Portretul Femeii Iubite

MARY CATHERINE HANSON
Portretul
femeii
iubite
ALCRIS
Capitolul 1
Nori grei de un cenu[iu sp`l`cit \ntunecaser` cerul albastru

prim`v`ratic [i, curând, pic`turi mari de ploaie izbeau parbrizul.
– O dat` \mi acord [i eu concediu [i iat` c` vremea rea
englezeasc` traverseaz` Canalul Mânecii cu mine! bomb`ni
Kimberley pornind [terg`toarele.
Totu[i, acum câteva ore, când feribotul se apropiase de
coastele franceze, un soare vesel o \ntâmpinase [i pornise la drum
cu entuziasm. Dac` Pam n-ar a[tepta-o \n ziua urm`toare \n sudul
]`rii, Kimberley probabil ar fi ales drumul cel mai ocolit pentru a
ajunge la destina]ie. Livezi \nflorite, biserici mici pitore[ti, târguri
\n aer liber [i mirosurile de cornuri calde dis-de-diminea]`, o
incitau la hoin`real`. Doar cu pre]ul unui mare efort Kimberley se
supuse largilor panouri albastre care-i ordonau s` intre pe
autostrad`.
De dou` ore, urma panglica monoton` a asfaltului, [i ritmul
circula]iei nu-i permitea deloc s` admire peisajul. {i iat` c`
acum ploua!
6 MARY CATHERINE HANSON
Kimberley sim]i cum o cuprinde nelini[tea: sub aceast` ploaie

toren]ial` [i cu [oseaua inundat` [i alunecoas`, s` conduc`
devenea imprudent. Sim]i u[urare când ajunse \n fine \ntr-un loc
de sta]ionare.
O cafenea mare se ridica la vreo dou`zeci de metri. Mai bine s`
a[tepte potolirea ploii \n fa]a unei cafele bune, cum [tiu francezii s`
fac`! \[i spuse Kimberley. Dar pentru asta, trebuia s` \nfrunte trombele
de ap` care se pr`v`leau din cer. Bine\n]eles, \n echipamentul ei de
turist` optimist`, nu prev`zuse s` includ` o umbrel`.
Dup` ce aruncase o privire resemnat` spre cer, ie[i din ma[in`
[i alerg` cu capul plecat drept \nainte. Din p`cate, \n graba ei, nu-l
v`zu pe b`rbatul care alerga [i el spre ad`post. Ciocnindu-se
violent, ar fi c`zut dac` dou` bra]e solide n-ar fi re]inut-o.
– Ei bine, ce \ntâlnire furtunoas`! exclam` vinovatul. Realmente
\mi pare rù, domni[oar`, v-am lovit?
Ridicându-[i capul, distinse prin perdeaua de ploaie o figur`
zâmbitoare [i totodat` \ngrijorat`.
– Nu, m` simt doar pu]in ame]it`.
El o ]inea \nc` \n bra]e, ca s-o \mpiedice s` cad`, [i o scruta cu
temere. Revenindu-[i \n fire, Kimberley \ncerc` s` se elibereze din
aceast` \mbr`]i[are s`ritoare, dar necunoscutul nu p`rea dispus
s`-i dea drumul.
– Las`-m`, strig` ea atunci, v` spun c` n-am nimic... |n schimb,
cum pute]i constata, plou` cu g`leata. A[ vrea s` ajung la ad`post.
Clipind des, nu reu[ea s` disting` tr`s`turile necunoscutului.
{i deodat`, inima ei se strânse: aceast` statur` \nalt`, acest p`r
negru, aceast` voce grav`... Nu era el, nu, nu putea fi Philippe
Crossley! Totu[i, tân`ra femeie se sim]i tulburat`; durerea ascu]it`
a vechii ei decep]ii \n dragoste o f`cu s` ezite [i s` se lase condus`
spre cafenea f`r` a mai opune rezisten]`.
PORTRETUL FEMEII IUBITE 7
Sub ad`postul din metal [i beton, necunoscutul \i d`du \n sfâr[it

drumul. |nc` sub [oc, r`mânea \mpietrit`, incapabil` s`-[i ia ochii
de la el. Strìnul, \[i d`dea acum seama, nu prezenta decât o u[oar`
asem`nare cu Philippe. Brune]i, \nal]i [i musculo[i, cei doi b`rba]i
aveau, desigur, aceea[i fizionomie. Dar fa]a cu privire jucù[` care-i
f`cea fa]` nu prezenta decât pu]ine puncte comune cu tr`s`turile
ascu]ite ale lui Philippe, cu acel profil de pas`re de prad`,
fermec`tor [i crud, care o fascinase odinioar`.
Ochii alba[tri [i sinceri, nasul drept, maxilarul p`trat [i zâmbetul
generos al celui din fa]a ei o readuser` pu]in la realitate. Dar
pieptul ei palpita \nc` de emo]ie.
– Sunte]i foarte palid`, constat` el. Veni]i, v` ofer o cafea. V` va
face bine!
– Nu-i nevoie!
Vorbise f`r` m`car s` se gândeasc`, pe un ton atât de agresiv,
\ncât fu ea \ns`[i surprins`.
– Eu, trebuie... trebuie s` merg la toalet` s` m` piept`n, adùg`
ea mai politicos.
– Scuza]i-m` [i la revedere!
Fugi f`r` o privire spre el, ca [i cum se temea c` va \ncerca s-o
re]in`, [i nu se sim]i \n siguran]` decât odat` ajuns` \n spatele u[ii
de la toaleta pentru doamne.
Un adev`rat [ir de a[teptare se formase \n fa]a lungului rând de
oglinzi. Dar Kimberley nu mai era gr`bit`. Un singur lucru o
interesa acum: s` scape de necunoscut. Se sprijini de perete [i
\ncepu s` analizeze panica stranie pe care o sim]ise crezând, o
frac]iune de secund`, c`-l recunoa[te pe Philippe.
Aceast` veche poveste o va urm`ri oare ani de zile? Nu, se
revolt` ea, pusese definitiv cruce acestei leg`turi [i trecutului. Nu
mai sim]ea nimic pentru Philippe. Mai rù \nc`, n-avea decât
dispre] [i mil` pentru fiin]a nestatornic` [i imatur` pe care crezuse
c-o iube[te. De asta era sigur`!
Dar atunci, de ce aceast` emo]ie violent` care o fulgerase \n
bra]ele necunoscutului? Obsedant`, \ntrebarea o sâcâia \n timp ce
nou-sosite \i luau locul \n fa]a oglinzii. Tremur` [i reac]ion` \n fine:
trebuia s` se usuce cât mai repede, dac` nu voia s` r`ceasc`. Pam
n-ar ierta-o niciodat` pe domni[oara ei de onoare s`-i trag` chiulul
\n ziua c`s`toriei ei.
Descoperindu-[i imaginea, izbucni \n râs. Dac` func]ionarii
societ`]ii ei ar fi putut s-o vad` pe foarte onorabila lor pre[edinte-
director general \n aceast` clip`, nu [i-ar fi crezut ochilor! Cu p`rul
lipit, machiajul sp`l`cit, hainele mototolite [i umede, p`rea
vrednic` de mil`... Sem`na cu acea pisicu]` pe care o salvase de la
\nec anul trecut! Cât de jalnic` ar`ta cu p`rul lipit [i ud leoarc`.
Totu[i, \n ciuda disper`rii ei, ingrata \i mul]umise lui Kimberley cu
un [uierat furios [i o lovitur` de ghiar`. Acela[i comportament pe
care \l avusese ea fa]` de necunoscut, recunoscu \n sinea ei. Nu
fusese deloc amabil`, dar ce idee s` se arate atât de atent din cauza
unui incident m`runt!
Deplin con[tient` de reaua ei credin]`, \[i ref`cu fardul cu
câteva gesturi experte, apoi p`r`si c`m`ru]a arhiplin`. Merita o
bùtur` cald`!
Cu o cea[c` \n mân` [i o farfurie pe care trona un ecler
apetisant cu ciocolat` \n cealalt`, p`trunse \ntr-o sal` care, de[i
imens`, se dovedi [i ea la fel de suprapopulat`. |n timp ce trecea \n
revist` mesele \n cùtarea unui loc liber, privirea \i fu atras` de o
siluet` aproape familiar`: necunoscutul pe care-l \ntâlnise \ntr-un
mod atât de.... [ocant, era a[ezat nu departe de ea. Se \ntre]inea \n
englez` cu un cuplu. |n graba ei de a-l evita, nu-[i d`duse seama c`

avea de-a face cu un compatriot. Spre surprinderea ei, r`mase s`-l
fixeze nemi[cat`. Sim]ind f`r` \ndoial` privirea tinerei femei asupra
lui, necunoscutul se \ntoarse [i, cu un gest amical din mân`, \i ar`t`
scaunul de lâng` el.
„Hot`rât lucru, se poart` ca [i cum am fi vechi prieteni“, \[i
spuse ea, prost dispus`.
Atunci, gratificându-l cu o grimas` care se voia un zâmbet de
refuz politicos, porni \n partea opus`. Printr-un miracol, o femeie
b`trân` p`r`si masa \n clipa aceea [i Kimberley putu s` se a[eze
acolo, recunosc`toare. Aceast` femeie cu o fa]` blând` o salva dintr-o
situa]ie ridicol`: ar fi putut r`t`ci multe minute \n cùtarea unui
loc.... sub privirea ironic` a necunoscutului.
Dar, când privi \n direc]ia lui, b`rbatul vorbea cu \nsufle]ire [i
nu-i mai acorda nici o aten]ie.
„Cel pu]in, \[i spuse ea, n-am de f`cut eforturi s` \ntre]in o
conversa]ie cu o persoan` pe care n-o voi mai vedea niciodat`!“
Detestase \ntotdeauna rela]iile mondene, acele scurte \ntâlniri
care nu permiteau decât cuvinte superficiale [i de pur` polite]e. {i
dac` atribu]iile ei o obligau adesea s` le suporte, se lipsea
bucuroas` de ele \n timpul concediului.
– Nu e[ti decât o s`lbatic`, \i repro[a adesea Pam. Cum vrei
s`-]i faci prieteni dac` r`mâi inaccesibil`?
Kimberley izbucnea atunci \n râs.
– Dar am prieteni! {i to]i \mi repro[eaz` c` n-am destul timp s`
le consacru. Tu e[ti prima!
– De acord, ai câ]iva intimi pe care-i iube[ti profund.... [i ei \]i
r`spund la fel. Dar nu printre ei \l vei \ntâlni!
– Pe cine?
Invariabil, \n acest moment al conversa]iei, Pam scotea un oftat
descurajat.
– Biata de tine! Dar „el“, unicul, singurul.... b`rbatul vie]ii tale,
\n fine!
– |l am pe Charles nu de mult timp [i...
Niciodat` nu putea merge mai departe: fie Pam \[i astupa
urechile, fie se \nchidea \n ea mai ermetic decât o stridie, când nu
p`r`sea camera f`r` alte formalit`]i. Nu c` ei nu i-ar fi simpatic
Charles, Kimberley o [tia, dar singurul comentariu pe care [i-l
permisese asupra rela]iei lor se rezuma la opinia:
– Nu face pe Scarlett! |ndr`gostit` de acel [ters Ashley, a l`sat
s`-i scape o perl` rar`: Rhett Butler, eroul celor cincisprezece ani ai
mei. |nsu[i Clark Gable...
Tân`ra femeie avu un surâs \nduio[at: a[adar, Pam \l \ntâlnise \n
sfâr[it pe cel pe care-l a[tepta, cel c`ruia, \n câteva zile, \i va spune
„da“ pe via]`. Kimberley era ner`bd`toare s`-l cunoasc` pe acest
francez care-i cucerise inima celei mai bune prietene a ei. Sem`na
oare cu eroul din „Pe aripile vântului“? Avea oare seduc]ia lui,
prestan]a lui, curajul lui? Poate nu... Dar \n ochii Pamelei, cu
siguran]`.
Kimberley \nghi]i ultima bucat` de pr`jitur` cu crem` cu un
suspin de pl`cere [i de regret. Pu]in preocupat` de silueta ei,
deoarece n-avea nici un kilogram \n plus, regreta c` nu fusese mai
mânc`cioas`; de ce nu luase una din acele fine pr`jituri cu crem`?
Sau o pr`jitur` cu rom [i stafide?
Preocupat` de aceste gânduri \mbietoare, nu v`zu silueta \nalt`
apropiindu-se de ea. De aceea, când \[i ridic` u[or capul, avu
surpriza s`-l descopere pe necunoscut, cu o mân` pe sp`tarul
scaunului r`mas liber la masa ei.
– |mi permite]i? \ntreb` el.

F`r` s` a[tepte r`spunsul ei, se a[ez` foarte confortabil. Era
evident c` nici m`car nu-[i imagina c` ar putea s-o deranjeze pe
Kimberely.
Revoltat` de atâta insolen]`, vru s`-i adreseze o replic`
sarcastic`. Dar renun]`: inutil s`-[i \nceap` sejurul \n Fran]a
printr-o alterca]ie stupid` cu un b`rbat care-i era perfect indiferent.
|n schimb, acesta nu trebuia s` se a[tepte ca ea s`-i acorde cel mai
mic interes.
– Cum v` sim]i]i? \ntreb` el cu un aer \ngrijorat. Mi-a]i p`rut
descump`nit`, adineauri. Voiam \nc` o dat` s`-mi cer scuze.
Ea nu-[i putu st`pâni un gest de exasperare.
– V` repet, m` simt foarte bine! {i nu v` port pic`, dac` asta
poate s` v` lini[teasc`. A fost un accident f`r` vreo urmare, nu mai
este nimic de spus \n plus!
Numai o \ncruntare de sprâncene marc` uimirea
necunoscutului \n fa]a r`celii acestui r`spuns. Dar asta nu-l opri s`
continue conversa]ia.
– De acord, nu voi mai face aluzie la el! Dar putem vorbi despre
altceva, nu?
– Nu v`d despre ce.
– Despre dumneavoastr`, de exemplu. Sunte]i \n Fran]a pentru
afaceri? Sau \n concediu?
– Nu am deloc inten]ia s` v` povestesc via]a mea particular`!
Ea \[i lu` cea[ca, decis` s`-[i termine gustarea cât mai repede [i
s`-[i reia drumul. Dar bùtura fierbinte \i arse buzele. Trebuia deci
s`-l mai suporte pe acest inoportun câteva minute.
– Atunci, continu` el, voi \ncerca s` ghicesc. S` vedem... Pun
pariu c` nu sunte]i aici pentru a lucra. V-am observat pe feribot...
Avea]i aerul unei femei care merge spre libertate. Când to]i ceilal]i
pasageri se \mbulzeau \n spate ca s` vad` cum se \ndep`rteaz` de
coasta englez`, dumneavoastr` era]i la pror`, concentrat` spre larg,
spre un viitor \nsorit [i promi]`tor.
Ea sim]i un val de furie urcând \n ea [i trebui s` se st`pâneasc`
pentru a nu izbucni. Cum \ndr`znea?
A[adar, o spionase din ajun seara, de la Dover... |n timp ce,
incon[tient` de prezen]a lui, de existen]a lui chiar, ea \[i savura
singur`tatea [i exaltarea plec`rii... Sim]ea c` i se violase
intimitatea, coconul de anonimat [i de discre]ie \n care se
\nconjurase.
– Sunte]i poli]ist? \ntreb` ea. Sau un simplu detectiv amator?
– Nu sunt nici de la Scotland Yard, nici dintr-un roman al iubitei
noastre Agatha Christie. S` spunem c` am un ochi de artist. O
siluet` fin`, solitar`, rezemat` de balustrada unui vas, \n umbrele
mi[c`toare ale \nser`rii, nu putea decât s`-mi atrag` privirea [i s`
m` inspire. Cu p`rul dumneavoastr` ca abanosul, care flutura \n
vânt, ce imagine frumoas` oferea]i.
– Sunte]i pictor?
– |n sfâr[it! exclam` el cu un zâmbet radios.
– |n sfâr[it, ce?
– |n sfâr[it, se pare c` v` interesez.... Nu, nu sunt pictor sau, cel
pu]in, nu este ocupa]ia mea principal`. Meseria mea adev`rat`...
– Nu v-am \ntrebat nimic! i-o tìe Kimberley.
De data asta, b`rbatul f`cu o grimas`.
– |ntr-adev`r! |ntotdeauna sunte]i atât de neprietenoas`?
– |n afar` de prietenii mei.
Acum, el o privea cu o expresie lipsit` de simpatie.
– Sunt mirat c` ave]i prieteni, i-o \ntoarse el. |]i trebuie mai
pu]in curaj s` \nfrun]i Everestul decât pentru a v` cuceri
bun`voin]a!
– P`rerea dumneavoastr` \mi este indiferent`.
– B`nuiam!
El \[i frec` perplex b`rbia, vizibil pu]in obi[nuit ca farmecul lui
s` suscite acest gen de reac]ie. |n t`cerea care urm`, Kimberley
profit` ca s` guste o \nghi]itur` de cafea. Era delicioas` [i regreta \n
sinea ei c` nu poate s-o savureze \n tihn` când, brusc, necunoscutul
izbucni \n râs. Apoi, ca [i cum nu se \ntâmplase nimic, el relu`:
– |n ce regiune din Fran]a inten]iona]i s` sta]i?
Ce trebuia oare s` fac` pentru a sc`pa de el? Pân` unde
trebuia s` mearg` cu insolen]a pentru ca el s` \n]eleag` \n sfâr[it
c` era nedorit? Kimberley nu-[i putu re]ine un r`spuns pu]in
pueril:
– Asta nu v` prive[te!
– Poate c` da... Imagina]i-v` c` merg \n aceea[i direc]ie.
– Insinua]i c` am putea c`l`tori \mpreun`?
– De ce s` nu lua]i \n considerare eventualitatea? Sunt \n
cùtarea unei ma[ini [i...
– |n]eleg! Ei bine, nu conta]i pe mine pentru a v` servi drept
[ofer, eu nu iau niciodat` autostopi[ti.
– Din lips` de generozitate sau pentru c` tat`l dumneavoastr`
v-a interzis?
Inima lui Kimberley se strânse: „Tat`“ era un cuvânt pe care nu
avusese niciodat` [ansa s`-l pronun]e.
Necunoscutul nu putea ghici c` era orfan` dar, \n schimb, p`ru
sensibil la umbra de triste]e care voalase privirea lui Kimberley.
– Ierta]i-m` dac` v-am sup`rat... Dar insist: dac` itinerarul

