
urm`.
– De ce fugi?
Ea ezit`, apoi alese mai degrab` o minciun` decât s` admit` c`
el singur o speria.
– Mul]imea... E atâta lume, mi se \nvârte[te capul.
– Vino, exist` un chio[c \ncânt`tor de muzic`, \n spatele acestui
boschet. Ne vom odihni acolo.
132 MARY CATHERINE HANSON

– Dar... va fi pustiu.
– Nu este scopul urm`rit?
Ea trebui s` se hot`rasc` s`-l urmeze.
Locul era \ncânt`tor: o construc]ie mic` ciudat` se ridica \ntr-o
poian`, pu]in la o parte de cas`, [i culorile ei vii erau puse \n
valoare printr-un luminat discret.
– Estelle a renovat acest chio[c vechi respectând cu
scrupulozitate aspectul lui originar, \i explic` Lawrence.
Fermecat` de loc, Kimberley urc` cele câteva trepte ale
edificiului [i se instal` pe o banc`.
– Estelle are atâta gust, spuse ea. Tot ce atinge devine armonie.
– Da, r`spunse Lawrence, de altfel, mi-ar pl`cea s` lucreze \n
agen]ia mea. Dar are atâtea de f`cut cu via, \ncât va trebui s` renun]
la aceast` asistent`.
– Meseria ta trebuie s` fie pasionant`, mi-ar fi pl`cut s-o practic.
– S` conduci o societate se pare totu[i c`-]i place.
– Da. Dar recunosc c`, uneori, calculele [i gestiunea m`
obosesc. Crea]ia m-a fascinat \ntotdeauna... dar destinul a avrut
altfel.
– Sunt sigur c` ai fi o decoratoare excelent`!
– Copil, era una din meseriile la care visam!
Era nostalgie \n vocea ei [i Lawrence \i adres` un zâmbet tandru.
Apoi, ca \ndemnat de o nevoie irezistibil` s-o consoleze, o trase
lâng` el.
– Via]a nu ne d` \ntotdeauna ceea ce a[tept`m. Trebuie uneori
s` te revol]i \mpotriva destinului [i s` pui st`pânire pe ceea ce pare
c` ni se refuz`.
– Ce vrei s` spui?
– Asta...
PORTRETUL FEMEII IUBITE 133

{i o s`rut` cu pasiune. Kimberley nu \n]elegea nimic, dar nu


\ncerc` s` ghiceasc` acest mesaj arz`tor. „O ultim` dat`“, \[i spuse
ea din nou, \nainte de a se abandona f`r` re]inere acestui s`rut
\nfocat.
|n timpul acestei pudice \mbr`]i[`ri, reg`sea senza]iile nebune
ale dragostei pe care el o f`cuse s` le decopere. Se l`s` \n voia
ame]elii, a emo]iei care o cople[ea. For]a lui Lawrence i se
transmitea [i ei, devenea invulnerabil`, nimic n-o mai speria, nici
m`car dorin]a, nici m`car pl`cerea.
Emo]ia \i smulse un geam`t [i Lawrence se \ndep`rt` \ncet de
ea. |[i adânci privirea \ntr-a ei [i murmur`:
– S` ne \ntoarcem!
Dar fusese suficient ca buzele lui Lawrence s` le p`r`seasc` pe
ale ei pentru ca farmecul s` se rup`. Kimberley \[i reg`si imediat
temerile.
– Nu! exclam` ea.
Lawrence \[i plec` ochii, cople[it.
– {tiu, Kimberley, m-am purtat prea \ndr`zne] \n pavilionul de
var`... Din acea zi, sunt devorat de remu[c`ri... Dar nu [tiam...
P`reai atât de exaltat`, atât de \nfl`c`rat`, atât de femeie... Am f`cut
o gre[eal`. Dar dorin]ele noastre se \ntâlneau, nu nega!
O gre[eal`! Iat` ce fusese pentru el acel act de total` d`ruire de
sine, acea comuniune minunat` a trupurilor lor. Oscilând \ntre
furie [i triste]e, Kimberley trebui s`-[i re]in` lacrimile.
– Nu neg! r`spunse ea t`ios. Dar tu ai ob]inut ce voiai... Acum,
las`-m` \n pace!
Aceast` agresivitate aprinse o lic`rire de furie \n ochii lui
Lawrence.
– N-am ob]inut ce voiam, tocmai! Dar voi ob]ine!
|n fa]a violen]ei acestei afirma]ii, Kimberley nu [tiu ce s`
r`spund`.
134 MARY CATHERINE HANSON

F`r` s` coboare vocea, indiferent fa]` de invita]ii care se g`seau


la câ]iva zeci de metri de ei, Lawrence continu`:
– Data viitoare când te voi lua \n bra]ele mele, când voi face
dragoste cu tine, va fi pentru c` mi-o vei cere! Dar f`-o repede,
m-a[ putea plictisi!
Kimberley se ridic`, palid` de furie.
– Atunci, \narmeaz`-te cu r`bdare! Deoarece asta nu se va
\ntâmpla niciodat`, m` auzi, niciodat`!
– Nu paria pe asta, Kimberley! Vei pierde din nou!
Sfâ[iat`, Kimberley fugi spre cas`. Dar r`spunsul lui Lawrence \i
r`sun` mult timp \n minte, ca o amenin]are.

***

|[i piept`na p`rul \n fa]a oglinzii din baie când r`sunar`


aplauze, venind din gr`din`. Se gr`bi s` se \ntoarc` la mica
s`rb`torire, sperând c` absen]a ei nu fusese observat`.
Lawrence tocmai sufla \n lumân`rile de pe tortul de aniversare
[i [ampania curgea \n valuri. Paul, care o ]inea pe Estelle de umeri,
termina un mic discurs din care Kimberley nu auzi decât ultimile
frânturi.
– {tim cât de mult iube[te Lawrence aceast` cas` unde st`
acum. Estelle [i cu mine o destinasem pentru Georges [i Pamela,
dar acest cuplu tân`r s-a \ndr`gostit de o alt` locuin]` [i nu pot
decât s` le aprob decizia: \[i vor construi fericirea \n locul \n care
l-au ales! Celui pe care-l consider`m ca pe al doilea fiu al nostru \i
d`ruim ast`zi aceast` cas`! La mul]i ani, Lawrence!
PORTRETUL FEMEII IUBITE 135

|i \ntinse o hârtie legat` cu o panglic`: actul de proprietate.