nostru se \ntâmpl` s` fie acela[i, de ce s` nu \mp`r]im ma[ina
dumneavoastr`? Acum ne cunoa[tem.
– Nu tocmai.
Ea \nghi]i ultimile pic`turi de cafea [i \[i strânse lucrurile.
– De altfel, este timpul s` plec. Singur`!
Cu aceste cuvinte f`r` echivoc, se ridic` [i se \ndep`rt` f`r` s` se
\ntoarc`.
De data asta, b`rbatul nu \ndr`zni s` insiste. Dar \i sim]i privirea
a]intit` asupra ei pân` la ie[irea din sal`.
Cu mâna pe cheia de contact, nu se decidea s` porneasc`.
Enervarea f`cea s`-i bat` inima ca o tob`, se sim]ea emo]ionat`,
aproape tulburat`, ca [i cum furtuna sfâ[ia cerul, se repercuta pân`
\n adâncul fiin]ei ei.
Ce se \ntâmpla oare? Reflectând mai bine, nu credea c`
amintirea lui Philippe poate fi cauza emo]iei ei. Dup` ruptura lor,
avusese uneori ocazia de a-l \ntâlni pe fostul ei logodnic la diverse
serate. Se afi[a cu femei superbe, le etala ca pe ni[te bijuterii,
semne exterioare ale bog`]iei lui. Ori, \n acele circumstan]e,
Kimberley nu sim]ise nici cea mai mic` gelozie, ci mil` pentru acele
femei cu priviri \namorate. {i ea se l`sase prins` \n capcan` de
bog`]ia lui, de fizicul lui distins [i de for]a viril` care-l caracterizau
pe Philippe. Bra]ele lui puternice p`reau atât de lini[titoare, atât de
protectoare...
|n timp ce \[i rememora \mbr`]i[`rile lor, adev`rul \i ap`ru ca o
eviden]`. Când, dup` ce aproape o r`sturnase, necunoscutul o
sus]inuse cu o mân` ferm`, aceast` senza]ie de putere, de
invulnerabilitate, o tulburase. Da, timp de o secund`, sim]ise
dorin]a s` se topeasc` la acel piept viguros, s` se refugieze acolo [i

s` i se abandoneze. Ca [i cum g`sise \n sfâr[it un loc familiar,
r`d`cini uitate dar imediat recunoscute.
Se \nfior`: aceast` revela]ie \i displ`cea. Trebuia oare s` deduc`
din asta c` orice b`rbat cu \nf`]i[are de macho putea s`-i suceasc`
u[or capul? |[i descoperea un punct slab, o fisur` \n carapacea pe
care o ridicase \n jurul ei ca s` se protejeze.
|[i adres` o grimas` ironic` aproape \nduio[at`, \n oglinda
retrovizoare. A[adar, \n spatele femeii de afaceri abile se ascundea
o tân`r` avid` de dragoste, de protec]ie [i de siguran]`...
F`r` s` insiste prea mult asupra acestei descoperiri, \ntoarse
cheia de contact [i porni. Deoarece, dac` aceast` tr`s`tur` de
caracter lui \i displ`cea, refuza totu[i s` se \nvinov`]easc`: dintr-o
copil`rie petrecut` \n singur`tatea orfelinatului, nimeni nu putea
ie[i neatins. {i dac` Pam [i cu ea reu[iser` s`-[i construiasc` un
echilibru, nu erau totu[i cioplite din stânc`, Kimberley o [tia.
O burni]` deas` luase locul aversei [i automobili[tii profitau de
aceast` ameliorare relativ` ca s`-[i reia drumul. Ma[inile se
strângeau \ntr-un [ir lung pe breteaua care ducea la autostrad` [i
Kimberley a[tepta r`bd`toare ca micul ambuteiaj s` dispar`.
Deodat`, se ghemui pe scaun, \ntr-o tentativ` disperat` de a se
face invizibil`: necunoscutul traversa [oseaua prin fa]a ei, doar la
zece centimetri de bara ei de protec]ie. O v`zuse oare, o
recunoscuse? Se pare c` nu, altfel n-ar fi sc`pat ocazia s-o solicite
din nou. |l privi \ndep`rtându-se pe [osea [i tocmai re\ncepea s`
respire când el se opri deodat` pentru a se posta \n fa]a ma[inilor,
cu degetul mare ridicat. Dac` \n minutul urm`tor, nimeni nu se
sacrifica s`-l ia pe acest autostopist ud leoarc`, va trebui s` treac`
prin fa]a lui.
Din p`cate, nimeni nu se l`s` cople[it de mil`. Necunoscutul, \n

ceea ce-l privea, nu \ntârzie s` identifice mica siluet` care se
ascundea \n spatele [terg`toarelor de parbriz [i s` afi[eze un
zâmbet ironic.
Kimberley \l dep`[i f`r` m`car s`-i adreseze o privire, dar inima
ei b`tea s` se rup` [i ru[inea \i \mbujora obrajii. Generoas` din fire,
resim]ea pu]in` remu[care c`-l las` pe acest b`rbat \n ploaie.
– Cu atât mai rù pentru el! exclam` ea cu voce tare. Nu putea
s` i se impun` \n felul acesta.
{i, pentru a lupta \mpotriva vinov`]iei, \ncepu s` alc`tuiasc`
mental o list` de repro[uri \mpotriva autostopi[tilor \n general [i
acestui individ \n special. |n mijlocul frumoasei sale enumer`ri, se
\ntrerupse: ceva nu era \n ordine, ma[ina ei nu r`spundea ca de
obicei. P`rea dezechilibrat`, se cl`tina... O pan`! Prima ei reac]ie fu
de u[urare: binecuvântat fie acest ambuteiaj care f`cea incidentul
f`r` urm`ri. |n plin` vitez`, ar fi riscat s` piard` controlul
vehiculului! Optimismul ei nu dur` totu[i: acum trebuia s` schimbe
aceast` roat`, \ncercare \ntotdeauna de temut, [i pe deasupra \n
ploaie. La câ]iva zeci de metri de acel necunoscut sup`r`tor, colac
peste pup`z`!
Bine\n]eles, marginea drumului se transformase \ntr-o
adev`rat` mla[tin` \n care pantofii ei de var` se \nfundau;
bine\n]eles, cricul se afla \n fundul portbagajului, \n spatele
valizelor; bine\n]eles, ultimul bulon al ro]ii refuza cu \nc`p`]ânare
s` se lase de[urubat...
Transpira, blestema, ap`sa cu toate for]ele pe cric când o mân`
se a[ez` pe um`rul ei.
– Haide]i, l`sa]i-m` pe mine s-o fac... Nu sunt ranchiunos!
– M` descurc foarte bine, v` mul]umesc!
Nici m`car nu-[i d`duse osteneala s` se \ntoarc` pentru a

identifica autorul acestei caritabile propuneri: [tia prea bine
cine era!
Se opinti, \mpinse, trase, se chinui, f`r` ca mica pies` metalic`
s` se mi[te un milimetru.
– Este \ntr-adev`r atât de umilitor s` admite]i c` n-ave]i for]a s`
debloca]i acest bulon?
– De acord! exclam` ea indispus`.
Ea \i \ntinse unealta.
– Dar m-a[ mira s` izbuti]i s-o face]i mai bine decât mine.
Aceast` pies` este \n]epenit` [i...
Se \ntrerupse: bulonul nu rezistase nici m`car o secund` la
\ncercarea necunoscutului, care ridica deja pneul deteriorat.
– Ave]i o roat` de rezerv`, sper?
Ar fi s`rit de gâtul oricui altcuiva, cu nesfâr[it` recuno[tin]`.
Acestui exasperant personaj \ns`, se mul]umi s`-i r`spund` pe un
ton sever:
– Poate c` femeile n-au mul]i mu[chi, domnule. Dar pentru asta
nu trebuie luate drept aiurite. Da, am una, \n portbagaj.
– Ei bine, iat` o veste bun`! S-o punem [i s` ajungem repede la
ad`post!
La aceste cuvinte, furia tinerei femei spori.
– Voi termina [i m` voi pune la ad`post. Mul]umesc [i la
revedere!
Reac]ia necunoscutului o mir` pe Kimberley; departe de a se
sup`ra, el izbucni \n râs \ntinzându-i roata murdar` de noroi.
– Dac` vre]i s` v` \nnegri]i frumoasele dumneavoastr` mâini,
sunte]i liber` s-o face]i.
Ea refuz` obiectul cu un semn din cap. A[a cum ar`ta, nu putea

decât s`-[i murd`reasc` hainele de unsoare [i de p`mânt. {i
necunoscutul o [tia bine!
– Deci, continu` el, voi \ncheia eu aceast` corvoad` [i
dumneavoastr` m` ve]i \ncuraja cu un zâmbet amabil... dac` sunte]i
capabil`!
F`r` s`-i lase timp s` r`spund`, el se \nh`m` la lucru. Repara]ia
fu realizat` \ntr-o clipit` [i Kimberley trebui s` admit` \n sinea ei c`
niciodat` n-ar fi reu[it s` se descurce cu atâta pricepere.
– Iat`! exclam` victorios necunoscutul. Frumoas` treab`,
nu-i a[a?
– Da, r`spunse ea f`r` tragere de inim`.
Hot`rât lucru, b`rbatul acesta nici m`car nu \ncerca s`-[i
ascund` autosatisfac]ia. {i nimic nu detesta Kimberley mai mult pe
lume decât arogan]ii [i preten]io[ii!
– {i mai ales, nu-mi mul]umi]i!
O ironiza, p`rea aproape c` jubileaz` de pu]ina recuno[tin]` pe
care o ar`ta tân`ra femeie.
– |ntre compatrio]i, ce poate fi mai normal decât s` se ajute,
continu` el. Nu, nu insista]i, n-am nevoie de o batist` de hârtie ca
s`-mi [terg mâinile.
Râdea de ea... [i avea dreptate, admise ea. La urma urmei, de[i
acest b`rbat nu-i era deosebit de simpatic, se ar`tase serviabil [i
galant.
– Oh, scuza]i-m` spuse ea.
{i se repezi \n partea din fa]` a ma[inii pentru a r`scoli \n cutia
de m`nu[i [i a scoate de acolo un pachet mare de [erve]ele de
hârtie.
– }ine]i... Sper c` vor fi destul de solide.

– Mul]umesc.
– Eu v` mul]umesc.
– |ncântat c` am putut fi util.... [i c` am f`cut cuno[tin]` cu
dumneavoastr`, domni[oar`....?
– Harris, Kimberley Harris.
– Bine... Bun...
El ezita acum, dansând de pe un picior pe altul, ca un copil.
Astfel, i se p`rea aproape \nduio[`tor. Dar lic`rul mali]ios care-i
p`r`sise o clip` ochii alba[tri, nu \ntârzie s` apar` din nou.
– Nu vre]i s` [ti]i cum m` numesc? Presupun c` nu v`
intereseaz`?
Ea se for]` s` zâmbeasc` \ntr-un mod amabil. Dar Dumnezeule,
cât o exaspera tipul acesta!
– Ba da... bine\n]eles.
– Sunt Lawrence Cory. Asta v` spune ceva?
Intrigat` de aceast` \ntrebare, Kimberley f`cu rapid apel la
memoria ei: Lawrence Cory.... Dar acest nume nu-i evoca nimic.
– Nu, ar fi trebuit?
– Nu \n mod special.
Râdea, [i Kimberley se st`pâni s` nu-l insulte. C`zuse \nc` o dat`
\n capcana pe care necunoscutul i-o \ntinsese. Pentru a-i atrage
aten]ia asupra lui, prelungea conversa]ia, dovedind c` nu-i lipsea
imagina]ia!
– La revedere, domnule Cory. {i mul]umesc \nc` o dat`.
Cu un pas hot`rât, se \ndrept` spre partea din fa]` a ma[inii [i se
instal` la volan. Trânti portiera, ca pentru a pune punct acestei
\ntâlniri. Dar \nsemna s` nu ]in` seama de \nc`p`]ânarea personajului.
El b`tea deja \n geam. Ea cobor\ geamul doar cinci centimetri.
– Da?
– Merge]i spre sud?
D`du din cap f`r` tragere de inim`, \n semn de afirmare. Cum
ar fi putut s` mint`? Ceea ce francezii numeau „Autostrada
Soarelui“, n-avea alt` destina]ie!
– {i eu la fel! exclam` el, \ncântat de aceast` descoperire. {i
unde, exact?
Dac` nu s-ar fi spart propriul ei cauciuc, Kimberley s-ar fi gândit
la o lovitur` premeditat`... Faptele p`reau c` se \mbin` astfel
pentru ea, \ncât s` nu poat` sc`pa de a-i servi drept taxi acestui
Lawrence Cory! Când \i dezv`lui destina]ia ei exact`, nu fu uimit`
s`-l aud` exclamând:
– Doar la câ]iva kilometri de locul meu de vilegiatur`!
– Dar fac o oprire pe drum, se gr`bi ea s` adauge. Peste dou`
ore, contez s` ajung la hotelul unde am rezervat o camer`.
Stupefiat`, \l v`zu c` se \ndep`rteaz` cu pa[i mari. Dar n-avu
timp s` \nceap` s` se bucure. |n oglinda retrovizoare, \l v`zu c`-[i
ia bagajul, abandonat pe marginea drumului, [i revine. Deschise
portiera din spate, \[i depuse acolo geanta de voiaj, apoi \nconjur`
ma[ina [i se a[ez` lâng` ea.
– Eu sunt ca dumneavoastr`, prefer c`l`toriile lini[tite, cu „halte
pentru ecler cu ciocolat`“. V` plac pr`jiturile, nu-i a[a?
Kimberley demar`. Pierduse, [tia s-o recunoasc`. |n fa]a unei
asemenea \ndr`zneli, cum s` se lupte?
El \[i continua monologul, indiferent la expresia \ncruntat` a
tinerei femei.
– Am visat \ntotdeauna s` m` lansez \ntr-un studiu asupra
meritelor comparate ale pr`jiturilor engleze[ti [i frantuze[ti.
Checurile [i budincile noastre...
– Domnule Cory?
– Da, domni[oar` Harris?
– Nu g`si]i excesiv s`-mi impune]i aceast` conversa]ie pe lâng`
prezen]a dumneavoastr`?
Se exprimase calm, f`r` agresivitate dar cu fermitate. Lawrence
Cory izbucni \n râs.
– |ncercam doar s` destind atmosfera. Dar fiindc` eforturile
mele sunt zadarnice...
Ea puse cu hot`râre o caset` cu muzic` clasic` \n combina
ma[inii.
– Schubert, coment` Lawrence Cory, unul din compozitorii mei prefera]i.
Ascultar` un timp melodia, adânci]i \n medita]ie. Extrem de
melancolic`, opera se armoniza tulbur`tor cu peisajul ploios care
defila prin fa]a ochilor lor.
Deodat`, vocea pasagerului stric` acest subtil [i lini[titor
echilibru.
– Se pare c` nu m` aprecia]i mult.
– Nu v` cunosc...
– {i nu dori]i s` ne cunoa[tem mai bine, a[a-i?
Ea schi]` un zâmbet mali]ios.
– |ntr-adev`r... Toate femeile sunt oare obligate s` r`spund`
\ncerc`rilor dumneavoastr` de seduc]ie?
– Nu \ncercam s` v` seduc, se sup`r` Lawrence. |ntotdeauna
sunte]i atât de suspicioas`?
– |ntotdeauna. {i dac` t`g`dui]i, cum explica]i purtarea
dumneavoastr` de la cafenea?
– Ce a fost ambiguu? V-am lovit, m-am temut c` v-am f`cut rù...
– Par atât de fragil`?
– Pentru o persoan` care este pu]in psiholog, nu exist` nici o
\ndoial`.
Scoas` din s`rite de aceast` mic` fraz`, Kimberley tres`ri [i

ma[ina f`cu o u[oar` deviere.
Lawrence Cory izbucni \n râs.
– Dovada!
Kimberley \[i \ndrept` toat` aten]ia asupra drumului.
– V` considera]i drept Freud, acum? \ntreb` ea, cu o voce
perfect st`pânit`.
– |n general, oamenii apreciaz` s` li se acorde interes. Sunte]i altfel?
– Trebuie s-o cred. V-a[ fi recunosc`toare s` m` accepta]i a[a
cum sunt [i s` v` p`stra]i analizele pentru dumneavoastr`.
– Am \n]eles!
El \nso]i aceast` declara]ie cu un gest pacifist al mâinii, apoi se
instal` mai confortabil pe scaunul lui. |n aceast` manevr`, atinse
u[or cu cotul bra]ul gol al tinerei femei.
Aceast` mângâiere involuntar` o tulbur` pe Kimberley. |[i sim]i
inima strângându-se, un nod \n gât [i obrajii ro[ind. Jenat`, arunc`
pe furi[ o privire vecinului ei; el o observa, dar abia \i \ntâlni ochii
[i el \nchise pleoapele, ca [i cum avea inten]ia s` doarm`.
Lini[tit` de aceast` atitudine, putu \n fine s`-[i recapete calmul
[i s`-[i analizeze reac]ia. Ciudat fenomen, aceast` tulburare
cople[itoare pe care b`rbatul o stârnise \n ea la prima lor \ntâlnire,
\n urm` cu o or`, se repeta. {i tot timpul schimbului lor de replici,
se sim]ea stingherit`, nervoas`, susceptibil` [i vulnerabil`. Ce avea
oare \ncât s-o tulbure astfel? B`rba]i atr`g`tori \ntâlnea \n fiecare
zi.... {i de altfel, acest Lawrence Cory nu-i pl`cea deloc, cu
insolen]a lui [i acest fel de a fi ca [i cum [tia totul.
Iat` un mister pe care nu dorea s`-l l`mureasc`. |ntr-o or`, va
ajunge la hotelul ei [i va putea \n sfâr[it de scape de el. Pentru
totdeauna!
Capitolul 2
Kimberley sim]i o real` u[urare când ajunse \n sfâr[it la hotel.