Lawrence, mai palid ca o fantom`, \l lu` tremurând.
– Mul]umesc... Eu... Nu [tiu \ntr-adev`r ce s` spun...
Estelle se apropie de el [i-l lu` \n bra]e:
– Atunci, nu spune nimic! {i s`rut`-ne!
Kimberley nu-l v`zuse niciodat` pe Lawrence atât de tulburat.
Emo]ia lui era atât de mare \ncât \[i pierduse toat` siguran]a [i
sem`na cu un copil r`t`cit. Ea alung` \nduio[area care o cuprindea:
fa]` de ea, Lawrence se ar`tase crud, trebuia s`-[i aminteasc`!
To]i a[teptau un discurs al arhitectului, dar el p`rea incapabil s`
articuleze un cuvânt. Atunci, Estelle fu cea care relu`:
– Drag` Lawrence, noi nu mai avem decât s`-]i dorim mult`
fericire \n aceast` cas`. Sper s` te v`d \ntemeind aici o mare familie
[i s` cre[ti o droaie de mici Cory! {i \]i jur s` fiu cea mai bun`
bunic` adoptiv`!
Estelle radia de bucurie [i Kimberley o \n]elegea cu u[urin]`:
vechiul ei vis \i devenea realitate? Georges, copilul de sânge [i
Lawrence copilul de suflet, vor tr`i amândoi la câ]iva kilometri de
ea. Nu mai lipsea decât c`s`toria lui Lawrence pentru a fi pe deplin
mul]umit`. {i acest cadou, Kimberley era sigur`, se adresa de
asemenea [i Simonei, nepoata preferat` a Estellei, viitoarea
doamn` Cory!
– Ui]i un lucru, Estelle, interveni Paul râzând, Lawrence trebuie
mai \ntâi s`-[i g`seasc` o so]ie!
– Are cu siguran]` o idee \n cap, afirm` Estelle.
Deodat`, Lawrence p`ru s`-[i reg`seasc` tot sângele rece. Ochii
lui \[i reg`sir` lic`ririle ironice [i f`cur` turul asisten]ei. Ei se oprir`
asupra lui Kimberley [i devenir` \ntreb`tori.
Tân`ra femeie \i opuse o privire goal` [i rece: ce a[tepta de la
ea, s`-[i dea asentimentul pentru c`s`toria lui cu Simone? Aceast`
poveste n-o privea!
136 MARY CATHERINE HANSON

Schimbul nu dur` decât o clip` [i nimeni nu p`ru s` observe, cu


atât mai mult cu cât aten]ia general` se \ndrepta asupra Simonei
care se repezea spre Lawrence.
– La mul]i ani!
Ea \i \ntinse un pachet mare \mpodobit cu panglici pe care
Lawrence \l lu` \nainte s-o s`rute cu efuziune. Apoi, f`r` s` dea
drumul umerilor fragili ai tinerei, se \ntoarse spre asisten]`.
– Mul]umesc \nc` o dat`! Un splendid cabinet de arhitect, o
cas` superb`, prieteni formidabili... Po]i s`-]i imaginezi un start mai
bun pentru o nou` via]`? Cred c` sunt cel mai r`sf`]at b`rbat din
lume! Aceast` [ans` nu se va opri \n drum [i, curând, voi fi cu
siguran]` cel mai fericit! Pentru asta, nu-mi r`mân decât câteva
etape de trecut...
Aceast` etalare de fericire \i fu brusc insuportabil` lui
Kimberley, care hot`r\ s` se fac` nev`zut`.
Mâine, va pretexta o durere de cap [i gazdele ei nu-i vor face
repro[uri. Cât despre Lawrence, el n-o va crede dar nu-i p`sa...
Cum ei nu-i p`sa cum va reveni el la pavilionul de var`, seara asta!
Tot drumul, obsedanta imaginea lui Lawrence care o strângea
lâng` el pe Simone evocând viitorul lui fericit, n-o p`r`si pe tân`ra
femeie. Nici dureroasa impresie c` o m`nu[` de fier \i strângea
inima.
Când se apropie de cas`, observ` c` lumina din salon era aprins`.
Lawrence [i cu ea plecaser` când era \nc` ziu` [i n-avuseser` nici un
motiv s` aprind` lumina. |n schimb, \[i aminti c` uitase s` \nchid`
fereastra de la buc`t`rie. Intraser` oare ho]ii \n cas`?
Se apropie tiptil de fereastra care d`dea spre salon. Era deschis`
larg. Aplecat deasupra mesei, un b`rbat aflat cu spatele c`uta \ntr-o
geant` pe care o ascundea pe jum`tate. Neascultând decât de
curajul ei, lu` o vaz` grea care trona pe m`su]a rotund` [i ridicând-o,
PORTRETUL FEMEII IUBITE 137

se apropie de ho]. Se preg`tea s`-l loveasc` tocmai când b`rbatul


alertat, se \ntoarse. Abia avu timp s`-[i opreasc` gestul. O
secund` \n plus [i arma ei improvizat` s-ar fi spart \n capul lui...
Charles!
– Tu, aici? exclam` ea.
– Kimberley, voiai s` m` love[ti!
– Te-am luat drept un gangster!
– Am stat mult timp \n gr`din`, apoi, obosit, mi-am permis s`
intru printr-o fereastr`. C`utam o carte \n bagajul meu când am
auzit un zgomot de pa[i.
– Dar ce faci \n Fran]a?
– Am venit s` te v`d...
El prevedea \n mod vizibil o reac]ie \ncântat` a tinerei femei, dar
aceasta nu ar`ta nici un entuziasm.
– Prezen]a mea nu-]i face pl`cere? \ntreb` el, dezam`git.
– Ba da... Bine\n]eles. Dar este atât de nea[teptat. De ce nu
mi-ai anun]at sosirea ta? A[ fi venit s` te \ntâmpin la aeroport.
– Am venit cu ma[ina. M-am hot`rât ieri sear` [i m-am urcat la
volan f`r` m`car s` reflectez. Trebuia neap`rat s`-]i vorbesc!
Atâta grab` nu spunea nimic lui Kimberley. Charles, evident,
n-avusese r`bdare s` a[tepte \ntoarcerea ei la Londra... [i r`spunsul
ei! Ca s` parcurg` sute de kilometri, trebuia ca rezonabilul Charles
s` fie deosebit de hot`rât: ast` sear`, va pretinde s` [tie dac`
accepta cererea lui \n c`s`torie.
Trebuia s` câ[tige timp, s`-i acorde câteva minute pentru a
g`si argumentele [i cuvintele care s` nu-l r`neasc`. C`ci nu se va
c`s`tori niciodat` cu acest b`rbat, fusese suficient s`-l vad`, ast`
sear`, pentru a fi definitiv sigur`. Nu-l iubea, nu-l va iubi
niciodat`!
138 MARY CATHERINE HANSON

– Voi preg`ti pu]in ceai... A[az`-te.