Lawrence Cory, care dormea, n-o mai deranjase, dar simpla sa
prezen]` lâng` ea era suficient` ca s-o tulbure. {i apoi, dup` aceast`
lung` [i dificil` zi, se sim]ea literalmente epuizat`!
Oprirea motorului \l trezi pe vecinul ei, care se \ntinse cu
gesturi de felin`.
– Am ajuns?
– Da, la hotelul unde fac o pauz`.
Cu hainele mototolite [i \nc` umede de ploaie, cu p`rul ciufulit
[i tr`s`turile trase, tân`ra femeie sim]ea c` nu ar`ta bine. Aerul
odihnit al lene[ului ei pasager o exaspera [i mai mult [i cobor\ din
ma[in` trântind portiera.
|[i scotea valiza grea din portbagaj când Lawrence Cory
interveni.
– L`sa]i, o voi duce eu.
– Mul]umesc dar nu-i nevoie, m` ocup eu!
– Nu fi]i atât de \nc`p`]ânat`! M`car atâta lucru pot face, dup`
ce mi-a]i oferit atât de amabil ospitalitate. Nu sunt un ingrat.
Puse st`pânire pe bagajul greu [i se \ndrept` cu un pas hot`rât

spre hotel.
Descump`nit`, Kimberley r`mase o clip` uluit` \n fa]a
portbagajului deschis. Apoi trânti capacul cu violen]`.
Când va reu[i oare s` scape de acest intrus? O ajutase, \i
r`spunsese cu aceea[i moned`... De ce nu disp`rea, acum?
|n spatele biroului de la recep]ie, un personaj a c`rei gr`sime
dovedea c`-i pl`cea s` m`nânce bine, ridic` o privire binevoitoare
spre nou-veni]i.
Kimberley \l identific` imediat drept proprietarul hotelului,
domnul Dubois, care-i r`spunsese la telefon cu atâta amabilitate.
– Sunt Kimberley Harris, spuse ea ignorându-l \n mod
ostentativ pe Lawrence Cory. Am rezervat o camer` pentru o
noapte.
– Domni[oar` Harris, dar bine\n]eles! Cu furtuna asta teribil`,
nu v` a[teptam atât de devreme. Drumul n-a fost prea greu?
Tân`ra femeie nu se putu \mpiedica s` arunce o privire piezi[`
spre pasagerul ei. Domnul Dubois nu va putea b`nui niciodat` cât
de penibil` fusese ultima parte a drumului!
– Nu prea, min]i ea. Dar sunt ner`bd`toare s` fac o baie!
– C`zile sunt imense [i apa fierbinte... Ve]i fi mul]umit` de
scurtul dumneavoastr` sejur la „Hanul lebedei!“
Domnul Dubois \i \ntinse o cheie.
– Camera 407, spuse el. Henri va veni s` v` ia lucrurile.
T`cut pân` acum, Lawrence Cory se manifest`:
– Nu-i nevoie s`-l deranja]i, pot s` duc eu bagajele domni[oarei
Harris.
Bonomul nu-[i ascunse surprinderea.
– Sunte]i \mpreun`? Am \n]eles c` domni[oara Harris dorea o
camer` simpl`. Dar nu este nici o problem`, eu...
– Sunt singur`! exclam` Kimberley. Domnul Cory este... hm...

un prieten, doar un prieten. El nu r`mâne.
Ea \i adres` o privire amenin]`toare lui Lawrence, cerându-i
t`cere; n-avea inten]ia s`-i povesteasc` domnului Dubois strania lor
\ntâlnire.
– Henri se va ocupa de valiza mea, domnule Cory, adùg` ea.
Este preferabil s` ne spunem r`mas-bun aici.
|i \ntinse mâna [i, dup` o secund` de ezitare, el i-o lu`.
– Ur`sc desp`r]irile. S` ne spunem mai degrab` la revedere...
– La revedere, atunci, consim]i ea.
Din fericire, numitul Henri alese acest moment pentru a-[i face
apari]ia, oferindu-i lui Kimberley o porti]` de sc`pare providen]ial`.
Ea \l urm`ri pe scar`, f`r` m`car s`-i adreseze o ultim` privire
celui care o privea \ndep`rtându-se cu un zâmbet ne\ncrez`tor.
|n sfâr[it, sc`pase de el!
Tân`ra femeie se \ntinse pe pat, epuizat`. Hot`rât` s` lupte
\mpotriva somnului, nu trebui totu[i s-o fac`: surescitarea \i
sfredelea membrele obosite [i tensiunea care-i \n]epenise spatele \n
timpul c`l`toriei se transformase \n durere. Numai c`ldura unei bì
putea s`-i calmeze durerea muscular` [i nervii!
|ntins` \ntr-o ap` irizat` de numeroase mici bule aeriene ale
unui odorant de baie spumos, reu[i \n sfâr[it s`-l alunge pe
Lawrence Cory din mintea ei [i s` se destind`.
Se bucura s-o reg`seasc` \n curând pe Pamela, prietena ei cea
mai bun`, cea pe care o considera sora ei: nu crescuser`
\mpreun`, \mp`rt`[ind acelea[i necazuri de copile f`r` p`rin]i, dar
[i rarele momente de bucurie ale unei educa]ii de orfelinat? Aveau
atâtea lucruri \n comun... Dar peste câteva zile, Pamela punea
cap`t unei vie]i de singur`tate; Kimberley \i dorea din toat` inima
toat` fericirea.
|nf`[urat` \ntr-un halat mare, \[i acord` timp s` se maseze cu o

crem` hidratant` [i-[i termin` toaleta cu un nor de talc delicios
parfumat.
Acum, se sim]ea aproape odihnit`. O mas` bun`, o noapte bun`
de somn, [i mâine va putea s`-[i reia drumul f`r` cea mai mic`
urm` de oboseal`... [i f`r` Lawrence Cory!
|mbr`c` un ansamblu cu pantalon din jerseu grej pe care-l puse
\n valoare cu cercei [i un lan] de aur. Cu o expresie aprobatoare, se
examina \n oglind`: toaleta, simpl` [i totodat` elegant`, \i punea \n
valoare corpul zvelt [i culoarea nisipie se potrivea perfect cu p`rul
ei castaniu cu reflexe ro[cate. Nu mai avea decât s`-[i marcheze
ochii verzi cu o tr`s`tur` de creion, apoi s`-[i rujeze u[or buzele [i
era \n sfâr[it gata!
|n clipa aceea, se auzir` dou` cioc`nituri scurte \n u[`.
Kimberley tres`ri. Desigur, putea fi domnul Dubois sau Henri, s-o
anun]e c` cina era servit`. Dar degetul ei mic \i [optea c` nu...
El st`tea \n fa]a u[ii, \mbr`cat elegant cu un pantalon de catifea
reiat`, o c`ma[` alb` [i o hain` de tweed foarte „englezeasc`“.
Primul reflex al tinerei femei fu s`-i \nchid` u[a \n nas, dar
renun]`: cuno[tea acum \nc`p`]ânarea acestui b`rbat. F`r` nici o
\ndoial`, ar fi capabil s`-[i petreac` seara \n fa]a u[ii ei. Era
preferabil s`-l \nfrunte din nou.
– Ce face]i aici? \ntreb` ea tìos. Credeam c` a]i plecat.
El \i adres` un zâmbet pu]in trist.
– Credea]i? Afar` de cazul când nu spera]i.
– Care este diferen]a?
– Exist` una... \n ochii mei cel pu]in. Dar, de[i nu v` interesez,
v` anun] c` am luat o camer` \n acest hotel, la etajul de dedesubt.
De ce oare un b`rbat atât de seduc`tor sim]ea nevoia s` se
impun` astfel? Kimberley \l m`sur` cu circumspec]ie. Tân`r,
frumos, elegant, se pare foarte cultivat [i inteligent, Lawrence Cory

trebuia s` plac` femeilor... De ce se \nc`p`]âna s-o urm`reasc` pe
ea? Fiindc`, evident, farmecul lui viril nu ac]iona asupra ei? Din
mândrie? Din sfidare? Nu... era altceva? Dar ce?
– De-a ce v` juca]i? \ntreb` ea cu brusche]e.
– De ce crede]i c` m` joc? Nu mai am vârsta.
– |ntr-adev`r. Nici s` v` pierde]i astfel timpul.
– Sper c` nu este cazul... [i c` ve]i accepta invita]ia mea la cin`.
Ea scutur` din cap.
– A]i pierdut! Aveam inten]ia s` chem serviciul de etaj ca s` mi
se aduc` o gustare. Sunt foarte obosit`.
– Inten]iona]i s` mânca]i singur` \n camer`?
– Da.
– |n aceast` \ncânt`toare ]inut`? Ar fi p`cat.
Ochii lui alba[tri o m`surar` pe tân`ra femeie din cap pân` \n
picioare, cu o admira]ie neascuns`.
– P`cat sau nu, asta este.
|n ciuda tonului agresiv al r`spunsului ei, se sim]ea ridicol`.
– {i dac` am \ngropa securea r`zboiului? propuse Lawrence.
|mi s`rb`toresc aniversarea [i mi-ar pl`cea s` v` invit s-o celebr`m.
– Aniversarea dumneavoastr`? Stranie \ntâmplare...
|n sinea ei, b`nuia c` inventase toat` aceast` poveste ca s-o
conving`. Hot`rât lucru, era \n stare de orice!
– Atunci, este da?
– Este nu!
– Dar sunte]i incredibil`! exclam` Lawrence Cory. Nu exist`
realmente nici un mijloc de a sparge ghea]a cu dumneavoastr`.
Totu[i, am putea avea rela]ii amicale.
– {i dac` nu m` intereseaz`? Crede]i \ntr-adev`r c` toate femeile
din lume v` consider` un cadou c`zut din cer?
– Deloc, cu siguran]`... Dar pe acelea, nu le-am \ntâlnit \nc`.

Pentru a i se ierta arogan]a r`spunsului, izbucni \n râs. Dar
Kimberley r`mase de piatr`.
– Ei bine, tocmai a]i \ntâlnit pe una din ele, domnule Cory. {i
acum, bun` seara!
|ncerc` s` \nchid` u[a, dar b`rbatul o bloc` repede cu o mân`
ferm`. Nu mai râdea [i ochii lui alba[tri str`luceau de mânie.
– N-am for]at niciodat` o femeie s` accepte o invita]ie [i nu voi
\ncepe azi V` doresc o cin` pl`cut` \n singur`tate.
Se r`suci pe c`lcâie, lipsind-o pe Kimberley de pl`cerea de a-i
trânti u[a \n nas.
R`mas` singur`, ezit` asupra comport`rii de urmat.
De[i \i spusese lui Lawrence Cory c` va cina \n camer`, n-avea
nici un chef s` ron]ìe un sandvi[ \n fa]a televizorului.
„{i apoi, cu atât mai rù dac` m` ia drept o mincinoas`, \[i
spuse ea deodat`. N-o s`-mi stric seara din cauza acestui tip
sup`r`tor“.
Cochet amenajat`, sala de mese a „Hanului lebedei“ era
primitoare, \n timp ce mirosuri apetisante care veneau din
buc`t`rie f`ceau poft` de mâncare oaspe]ilor.
Kimberley reper` o mas` mic` mai la o parte, lâng` o fereastr`
care d`dea spre un lac pe care \notau lebede [i ra]e. Domnul
Dubois nu neglija nici un detaliu [i, de la vesela de por]elan de
Limoges la buchetul \ncânt`tor de trandafiri care decora fiecare
mas`, totul te invita la o cin` agreabil`. Cu atât mai mult cu cât
Lawrence Cory nu era acolo!
|[i acord` timp s` studieze meniul [i s`-[i compun` prima ei
mas` din gastronomia francez`.
„La dracu cu zgârcenia!“ \[i spuse ea alegând mânc`ruri alese.
– Pentru \nceput, \i spuse ea chelnerului, voi lua o por]ie de

pate de ficat, urmat de o bucat` de miel tân`r \nso]it de o jum`tate
sticl` de vin de Bordeaux. Simt o foame de lup!
Buna ei dispozi]ie trebuia totu[i s` fie de scurt` durat`: savura
pateul de ficat când Lawrence \[i f`cu apari]ia.
Se cufund` imediat \n contemplarea unui grup pozna[ de
boboci de ra]` care se b`l`ceau pe micul lac. Totu[i, de[i se ap`ra,
gândurile ei mergeau spre exasperantul personaj care se instalase
nu departe de ea. Din fericire, \i desp`r]ea o mas` ocupat` de o
zgomotoas` familie numeroas`, astfel c` nu trebuia s` \nfrunte
privirea lui ironic`.
Agita]ia ciudat` care le cuprinsese pe vecinele ei, dou`
englezoaice \n vârst`, la intrarea lui Lawrence nu-i sc`pase lui
Kimberley.
– El este, murmur` una din ele, sunt sigur`!
– Ar fi extraordinar s`-l \ntâlnim aici, \n Fran]a.
– {i totu[i! Nu pot s` m` \n[el, abia acum trei zile l-am v`zut, la
galeria de pictur`. Am [i acum catalogul \n geanta mea...
Kimberley nu auzi urmarea. A[adar, Lawrence Cory frecventa
expozi]iile londoneze. La prima vedere, putea s` par` straniu,
pentru un individ constrâns s` fac` autostopul. Gândindu-se mai
bine, trebuia s` admit` c` nu p`rea s` aib` dificult`]i financiare –
nu luase o camer` \n acest hotel? – [i c` poseda evident o anumit`
cultur`. De ce un b`rbat ca el se g`sea \n situa]ia s` cer[easc` un
loc \ntr-o ma[in`? Asta era cel mai ciudat!
„Enigma va r`mâne nedezlegat`“ \[i spuse Kimberley, deoarece
mai degrab` mor decât s`-i pun \ntrebarea! De altfel, acum c` acest
domn Cory g`sise persoane cunoscute, nu va mai avea probleme.
Aceste doamne vor fi cu siguran]` \ncântate s`-l transporte \n sudul
Fran]ei.
|[i savur` mâncarea sa cu o pl`cere lacom` [i \[i \ncepea

desertul când familia care f`cea barier` \ntre ea [i Lawrence Cory se
retrase.
Din fericire, adâncit \n gândurile lui, nu p`ru s` remarce.
„Ultima noastr` \ntrevedere l-a convins definitiv s` m` lase \n
pace“, se gândi Kimberley, u[urat`.
A[a erau b`rba]ii, la fel de rapizi s` abordeze o femeie cât [i s`
renun]e dac` aceasta nu se arunca \n bra]ele lor. {i se pretinde c`
nu le plac femeile u[uratice...
Exclama]ia brusc` a uneia dintre vecinele ei o smulse brusc din
aceste reflec]ii amare.
– {i apoi da, m` duc la el. Voi regreta prea mult c` l-am \ntâlnit
f`r` s`-i cer un autograf!
Atunci, sub privirea uluit` a lui Kimberley, doamna se ridic` [i
se \ndrept` drept spre masa lui Lawrence Cory.
Un autograf! Hot`rât lucru, pasagerul ei nu \nceta s-o uimeasc`
pe Kimberley... Iat` c` autostopistul se dovedea celebru!
Urm`ri scena cu satisfac]ie [i amuzamentul ei era \n cre[tere \n
timp ce femeia se aplecase spre Lawrence [i \n ciuda jenei vizibile
a idolului ei, \i \ntindea catalogul strigând cât o ]inea gura:
– {tiu cine sunte]i! Lawrence Cory!
Spre deosebire de Kimberley, el nu râdea deloc. P`rea chiar
ciudat de stânjenit.
– Da... eu sunt, murmur` el.
|[i plecase capul [i Kimberley, ghicea c` ar fi dorit s` se g`seasc`
la mii de leghe de acolo.
Incon[tient` de jena interlocutorului ei, femeia se \ntoarse c`tre
prietena ei [i striga peste toat` sala:
– }i-am spus! Este Lawrence Cory, pictorul!
Apoi flutur` catalogul sub nasul victimei sale.
– Semna]i aici, v` rog!

Descump`nit, de atâta hot`râre, Lawrence nu putu decât s`
asculte.
Sala, \n acest moment, p`ru cuprins` de frenezie, ca [i cum
fiecare client sim]ea dorin]a imperioas` s` aib` [i el parafa acestui
om important.
Câteva secunde au fost suficiente pentru ca o mul]ime de
admiratori s` se \nghesuie \n jurul lui Lawrence Cory, ghemuit pe
scaunul lui. Fascinat [i speriat, observ` aceast` \mbulzeal` cu ochi
buim`ci]i. Pentru prima dat`, arogan]a \l p`r`si, l`sând locul unei
adev`rate panici.
Zâmbetul lui Kimberley se [terse. Situa]ia nu mai avea nimic
nostim [i cel pe care-l considerase aproape un du[man nu-i mai
inspir` decât mil`. Cât de pierdut p`rea \n mijlocul acestei hoarde
care se arunca asupra lui fluturând hârtii [i creioane ca ni[te arme!
F`r` s`-[i acorde timp s` reflecteze, se arunc` \n \nv`lm`[eal`.
– Lawrence, spuse ea pe un ton ferm, s` mergem s` lu`m
cafeaua pe teras`.
Ochii pierdu]i ai lui Lawrence Cory se \ndreptar` spre ea, plini
de recuno[tin]`. Apoi, ca prin farmec, privirea lui \[i reg`si toat`
siguran]a [i se ridic`.
– Scuza]i-m`, dar tân`ra mea so]ie are nevoie de pu]in` lini[te.
Este luna noastr` de miere, \n]elege]i...
Lui Kimberley i se tìe respira]ia. Cum putea el...? Se l`s`
condus` afar` f`r` s` spun` un cuvânt, dar dup` ce u[a-fereastr` se
\nchise \n urma lor, d`du frâu liber indign`rii.
– De ce a]i spus a[a ceva? Voiam s` v` ajut [i iat` cum \mi
mul]umi]i! Sunte]i un.... un...
Cùt` \n zadar un cuvânt destul de greu care s`-i exprime furia.
Cum nu reu[ea, el \i veni \n ajutor.
– Un b`d`ran, un necioplit? Sau un mitocan, un mojic?

– Mai rù decât atât! Dac` m-a[ fi a[teptat la asta, niciodat`...
– Niciodat`, ce? i-o tìe el. A trebuit s` v` for]ez mâna ca s` m`
invita]i \n ma[ina dumneavoastr`, a]i refuzat s` cina]i cu mine [i-mi
ar`ta]i o antipatie vizibil`. M-a]i smuls din aceast` hait` dezl`n]uit`,
[i v` mul]umesc din nou, dar nu-mi cere]i s` m` arunc la picioarele
dumneavoastr`, \n temenele ridicole.
– N-am nimic de cerut!
– Nici eu...
– Oh, ba da.... v`zând figura dumneavoastr` panicat`, acum
câteva minute, am \n]eles c` m` implora]i...
– {i m-a]i salvat.... Cât de emo]ionant!
– Stupid, mai ales! Dar nu credeam s` fiu complice la o
asemenea minciun`.
– S` min]i, este uneori indispensabil, spuse el cu tot calmul din
lume. Cunosc fanii! Când repereaz` o prad`, le trebuie un motiv
solid pentru a-i da drumul.
– Este pre]ul gloriei mi se pare!
– Dar eu nu sunt cu adev`rat celebru... Dac` una dintre acele
dou` femei n-ar fi asistat la expozi]ia mea, acum câteva zile,
niciodat` nu m-ar fi recunoscut.
Lawrence Cory era a[adar un pictor renumit. |n fond, se gândea
Kimberley, i se potrivea. Cel pu]in, asta explica modul sù pu]in
conven]ional de a c`l`tori. Umorul lui insuportabil [i insolen]a sa
f`ceau parte f`r` \ndoial` din panoplia de artist.... Extravagan]` ca
sinonim al creativit`]ii. Era ridicol!
|n acel moment, chelnerul le aduse cafelele.
– S` ne a[ez`m, propuse Lawrence. {i s` ne continu`m
agreabila conversa]ie sub acest cer romantic \nstelat.
– Nu mai continua]i, murmur` Kimberley printre din]i.