Se refugie \n buc`t`rie ca s` se gândeasc` lini[tit`, dar Charles o
urm`. |n timp ce \[i f`cea de lucru, el mergea \n lung [i-n lat,
enervarea lui nel`sând nici o \ndoial`.
– |n]elegi, Kim, trebuie s` [tiu acum! Am de luat hot`râri: de
exemplu, ne va trebui un apartament destul de mare, ca s` nu-l mai
schimb`m când vom avea copii. Trebuie de asemenea s` iau decizii
profesionale, s` m` organizez altfel. Trebuie s` fiu disponibil
pentru a duce cu bine o via]` de cuplu. Pe de alt` parte...
Cu ceainicul de ap` cald` \ntr-o mân`, cu ceaiul \n alta,
Kimberley r`mase cu gura c`scat`, stupefiat` de cuvintele lui
Charles. A[adar, divaga deja despre viitorul lor comun, f`r` s` ia
serios \n considerare un refuz din partea ei! Ca b`rbat convins de
farmecul lui, considerase r`gazul de gândire pe care-l cerea drept
un capriciu, o toan`, o fantezie de femeie!
– Nu! exclam` ea.
– Poftim?
– Nu m` voi c`s`tori cu tine!
Charles devenise palid ca un mort [i o privea cu ochii m`ri]i de
stupoare.
– Dar... de ce spui asta? bâigui el. Am prev`zut \ntotdeauna c`
ne vom c`s`tori. Nu era decât o problem` de dat`!
O prinse pe Kimberley de bra]e [i o strânse din toate puterile.
– Nu se poate s`-]i fi schimbat p`rerea!
M` doare! {i nimic nu fusese hot`rât! Nici m`car n-am evocat
ideea de a trece \n fa]a domnului primar. De altfel, poate nu mi se
va \ntâmpla niciodat`. Cred c` nu sunt f`cut` pentru c`s`torie..
N-o gândea realmente. Aceast` [edere \n Fran]a o f`cuse s`
\n]eleag` c` b`rbatul ideal, acela cu care [i-ar putea uni via]a,
PORTRETUL FEMEII IUBITE 139

trebuia nu numai s`-i inspire stim` [i tandre]e, dar [i s` trezeasc` \n


ea n`valnica senzualitate pe care Lawrence o f`cuse s` descopere.
– Este din cauza lui, nu-i a[a? strig` Charles. Acest Lawrence
Cory!
Avea impresia c` degetele lui Charles se \nfigeau \n carnea
bra]elor ei. Se desprinse cu un gest furios.
– Nu fi ridicol! El n-are nici o leg`tur` cu noi.
Dar Charles n-o asculta.
– Acest arhitect afurisit te-a vr`jit! Erai o prad` u[oar`
pentru el!
Kimberley \mpietri. Charles nu f`cuse decât s` exprime ceea ce
gândea ea despre rela]ia cu Lawrence. Dar nimic nu-l autoriza s-o
judece! |[i st`pâni un r`spuns ustur`tor [i se mul]umi s`-i spun` cu
calm:
– Nu sunt atât de naiv` cum crezi. Dac` ai aceast` p`rere despre
mine...
– Te iubesc, Kimberley, o \ntrerupse el. {i [tiu c` [i tu!
– |]i repet c` te \n[eli! De altfel, cred c` nu [tiu ce este
dragostea! {i m` \ndoiesc c` voi [ti \ntr-o zi...
Un pocnet de palme r`sun` dinspre teras` [i cuplul se \ntoarse
tres`rind. Lawrence Cory st`tea \n cadrul u[ii-fereastr` [i aplauda
afi[ând un zâmbet mali]ios.
– Bravo, Kimberley! Frumoas` replic`! Pu]in melodramatic`,
dar destul de lucid`. Sunt de acord cu tine... cu excep]ia unui
punct.
– Ce faci aici? exclam` ea.
Expresia ironic` a lui Lawrence spori [i mai mult furia lui
Charles. Kimberley se sim]ea ca un vulcan clocotitor [i devastator.
– Mi-ai luat urma! continu` ea. Ai un radar sau un al [aselea sim]
ca s` intervii \ntotdeauna \n momentul când nu trebuie?
140 MARY CATHERINE HANSON

– Aceast` particularitate ]i-a salvat via]a, nu uita!


– Nu \ncerca s` aba]i discu]ia [i r`spunde: de ce e[ti aici?
Ea nu se recuno[tea. Nici \n cele mai rele conflicte profesionale,
nu folosise niciodat` un ton atât de autoritar, atât de sarcastic.
Furia o transforma.
– Ai plecat f`r` mine... Atunci, am venit! Nu locuim \mpreun`?
Charles tres`ri.
– Kimberley, ce \ndrug` acest individ?
Ca pentru a alunga aceast` \ntrebare, ea f`cu un gest din mân`
ca pentru a exprima pu]inul interes pe care i-l purta.
– |]i voi explica...
Apoi \l \nfrunt` din nou pe Lawrence.
– Trebuie s` te fac s` observi c` ne deranjezi?
El chicoti.
– Eu care m` felicitam c` am sosit la timp ca s` te aud
exprimându-]i viziunea disperat` asupra viitorului. F`r` dragoste
pentru Kimberley Harris. Voi [ti oare s` te lini[tesc?
– Inutil s` \ncerci! Ceea ce po]i s` spui nu m` intereseaz`.
– Nici m`car pu]in?
– Kim, vrei s`-mi explici ce se \ntâmpl`? interveni Charles.
Lawrence fu cel care r`spunse:
– Nimic \nc`! Dar sper c` situa]ia va evolua.
– M` adresez logodnicei mele, strig` Charles care-[i pierdea
vizibil r`bdarea.
Kimberley \l fulger` cu privirea. De câte ori trebuia s`-i repete
c` nimic nu-i lega, c` n-avea nici un drept asupra ei? Dar nu era
momentul s` se revolte, va regla conturile când Lawrence va fi
plecat.
– E[ti destul de amabil acum s` ne la[i singuri? \l \ntreb` ea pe acesta.
Zâmbetul ironic se l`rgi [i mai mult.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 141

– Nu m` simt deosebit de amabil, seara asta. Dar pentru a-]i face


pl`cere, voi merge s` m` culc. Numai c`, \n calitate de nou proprietar
al acestei case, am decis s` dorm aici \n aceast` noapte. Mi-ar pl`cea
ca zgomotul vocilor voastre s` nu-mi tulbure odihna! Bun` seara!
– Dar... Este imposibil, strig` Kimberley. Nu sunt decât dou`
camere!
– |ntr-adev`r! aprob` el. Una ]i-o las, descurc`-te cu acest domn.
Nu este logodnicul t`u?
– Dar... Eu... Noi...
Ea se bâlbâia, cu respira]ia sufocat` de cruzimea lui Lawrence:
nu [tia foarte bine c` nu \mp`r]ea patul cu Charles?
– Precizez, continu` Lawrence, c` nu aprob deloc
promiscuitatea sub acoperi[ul meu.
Era mai mult decât putea Kimberley s` suporte.
– Dar \n pavilionul de var` n-aveai atâtea scrupule!
– Cine minte prin omisiune, cine este pref`cut? Tu sau eu? Eu
n-am nimic de ascuns, Kimberley. Nu tac decât din respect pentru
tine [i o [tii!
Acest adev`r neiert`tor o l`s` pe tân`ra femeie f`r` grai.
Ce putea s` r`spund`? Oh, bine\n]eles, Lawrence avea dreptate
dar ea \l ura cu atât mai mult. De altfel, cum \ndr`znea s` intervin`
astfel \ntr-o conversa]ie privat`? De ce o \mpiedica s` se explice cu
Charles \n toat` libertatea?
Se l`s` s` cad` pe canapea [i \[i lu` capul \n mâini, cople[it`.
Gândurile se \nvârteau \n capul ei, contradictorii, ilogice. {i era a[a
de obosit`...
Charles alerg` spre ea, nelini[tit de aceast` capitulare.
– Kimberley, ]i-e bine?
– Da, murmur` ea, las`-m`...
El se \ntoarse spre Lawrence, cu pumnii strân[i.
142 MARY CATHERINE HANSON

– E[ti mândru de dumneata? \ntreb` el. Iat` rezultatul


insinu`rilor dumitale perverse! Ah, dac` n-ar fi o femeie \n aceast`
camer`, ]i-a[ sparge bucuros figura.
Lawrence izbucni \ntr-un râs care r`sun` ca o insult`.
– A[ fi \ncântat s` m` m`sor cu dumneata! Dar n-o voi face:
b`nuiesc c` Kimberley are o sl`biciune pentru perdan]i.
Se \ntoarse brusc [i se \ndrept` spre ie[ire.
– Acum, v` rog s` m` scuza]i, m` duc la culcare. Bun` seara!

***

A doua zi, Kimberley, \[i lua cafeaua \n buc`t`rie când ap`ru


Charles.
Dup` o discu]ie lung`, \n seara din ajun, el acceptase s` doarm`
pe canapea \n salon. Luase aceast` decizie \n sil`, contrariat la ideea
s-o [tie pe Kimberley \n camera vecin` cu cea a lui Lawrence \n
timpul nop]ii. Dar tân`ra femeie se \nc`p`]ânase s` doarm` \n
propriul ei pat [i, mai curând decât s` se instaleze \n pavilionul de
var`, el preferase aceast` solu]ie inconfortabil`. Dac` Kimberley \l
chema \n ajutor, n-ar dura mult s` apar`!
Dar, la aceast` or` matinal`, acuza oboseala nop]ii lui proaste.
– Sunt zdrobit, declar` el. {i tu, ai dormit bine?
– Da, min]i ea.
Somnul ei fusese traversat de co[maruri [i, de mai multe ori, se
trezise tres`rind, gata s` plâng`. Lawrence o urm`rea pân` [i \n
visele ei, atât de frumos, atât de insolent, atât de tulbur`tor. {i
dragostea pe care o sim]ea pentru el n-avea nimic ireal, nici rana
chinuitoare care-i strângea inima.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 143

|n zori, renun]ase s`-[i g`seasc` odihna [i se ridicase din pat. Cu


o nervozitate febril`, \[i aruncase hainele \n valize. Gata de plecare,
se sim]ea acum mai calm`, de[i epuizat`.
– P`r`sesc aceast` cas` \ntr-o jum`tate de or`, declar` ea.
Trebuie s` ne gr`bim!
– Dar... Ca s` mergi unde?
– Ne \ntoarcem la Londra!
– Dar, eu de-abia am sosit. Dup` ce-am parcurs aproape dou`
mii de kilometri, nu se pune problema s` reiau volanul atât de
repede pentru a face cale \ntoars`.
– |mi pare r`u... Dar de ce n-ai telefonat? Te-a[ fi prevenit de
inutilitatea acestei c`l`torii.
– Tocmai pentru acest motiv n-am sunat: cuno[team r`spunsul
t`u dinainte! {i ultimul meu telefon m` alertase... Voiam s` [tiu ce
se petrece cu Lawrence Cory.
Ea fu cât pe ce s`-[i verse cafeaua.
– Charles, exclam` ea, de câte ori va trebui s`-]i spun c` asta nu
te prive[te? De[i i-ai afirmat ieri lui Lawrence, tu nu e[ti logodnicul
meu [i nu-]i datorez nici o explica]ie.
Era con[tient` c` d` dovad` de cruzime, dar nimic nu putea
s`-i potoleasc` exasperarea. Mai ales aerul zdrobit pe care Charles
\l afi[a \n acest moment.
– M-am ar`tat pu]in excesiv, [tiu, murmur` el. Dar, când vei fi
revenit pe p`mânt, vei \n]elege disperarea mea. {i te vei \ntoarce la
mine.
Niciodat`, se gândi ea, niciodat`... Nu se va \ntoarce la el, nici
nu va accepta s` revin` pe p`mânt. Aceste zece zile atât de
dureroase o \nv`]aser` cel pu]in un lucru: c` dragostea, asemenea
unei p`s`ri care zboar` \ntr-un cer albastru, nu cunoa[te nici o
constrângere, nici un sacrificiu. Ea o confundase mult timp cu
144 MARY CATHERINE HANSON

tandre]ea [i prietenia, dar \[i \n]elegea acum gre[eala. Nimic nu


putea \nlocui magia unei pasiuni, nici m`car confortul [i lini[tea
unei c`s`torii de convenien]`.
– Nu m` voi c`s`tori cu tine, Charles, spuse ea cu un ton obosit.
Apoi, se ridic` [i se \ndrept` spre hol, unde a[teptau bagajele ei.
– Plec, nu mai am nimic de f`cut aici. Nu te a[tept, vreau s` evit
ora ambuteiajelor.
– S` evi]i ambuteiajele sau pe Lawrence Cory?
Ea \i r`spunse printr-o privire plin` de compasiune trist` [i
plec` din camer`. Dar Charles o urm` imediat.
– E[ti \ndr`gostit` de acest b`rbat, nu-i a[a? {i totu[i, fugi de el...
Ce s-a \ntâmplat, \mi vei explica \n sfâr[it?
Nu va spune nimic, nici lui Charles, nici lui Lawrence.
Va p`stra dragostea pentru acest b`rbat \n adâncul inimii ei, ca
pe un secret dureros. {i, \ntr-o zi, poate, va reu[i s`-l uite...
– La revedere, Charles, spuse ea \ncet.
– Refuzi s` vorbe[ti... Dar el va trebui s-o fac`, de voie sau cu
for]a.
Ea \l l`s` cu furia lui. Sim]ea c` este momentul s` p`r`seasc`
aceast` cas`, aceast` ]ar`, [i Lawrence o f`cea egoist`.
|i era atât de r`u...
Capitolul 10

Kimberley \[i aranja lucrurile \n portbagaj când o alt` ma[in` se


opri pe platform`. Un tân`r \n trening [i Simone coborâr`.
– Bun` ziua, spuse t`ios Simone, Lawrence este aici?
– |nc` doarme.
– Atunci, \l voi trezi!
Tân`ra se \ndrepta deja spre cas` când Kimberley o interpel`:
– |n locul dumitale, l-a[ l`sa s` doarm`. Revino mai târziu!
Dac` trebuia s` aib` loc o alterca]ie \ntre Lawrence [i Charles,
era preferabil ca Simone s` nu asiste. Kimberley cuno[tea acum
chinul geloziei [i, de[i Simone \[i luase ea \ns`[i postura de
inamic`, prefera s-o cru]e de aceast` \ncercare.
– Dar nu sunte]i \n locul meu, replic` Simone cu un ton caustic.
Cu toate c` v` b`nuiesc c` vre]i uneori s` fi]i \n locul meu!
R`utatea [i juste]ea acestei replici prompte o iritar` pe
Kimberley. Dar nici m`car nu \ncerca s`-i r`spund`: ceea ce se
petrecea aici n-o mai privea.
– Cum vrei! spuse Kimberley. F`-]i o cafea [i a[teapt`-l \n
buc`t`rie, va cobor\ curând.
O lic`rire de nelini[te se aprinse \n privirea tinerei fete.
146 MARY CATHERINE HANSON

– S` coboare? Nu doarme \n pavilionul de var`?