Se a[ez` totu[i, dar fa]a ei furioas` ar`ta destul de clar c` nu
ceda decât pentru a-l cru]a pe chelner de spectacolul unei scene.
– Doamna dore[te [i altceva? \ntreb` atunci acesta. Un lichior,
un alcool?
|n fa]a expresiei consternate a tinerei femei, el crezu potrivit
s`-[i cear` scuze.
– V` deranjez, v` rog s` m` ierta]i. V` las...
Kimberley n-avu timp s` se explice: el deja disp`ruse. F`cu un
gest de neputin]`. La ce bun s` \ncerce s` pun` lucrurile la locul
lor, acum? |n acest han, era de acum \nainte „Doamna Lawrence
Cory“ \n ochii tuturor! Din fericire, nu st`tea aici decât o noapte!
– L-a]i speriat pe acest biet tân`r, \i repro[` Lawrence. Este
francez, nu uita]i, nu este obi[nuit cu doamne de fier.
– Domnule Cory, dac` cineva de aici poart` responsabilitatea
acestei \ncurc`turi demn` de cea mai proast` comedie, acela
sunte]i dumneavoastr`... Atunci, \nceta]i s` ironiza]i, v` rog!
– Ironic, zeflemist, mincinos... Ce proast` imagine ave]i despre
mine!
– Conform` cu aceea pe care o da]i!
– Oh... z`resc câ]iva reprezentan]i ai clubului meu de fani care
se \ndreapt` spre aceast` teras`... S` fugim!
O larm` de exclama]ii se apropia \ntr-adev`r [i Kimberley s`ri \n
picioare: n-avea nicidecum inten]ia s` \nfrunte \nc` o dat` ace[ti
oameni exalta]i care o luau drept „so]ia eroului“.
Lawrence o prinse de bra] [i o antren` pe scara care ducea \n
gr`din`.
O lini[te binef`c`toare domnea \n labirintul de alei care
[erpuiau \n jurul lacului. Timpul rù de peste zi nu mai era decât o
amintire urât` [i parfumul florilor se r`spândea \ntr-un aer aproape
cald. Pe cerul senin str`lucea un corn de lun` \nconjurat de o

mul]ime de stele. Prim`vara flirta deja cu vara.
– Lini[te, \n sfâr[it, murmur` Lawrence.
{i pentru prima dat`, Kimberley se sim]i \n acord cu el. Sim]ea
aceea[i impresie de calm dup` furtun`, aceea[i senin`tate.
– Da... Ce nebunie, toate astea! Ace[ti oameni sunt ciuda]i: nu
vor s` fac` rù, dar cât de \ngrozitori pot deveni!
– Cu timpul, sunt lucruri care te fac s` râzi. Adesea, dintr-o
situa]ie dificil` prin care trec, nu p`strez decât amintirea aspectelor
comice. |mi place partea pozitiv` pe care o d` o anumit` distan]`.
Kimberley izbucni \n râs [i repet` cu voce ascu]it` cuvintele
b`trânei englezoaice:
– Semna]i aici, v` rog!
|ntr-un gest de autoironie, Lawrence se chirci \n el \nsu[i.
– Da, doamn`, imediat!
Râsetele lor r`sunar` \n noapte [i bobocii de ra]`, trezi]i de atâta
veselie, se lansar` \n m`cìeli cacofonice.
Kimberley [i Lawrence râser` [i mai tare.
Când lini[tea reveni asupra micului lac care str`lucea sub clarul
cornului de lun`, Lawrence o invit` pe tân`ra femeie s` se a[eze pe
un zid de piatr` pe care cre[teau liane s`lbatice cu un miros de
caprifoi.
R`maser` mult timp t`cu]i, contemplând frumuse]ea peisajului,
savurând blânde]ea acestei nop]i prim`v`ratice. Profunzimea
acestei reculegeri deveni \n sfâr[it evident` pentru Kimberley, care
se sim]i brusc jenat`.
– Am \n]eles c` v` ocupa]i de pictur`, spuse ea. Este meseria
dumneavoastr`?
– Da... Sau cel pu]in, una din pasiunile care-mi permit s`-mi
câ[tig existen]a.
Ea nu \ndr`zni s`-i cear` mai multe preciz`ri. Dar Lawrence se

\ntorcea deja spre ea.
– {i dumneavoastr`, ce profesie ave]i?
– Mai comun`... Conduc o societate industrial`.
– Sunte]i director?
– Da. Am mo[tenit aceast` \ntreprindere de la un unchi. Cum
nu l-am v`zut niciodat`, nu m` a[teptam desigur la a[a ceva. Am
ezitat \nainte de a lua frâiele, dar f`cusem studii comerciale, prin
urmare...
– Nu este prea greu?
La aceast` \ntrebare aparent inofensiv`, Kimberley sim]i c` se
enerveaz` din nou.
– Prea greu... Vre]i s` spune]i: pentru o persoan` de sexul
a[a-zis „slab“?
F`cu un gest de iritare [i continu`:
– B`nuiam c` sunte]i genul de b`rbat care crede c` locul unei
femei este acas`.
– Dac` ele o doresc, de ce nu? Altfel, n-am nici un fel de
prejudecat` \n aceast` privin]`. De altfel, majoritatea prietenelor
mele lucreaz` [i am considerat \ntotdeauna c` este normal.
P`rea sincer [i Kimberley \[i regret` agresivitatea.
– De ce ajungem \ntotdeauna s` ne cert`m? \ntreb` ea.
Un zâmbet u[or ap`ru pe fa]a frumoas` a lui Lawrence.
|n penumbr`, tr`s`turile lui p`reau [i mai nobile, mai
armonioase, [i Kimberley fu frapat` \nc` o dat`.
– Nu [tiu, r`spunse el. Trebuie s` avem totu[i puncte comune.
Cu timpul, sper, vom sfâr[i prin a ne \n]elege.
El lu` mâna tinerei femei [i o duse la buze cu nesfâr[it`
blânde]e. Aceast` tandre]e nea[teptat` o tulbur` pe Kimberley?
N-ar fi [tiut s-o spun`. ... Dar emo]ia care o gâtui f`cu s`-i bat`
inima ca un metronom \nnebunit.
|ncerc` totu[i s` se elibereze.
– Vom putea poate s` devenim prieteni, murmur` ea. Dar nu
este ceea ce spera]i de la mine...
– {i dumneavoastr`, ce a[tepta]i? Nu sunt sigur c` [ti]i.
De data asta, \[i retrase mâna cu un gest atât de hot`rât, \ncât
Lawrence nu i-o putu re]ine. Furia cre[tea \n ea cu o for]` re\nnoit`.
|[i repro[a c` putuse s` cread` c` ar putea \ntre]ine rela]ii amicale
cu acest b`rbat...
– Ba da, foarte bine! exclam` ea. Vreau s` \ncetez aceast`
conversa]ie f`r` rost [i s` m` duc la culcare. Sunt obosit`!
S`ri \n picioare, gata s`-[i ia r`mas-bun.
– Mai r`mâne]i pu]in, o rug` Lawrence. S` \ncerc`m s`
doborâm acest zid care se ridic` f`r` \ncetare \ntre noi...
– La ce bun? Nu suntem predestina]i s` ne revedem.
Lawrence se ridic` [i se apropie de ea.
– Cum pute]i prevedea ce ne rezerv` viitorul? Poate c`
drumurile noastre se vor \ntâlni din nou, cine [tie?
Aproape o atingea acum [i Kimberley, din instinct, f`cu un pas
\napoi.
– Fi]i lini[tit`. N-am inten]ia s` v` sperii.
– Nu m` tem de dumneavoastr`!
– De mine, nu, dar de dumneavoastr` \n[iv`?
– Nu \ncepe]i din nou cu psihologia dumneavoastr` de doi bani!
– Cine este el, Kimberley?
Surprins` de aceast` \ntrebare deplasat`, tân`ra femeie bâigui:
– Dar... Ce vre]i s` spune]i?
– Cine este individul smintit care te-a r`nit? Cine a \nr`d`cinat
\n dumneata aceast` team` de b`rba]i? Eu nu-]i vreau nici un rù....
Ochii lui alba[tri o fixau cu o intensitate aproape seduc`toare,

astfel \ncât nici m`car nu avea for]a s` reac]ioneze când o trase \n
bra]ele lui [i puse st`pânire pe buzele ei. Când o strânse mai tare
\n bra]ele sale, Kimberley sim]i nevoia nest`pânit` s` se
abandoneze acestui s`rut. Lawrence nu mai era un strìn, avea
impresia c`-l cunoa[te de secole.
Trebui s` fac` un efort pentru a se smulge din aceast` minunat`
\mbr`]i[are [i, respingându-l pe Lawrence, l`s` s`-i scape o
exclama]ie tânguitoare:
– L`sa]i-m`!
– Trebuie s` m` supun?
Aceast` \ntrebare, pus` cu o voce r`gu[it` [i dezolat` se adresa
lui \nsu[i. Kimberley \i r`spunse, \n defensiv`:
– Da! Nu v` apropia]i de mine!
El avu un gest obosit.
– De acord... S` intr`m acum, este târziu.
Intrar` \n han f`r` s` schimbe o vorb` [i, \n hol, desp`r]irea fu scurt`.
– Bun` seara, domnule Cory.
– |]i doresc o noapte bun`, domni[oar` Harris. Vise pl`cute.
Imaginile care popular` mintea lui Kimberley noaptea aceea,
aveau ritmul chinuitor al co[marurilor. Lawrence Cory, acest intrus,
o urm`ri pân` [i \n aceast` lume ireal`. {i ea se zb`tea, evita
\mbr`]i[`rile lui impetuoase [i mângâierile lui pasionate, \nainte de
a ceda, emo]ionat`, s`ruturilor lui languroase. Apoi se trezea
tres`rind [i, \n singur`tatea camerei sale, i se p`rea c` simte \nc`
dulcea]a gurii lui Lawrence pe pielea ei... Ar fi vrut s` strige, s`
alunge aceste idei nebune, s` interzic` gândurilor ei s` revin` la
el... Dar de fiecare dat` când adormea din nou, Lawrence ap`rea, \i
murmura cuvinte fermec`toare, irezistibile, ca o chemare prea mult
timp a[teptat`.
La ora [ase diminea]a, nemaiputând suporta, renun]` definitiv

s` se odihneasc`.
F`cu un du[ rece pentru a [terge oboseala [i cobor\ la recep]ie.
Domnul Dubois, deja la postul lui, se mir` s-o vad` atât de matinal`:
– Domni[oar` Harris, sunte]i deja \n picioare! Dar micul dejun
nu este \nc` gata.
– N-are importan]`, domnule Dubois, voi lua o cafea pe drum.
– V` voi preg`ti o bùtur` cald`. Ave]i \ncredere \n Dubois, un
client nu va pleca de aici cu stomacul gol!
El refuz` s`-i dea nota \nainte de a pune \n func]iune enormul
filtru de cafea [i a despacheta voluminosul pachet de cornuri livrate
de cofetarul local.
– O s` v` plac` aceste cornuri calde! Se topesc \n gur`, tipic
fran]uze[ti!
Incapabil` s` reziste amabilit`]ii gazdei sale, Kimberley se a[ez`
\n sala de mese. |n ciuda apetitului ei, \ntotdeauna solid diminea]a,
nu se abandon` l`comiei [i se gr`bi s`-[i \nghit` gustarea. Trebuia
neap`rat s` sfâr[easc` \nainte ca Lawrence Cory s` coboare!
Suna ora [apte când \l p`r`si pe domnul Dubois, jurând s`
revin` \ntr-o zi.
Cu bagajele \n mân`, ajunse la ma[in` cu un pas lini[tit: era
sigur` c` Lawrence dormea \nc` profund.
Se \n[ela. Presupusul adormit st`tea pe capota ma[inii ei [i o
primi cu un zâmbet radios.
– Soarele a r`s`rit de ore... Nu te a[teptam atât de târziu!
– Dar... Ce faci aici? Micul dejun nici m`car nu s-a servit...
– L-am \mp`r]it pe cel al domnului Dubois, la ora cinci. Tartine
cu unt [i dulcea]`. Cornurile nu sosiser` \nc`, dar pentru
dumneata, nu m` scutesc de nici un sacrificiu!
Kimberley ridic` ochii spre cer.
– Ce eroism, \ntr-adev`r! {i presupun c` ai petrecut noaptea aici.

– Nu, am dormit ca un preafericit \n patul meu. Dar m` trezesc
\ntotdeauna foarte devreme.
Ascultându-l vorbind despre noaptea lui lini[tit`, enervarea
tinerei femei ajunse la paroxism.
– Ei bine, consider`-te fericit! |n ceea ce m` prive[te sunt
istovit`.
– Dac` e[ti obosit`, pot s` conduc eu.
– Nu cred c` ]i-am propus ospitalitate, domnule Cory!
– Dar o vei face!
Ea se post` \n fa]a lui, cu mâinile \n [olduri. Furia f`cea s`-i
str`luceasc` ochii [i-i \nro[ea obrajii. |n lumina dimine]ii, era
\ncânt`toare. Dar foarte departe de a b`nui, atât de mult o scotea
din s`rite acest b`rbat.
– Nu! strig` ea. Nu, nu [i nu! Sunt \n concediu [i ]in la lini[tea
mea. Una din admiratoarele dumitale va fi cu siguran]` \ncântat`
s`-]i serveasc` de [ofer, a[a c` nu \ncerca s` m` \nduio[ezi pentru
soarta dumitale! De altfel, vei avea astfel timp s` te bucuri de
cornuri! La revedere, domnule [i c`l`torie pl`cut`!
F`r` s` mai a[tepte, \[i arunc` bagajele \n portbagaj [i se repezi
\n ma[in`. Se a[tepta la o nou` ofensiv` a lui Lawrence, dar, de data
asta, el nu insist`.
U[urarea pe care o sim]i fu totu[i de scurt` durat`. Deoarece
mimica trist` [i micul semn de adio pe care i-l adres` fur` mai rele
decât o pedeaps`: remu[carea o chinui pân` la sosire. Remu[care...
[i poate pu]in regret.
Capitolul 3
– Kim!
U[a de la intrare era deschis` [i Pamela alerga spre ea.
– |n fine, e[ti aici! |ncepeam s` cred c` erai definitiv pierdut`.
– |n dou` sau trei rânduri, a fost cât pe ce!
Tinerele femei izbucnir` \n râs [i se \mbr`]i[ar` cu efuziune,
\ncântate c` se reg`sesc dup` dou` luni lungi de desp`r]ire.
Abia l`sându-i timp lui Kimberley s`-[i ia valiza, Pam o conduse
\n \ncânt`toarea cas` acoperit` de vi]`-de-vie s`lbatic`.
– Vino repede, am atâtea lucruri s`-]i povestesc!
– {i eu visam la o sear` lini[tit`... glumi Kimberley.
– De asemenea, ]i-am preg`tit un ceai bun [i câteva pr`jituri.
Cunoscându-te, m-am gândit c` asta te va ajuta s` supor]i povestea
aventurii mele. Dar, bine\n]eles, pot a[tepta pân` mâine!
Kimberley scoase o exclama]ie \ngrozit`.
– Nu, vreau s` aflu totul imediat! De când mi-ai anun]at marea
veste, tânjesc dup` detalii!
Pam tropìa literalmente de ner`bdare [i de bucurie \n timp ce
prietena ei \[i depunea bagajul \n holul mare.
– Dragostea \]i face bine, e[ti str`lucitoare!

– Oh, Kim, nu reu[esc s` cred ce noroc am!
– {i unde se ascunde fericitul ales?
– |n acest moment este cu mama sa, se ocup` de organizarea
caz`rii tuturor invita]ilor no[tri. Nu l-am v`zut de la prânz... [i-mi
lipse[te deja! Oricum, o s`-l vezi mâine.
|n realitate, tân`ra femeie sim]ea pu]in` team` la ideea de a-l
\ntâlni pe logonicul lui Pam. Mai mult decât o prieten`, o considera
pe tân`ra femeie ca pe sora ei [i era deci important s` nu-i displac`
b`rbatului vie]ii ei!
– Georges te va adora, sunt sigur`! declar` Pam.
Kimberley schi]` un zâmbet amuzat. Pam citea \n ea ca \ntr-o
carte deschis`. {i reciproca era la fel de adev`rat`.
– Arzi de dorin]` s`-mi poveste[ti \ntâlnirea voastr`! {i eu s`
savurez aceste minunate tartine!
Se instal` pe o canapea confortabil` de catifea [i Pamela se gr`bi
s` vin` al`turi. |ntr-o jum`tate de or`, Kimberley se bucur` de un
platou de pr`jituri delicioase [i de povestea \n culori vii a celei mai
frumoase pove[ti de dragoste a secolului. Cea mai frumoas`... dup`
Pam, bine\n]eles!
Dar Kimberley nu era departe de a crede c` \ntr-adev`r Georges
ap`ruse ca un adev`rat miracol \n via]a prietenei ei. Aceasta p`rea
[i mai blond`, [i mai gra]ioas`, [i mai frumoas` decât \nainte. {i
acum, \n imen[ii ei ochi alba[tri aproape copil`re[ti, str`lucea o
mic` flac`r` pe care Kimberley n-o v`zuse niciodat`: aceea a fericirii
\n sfâr[it g`site...
De la optsprezece ani, Pam avusese o via]` instabil`, incapabil`
s` se fixeze, mergea din serviciu \n serviciu, de la aventuri de o var`
la iubiri dezam`gitoare. Niciodat` nu reu[ise s`-[i g`seasc`
echilibrul, s` fac` alegerea cea mai bun`. Dar ast`zi, totul se
schimbase de-a binelea [i Kimberley o sim]ea.
– Pari a[a de mul]umit` \n aceast` cas`!