– Nu, dup` ziua de ieri. Dar \]i va explica el \nsu[i motivul
acestei schimb`ri.
Simone p`ru atunci s`-[i dea seama ce era Kimberley pe cale s`
fac`. Privi portbagajul plin de valize, apoi \[i reg`si zâmbetul.
– Oricare ar fi aceast` explica]ie, ironiz` ea, se pare c` nu v`
convine deloc. A]i pierdut!
Kimberley inspir` adânc ca s` se controleze: era tentant s`-i
aplice o pereche de palme acestei pu[toaice! Nu putea totu[i s` se
coboare la un asemenea gest, deoarece ei \i revenea, fiind mai
mare, s` se arate m`rinimoas`.
– Crezi ce vrei, Simone. {i noroc!
– N-am nevoie de noroc!
Era o fanfaronad`, sigur` de victoria ei. {i tinere]ea ei \i ap`ru
\nc` o dat` lui Kimberley. Totu[i, erau abia câ]iva ani diferen]` \ntre
ele. Dar dac` via]a luase asupra ei sarcina s`-i bage min]ile \n cap
lui Kimberley, Simone, copil r`sf`]at, \[i tr`ia cei optsprezece ani ai
ei cu ardoare, f`r` s`-[i pun` \ntreb`ri, f`r` s`-[i fac` griji pentru
viitor. Viitorul ei nu era oare trasat? Dup` dorin]ele Estellei, se va
c`s`tori cu Lawrence... El va [ti, Kimberley nu se \ndoia, s`-i
aduc` bun`starea [i fericirea de care avea nevoie. Ca [i pu]in`
maturitate.
– Luc! \l strig` Simone, du-te \n hangar [i caut` coasa! Apoi,
apuc`-te de treab`!
– Ce coas`? o \ntreb` Kimberley. Ce va face?
– Unchiul l-a trimis s` se ocupe de gr`din`. Dar astea nu sunt
treburile dumneavoastr`!
Expresia ei serioas` [i autoritar` disp`ru, iluminat` de un
zâmbet radios.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 147

– |n schimb, vor fi curând ale mele!


– Felicit`ri! r`spunse Kimberley cu un ton posac. Pariez c` te vei
ocupa de ele foarte bine!
– Cu siguran]`!
|n orice caz, nu siguran]a \i lipsea Simonei. {i era un punct pe
care-l avea \n comun cu viitorul ei so]! Nimic nu putea rezista unor
fiin]e atât de sigure de ele, atât de hot`râte..Kimberley avu un mic
râs amar. Cu un asemenea caracter, cât de u[or \i fusese lui
Lawrence s-o seduc`... Ce reprezentase pentru el? O provocare?
Sau poate o ultim` ocazie de a se amuza \nainte de a \nnoda
leg`turi mai serioase.
Oricare ar fi fost motivul, niciodat` nu [i-ar fi putut imagina o
cucerire atât de glorioas`. Nu numai c` Kimberley \i d`ruise ceea ce
avea mai pre]ios, dar Lawrence pusese st`pânire pe bastionul cel
mai greu de cucerit, inima ei. |l iubea prea mult pentru a-l b`nui c`
ac]ionase deliberat. Nu, Lawrence nu prev`zuse o asemenea
capitulare, atât de total`, atât de absolut`...
{i el n-o va [ti niciodat`...

***

Inexplorabil, mica ma[in` \nghi]ea kilometrii. Kimberley nici


m`car nu prânzise, voia s` se \ndep`rteze, s` fug` din aceast`
regiune luminoas`, s` mearg` spre nord, c`tre ]ara ei.
Micul ei apartament o a[tepta acolo, de cealalt` parte a
Canalului Mânecii [i \ncepând de mâine, va fi la ad`post. Acel
cocon confortabil va fi refugiul ei, la fel ca [i munca, \n care se va
arunca nebune[te. S` se gândeasc` la cifre, la contracte, la \ntâlniri
de afaceri, s` uite soarele, Provence, pe Lawrence...
148 MARY CATHERINE HANSON

Pentru a mia oar`, inima ei se strânse evocând numele celui de


care fugea, pe care-l iubea.
Arunc` o privire spre tabloul de bord: acul dep`[ea evident o
sut` treizeci de kilometri pe or`. |[i impuse s` \ncetineasc`, nimic
nu-i justifica impruden]a, nici disperarea, nici dorin]a de a ajunge
\n fine la hotel.
Hot`rât` s` fac` din nou escal` la „Hanul lebedei“ dac`,
bine\n]eles, domnul Dubois putea s`-i \nchirieze o camer`. Avea o
s`pt`mân` avans fa]` de rezervarea pe care o f`cuse pentru
\ntoarcere, dar prietenosul omule] va face totul, [tia, ca s-o
g`zduiasc` seara asta.
Rulând cu o vitez` rezonabil`, va fi acolo \ntr-o or` [i se va
bucura deja de baia fierbinte \n care [i-ar odihni corpul epuizat din
cauza conducerii [i a unei nop]i agitate.
Se preg`tea s` dep`[easc` un camion mare când un semnal de
faruri \i atrase aten]ia. |n oglinda retrovizoare, distinse o ma[in`
alb` care \ncerca evident s`-i fac` semn.
Vehiculul lui Kimberley nu ar`ta totu[i nici o anomalie
susceptibil` de a stârni un avertisment din partea unui alt
conduc`tor. |[i continu` deci drumul [i dep`[i repede ma[ina grea
care \[i \ncetinea cursa. Dar ma[ina care o urm`rea persista \n
apeluri luminoase [i Kimberley sim]i un \nceput de nelini[te.
Câteva minute mai târziu, \n fa]a persisten]ei mesajului, hot`r\
s` se angajeze pe o bretea de sta]ionare. Urm`ritorul o urm` [i se
opri \n spatele ei.
Ea cobor\, sperând c` intrusul avea un motiv serios s`-i
\ntrerup` c`l`toria: dac` era vorba de un individ \n c`utare de
aventuri erotice, va trebui s` se a[tepte la o reac]ie dintre cele mai
furtunoase. Nu avea dispozi]ia s` asculte flec`rerile unui seduc`tor
ridicol!
PORTRETUL FEMEII IUBITE 149

O privire \n spatele ma[inii \i confirm` c` nimic nu era \n neregul`.