Pam s`ri \n mijlocul \nc`perii [i f`cu o serie de piruete.
– Da, m` simt acas`, aici. Nu numai \n aceast` cas`, deocamdat`
provizorie, dar \n aceast` ]ar`, \n aceast` regiune, \n aceast` familie.
Oh, [tiu, totul s-a f`cut atât de repede, trebuie s` m` iei drept
nebun`!
– Nu... Sunt doar pu]in nelini[tit`.
Pamela veni s` \ngenuncheze la picioarele prietenei ei.
– Nu mai este nevoie s`-]i faci griji, Kim. Sâmb`t`, voi deveni
doamna Defontaine, protejat` [i r`sf`]at` de un so] model. Vei fi
lini[tit` definitiv când \l vei cunoa[te!
Pamela avu o ezitare, apoi adùg` cu un zâmbet tandru:
– {i va fi rândul meu, femeie m`ritat`, s`-mi fac griji pentru tine.
Rolurile se vor inversa \n sfâr[it!
De când se [tia, Kimberley \[i asumase \ntotdeauna rolul
persoanei rezonabile, al sf`tuitorului, al surorii mai mari, \n
rela]iile lor. Pam avea dreptate: poate c` asta se va schimba.
– Vorbe[te-mi despre c`l`toria ta, relu` Pam. Ai \ntâlnit pe
cineva interesant?
|[i privea prietena cu un ochi \nchizitor, ca [i cum ghicea c` se
\ntâmplase ceva pe drum. Mai \ntâi surprins`, Kimberley alung`
repede aceast` idee absurd`. De[i bun` psiholog`, Pam nu citea \n
globul de cristal!
– Nu, pe nimeni!
Lawrence Cory nu era „nimeni“. Dar \n ciuda confiden]elor pe
care Pam i le f`cuse, Kimberley nu se sim]ea preg`tit` s` vorbeasc`
despre el.
Chiar cu cea mai bun` prieten`, p`stra o gr`din` secret`,
ascundea unele incidente care pres`raser` scurta ei via]`
sentimental`. Din pudoare? Poate. Din orgoliu? Cu siguran]`. Era

con[tient` [i se \nvinuia uneori pentru aceste ascunzi[uri.
– Ce p`cat! exclam` Pamela. Am crezut \ntotdeauna c` tu [i cu
mine vom g`si fericirea \n acela[i timp. |n visele mele de tân`r` \mi
imaginam chiar o dubl` c`s`torie. Dar, din p`cate...
Kimberley se revolt`...
– Nu-mi comp`timi soarta, o duc foarte bine! |mi ador meseria
[i nu uita c`-l am pe Charles!
Pam oft`.
– |]i iube[ti meseria, dar pe Charles? Cu siguran]`, nu destul ca
s` te c`s`tore[ti cu el!
– N-am spus c` m` voi c`s`tori.
– Totu[i, \ntr-o zi, o vei face.
Kimberley ezit`: deja examinase acest lucru, se temea c` Charles
o s`-[i fac` cererea. Ce-i va r`spunde, atunci? |i va cere probabil un
r`gaz, r`bdare. Dar va veni momentul când va trebui s-o rup` cu
el... sau s` spun` da.
– Poate, r`spunse ea \n cele din urm`. Dar nu va fi atât de
catastrofal cum crezi. Este un b`rbat \ncânt`tor, inteligent, delicat
[i atent... A fost mereu acolo când am avut nevoie de el...
– Nevoie! Dar ceea ce ai tu nevoie, este un b`rbat care s` te
stimuleze! Care s` te fac` s` râzi, s` cân]i, s` plângi, s` vibrezi!
Inexplicabil, imaginea lui Lawrence Cory se impuse atunci \n
mintea lui Kimberley. O respinse cu iritare, cum alungi un gând
rù.
De altfel, Pamela \[i continua rechizitoriul \mpotriva lui Charles.
– Este cultivat [i politicos. Nu prea urât [i plin de delicate]e.
Dar este suficient? Niciodat` nu se \nfl`c`reaz`. Care sunt
pasiunile lui, irit`rile lui? Cum po]i s`-]i imaginezi un viitor atât
de... rezonabil?
– „Ra]iunea este mama imagina]iei“.

Acest citat nu avu alt efect decât s` provoace pu]in mai mult
lirismul Pamelei.
– Dar de ce te temi, ca s` vrei siguran]`? De ce te \nchizi \n
turnul tù de filde[ când un b`rbat seduc`tor se apropie de tine?
Uneori, p`reai f`cut` din ghea]`! Dar eu [tiu ce foc mocne[te \n
tine. Atunci, las-o pe adev`rata Kimberley Harris s` \nfloreasc`...
Se \ntrerupse, surprins` de expresia de intens` suferin]` care
transforma fa]a prietenei ei. O \nl`n]ui cu un gest tandru.
– Draga mea Kim, te-am f`cut s` suferi... Iart`-m`!
– Nu-i nimic, oboseala...
– Ce ]i-am putut spune ca s` te bulversezi astfel? E[ti
\ndr`gostit` de Charles?
– Nu. |n fine... Nu [tiu.
Charles n-avea nimic de-a face cu emo]ia ei. Dar una din frazele
Pamelei, \n schimb, o atinsese \n punctul cel mai sensibil: „p`reai
f`cut` din ghea]`“. |n ziua rupturii lor, Philippe folosise [i el aceast`
metafor`: „Femeie de ghea]`“. {i dac` avusese dreptate? Cât despre
Lawrence Cory, compara]ia lui nu fusese cu nimic mai favorabil`:
n-o comparase cu o doamn` de fier? {i dac` to]i aveau dreptate? Nu
se l`sase oare cople[it` de rolul de femeie de afaceri, prin aceast`
aparen]` de fermitate, de rigiditate [i de seriozitate, pe care voia
s-o impun`? Nu neglijase \n mod incon[tient fantezia,
sensibilitatea, senzualitatea?
– Nu, murmur` ea, nu sunt nici de fier, nici de ghea]`!
Gata s` plâng`, scutur` din cap de la stânga la dreapta, refuzând
s` admit` ceea ce i se p`rea totu[i drept adev`r.
– Dar bine\n]eles c` nu! exclam` prietena ei. F`ceam doar
aluzie la ideea pe care [i-o fac unii despre faimoasa domni[oar`
Harris, directoarea societ`]ii! Pentru a crede asta, trebuie s` te
cunoasc` foarte prost. Tu care plângi \n fa]a jurnalului televizat,

care te aprinzi contra tiranilor, pe care te sup`r` nedreptatea, cum
s` te cread` de fier? Tu care te tope[ti \n fa]a unui bebelu[, care te
minunezi \n fa]a frumuse]ii, care cru]i via]a [oarecilor care-]i ocup`
podul, cum po]i fi b`nuit` c` e[ti de ghea]`?
– Dar pasiunea, dragostea, de ce n-au loc \n via]a mea?
– Pentru c` nu l-ai \ntâlnit \nc` pe acela ca va [ti s` ]i le inspire.
Dar asta va veni, sunt sigur`.
– Mi-ar pl`cea s` \mp`rt`[esc optimismul tù...
– Iat` rezultatul proastelor mele discursuri: acum e[ti trist`. |n
ziua revederii noastre!
P`rea atât de nec`jit`, \ncât Kimberley izbucni \n râs.
Cu \ncepere din acest minut, ordon` ea, este interzis de a afi[a
o figur` posac`! Condu-m` mai curând s` vizitez aceast` cas`
splendid` [i, apoi, voi merge s` m` culc. O noapte bun` de somn
va [terge acest mic acces de lehamite.
***
Sloiuri de ghea]` [i z`pad` cât vedeai cu ochii... |ntr-o albea]`

imaculat`, Kimberley fugea. Nu voia ca frigul s-o ajung` din urm` [i
s-o transforme \ntr-o statuie de ghea]`. Dar gerul o p`trundea
\ncetul cu \ncetul, mâinile \i deveneau mai transparente decât
sticla, picioarele n-o mai ajutau s` scape de pe banchiz`. Martor la
aceast` metamorfoz`, Lawrence Cory o sfida cu un râs strident...
Kimberley se trezi tres`rind. Soneria ascu]it` a telefonului
r`suna cu insisten]` \n toat` casa, f`r` ca Pamela s` intervin`. Poate
dormea \nc`, se gândi Kimberley. De[i strìn` de aceast` locuin]`,
hot`r\ s` mearg` s` r`spund`.
Se \mbr`c` \n grab` [i se repezi spre u[`. Exact \n momentul

când punea mâna pe clan]`, soneria se opri.
O clip`, se sim]i tentat` s` se \ntoarc` s` se culce, dar amintirea
co[marului ei glacial o f`cu s` se r`zgândeasc`. De altfel, fiindc` se
trezise, putea la fel de bine s` preg`teasc` micul dejun.
Dar, când ajunse \n buc`t`rie, plutea un miros pl`cut de pâine
pr`jit` [i de cafea: prietena ei i-o luase \nainte.
– Pam, deja treaz`, la ora opt! {i când te gânde[ti c` alt`dat` nu
reu[eam s` te fac s` p`r`se[ti patul!
– Ai constatat-o ieri: nu mai sunt aceea[i. |nc` din zori, m`
arunc \n via]` cu frenezie, pentru a nu pierde nimic.
– Ai auzit telefonul, acum câteva clipe?
– Da, eram \n gr`din` [i am alergat s` ridic receptorul. Era
Estella, viitoarea mea soacr`. |mi reamintea \ntâlnirea pentru cin`.
– Ei bine, voi profita s` fac o plimbare pe câmpie. Nu te nelini[ti
pentru mine!
– Pentru mine m` tem.
– Dar de ce?
– Vezi tu, familia Defontaine este venit` din patru col]uri ale
Fran]ei ca s` asiste la c`s`toria noastr`. Ast` sear`, cu tat`l lui, cu
unchii [i numero[ii sì veri, Georges \[i va \ngropa via]a de burlac.
|n paralel, Estella organizeaz` o serat` exclusiv feminin`. Nu este
\ngrozitor?
– Nu te vor mânca! Sper c` nu contai pe mine ca s` te protejez.
Pam scoase un adev`rat strig`t de disperare.
– Ba da! Kim, nu m` abandona! Nu cunosc pe nimeni... {i dac`
m` ur`sc?
– De ce? E[ti cea mai frumoas`, cea mai inteligent` dintre
logodnicele pe care le po]i dori unui v`r. Te vei descurca foarte
bine f`r` mine!
Pentru a sublinia caracterul definitiv al acestei hot`râri, mu[c`

hot`rât` din tartina sa. Dar Pamela nu se l`s` impresionat`.
– Kim, o rug` ea, nu m` p`r`si! Dac` cel pu]in Georges era
prezent, n-a[ fi atât de timorat`. Dar f`r` el...
Kimberley deschise bra]ele \ntr-un gest de capitulare.
– De acord, voi veni s` te ]in de mân`! Presupun c` trebuie s`
cedez acestui ultim capriciu de tân`r` fat`. Dar, ]ine pentru tine ce
spun, cu \ncepere de sâmb`t`, voi fi ne\nduplecat`.
– |]i cer doar s` fii prezent` la c`s`toria mea, o rug` Pam râzând.
– Jur! N-am traversat Canalul Mânecii ca s` te las singur` \n ziua
aceea!
O umbr` de triste]e voal` privirea viitoarei mirese.
– Kim, ai realizat c` \n aceast` zi mare, tu vei fi mica mea familie.
Nefericit` de lipsa ei de tact, Kimberley lu` mâna prietenei ei [i
o strânse foarte tare.
– |l vei avea pe Georges lâng` tine.... [i pentru totdeauna.
***
Când \l v`zu pe Georges, Kimberley \l g`si formidabil. Nu numai

c` era frumos, dar inteligen]a \i lumina privirea. {i iubirea pentru
Pam iradia din toat` fiin]a lui!
– Este da, declar` ea imediat.
Georges f`cu ochii mari de uimire.
– Dar cu ce?
– V` acord mâna celei mai bune prietene!.
El s`ri imediat \n picioare [i o antren` pe logodnica lui \ntr-un
vals nebun.
– Pam, iubirea mea, striga el. Avem aprobarea lui Kimberley! |n

sfâr[it, m` voi putea c`s`tori cu tine!
O \nvârti pe Pamela \n mijlocul \nc`perii [i Kimberley nu putea
decât s` se \nduio[eze fa]` de atâta fericire.
Când se pr`bu[ir` pe canapea, gâfâind, Pam era ro[ie \n obraji
[i Georges era cu p`rul \n dezordine. P`reau doi copii ferici]i [i
pozna[i.
– Eram \ngrozit la ideea de a v` \ntâlni, m`rturisi atunci tân`rul.
Conta]i atât de mult pentru Pamela! F`r` girul dumneavoastr`, m`
\ntreb dac` ar fi acceptat s` spun` „da“ domnului primar.
– A[ fi ezitat, este adev`rat, interveni Pam. Dar rochia mea de
mireas` este atât de frumoas`, \ncât a[ fi sfâr[it prin a ceda totu[i!
|n ciuda tonului lejer al conversa]iei, Kimberley ghicea c`, la fel
ca [i ea, lui Georges \i fusese realmente team` de aceast` prim`
\ntrevedere. {i ea \n]elegea de altfel [i spaima pe care prietena ei o
sim]ea s` fie prezentat` curând clanului feminin Defontaine.
De altfel, Pam nu \ntârzie s`-[i r`suceasc` mâinile cu
nervozitate.
– Kimberley, trebuie s` mergem s` ne preg`tim, acum.
– Avem \nc` o or` \naintea noastr`!
– {tiu, dar mi-am cump`rat o rochie nou` pentru aceast` ocazie
[i voiam s`-mi spui...
– Vei fi admirabil`, o \ntrerupse Georges. Ca \ntotdeauna! Dar
cunosc femeile, le trebuie un secol pentru a se g`ti. Nu v` gr`bi]i;
eu voi face un tur \n pavilion, vreau s` fie impecabil.
– Ce pavilion? \ntreb` Kimberley.
Dar Pamela o antrena deja pe scar`.
– O c`su]` situat` \n fundul gr`dinii, c`reia \i spunem pavilionul
de var`. O vom vizita mai târziu. Vino repede!
– Anglia poate fi mândr` de reprezentantele ei! declar` Georges

Admira]ia lui era sincer` \n timp ce le privea pe cele dou` tinere
femei care coborau scara ca ni[te manechine.
– Ce frumoase sunte]i!
Pamela \mbr`case noua sa toalet`, o rochie lung` alc`tuit` din
nenum`rate volane de tul albastru, cu balerini asorta]i [i, cu p`rul
ridicat \n coc, sem`na cu o dansatoare.
Kimberley, dinspre partea ei, optase pentru o rochie scurt` din
satin ro[u care-i punea \n valoare picioarele interminabile. La sfatul
prietenei ei, \[i l`sase liber splendidul ei p`r castaniu-ro[cat care-i
\ncadra fa]a ca un halo m`t`sos.
– A[ putea r`mâne ore \ntregi s` v` admir, dar trebuie s`
plec`m! Pam a estimat cu larghe]e timpul necesar de preg`tire
pentru splendida voastr` intrare \n scen`!
Rular` mai mul]i kilometri traversând un peisaj magnific de
podgorii [i Georges se ar`ta inepuizabil \n leg`tur` cu meritele
nectarului pe care-l producea via lui. Familia Defontaine producea
vinul de genera]ii [i aceast` mo[tenire nu se ab`tea de la tradi]ie:
se lansase recent \n oenologie cu un mare succes.
– Nu este o podgorie mare, spuse el, dar ve]i aprecia acest vin
roze. Proasp`t, acidulat, este \mbietor [i pl`cut ca aceast` regiune a
sudului. Când \l bei, chiar la cel`lalt cap`t al lumii, crezi c` auzi
greierii!
Angaj` ma[ina pe o alee vast` m`rginit` de stejari b`trâni. |n
dep`rtare se profilau turnule]ele \nalte ale unei cl`diri uria[e.
– {i iat` c`su]a noastr`, anun]` el.
– C`su]a? exclam` Kimberley. Eu numesc asta un castel. Aici ve]i
locui?
– Nu, r`spunse Pamela. P`rin]ii lui Georges ne ofer` o cas`
drept cadou de nunt`. Mai mic`, dar vei vedea, Kim, este splendid`.
|nvecinat` cu o mic` p`dure, deasupra unei vii care se \ntinde cât

vezi cu ochii. Iedera acoper` zidurile ei de piatr` [i este \nconjurat`
de bariere albe. Are [ase camere mari, dar cu toate acestea s-ar
putea spune c` este o cas` de p`pu[i, sau de zâne!
– Pam exagereaz`, interveni Georges, de[i foarte frumoas`,
locuin]a nu este mai pu]in modest`. Un prieten arhitect se ocup`
acum de ea [i cunoscându-i talentul, [tiu c` va [ti s`-i exploateze
farmecul. Ne vom muta acolo \ndat` ce ne \ntoarcem din voiajul de
nunt`.
– {i aceast` cas` unde locuie[te Pam acum, v` apar]ine?
– Da, p`rin]ii mei sunt actualii ei proprietari. Ei sperau ca
Pamela [i cu mine s` locuim acolo...
Pamela \l \ntrerupse, radioas`.
– Dar \ndat` ce am v`zut viitorul nostru cuib al dragostei, l-am
recunoscut: acolo, [i nu \n alt` parte, trebuie s` ne alc`tuim familia!
Estella [i Paul ne-au \n]eles: au renun]at atunci la planul lor, [i vor
pune proprietatea \n vânzare.
– Ce p`cat, este atât de frumoas`!
– De ce n-ai cump`ra-o tu, Kim? suger` Pam. Ai veni s`-]i petreci
toate weekendurile aproape de mine!
– Director de \ntreprindere nu este \ntotdeauna sinonim cu
„Cresus“, din p`cate, r`spunse Kimberley. {tii c` n-am nici m`car
mijloacele de a avea propriul meu apartament la Londra.
– Am o idee mai bun`, atunci, continu` Pam râzând. Prietenul
arhitect al lui Georges se intereseaz` de aceast` construc]ie.
C`s`tore[te-te cu el [i vei fi vecina mea tot anul!
– G`se[ti rapid solu]ii! Nu m` \ndoiesc c` domnul acesta este
foarte simpatic, dar de aici pân` la a m` c`s`tori cu el [i s`-mi
p`r`sesc munca... Totul pentru a-]i face pl`cere!
Zâmbea, dar numai pe jum`tate; cu Pam trebuia s` fie atent`.