Când \[i \n`l]` capul, scoase un strig`t de uimire. |n spatele
parbrizului ma[inii albe, un b`rbat \i surâdea, radios.
– Lawrence!
Portiera se deschise \ncet [i Lawrence ie[i f`r` grab`, ca [i cum
aceast` \ntâlnire la peste cinci sute de kilometri de punctul de
plecare era dintre cele mai normale.
Cu inima b`tând mai repede, se apropie de el.
– Dar ce faci aici? A cui este aceast` ma[in`? Ce...
– F`r` panic`, o \ntrerupse Lawrence. Totul este \n ordine! Sunt
aici pentru c` am hot`rât s` te ajung din urm`, simplu!
– Dar... De ce?
– Nu mi-ai spus la revedere!
Tonul lui glume] o exasper` pe tân`ra femeie.
– Po]i s`-mi explici?
Lawrence redeveni serios.
– Doar nu credeai c` te voi l`sa s` pleci astfel? F`r` m`car o
adres` unde s` te g`sesc!
– Aveai inten]ia s` devii corespondentul meu? \l ironiz` ea.
– De ce nu? Avem multe lucruri s` ne spunem, nu crezi? Dar
cum prefer s`-]i vorbesc prin viu grai, am \mprumutat ma[ina
dragului Charles.
– Ma[ina lui Charles! Dar el are nevoie de ea, [tie m`car...
– La aceast` or`, [i-a dat cu siguran]` seama de dispari]ia ei. Ca
[i de a mea! Sper c` nu va trimite jandarmii pe urmele unui
compatriot!
– |nceteaz` cu glumele! Nu este locul ideal pentru etalarea
umorului t`u!
– Nici pentru a conversa \n lini[te, tocmai voiam s`-]i spun.
Propun s` mergem pân` la hotelul domnului Dubois [i s`
150 MARY CATHERINE HANSON

continu`m acolo acest dialog \n fa]a unei cine bune. Din vina ta, am
s`rit prânzul.
– Nu doresc s` discut cu tine. Mai curând f` cale \ntoars` [i
restituie ma[ina lui Charles!
– Logodnicul t`u va a[tepta!
– Apropo de logodnic, replic` ea prompt, nu cred c` Simone va
fi mul]umit` s` afle c` urm`re[ti o alt` femeie pe autostrad`!
Lawrence se \ncrunt`.
– Simone ]i-a spus c` ne vom c`s`tori?
– Bine\n]eles, nu este deloc un secret!
– Pentru mine, da! Nu sunt la curent cu acest plan. Totu[i, m`
simt primul vizat.
Min]ea cu aceea[i neru[inare [i Kimberley hot`r\ s` taie scurt
aceast` scen` stupid`. Se \ntoarse [i \[i relu` locul \n ma[ina ei.
– Ne \ntâlnim la hotel, \i arunc` Lawrence. {i nu \ncerca s` te
descotorose[ti de mine, voi [ti s` te reg`sesc!
Ce s` fac`? S` continue s` ruleze, \ncercând s` dispar` \n
sumedenia de vehicule care n`p`deau autostrada? Dac` reu[ea s`
scape momentan de vigilen]a lui, Lawrence nu va \ntâmpina nici o
dificultate s-o repereze \n timpul \mbarc`rii pe feribot, traversare
obligatorie ca s` se \ntoarc` \n Anglia. De altfel, nu era oare
preferabil s` se despart` dup` o discu]ie clar`, f`r` s` lase umbre [i
ambiguit`]i \ntr-o poveste care nu mai era deja decât o amintire?
Nu se hot`r\ decât \n ultimul moment: când era pe punctul s`
dep`[easc` breteaua de ie[ire care ducea la hanul domnului
Dubois, coti brusc, cu o impruden]` neobi[nuit` la ea. Un concert
de claxoane se auzi [i-i era u[or s`-[i imagineze comentariile
furioase ale autorilor lor.
Acum c` alesese s` se opreasc`, \ncetini, [i distinse curând
ma[ina alb` \n oglinda retrovizoare.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 151

|[i scotea valiza din portbagaj când Lawrence se apropie de ea.


– Conduci ca o nebun`! exclam` el.
|[i ascundea r`u enervarea [i fa]a lui purta \nc` semnele
nelini[tilor prin care trecuse.
Ea r`spunse privirii lui \ngrijorate printr-un hohot de râs.
– {i tu ar`]i ca un nebun!
Era evident c` se \mbr`case \n grab`, cu hainele din ajun.
Pantalonii erau mototoli]i, c`ma[a \ncheiat` strâmb [i obrajii
neb`rbieri]i \i d`deau un aer neglijent care, paradoxal, \l \ntinerea.
Nu-[i d`du nici m`car osteneala s` se pieptene [i p`rul ciufulit \i
c`dea pe frunte, accentuând str`lucirea intens` a ochilor lui
alba[tri.
– Nu ar`t ca un nebun, sunt nebun! spuse el cu cea mai mare
seriozitate.
– |ncep s-o cred!
Kimberley avu brusc ideea, c` sentimentul pe care i-l purta lui
Lawrence era reciproc, c` o iubea... Dar o respinse repede. S`-[i
fac` iluzii, n-ar servi decât s`-i adânceasc` rana, s` sufere [i mai
mult. Lawrence avea un viitor bine stabilit, aici, \n Fran]a, [i Kimberley
nu era pentru el decât o aventur` amoroas` agreabil`. O [tia...
|[i ascunse lacrimile care-i urcau \n ochi, \ntorcându-se \n grab`.
– M` duc s` v`d dac` domnul Dubois are o camer` liber`
pentru mine.
Lawrence o urm` \n holul stabilimentului [i se sprijini de biroul
recep]iei.
– Dou` camere... Fiindc` presupun c` nu dore[ti s`-mi oferi
ospitalitate \ntr-a ta!
– Nu vei dormi aici! exclam` ea.
– La fel ca tine, conduc de azi-diminea]`... Nici nu se pune
problema s` m` \ntorc acum!
152 MARY CATHERINE HANSON

|n fa]a figurii lui hot`râte, Kimberley \n]elese c` nici un


argument nu va putea s`-l conving`. Renun]` la o ceart` zadarnic`.
|n timp ce a[teptau \n t`cere, Kim se gândea cât era de ciudat s`
fie din nou acolo, cu Lawrence, \n acest hotel unde petrecuser`
prima lor sear` \mpreun` lâng` gr`dina unde o s`rutase. Cum de
nu \n]elesese, acum zece zile, pericolul pe care \l reprezenta pentru
ea? Dar, subjugat` atunci de antipatia care i-o inspira, nu-[i d`duse
seama c`, adeseori, ura ascunde dragoste...
– Iat`-ne ca \n timpurile bune, nu-i a[a? observ` Lawrence.
– O epoc` atât de \ndep`rtat`, \ncât am uitat-o deja, r`spunse
ea cu r`ceal`.
– Adev`rat? Dateaz` abia de dou` s`pt`mâni, nu te [tiam
amnezic`.
– Doar pu]in distrat`, \n privin]a lucrurilor f`r` importan]`!
Lawrence nu replic`, dar b`tu furios \n clopo]elul de apel, fapt
care spunea mult: observa]ia caustic` a tinerei femei \[i atinsese
]inta!
Binevoitor, domnul Dubois \[i f`cu intrarea, cu aerul desigur
\ncântat s`-i revad`.
– Domni[oar` Harris, domnule Cory! Concediul s-a terminat
deja? N-a]i f`cut o rezervare peste câteva zile?
– Ba da, \ntr-adev`r, am re]inut o camer` pentru dou`zeci [i
[ase, spuse Kimberley. Dar a trebuit s` plec mai devreme.
– Ce p`cat! remarc` domnul Dubois. S` vedem, mi-a r`mas o
camer` liber`?
|[i studie registrul cu un aer \ngrijorat.
– Dorim dou` camere, spuse \n grab` Kimberley. Care s` nu
comunice...
Sim]i cum sângele \i urc` \n obraji [i jena ei spori când remarc`
privirea ironic` a lui Lawrence.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 153

– Imposibil nu exist` \n francez`! declar` domnul Dubois. V`


dau camerele 15 [i 18, pe acela[i etaj.
– La ce or` se serve[te cina? \ntreb` Lawrence.
– La ora opt.
El \[i frec` b`rbia aspr`.
– Voi avea timp s` fac o baie. Dar [ti]i dac` pot face câteva
cump`r`turi, \n \mprejurimi? Am nevoie de lucruri de toalet`.
– Pr`v`liile din sat sunt \nc` deschise, dar gr`bi]i-v`.
Lawrence se repezi afar`.
– Ne \ntâlnim \n restaurant! Pe curând!