Dac` \[i punea \n cap s` dibuiasc` un logodnic pentru Kimberley,
trebuia s` te a[tep]i la orice.
– Oh, dar se pare c` este atât de seduc`tor! insist` Pamela. |n
fine, nu l-am v`zut \nc`, dar dup` vocea lui la telefon...
Dojenitoare, vocile lui Kimberley [i a lui Georges se amestecar`
\n aceea[i exclama]ie:
– Pam! E[ti incorigibil`!
– Nu este nimic rù s` visezi! Recunoa[te c` ar fi fantastic [i c`...
– Ah, iat-o pe mama, care vine s` ne \ntâmpine! i-o tìe Georges.
Abia oprise [i Pam s`ri din ma[in` ca s` alerge s` se arunce \n
bra]ele soacrei. |mbr`]i[area lor nu era lipsit` de afec]iune [i
Kimberley fu definitiv lini[tit` de viitorul prietenei ei: aici, fiecare
p`rea s-o iubeasc` din toat` inima.
De-abia sosit, Georges disp`ru.
Pamela fu r`pit` [i ea de o droaie de tinere femei [i disp`ru.
Estelle o conduse pe Kimberley \n salon [i-i prezent` fiecare
invitat` la aceast` serat` exclusiv feminin`. Dup` ce a strâns vreo
sut` de mâini, tân`ra englezoaic` nu mai [tia foarte bine cum st`.
– S` nu-mi spune]i c` toate aceste persoane fac parte din familia
dumneavoastr`! declar` ea Estellei.
– Exceptând câteva prietene [i cuno[tin]e, majoritatea acestor
femei sunt surori, m`tu[i sau veri[oare. {ti]i, trebuie s` fie mari
ocazii ca aceasta s` ne reunim cu to]ii. Pe unii nu i-am v`zut de ani
de zile [i m`rturisesc c` uneori m` \ncurc [i eu!
– Cât despre mine, mi se \nvârte[te capul, glumi Kimberley.
Dup` ce vom face turul, voi merge s` iau pu]in aer.
– V` prezint pe Simone, nepoata mea preferat`, [i v` eliberez.
O tân`r` \ncânt`toare de vreo optsprezece ani \i \ntrerupse
sporovìala ca s-o salute pe Kimberley.
– |ncântat` s` v` cunosc, murmur` ea. {i de a vedea c` Pam a

g`sit totu[i pe cineva s` invite la c`s`toria ei.
Tonul mieros al frazei nu-i sc`p` lui Kimberley. Trebuia s` vad`
\n asta o rùtate ascuns` sau o simpl` stâng`cie?
Simone o studia cu ochii ei mari verzi, fals naivi, [i zâmbetul ei
senzual [i totodat` arogant spori indispozi]ia lui Kimberley. Aceast`
pisic` dr`gu]` f`cea pe mâ]a blând`, dar putea s` parieze c` se
putea transforma foarte repede \ntr-o tigroaic` de temut. Pamela va
trebui s` se p`zeasc` de ghearele ei!
– Unul din prietenii no[tri trebuie s` soseasc`, i-o \ntoarse
Kimberley. Dar ceilal]i n-au putut s` se elibereze pentru mai multe
zile. Din Anglia pân` la voi, \n sud, este o c`l`torie lung`.
– V`rul meu are \ntotdeauna idei ciudate: s` se duc` s`-[i caute
so]ie atât de departe!
– Pam a venit la el, interveni Estelle. Spre marea lui fericire... [i
pentru a mea. Nici nu \ndr`zneam s` visez o nor` atât de adorabil`!
O nou-sosit` se repezi \n acel moment spre Estelle [i nepoata ei.
Kimberley profit` de ocazie [i se \ndrept` spre bar. Cu o cup` de
[ampanie \n mân`, o cùt` \n zadar pe Pam, apoi hot`r\ s` se duc`
s` viziteze gr`dina.
Era cald, \n ciuda orei \naintate, [i tân`ra femeie g`si r`coarea
\ntr-o p`durice care m`rginea locuin]a. Ajunse foarte repede \n
partea opus` [i fu impresionat` de peisajul magnific care se
\ntindea la picioarele ei.
Soarele cobora spre orizontul viilor [i tufelor de mimoze \n
floare. |n dep`rtare se z`reau meandrele unui râu unde flamingo
roz veni]i din apropiatul Camargue, \[i potoleau setea. Numai
]ârâitul greierilor tulbura calmul acestui loc \ncânt`tor.
Oboseala celor dou` nop]i de somn prost o cuprinse brusc [i se
l`s` s` alunece \n iarb`, ca s` se odihneasc` o clip` [i s` admire locul.
Un minut mai târziu, sprijinit` cu spatele de trunchiul aspru al

unui pin, se cufunda \ncet \n lumea viselor.
Un mic zgomot o trezi curând [i deschise ochii. Mai \ntâi crezu
c` \nc` mai dormea. Apoi se redres` [i exclam`:
– Dumneata? Dar este imposibil, visez!
– Pe mine? M` flatezi! r`spunse Lawrence Cory.
Era a[ezat aproape de ea, cu un creion [i un bloc de desen \n
mân`. |mbr`cat \ntr-un costum care distona cu locul \n mijlocul
naturii, desena.
– Ce faci? exclam` Kimberley.
– O schi]` a unei fete \ncânt`toare \n plin somn.
– Dar cine ]i-a permis?
– Nu puteam s`-]i cer permisiunea f`r` s` te trezesc. {i apoi,
subiectul n-ar fi fost acela[i. Acesta m` inspira!
– N-aveai dreptul!
– Nu m-am gândit c` te r`nesc. Dar uitasem redutabila fa]ad`
dup` care te ascunzi. Glaciala domni[oar` Harris nu suport` s` fie
surprins` \ntr-o stare de abandon... P`reai o copil`; o feti]` fragil`
[i dulce. De altfel, prive[te!
Pe carnetul de crochiuri, Kimberley descoperi tr`s`turile abil
desenate ale unei femei care-i sem`na \n mod straniu. |n atitudinea
lui languroas`, personajul radia o senzualitate tulbur`toare, cu
gura oferit` ca un fruct copt, cu franjul greu de gene care-i umbrea
ochii [i p`rul des care-i sublinia linia pur` a gâtului.
– Mi-l faci cadou? \ntreb` ea.
– Dac`-mi spui „te rog“! Un „bun` ziua“, ar fi la fel de binevenit.
– Bun` ziua, murmur` ea.
– Inutil de adùgat c` e[ti \ncântat` s` m` revezi, o citesc \n
ochii dumitale!
– D`-mi-l.... te rog!
Cu o u[oar` re]inere, Lawrence rupse pagina [i i-o \ntinse.
Kimberley privi lung imaginea. Ce derutant era s` se revad`
astfel culcat` pe hârtie, \ntr-o atitudine atât de vulnerabil`!
Con[tient` de cruzimea gestului ei, dar incapabil` s` se controleze,
rupse portretul \n buc`]ele. Se detesta c` este capabil` de
asemenea fapt`, dar era ceva care o dep`[ea.
|n loc de scuz`, nu putu decât s` murmure:
– Sunt sigur` c` puteai s-o faci mai bine.
Nu reu[i s` defineasc` ce emana din privirea lui Lawrence \n
acest moment. Era oare triste]e, furie st`pânit` sau doar
decep]ie?
– S` spunem c` era o ciorn`. Voi \ncerca s` fiu mai iscusit data
viitoare.
Ar fi putut s` strige, s` fac` scandal... Totul ar fi p`rul preferabil
\n ochii lui Kimberley acestui calm, care nu f`cu decât s`-i
st`pâneasc` furia.
– Nu va exista o data viitoare.... Nu vreau s` te mai rev`d....
Niciodat`!
Lawrence izbucni \n râs:
– Constat c` situa]ia \]i scap`... Ar]agul dumitale te orbe[te: ce
crezi c` fac aici, pe o proprietate privat` [i \mbr`cat \ntr-un
asemenea costum? Nu este cu siguran]` o ]inut` pentru un
autostopist, nu?
– |ntr-adev`r, replic` ea tìos. A[tept explica]iile dumitale!
– Nimic mai u[or: nu sunt nici un sp`rg`tor, nici un braconier,
ci martorul lui Georges Defontaine la c`s`toria lui. A[a cum
dumneata e[ti a lui Pam. Vom fi deci destina]i s` ne revedem.
– |l cuno[ti pe Georges?
Nu putea s`-[i ascund` uimirea.
– Da, [i de mult timp. Ca [i pe tat`l lui, pe mama lui [i

numero[ii membrii ai familiei. De altfel, [i eu fac pu]in parte din ea:
un v`r la mod` din Anglia, cum se spune \n Fran]a.
– Dar dumneata [i cu mine nu suntem prin nimic lega]i!
– Ba da, prin trecutul nostru, deja. |mi voi aminti \ntotdeauna
acea femeie misterioas`, o figur` la prora unui vas care traversa
Canalul Mânecii. Apoi, acea zgomotoas` \ntâlnire, \n fa]a cafenelei.
{i, \n gr`dina hotelului, sub clar de lun`, dulcea]a...
– Taci! strig` Kimberley.
Nu putea s` suporte evocarea \mbr`]i[`rii lor pe marginea
lacului. Ru[inea \i \mbujorase obrajii, \nce]o[ându-i ochii de
lacrimi.
– Nu numai c` n-o s` tac, dar...
Cu o mi[care rapid`, prinse bra]ele tinerei femei [i o trânti la
p`mânt. Gura lui se apropie periculos de fa]a lui Kimberley,
respira]ia lui \i mângâia pielea. Fascinat` de albastrul de azur [i de
profunzimea ochilor lui, nici m`car nu se gândise s` se zbat`
– ... dar vreau s` re\nsufle]esc aceast` amintire. S` reg`sesc
c`ldura corpului dumitale, dulcea]a pielii, arsura s`rutului! {i
dumneata o dore[ti!
Cum putea oare s` nege, când gura ei tindea spre a lui, când
corpul ei se supunea mângâierilor lui? |mpotriva veleit`]ilor de
rezisten]`, toat` fiin]a ei se r`zvr`tea. {i se supunea, subjugat` de
senzualitatea acestei \mbr`]i[`ri pasionate.
A recunoa[te, devenea inutil.
|n t`cerea acestei idilice naturi, r`sun` brusc o voce sub]ire [i
mânioas`:
– Deranjez?
Lawrence [i Kimberley tres`rir`. |n fa]a lor, \ncordat` ca un
coco[el ofensat, Simone \i m`sura cu arogan]`.
– De necrezut! continu` ea pe un ton ironic. {i eu care credeam

c` englezoaicele sunt reci [i rezervate. Va trebui s`-l avertizez pe
bietul meu v`r Georges s`-[i supravegheze viitoarea so]ie. „Cine se
aseam`n` se adun`“, nu a[a se spune?
– La vârsta ta, nu da crezare acestui vechi proverb, i-o \ntoarse
Lawrence, nici ideilor preconcepute [i aparen]elor.
|nc` \ntins lâng` Kimberley, se sprijinise neglijent \ntr-un cot, ca
un spectator strìn de scen`. Schi]` chiar un zâmbet mali]ios.
– La vârsta mea, nu sunt oarb`! r`spunse Simone.
Apoi, dup` ce lovi furioas` cu piciorul un bulg`re de p`mânt,
f`cu stânga-mprejur [i plec` alergând.
Kimberley r`mânea nemi[cat`.
– Kim? o chem` Lawrence.
Ea reac]ion` \n sfâr[it [i \[i ascunse fa]a ro[ie de ru[ine \n mâini.
– Nu voi uita niciodat`, murmur` ea. Niciodat` n-am fost tratat`
astfel.
Lawrence o trase spre el ca s-o consoleze.
– De ce te ru[inezi? C` e[ti femeie? C` dore[ti un b`rbat? C` e[ti
dorit` de el?
Ea \l respinse, cu un gest furios.
– M-ai for]at strig` ea.
– |ntr-un fel. Dar nu te-ai opus deloc!
El câ[tigase [i Kimberley prefer` s` \nceteze aceast` discu]ie
stupid`. Se ridic` [i se \ndrept` spre cas`, f`r` s` se \ntoarc`.
Dac` ar fi f`cut-o, Lawrence ar fi putut s` vad` lacrimi mari de
neputin]` curgând pe fa]a ei.
Capitolul 4
|n timpul \ntregii serate, Kimberley trebui s` reziste dorin]ei de

a-[i lua r`mas-bun de la gazdele ei. Dar, \n ajunul c`s`toriei celei
mai bune prietene, nu putea s` atrag` aten]ia asupra sa.
Din fericire, Lawrence Cory disp`ruse la câteva minute dup` ce
se \ntorsese din p`durice. F`r` \ndoial` pentru a se \ntâlni cu clanul
familiei.
Ea trebui \n schimb s` suporte privirile ne\ndur`toare ale
Simonei. Kimberley dorea din toat` inima ca, \n ciuda furiei, tân`ra
s` nu fi povestit nim`nui scena la care fusese martor`. Dar se pare
c` nimeni nu era la curent cu scandalosul episod.
Suferi deci cu resemnare [i \ncerc` s` fac` o impresie bun`
m`tu[ilor [i veri[oarelor care o asaltau cu \ntreb`ri asupra Pamelei.
Norocul \i surâse \n fine: nu era \nc` ora zece când Pamela
hot`r\ s` se \ntoarc` acas`.
– Trebuie s` dorm pe s`turate ca s` ar`t bine \n ceea ce trebuie
s` fie cea mai important` zi din via]a mea! explic` ea.
Estelle le conduse cu ma[ina [i cele dou` prietene hot`râr` ca
\nainte de culcare s` bea o ciocolat` cald`.
– Cine este acel b`rbat care te-a gratificat cu un zâmbet plin de

sub\n]elesuri \nainte de a disp`rea? \ntreb` Pamela cu un aer
scrut`tor.
Pam avea hot`rât lucru un al [aselea sim] ca s` detecteze acest
gen de am`nunt. De[i pu]in dispus` s` abordeze acest subiect,
Kimberley [tia c` va trebui s`-i spun` mai devreme sau mai târziu.
Era preferabil s` fie \n intimitate.
– Se nume[te Lawrence Cory. Ne cuno[team deja.
Un adev`rat urlet izbi timpanele tinerei femei.
– Cum! Lawrence Cory... Prietenul lui Georges, arhitectul! Unde
l-ai \ntâlnit?
– Pe autostrad`, venind aici.
– Dar spuneai c` n-ai \ntâlnit pe nimeni interesant!
– Nimic mai adev`rat... Nu [tiam c` acel b`rbat era o rela]ie
comun` Am descoperit-o \n aceast` sear`.
– Lawrence Cory, exclam` Pamela, neinteresant! Este unul din
arhitec]ii cei mai buni din genera]ia sa! Bine preg`tit \n art`, istorie,
vinuri [i ]`ri \ndep`rtate! Pasionat de literatur` [i de sociologie.
Imbatabil la [ah...
Kimberley trebui s` intervin` pentru a pune cap`t acestei
enumer`ri elogioase.
– Dar cum de [tii toate astea?
– }i-am spus, Lawrence Cory este cel mai bun prieten al lui
Georges. Au f`cut \mpreun` studiile la Arte Frumoase, la Paris.
Inseparabili, nu se desp`r]eau decât \n vacan]e!
– Nu [tiam c` logodnicul tù este artist. El mi-a spus c` se ocup`
de vin.
– Are mai multe talente, declar` Pamela cu mândrie. De când
m-a \ntâlnit, a neglijat pu]in pictura dar va reveni la ea. |l voi \ndemna
[i contez de asemenea pe Lawrence s`-l incite s` lucreze din nou.
– Vorbe[ti despre acest b`rbat ca de o veche cuno[tin]`.

– Georges [i p`rin]ii lui mi-au povestit totul despre el. Adaug c`
Estelle \l consider` aproape ca pe al doilea fiu al ei.
Kimberley \nghi]i pu]in` ciocolat` fierbinte [i lu` un aer deta[at.
Aceast` ciudat` \ntâmplare \ncepea s`-i par` suspect`.
– M` \ntreb dac` \ntâlnirea noastr` a fost \ntru totul
\ntâmpl`toare...
Tonul ei deveni mai direct, aproape amenin]`tor.
– Pam, dac` ai vreun amestec, spune-mi imediat!
Prietenei ei \i sc`p` un râs \ncurcat,
– De fapt, am vorbit la telefon cu Lawrence, s`pt`mâna trecut`.
Discutând despre sosirea lui, am \n]eles c` venea cu ma[ina
\mpreun` cu doi prieteni [i c` lua feribotul ca s` traverseze Canalul
Mânecii. Era acela[i vapor cu care veneai [i tu! Ce coinciden]`,
nu-i a[a?
– Da, \ntr-adev`r, r`spunse Kimberley cu un ton sec.
– Atunci, i-am f`cut o descriere a ta, pentru ca s` se prezinte
dac` reu[ea s` te identifice.
– M-a recunoscut cu siguran]`, dar n-a binevoit s`-mi spun` cine era.
– Iat` ce m` intrig`! Credeam c` ]i-ar fi pl`cut s` cuno[ti pe
cineva \nainte de a sosi printre toate aceste figuri noi. P`rea c`
\n]elesese.
– Dar a ales s` m` lase \n ignoran]`! Asta \l amuza, presupun.
– Nu lua totul \n tragic! Lawrence avea cu siguran]` un motiv
pentru a proceda astfel. M` \ntreb cum ai reac]ionat când te-a
abordat... Dac` ]i-ai ar`tat r`ceala obi[nuit` fa]` de necunoscu]i,
n-ar fi \ndr`znit...
Kimberley i-o tìe cu o voce sever`.
– Lawrence Cory n-are nimic dintr-un timid, te asigur! Arogan]a
[i insolen]a lui dep`[esc puterea mea de \n]elegere!
– Dar, \n sfâr[it, ce ]i-a f`cut? Vorbe[ti cu atâta ar]ag...