***

|ntins` \ntr-o baie spumoas`, Kimberley \ncerc` s`-[i pun`


ordine \n idei. O tulbura s`-l [tie pe Lawrence atât de aproape dup`
ce crezuse c`-l p`r`se[te pentru totdeauna. Când \l v`zuse c` se
\ndep`rteaz` spre ma[in` mai devreme, pentru a face cump`r`turi
\n sat, o cuprinsese o adev`rat` groaz`. {i dac` nu se \ntorcea? Dac`
se \napoia \n Provence dintr-o tr`snaie? Dar nu f`cuse o asemenea
c`l`torie ca s`-[i schimbe astfel p`rerea. Era hot`rât s`-i vorbeasc`,
Kimberley \n]elesese. Ce voia oare s`-i spun`? S` se scuze \nc` o
dat` c` o sedusese f`r` s` \n]eleag` c` era \nc` o foarte tân`r`
femeie f`r` experien]`? Da, acesta era cu siguran]` motivul
demersului s`u...
Dup` aceast` sear`, Kimberley va face astfel \ncât s` nu-l mai
\ntâlneasc` niciodat` pe Lawrence, sau cel pu]in nu \nainte de a-[i
fi pansat r`nile [i s` fi uitat aceast` dragoste nes`buit` pe care o
sim]ea pentru el. S`-l revad` ar fi prea dureros [i refuza s`-[i
impun` o asemenea suferin]`.
154 MARY CATHERINE HANSON

Dar Lawrence nu putea b`nui aceast` hot`râre ferm`. Credea cu


siguran]` c` prietenia care-l leag` de Georges, conjugat` cu cea
care le unea pe Pamela [i Kimberley, impunea numeroase [i
frecvente re\ntâlniri. Pentru viitorul [i lini[tea acestor rela]ii
cordiale, el ]inea s` pun` lucrurile la punct, s` [tearg` orice urm`
de jen` \ntre ei.
Kimberley ar fi dorit ca Pamela s`-i fie al`turi \n aceast` clip`!
I-ar povesti, i-ar explica, s-ar l`sa consolat`, alinat` de tandre]ea
celei pe care o considera sora ei... Numai Pamela putea s-o
\n]eleag`, s`-i \mp`rt`[easc` durerea. Dar ea era departe, f`r` griji
[i fericit`, incapabil` s` b`nuiasc` drama care o sfâ[ia pe prietena
ei. Pamela, pe care Kimberely nu o va mai vizita, din cauza lui
Lawrence...
Plânse \ndelung, f`r` re]inere. Când ie[i din baie calmat` de apa
fierbinte [i de savoarea propiilor lacrimi, avu un [oc descoperindu-se
\n oglind`. Ochii umfla]i [i ro[ii \i tr`dau suferin]a [i Lawrence,
v`zând-o astfel, va \n]elege imediat ceea ce \ncerca atât de stângace
s`-i ascund`. El nu trebuia s` ghiceasc`, trebuia s` nu [tie nimic
despre sentimentele ei. Trebuia!
|[i stropi fa]a cu ap` rece, aplic` un machiaj savant [i, dup` un
examen sever al tr`s`turilor, constat` c` nu mai ar`tau nimic.
|mbr`c` un pantalon de bumbac [i o bluz` de m`tase,
amândou` albe, [i \[i \mpodobi aceast` ]inut` cu o centur` ro[ie,
singura concesie f`cut` cochet`riei. Respinsese rochiile mai
feminine, pentru a-i ar`ta lui Lawrence c` nu f`cea nici un efort de
seduc]ie ca s` cineze cu el. Aceast` alegere vestimentar` era numai
pentru el un mesaj pe care-l \n]elegea foarte bine!

***
PORTRETUL FEMEII IUBITE 155

Instalat la o mas`, el a[tepta. Se ridic` s-o \ntâmpine [i


Kimberley descoperi c` lucrurile pe care le cump`rase nu se
limitaser` la obiecte de toalet`. Acum purta o pereche de blugi
alba[tri nou-nou]i [i o c`ma[` ecosez cu bleu, asortat` cu culoarea
ochilor lui. Chiar \mbr`cat \ntr-un mic magazin de sat, reu[ea s`
dea dovad` de bun-gust! \[i spuse Kimberley cu o admira]ie
nuan]at` de exasperare.
– |]i mul]umesc pentru delicate]e, spuse Lawrence.
– Eu... nu \n]eleg!
– M` a[teptam s` te v`d ap`rând \mbr`cat` \ntr-o rochie
elegant` de sear`... Cu uniforma mea câmpeneasc`, a[ fi p`rut
ridicol \n compara]ie cu tine.
Hot`rât lucru, nu va câ[tiga nici o b`t`lie, nici cea mai derizorie,
\mpotriva acestui b`rbat! Hot`rârea sa de a nu ar`ta bine, seara asta,
devenea o aten]ie amabil`. Exact contrariul a ceea ce \[i dorise!
– N-aveam nimic altceva ce s`-mi pun!
El izbucni \n râs.
– Toate femeile spun asta... chiar [i atunci când sunt
\ncânt`toare [i ele o [tiu!
Kimberley se adânci \n lectura meniului pân` când chelnerul s`
vin` s` ia comanda, \ntârziind momentul conversa]iei inevitabile pe
care urma s-o aib`.
Din fericire, Lawrence \i acord` un r`gaz.
– S` mânc`m lini[ti]i, suger` el. Vom vorbi despre lucruri
serioase dup` mas`.
Savurând delicioasele specialit`]i culinare ale domnului Dubois,
vorbir` despre una [i despre alta, despre literatur`, despre cinema
[i despre teatru. Descoperir` cu amuzament c` p`rerile lor se
\ntâlneau \n cele mai mici detalii, fie c` era vorba despre jocul unui
actor sau despre farmecul unei s`li de spectacol.
156 MARY CATHERINE HANSON