Kimberley nu se putu \mpiedica s` nu ro[easc` la amintirea a
ceea ce necunoscutul \ncercase s` fac`. Dar dac` Lawrence se
ar`tase foarte \ndr`zne], ea \ns`[i nu se opusese deloc. Cu toate c`
\[i repro[a teribil, trebuia s` admit` c` r`spunsese cu ardoare
s`rut`rilor lui. Dar asta nu-i va m`rturisi niciodat` Pamelei.
Obrajii ro[ii ai prietenei sale au fost un r`spuns suficient pentru
Pamela.
– Nu pot s` cred c` ]i-a f`cut rù! Dar s-a \ntâmplat ceva, nu po]i
s-o negi, Kimberley! Unde ai dormit alaltìeri sear`?
Ea \[i l`s` capul \n jos, ca un copil vinovat.
– La hotel.
– {i Lawrence?
– |n acela[i hotel! Dar \n alt` camer`! Nu s-a \ntâmplat nimic...
Ce-]i imaginezi?
– Nu-mi spui nimic... Atunci, cum s` nu-mi fac idei? Cu atât mai
mult cu cât prietenul lui Georges este teribil de seduc`tor! Dac` ai
cedat avansurilor lui, a[ fi prima care s` m` bucur.
– Dar drept cine m` iei? exclam` Kimberley, scandalizat`. N-am
obiceiul s` m` arunc \n bra]ele primului venit!
– Dragostea la prima vedere exist`: eu \ns`mi am \ntâlnit-o.
|ndat` ce l-am v`zut pe Georges, am [tiut c` eram f`cu]i unul
pentru altul.
– Atunci, i-ai s`rit de gât spunând: te iubesc, c`s`tore[te-te cu mine...
– Nu... nu tocmai. Mi-a f`cut curte, m-a \nconjurat cu aten]ii,
mici cadouri, cuvinte tandre.
– Ei bine, nu pare genul lui Lawrence Cory s` ac]ioneze \n felul
`sta. El se arat` mult mai... \ndr`zne]!
– Nu exagera, Kim! Este imposibil ca cel mai bun prieten al lui
Georges s` fie un b`d`ran. Am cu totul alt` versiune a acestei pove[ti!
– Care?
– Te g`sesc prea nervoas`, prea susceptibil`, dintr-o dat`. Acest
b`rbat te tulbur`... [i \nc` profund! Te place, iat` ce cred!
Iritat`, Kimberley se mul]umi totu[i s` ridice ochii la cer f`r` s`
r`spund`. Inutil s` intre \ntr-o polemic` f`r` rost cu Pam,
amândou` ar risca s` se certe. {i \n ajunul c`s`toriei prietenei ei, nu
]inea deloc la a[a ceva.
– Cine tace consimte! continu` Pam. Dar trebuie s` te avertizez
c` dac` am dreptate, dac` Lawrence Cory te seduce, va trebui s`
\nfrunte o veritabil` b`t`lie: [tiu din surs` sigur` c` veri[oara lui
Georges, Simone, este interesat` de el. Ea nu-]i va face nici un
cadou, o cunosc. Fiindc` dac` nu are nici frumuse]ea ta, nici
distinc]ia ta, are \n schimb o hot`râre de neclintit!
– Nu va avea nici o problem` cu mine... Nu fac parte din fanii
clubului lui Lawrence Cory!
***
A[ezat` lâng` Charles, care sosise chiar diminea]` cu avionul,

Kimberley se sim]ea foarte emo]ionat`.
Biserica, de[i mic`, avea o org` a c`rei muzic` minunat` r`suna
sub bolta \nalt` pictat`. Soarele care p`trundea prin vitraliile
multicolore arunca str`luciri de curcubeu asupra adun`rii \n
reculegere.
Doar Simone, plasat` exact \n fa]a ei, se agita ca un copil nervos.
Exaltarea ei atinse culmea când Lawrence Cory cobor\ aleea
central` ca s` ajung` la locul sù. F`r` s` ]in` seama de
solemnitatea momentului, tân`ra fat` \l prinse de mân` [i-l trase cu
toate for]ele ei ca s`-l fac` s` se a[eze lâng` ea. O privire

dojenitoare a lui Lawrence o f`cu s` renun]e dar, evident, nu ceda
decât cu moartea \n suflet.
Amuzat` [i totodat` iritat` de aceast` mic` scen`, Kimberley \[i
aminti cuvintele lui Pam. Simone p`rea \ntr-adev`r foarte hot`rât`
s`-l cucereasc` pe frumosul arhitect!
Deodat`, acordurile Mar[ului nup]ial al lui Mendelssohn
r`sunar` \n naos [i to]i se \ntoarser` pentru a privi intrarea miresei.
Cramponat` de bra]ul socrului ei, Pamela cobora spre altar cu o
figur` tulburat` [i totodat` radioas`. |mpodobit` cu un val de tul
imaculat, \nainta cu un pas lent care f`cea ca dantela [i m`t`surile
brodate ale rochiei lungi s` fo[neasc`. Opt feti]e \mbr`cate \n satin
roz-deschis purtau trena cu o seriozitate remarcabil`.
Inima lui Kimberley se strânse la vederea acestui splendid
tablou. Era un moment pe care nu-l va uita niciodat`.
|nso]it de mama lui, Georges o \ntâlni pe Pam \n fa]a altarului
[i, descoperind fiin]a angelic` \nv`luit` \n alb, nu putu s`-[i reprime
o privire de admira]ie profund tulburat`. Cei doi se iubeau cu atâta
intensitate \ncât un zâmbet \nduio[`tor ap`ru pe fe]ele lor.
Ceremonia se derul` cu fast [i, când vocea tremur`toare a
Pamelei pronun]` un „da“ vibrant de convingere, Kimberley nu
putu s`-[i re]in` lacrimile.
Ele curgeau \nc` atunci când noul cuplu p`r`si biserica sub o
ploaie de orez [i de ova]ii tradi]ionale. Sub v`lul ei, Kimberley reu[i
s` observe pleoapele ro[ii ale miresei. O dat` mai mult cele dou`
prietene plânseser` simultan. Dar ast`zi, era de fericire!
***
Un imens cort din bumbac alb era \ntins \n gr`dina familiei

Defontaine pentru a primi invita]ii. Mânc`rurile cele mai delicate se
\ngr`m`deau pe mesele mari decorate cu buchete de trandafiri albi,
[i dopurile sticlelor de [ampanie s`reau \n explozii ne\ncetate. O
orchestr` cânta melodii agreabile a[teptând \nceperea petrecerii.
Pamela alerga printre musafiri, distribuia s`rut`ri \nainte de a se
\ntoarce pentru a se cuib`ri \n bra]ele so]ului ei, apoi pleca din nou spre
al]i nou-sosi]i, cu zâmbetul pe buze [i cu o lumin` radioas` \n ochi.
Cu un pahar \n mân`, Kimberley, urmat` pas cu pas de Charles,
circula prin mul]ime \ntr-un circuit foarte complex: decât s`
mearg` \n \ntâmpinarea persoanelor \ntâlnite \n seara precedent`,
manevra \n unicul scop s`-l evite pe Lawrence Cory.
Dup` ce se bùse [ampania, venise momentul discursurilor.
Tat`l lui Georges lu` primul cuvântul pentru a-[i expune mândria
[i emo]ia, apoi Estelle lu` microfonul [i cu lacrimi \n ochi, \[i
exprim` fericirea \n cuvinte ezitante, dar de o mare intensitate.
Spre surpriza lui Kimberley, Lawrence Cory fu cel care \ncheie
ceremonia cu un mic discurs plin de umor [i de c`ldur`. Când
izbucnir` aplauzele ca s`-l ova]ioneze ea b`tu spontan din palme cu
entuziasm.
– Mul]umesc, murmur` oratorul, mul]umesc mult!
|n acest moment, ochii lui, care cercetau atent adunarea, se
oprir` asupra lui Kimberley. Apropiindu-[i din nou microfonul, \i
adres` un zâmbet ironic [i declar`:
– {i un mul]umesc foarte special compatrioatei mele Kimberley
Harris, care se pare c`, de data asta \mi apreciaz` cuvintele. Hot`rât
lucru, aceast` zi se anun]` excep]ional`!
Toate privirile se \ndreptar` spre o Kimberley cu obrajii ro[ii
care, neputându-[i exprima furia, se mul]umi s` schi]eze un mic
zâmbet crispat.
Luând bra]ul lui Charles, \l conduse \n afara cortului.
– S` facem un tur \n gr`din`, locul acesta este o adev`rat` etuv`!

– Dar cine este acest b`rbat, Kimberley? \ntreb` Charles. Nu
l-am v`zut niciodat` \n anturajul tù, la Londra. Totu[i, p`rea c`
te cunoa[te bine.
– Nu, l-am \ntâlnit aici, \n Fran]a, acum trei zile. Este cel mai
bun prieten al lui Georges, [i-au f`cut studiile impreun`. Nu este
decât o pur` \ntâmplare c` este englez, ca noi.
– Totu[i...
Incapabil` s`-[i ascund` iritarea, Kimberley \l \ntrerupse:
– S` schimb`m subiectul, vrei, Charles? Acest arhitect nu
prezint` nici un interes!
|n ciuda durit`]ii acestei sugestii, Charles p`ru c` o prime[te cu
entuziasm.
– Da, s` g`sim un col]i[or lini[tit [i s` ne a[ez`m ca s` vorbim.
Am ceva s`-]i spun!
Tonul solemn al lui Charles prevestea o discu]ie serioas` menit`
s` nu-i plac` lui Kimberley. Cucerit de emo]ia ceremoniei
religioase, nu inten]iona oare [i el s` se c`s`toreasc`?
Kimberley nu se sim]ea preg`tit` s` abordeze acest subiect. Dar
pentru a-l evita pe Lawrence Cory, ar fi f`cut ce era mai rù!
Resemnat`, \l urm` pe \nso]itorul ei pân` la o banc` mic` de
piatr` ad`postit` de soare sub o salcie plâng`toare.
Abia a[ezat, Charles \i lu` mâna.
Kimberley nu se \n[elase: acum [tia c` voia s`-i fac` cererea.
Ce-i va r`spunde? Ce putea s` spun` ca s` amâne scaden]a? Pentru
a-[i l`sa timp s`-[i \n]eleag` sentimentele, s`-[i aleag` destinul! {i
cum s`-i explice unui b`rbat \ndr`gostit c` nu era sigur` de
propriile ei sentimente, pentru el?
Charles tu[i pentru a-i atrage aten]ia.
– Kimberley, vezi tu, am reflectat bine. {i cred c` este timpul
acum s` lu`m o decizie!
– Nu ast`zi, Charles! i-o tìe ea. Ghicesc unde vrei s` ajungi [i

nu consider c` este momentul ideal. Aceast` zi este a Pamelei [i a
lui Georges, mi-ar pl`cea s` le fie consacrat` \n \ntregime.
– Dar, Kimberley, fericirea noastr` n-o va strica pe a lor! O va
\nt`ri.
„Bine\n]eles c` nu, se gândi ea. Pamela va fi dimpotriv` foarte
contrariat` de o asemenea veste“.
– Vom vorbi despre toate astea la \ntoarcerea noastr` la Londra,
Charles. Nu aici!
– C`s`tore[te-te cu mine, Kimberley!
Enervat` de insisten]a lui, nu putu s`-[i re]in` un adev`rat
strig`t:
– Nu!
Ochii de obicei nep`s`tori ai lui Charles aruncau fulgere [i, timp
de o secund`, tân`ra femeie se sperie de rictusul de furie care-l
desfigura.
– Nu sunt preg`tit` pentru c`s`torie, Charles. |mi pare rù...
Dar nu suntem gr`bi]i, nu-i a[a?
– Acesta este poate punctul tù de vedere! replic` Charles. Dar
dinspre partea mea, consider c` este timpul s` [tiu ce a[tep]i de la
rela]ia noastr`. Kimberley, nu mai pot r`mâne \n ignoran]`!
La aceste cuvinte, o \mbr`]i[` pe tân`ra femeie cu o brutalitate
stângace [i puse st`pânire pe buzele ei cu o pasiune prost
st`pânit`.
Charles o mai s`rutase, dar era prima dat` când sim]ea o
asemenea repulsie s` fie \n bra]ele lui. Se datora oare stâng`ciei lui
Charles? Sau lipsei de dragoste din partea ei?
Acest s`rut devenea o adev`rat` tortur`, avea impresia c` este
\n`bu[it`, devorat`. |ncerca s` se zbat`, dar ardorea lui Charles nu
f`cu decât s` sporeasc`.
– Kimberley, murmur` el, nu realizasem niciodat` pân` \n

aceast` zi cât de mult te doresc! Kimberley...
Tân`ra femeie voia s` strige, dar nu avu timp. Un râs cristalin [i
ironic izbucni nu departe de ei. Charles [i cu ea tres`rir` [i se
\ntoarser` spre responsabila acestei interven]ii.
Simone \i m`sura cu un amuzament [i un dispre] neascunse \n
timp ce Lawrence Cory, care o ]inea de bra], se mul]umea cu o
privire rece [i neutr`.
– Kimberley Harris! exclam` Simone. Hot`rât lucru, ocupa]ia
dumneavoastr` preferat` nu este greu de ghicit. {i cu orice
partener!
– Dar, ce vre]i s` spune]i? bâigui Charles.
Umilit`, batjocorit` [i plin` de o furie rece, Kimberley se ridic`.
– V` rog s` m` scuza]i, trebuie s-o \ntâlnesc pe Pamela.
Apoi, f`r` un cuvânt pentru Charles, se \ndep`rt` \n grab`.
Abia sc`pat` de privirile lor stupefiate, \[i sim]i ochii plini de
lacrimi. Pu]in dornic` s` se dea \n spectacol \n fa]a mul]imii de
invita]i care invadaser` gr`dina, g`si u[a \ntredeschis` a unui garaj
[i se refugie acolo.
|n semiobscuritatea acestui hangar, izbucni \n hohote.
Corpul i se scutura de sughi]uri; a[ezat` pe capota pr`fuit` a
unei ma[ini, se sim]ea ridicol`, urât`, p`r`sit` de to]i. |l ura pe
Charles, pe aceast` mic` pacoste Simone [i mai mult \nc`, \l ura pe
Lawrence Cory! El singur purta responsabilitatea a ceea ce se
\ntâmplase!
De la prima \ntâlnire, evenimentele surveneau \n dezordinea
cea mai total`, f`r` s` poat` pretinde c` le controleaz`. Ce devenise
Kimberley Harris, femeia de afaceri cu nervi de o]el? Cea care-i
\nfrunta pe rechinii industriei f`r` cea mai sl`biciune, f`r` s`-[i
dezv`luie cea mai mic` emo]ie?
A fost de-ajuns s`-l cunoasc` pe acest b`rbat ca plato[a ei s`

devin` mai friabil` decât un castel de nisip; [i Lawrence c`lca \n
picioare acest edificiu fragil ca un copil ne\ndur`tor pe o plaj` estival`.
|l ura, oh da, \l ura!
Deodat`, ]inta urii ei ap`ru \n fa]a ei, cu mâna \ntins`. Nu-l
auzise sosind.
– Nu sunt decât eu, Kimberley, te cùtam...
– Oh, dumneata! bâigui ea \ntre dou` hohote. Dumneata!
F`r` cea mai mic` aten]ie pentru smochingul sù gri-deschis, se
a[ez` lâng` ea pe capot`, o \mbr`]i[` [i o strânse lâng` el cu o
tandre]e fratern`.
Pu]in obi[nuit` cu atâta blânde]e [i \nc` tulburat`, Kimberley
sim]i cum furia i se tope[te ca z`pada \n soare. Cu fa]a ascuns` la
gulerul costumului lui, l`s` s`-i curg` ultimile lacrimi f`r` re]inere.
{i, \ncetul cu \ncetul, calmul lui Lawrence i se transmise [i ei. Se
sim]ea mai bine acum, dar o senza]ie nou` venit` din adâncul ei
\ns`[i, o oprea s` se mi[te. Ghemuit` la pieptul lui larg, avea
impresia c` nimic n-o mai putea atinge, nici perfidia Simonei, nici
declara]iile de dragoste ale lui Charles, nici chiar ironia lui
Lawrence Cory.
El nu spunea nici un cuvânt, mul]umindu-se s-o legene \ncet [i
s`-i mângâie obrazul cu vârful degetelor.
Minutele care se scurser` li se p`rur` secole, atât de intens` era
comunicarea dintre sufletele [i corpurile lor.
Lawrence fu cel care puse cap`t acestei stranii complicit`]i.
– Nu trebuie ca Simone s` ne descopere astfel... Probabil ne
caut`.
– Da, eu... bâigui Kimberley.
Ar fi vrut s` se scuze, s` se justifice. Dar ea \ns`[i nu [tia de ce,
nici pentru ce.
– Sst... murmur` Lawrence. Taci! {i [terge-]i lacrimile, pari o

p`pu[` de cârp`.
Aceast` ironie amabil` a fost suficient` ca s-o fac` s` reac]ioneze.
Luând batista fin` de batist pe care el i-o \ntindea, \[i [terse fa]a
r`v`[it` de lacrimi.
– Aceast` bucat` de ]es`tur` nu va fi suficient` s` repare
stric`ciunile, spuse ea cu un zâmbet slab. Voi merge \n sala de baie.
– Cred c` trebuie, \ntr-adev`r. Atunci, s` ne re\ntâlnim peste
zece minute \n fa]a bufetului. N-ai mâncat nimic [i sunt acolo
pr`jituri superbe!
Ea ezit`: dorin]a de a accepta aceast` invita]ie se opunea cu
nevoia ira]ional` de a pune din nou o distan]` rezonabil` \ntre ei.
Cump`nea ce avea ambiguu rela]ia lor. Dispute \ntre
\mbr`]i[`ri, rela]iile lor oscilau \ntre agresivitate [i dorin]` \ntr-o
tulbur`toare intimitate pe care n-o putea accepta.
– Cred c` Charles m` a[teapt`, r`spunse ea.
Rictusul nervos care deform` zâmbetul lui Lawrence nu-i sc`p`
lui Kimberley. Nici fraza plin` de semnifica]ie pe care o bomb`ni
\ndep`rtându-se:
– E[ti liber`.... liber` s` te \n[eli.
***
Pamela [i Georges plecar` spre Vene]ia la sfâr[itul dup`-amiezii

[i Kimberley nu avu deloc ocazia s` discute cu prietena ei. |n timpul
petrecerii, Georges o acaparase pe tân`ra lui so]ie [i Charles se
ar`tase la fel de posesiv cu Kimberley.
O antrenase \n valsuri, tangouri [i rockuri, neacordându-i decât
câteva pauze pentru a-[i potoli setea [i a se odihni.
De[i exasperat` de aceast` purtare de dictator gelos, Kimberley

nu protestase. C`ci acest vârtej epuizant \i oferea ocazia s`-[i uite
nemul]umirile [i s`-l ]in` la distan]` pe Lawrence. De altfel, datorit`
\ncânt`toarei Simone, acesta nu avu deloc posibilitatea s-o invite.
Dar, adesea, \i sim]ise privirea ironic` urm`rind cuplul pe care-l
forma cu Charles.
La c`derea nop]ii, \nainte de a porni spre aeroport, Charles o
\nso]i pe Kimberley \n ma[ina sa \nchiriat`.
– A[ putea aranja s` r`mân o zi \n plus, declar` el deodat`.
Bine\n]eles, va trebui s`-mi amân câteva \ntâlniri, dar o voi face
dac` vrei.
P`rea atât de plin de speran]`, \ncât Kimberley vru s`-i accepte
propunerea. Dar voia s` fie singur` [i, de altfel, aceast` complica]ie
n-ar fi servit la nimic: n-avea nicidecum inten]ia s` r`spund` la
\ntrebarea care-l obseda pe Charles \nainte de \ntoarcerea la
Londra.
– Nu, ia avionul. }i-am promis s` reflectez \n timpul [ederii
mele aici.
– S` reflectezi! exclam` Charles, contrariat. Nu crezi c`...
– Nu! Nu insista! |n mediul afacerilor sunt cunoscut` pentru c`
nu m` angajez niciodat` cu u[urin]`. Nu-mi cere s-o fac \n via]a
mea privat`! Când \]i voi da r`spunsul, oricare va fi, va fi ferm [i
definitiv.
– Cap rece [i pumn de fier! |n domeniul sentimental,
Kimberley, spontanietatea nu este un semn de u[urin]`... ci de
dragoste!
Femeie de fier, femeie de ghea]`... Charles \mp`rt`[ea [i el
aceast` p`rere. Era prea mult, Kimberley nu mai dorea s` se apere.
Se ghemui lâng` portier` [i fix` drumul strângând din din]i.
Pe durata celor câ]iva kilometri care-i desp`r]eau de cas`,