Kimberley ar fi vrut ca acest moment lipsit de tensiune s`


dureze mereu. Dac` via]a n-ar fi hot`rât altfel, Lawrence ar fi putut
s` fie un prieten formidabil. Dar ea \l iubea...
Când Lawrence \[i puse jos cea[ca de cafea, \n]elese din
expresia lui serioas` c` momentul de care se temea sosise.
– Trebuie s` vorbim despre noi, acum, spuse el.
– Este \ntr-adev`r necesar? Nu este nimic de spus...
– Nu exist` decât cuvintele pentru a comunica, este adev`rat.
Dar am \ncercat totul ca s` m` fac \n]eles de tine.
La evocarea atât de limpede a \mbr`]i[`rilor lor, Kimberley \[i
plec` ochii.
– Prive[te-m`, Kimberley, \i ceru Lawrence. |nceteaz` s` fugi.
|nfrunt` realitatea! |nc` din prima zi, pe vas, \ncerci s` m` evi]i.
– Nu te v`zusem! exclam` ea.
– Nici m`car n-ai catadicsit s` te ui]i spre mine... De altfel nici
spre altcineva. Te temeai atât de mult de cancanuri, de necunoscut.
A trebuit s` aib` loc \ntâlnirea noastr` zgomotoas` din fa]a
cafenelei de pe autostrad` pentru ca ochii t`i s`-i \ntâlneasc` pe
ai mei.
– Ai f`cut-o dinadins?
– Nu, a fost un accident.
– {i de ce nu te-ai prezentat, \n acel moment?
– Erai atât de rece, atât de \ndep`rtat`... {i speram s` te
\mblânzesc... bizuindu-m` doar pe farmecul meu personal, f`r` s`
fie nevoie s` men]ionez rela]iile noastre comune.
Ea \i arunc` o privire furioas`.
– Când vei renun]a oare s` faci pe donjuanul? O dat` c`s`torit,
va trebui s` renun]i la acest joc al seduc]iei. Simone nu va suporta.
– Nu m` voi c`s`tori cu Simone! De ce ]i-a intrat \n cap aceast`
idee?
PORTRETUL FEMEII IUBITE 157

– Dar Estelle...
– Nu neg c` Estelle a n`scocit acest plan frumos, \ntr-un anumit
moment. Dar [i-a schimbat p`rerea! Dragostea ei pentru mine nu
este pref`cut` [i nu se gânde[te decât la fericirea mea! Marea ei
sensibilitate i-a ar`tat repede unde a[ putea s-o g`sesc.
Panica puse st`pânire pe Kimberley. Ce voia oare s` spun`? Ce
insinua aceast` mic` fraz` pe care o strecurase ca pe o simpl`
remarc` [i care p`rea plin` de repro[? Ce \n]elesese Estelle, ceea ce
ea \ns`[i, Kimberley, nu [tiuse s` priceap`?
S` fac` s` tac` speran]a care se n`[tea \n ea! S`-[i reg`seasc`
singur`tatea ei lini[titoare! Se sim]ea chinuit`, h`r]uit` \ntre
instinct [i ra]iune. Lawrence o iubea, inima ei i-o spunea. Dar
mintea ei refuza aceast` idee, \i era atât de team` s` nu se \n[ele!
F`r` m`car s` reflecteze, Kimberley s`ri \n picioare [i \ncepu s`
alerge spre gr`din`.
G`si un refugiu lâng` un mic zid acoperit de caprifoi unde,
pentru prima dat`, Lawrence o s`rutase. Se a[ez` pe el, respirând
adânc pentru a-[i reg`si calmul.
Când Lawrence i se al`tur`, se sim]ea deja mai bine. |l a[tepta
chiar, preg`tit` pentru inevitabila \nfruntare. El se apropie f`r` s`
spun` un cuvânt [i se a[ez` lâng` ea. Apoi o \mbr`]i[` blând [i o
s`rut`.
Cu buzele lui, mângâia pe acelea ale tinerei femei cu o infinit`
blânde]e, cu o imens` tandre]e. Lipsindu-se de cuvinte, de fraze, \i
vorbea despre aceast` dragoste \n care ea nu putea s` cread`, pe
care nu trebuia s-o cread`. Dar el era atât de conving`tor,
mângâierile lui erau atât de fierbin]i, atât de vibrante de pasiune,
\ncât \[i uit` brusc \ndoielile, teama.
Se abandon` f`r` rezerv` acestei dorin]e pe care o sim]ea c`
urc` \n ea, \n el. Lawrence era for]a, lumina care iradia totul, o
158 MARY CATHERINE HANSON

metamorfoza. Va face din ea o femeie, o va \nv`]a ce este pl`cerea, acea


fericire pur` pe care o d` unirea a dou` corpuri \nsetate unul de altul.
– Vrei s` vii \n camera mea? murmur` el. Vrei s` faci dragoste cu
mine? Dac` spui nu, voi pleca, a[a cum ]i-am promis... Te voi l`sa
\nc`p`]ân`rii [i singur`t`]ii tale nes`buite.
– Nu!
El se dep`rt` de ea, cu fa]a r`v`[it` de triste]e. Dar ea se arunc`
\n bra]ele lui:
– Nu, repet` ea, nu m` l`sa!
Strânsoarea lui Lawrence o ridic` de la p`mânt.
– Atunci, este da, strig` el, Kimberley, spune-o!
– Da, vreau s` fac dragoste cu tine... Te iubesc atât de mult!
Lawrence culese o tulpin` de caprifoi, mirositor [i \nflorit [i i-o
\ntinse.
– Aceast` floare va r`mâne \ntotdeauna cea mai pre]ioas` \n
ochii mei, declar` el. |n amintirea acestei seri...
– Nici eu n-o voi uita, promise ea, cu un nod \n gât.
– Nu-]i voi permite! exclam` el. Fiecare zi din via]a noastr`, voi
fi acolo pentru a-]i aminti!
Ea \[i adânci ochii \n privirea albastr`, c`utând acolo
confirmarea acestei promisiuni nebune. Inima ei b`tea nebune[te,
ea singur` \n]elesese ceea ce nu \ndr`znea \nc` s` cread`.
– Ce vrei s` spui? bâigui ea.
– C` te iubesc! {i c` ne vom c`s`tori cât mai curând posibil!

***

|mbr`cat` \n alb, cu un buchet de caprifoi \n mân`, Kimberley


\nainta \n naos, la bra]ul lui Paul, care acceptase cu mândrie acest
PORTRETUL FEMEII IUBITE 159

rol patern. |n aceast` mic` biseric` unde Pamela [i Georges \[i


uniser` destinele, noua ei via]` \ncepea.
Doar \n zece zile, \[i reorganizase lucrul, numise un director
s-o \nlocuiasc`, \[i p`r`sise apartamentul, \[i rezolvase toate
afacerile. Distrusese ceea ce fusese entuziasmul ei cotidian, f`r`
umbr` de regret, cople[it` de fericirea ei egoist`.
Lawrence i se al`tur` \n fa]a altarului, extrem de grav [i
\ngenunche al`turi de ea.
Kimberley se \ntoarse o ultim` oar` pentru a-i adresa o privire
plin` de mul]umire Pamelei [i constat` c` prietena ei plângea de
emo]ie [i de bucurie.
Apoi uit` lumea \ntreag`, pentru a se consacra \n \ntregime
jur`mântului acestui b`rbat care va deveni so]ul ei.
Când rosti ritualul „da“ cu ochii ]intui]i \n cei ai lui Lawrence,
fa]a i se lumin` de fericire.
|n privirile lor, \n s`rutul pe care-l schimbar`, puser` toat`
dragostea care-i unea, vibrant` [i nemuritoare. Ei o [tiau, nimic
nu-i va putea desp`r]i, niciodat`...

Sfâr[it