Charles conduse f`r` s` renun]e la un mutism contrariat [i cu o
expresie de câine b`tut.
S`rutul pe care \l depuse pe obrazul lui \n momentul desp`r]irii
se voia consolator, dar n-avu puterea s`-l fac` s` zâmbeasc` pe
Charles.
– Pe curând, Kimberley. Te a[tept la Londra... precum [i
r`spunsul tù.
***
|n ciuda blânde]ei acestei seri de prim`var`, tremura [i cea[ca

de ceai fierbinte n-o \nc`lzea deloc. Aprinse atunci leg`tura de
crengu]e pe care le \ngr`m`dise \n c`minul salonului [i-[i \ntinse
mâinile spre c`ldura binef`c`toare. O flac`r` se ridic`, [ovì, urc`
din nou, apoi persever` [i-i atinse degetele. Ea scoase un mic strig`t
speriat.
F`r` motiv, o imagine veni s` se suprapun` peste aceea a
focului: cea a lui Lawrence Cory, la fel de precis` [i clar` ca o
fotografie.
|n gândul ei, \i surâdea [i privirea lui albastr` str`lucea cu
intensitate. Se temu din nou, de foc, de el, de a se arde la aceast`
c`ldur` de j`ratic.
Izbucni \ntr-un râs nervos.
– Te temeai oare c` femeia de ghea]` se va topi ca z`pada la
soare? spuse ea cu voce tare S`rmana mea, Kimberley, oboseala te
face s` ba]i câmpii.
Capitolul 5
Ceasul de[tept`tor ar`ta ora unsprezece când Kimberley

deschise ochii. |ngrozit` o clip`, se gândi c` n-avea nici o
importan]`, c` numai soarele, greierii [i libertatea o a[teptau.
Adres` un zâmbet splendidului cer albastru care se vedea pe
fereastra larg deschis` [i s`ri \n picioare.
Avea o foame de lup, care-i dep`[ea [i pofta de via]`, de a profita
de acest concediu, de aceast` regiune cu pronun]ie melodioas` din
sudul Fran]ei [i cu mirosuri de lev`n]ic`. Disp`ruser` oboseala,
lacrimile, gândurile negre din zilele precedente!
|n timp ce cafeaua fierbea, degajând aroma sa voluptuoas` \n
buc`t`ria mare de tip vechi, se a[ez` pe teras` ca s` priveasc`
peisajul minunat care i se oferea vederii.
Dincolo de peluza de un verde viu amenajat` \n teras`, o
gr`din` stufoas` [i bogat` \n specii de flori, cobora \n pant` lin`
spre un râu larg care m`rginea proprietatea. |ncepând de la malul
opus [i pân` la colinele line care barau orizontul, domnea vi]a-de-vie
[i geometria impecabil` a rândurilor nu ceda decât rareori locul
unor loturi de lev`n]ic` mov deschis.
Pesc`ru[i r`t`ci]i departe de mare, veneau s`-[i amestece

]ipetele lor r`gu[ite cu micile strig`te ale rândunelelor [i cu ]ârâitul
obsedant al greierilor.
Brusc, un fulger luminos o orbi. Surprins`, scrut` partea din
gr`din` de unde provenea. Cuib`rit` \ntre tufi[uri de mimoze \n
floare, distinse pavilionul de var` despre care \i vorbiser` Georges
[i Pamela.
Nelini[tit`, r`mase un moment nemi[cat`, cùtând un semn de
prezen]` uman`. Dar totul era lini[tit [i presupuse c` fusese doar o
raz` de soare reflectat` de un geam al c`su]ei.
Pu]in mai târziu, la fereastra camerei sale, atunci când ie[ea de
la du[ [i-[i \ntindea fa]a cu pic`turi de ap` spre soare, fu din nou
orbit` de o lumin` str`lucitoare.
De data asta se sim]i realmente nelini[tit`: era posibil s` fi intrat
vreun vagabond pe proprietate? Era pu]in probabil, dar prefera s`
aib` inima \mp`cat`. Nici nu-[i d`du osteneala s` se gândeasc` la
un posibil pericol [i \mbr`c` prima rochie de bumbac care-i c`zu \n
mân`. Apoi se repezi \n gr`din`.
|ndat` ce se apropie de c`su]`, se sim]i lini[tit`: un geam
deschis se balansa \n voie, \n adierea unui vânt slab, jucându-se cu
razele soarelui de amiaz`. Enigma era dezlegat`!
Astrul ajuns la zenit d`ruia o c`ldur` aproape sufocant` [i
Kimberley se sim]i atras` irezistibil de r`coarea pe care o promitea
râul cu ap` albastr`. De aceea, hot`r\ s` improvizeze o mic`
plimbare.
Cu picioarele \n ap`, \[i aminti avertismentul Pamelei: „Când te
vei sc`lda, nu \ncerca s` ajungi la malul cel`lalt, nici m`car pân` la
stâncile care formeaz` o insuli]` \n mijlocul apei. Nu pare
periculos, dar un curent pervers trece pe acolo, prezentând riscuri
chiar [i pentru tinerele englezoaice viguroase“.
Prev`z`toarea Pamela, care abia absent`, veghea asupra

prietenei ei! {i care ghicise c`, pe aceast` c`ldur`, Kimberley nu va
rezista tenta]iei de a \nota pu]in.
|n ciuda pudorii sale, Kimberley hot`r\ s` se scalde goal`. |n
graba ei de a verifica faptul c` nimeni nu d` târcoale prin gr`din`,
nu-[i d`duse osteneala s` ia altceva decât aceast` rochie de bumbac
pe care o purta acum. Dar locul era pustiu, [i nu risca s-o deranjeze
cineva, deoarece se g`sea pe o proprietate privat`.
Ea se arunc` \n ap` cu o bucurie copil`reasc` [i \ncepu s` \noate
de-a lungul malului.
Apa era delicios de r`coroas`. |n mijlocul râului, bancuri late de
nisip formau adev`rate mici plaje. Ad`postite de tufi[uri de
mimoze, vor fi ideale s` se bronzeze \n toat` lini[tea.
Kimberley se preg`tea s` revin` spre locul de plecare când
zgomotul unui plonjon o f`cu s` tresar`.
Vagabondul! A[adar, nu se \n[elase, era \ntr-adev`r un intrus \n
gr`din`. Con[tiin]a nudit`]ii ei \i ap`ru \ntr-o clip`: asta o f`cea atât
de vulnerabil`!
Obi[nuit` \n munca ei s` ia decizii rapide, \i trebui pu]in timp s`
\n]eleag` c` singura tactic` posibil` consta s` se ascund` [i s`
a[tepte un moment mai potrivit pentru a interveni. Misteriosul
personaj nu va \ntârzia cu siguran]` mult timp \n ap` [i va putea
atunci s` se \mbrace ca s`-l \nfrunte.
Ascuns` de o scobitur` a malului, care o \mpiedica s` vad`
obiectul temerii ei, [tia totu[i c` va fi suficient ca \not`torul s`
coboare dus de curent ca s-o surprind`!
Z`rind stâncile care ie[eau din mijlocul apei, hot`r\ s` se duc`
s` se ad`posteasc` acolo. Inspirând adânc, putea s` ajung` acolo
\notând pe sub ap`, ca s` r`mân` invizibil`.
Traversarea, doar de cinci sau [ase metri, i se p`ru c` dureaz` o

eternitate, [i sim]i \n sfâr[it cu u[urare sub degete masa dur` a
ad`postului ei.
Dup` ce \[i rec`p`t` respira]ia, risc` o privire \n susul râului.
Cineva se sc`lda \ntr-adev`r acolo, un b`rbat cu p`rul scurt [i cu
bra]e musculoase, cu spatele spre ea.
Trebuia s` sufere cu r`bdare, dar nelini[tea nu \ntârzie s-o
cuprind`: curentul rece despre care \i vorbise Pam exista f`r`
\ndoial`! Sub efectul acestei ape reci, membrele i se anchilozau [i,
mai rù \nc`, junghiurile unei crampe musculare \ncepeau s`-i
amor]easc` piciorul drept.
Auzindu-l pe individ apropiindu-se, teama ei crescu. |n ce
situa]ie nepl`cut` se pusese. Respira din ce \n ce mai greu.
Prinderea de stânc` sl`bea, degetele \i alunecau pe piatra ascu]it`.
Curentul o târa [i rezisten]a ei sc`dea din secund` \n secund`.
Panica o cuprinse atunci [i, pierzându-[i capul, scoase un strig`t.
Apoi, totul deveni negru. Le[inase.
– Kimberley! Kim!
Dou` palme viguroase lovir` obrajii tinerei femei.
Când deschise ochii, deveni con[tient` de o prezen]` al`turi de
ea [i \ncerc` s` se ridice.
– Nu te mi[ca, Kimberley, nu \nc`...
Lawrence Cory se apleca spre ea, cu o privire nelini[tit`. |n
ciuda st`rii de [oc, \n]elese imediat c` vagabondul de care fugise nu
era altul decât el. {i cel care o salvase de la \nec!
– Cum te sim]i?
– Bine, dar trebuie c` mi-am pierdut cuno[tin]a.
– |ntr-adev`r! Din fericire, am auzit un strig`t... M-am repezit [i
am z`rit un corp dus de curent. Dac` mai dura o clip`, nu mai
puteam s` te ajung. Ai sc`pat ca prin urechile acului, Kimberley! Nu

te credeam atât de imprudent`! Pamela nu te-a prevenit de
pericolul acestui râu?
– Ba da, dar...
– Dar m-ai v`zut [i-ai vrut o dat` mai mult s` m` evi]i.
– Nu [tiam c` erai tu. {i eram goal`...
Fa]a ei livid` se \mbujor` brusc [i se ridic` dintr-un salt. Era \nc`
dezbr`cat` [i corpul ei \ncânt`tor se oferea f`r` ap`rare privirii lui
Lawrence Cory.
– Calmeaz`-te, \i porunci el. Nu este momentul pentru pudoare
excesiv`. Ai fost cât pe ce s` mori [i e[ti \nc` foarte sl`bit`!
El \i adres` un zâmbet lini[titor [i vocea \i deveni mai blând`.
– De altfel, suntem la egalitate: nici eu nu port nimic. Frunzele
de vi]` nu lipsesc totu[i... Dar nu te nelini[ti: nici un [arpe nu-i va
\ntinde m`rul lui Adam! Nu ast`zi, cel pu]in...
Gluma lui n-o amuz` pe Kimberley. Dar ce putea s` fac` sau s`
spun`? Se sim]ea a[a de epuizat`, \nghe]at`, \nvins`...
– Te voi l`sa singur` un moment. Doar cât s` iau o p`tur` [i m`
voi \ntoarce. |mi juri s` nu te mi[ti? Dac` vei avea o alt` sl`biciune,
este preferabil s` fiu aici.
– Voi fi cuminte, promit.
Când Lawrence reveni, câteva minute mai târziu, tân`ra femeie
se sim]ea deja mai bine. Ignorând protestele lui Kim, \i puse un
pled cald de mohair \n jurul umerilor [i insist` s-o conduc` acas`.
Acolo, aprinse un foc mare \n [emineu apoi, ca o infirmier` atent`,
\i servi un ceai fierbinte.
Ghemuit` pe canapea, Kimberley \nc` mai tremura, dar \[i
reg`sise culorile.
– |]i mul]umesc \nc` o dat` c` m-ai ajutat. Oricum, m` \ntreb ce faci aici.
Un zâmbet larg lumin` tr`s`turile pân` atunci \ncordate ale lui
Lawrence.
– Locuiesc \n acest loc, ca [i tine.

Ea scoase un adev`rat strig`t.
– Cum? Dar este imposibil!
– Ah, te recunosc \n sfâr[it! Dou`zeci de minute f`r` cea mai
mic` agresivitate: \ncepeam s` te cred foarte bolnav`.
– Nu re\ncepe cu sarcasmele tale! Mi-ar pl`cea s` cunosc
motivele prezen]ei tale aici. {i nu pretinde c` e[ti instalat \n aceast`
cas`!
– Totu[i, `sta este adev`rul. Georges [i Pamela au fost dr`gu]i
s` m` invite s` stau aici \n timpul absen]ei lor.
– Imposibil! Pam mi-ar fi cerut p`rerea.
– Cu siguran]`, n-a \ndr`znit! Cel pu]in dac` nu s-a temut de un
refuz... Deoarece ai fi spus „nu“, nu-i a[a?
– Da!
– Am câ[tigat!
– {i sunt sigur` c` ai complotat totul cu Pamela.
Lawrence adùg` un bu[tean pe foc, apoi se \ntoarse spre Kim,
cu mâinile \n [olduri.
– {i \n ce scop, dup` p`rerea ta?
Furia o cuprindea din nou. |[i uitase p`]ania, le[inul, salvarea.
Conta doar acest b`rbat exasperant a c`rui simpl` prezen]` era
suficient` s`-[i piard` controlul.
– Nu face pe nevinovatul! strig` ea.
– Credeam c` un acuzat r`mâne numai pân` când i se
dovede[te vinov`]ia. {i \nc` nu [tiu ce-mi repro[ezi. Nici
presupusei mele complice, biata Pamela.
– Ea [i-a imaginat c`-mi voi pierde capul dup` primul b`rbat
destul de amabil care s` m` remarce! Ei bine, s-a \n[elat!
– Nu te subestima, Kimberley! Am crezut c` mi-am dat seama,
ieri, c` nu eram singurul care te g`sesc seduc`toare.
Nu era nici o \ndoial`, Lawrence f`cea aluzie la scena

dezagreabil` din ajun, când el [i Simone o surprinseser` cu
Charles.
– Nu s-a \ntâmplat nimic cu Charles! exclam` ea. Nu voiam...
El o \ntrerupse cu o voce blând` [i calm`:
– N-ai de ce s` te aperi. Charles nu este logodnicul tù?
– Nu! Ba da! Dar el nu-i place celei mai bune prietene a mea,
care \ncearc` s`-mi g`seasc` un altul. De la desp`r]irea de...
Se \ntrerupse brusc, \n]elegând c` din cauza furiei, se angaja pe
un teren primejdios.
– Aceast` faimoas` durere din dragoste, coment` Lawrence.
– Pamela ]i-a vorbit despre Philippe Crossley! N-avea
dreptul, ea...
– Prietena ta a p`strat acest secret pre]ios, te asigur! Dar nu este
greu de ghicit, v`zându-te atât de trist`, c` un b`rbat te-a f`cut s`
suferi...
Kimberley se l`s` s` cad` pe sp`tarul canapelei, descump`nit`.
Hot`rât lucru, \ndat` ce se certa cu Lawrence Cory, situa]ia se
\ntorcea \n defavoarea ei: devenea stupid`, se \ncurca \n
argumente, nu-[i mai g`sea cuvintele.
Cu un gest obosit, l`s` de \n]eles c` depune armele.
Lawrence \n]elese mesajul [i schi]` un zâmbet lini[titor.
– Haide, spuse el, am o veste bun` pentru tine.
– M-ar mira!
– Presim]isem aceast` reac]ie neprimitoare [i am ales s` m`
instalez \n pavilionul de var`. |n felul acesta, nu te voi deranja
deloc.
Fulgerele de lumin` pe care le z`rise mai devreme \i reveneau
\n memorie. Dac` s-ar fi apropiat de c`su]` \n acel moment, ar fi
scutit-o de atâtea nepl`ceri!
– Aici sau acolo, oft` ea. Dar presupun c` trebuie s` accept acest
compromis; sunt eu \ns`mi o invitat`.
– Am s` ]i-o amintesc! Bun, fiindc` am f`cut pace [i ]i-ai reg`sit
tonusul obi[nuit, propun s` faci un du[ fierbinte. Voi face [i eu,
dup` tine.
– Dup` mine? Dar pentru ce nu-l faci la tine?
– |nc` nu exist` ap`...
– Dar atunci...
– Da, va trebui s` m` supor]i \n buc`t`rie [i \n baie! Dar nu te
nelini[ti, voi fi cât mai discret posibil.
Ea se ridic` [i se \ndrept` spre scar`, \nfofolit` \n p`tur`, cu
toat` demnitatea de care se mai sim]ea \n stare.
Un lung du[ fierbinte i-a fost de-ajuns s`-[i recapete echilibrul.
O frec]ionare plin` de energie cu prosopul urmat` de un masaj
puternic cu o crem` parfumat` [i nimic nu-i mai amintea de acel
accident stupid!
Nu se gr`bi cu preg`tirea: dac` era obligat` s` \mpart` baia cu
Lawrence Cory, era \n orice caz hot`rât` s` nu fac` nici o concesie.
El n-avea deloc scrupule s`-i tulbure lini[tea concediului, ea de ce
l-ar menaja?
Desigur, \i salvase via]a, [i pentru asta, o s`-i fie mereu
recunosc`toare... dar nu era el primul r`spunz`tor pentru riscurile
pe care [i le luase? {i de toate nepl`cerile pe care le avusese de
când c`lcase pe p`mânt francez?
|n aceast` stare de spirit plin` de rea-credin]`, i se al`tur` \n
buc`t`rie.
Lawrence \[i f`cu de lucru \n fa]a ma[inii de g`tit, de unde se
ridica un miros minunat de ierburi provensale. Apetitul lui Kimberley
se trezi instantaneu, ca [i proasta ei dispozi]ie, \n fa]a spectacolului
acestui b`rbat care se comporta ca [i cum era la el acas`.
– Ce faci?
El se \ntoarse [i-i adres` un zâmbet mândru.
– O omlet` spaniol`: cu ro[ii, ardei verzi, ceap` [i cârna]i
condimenta]i. Cred c` mi-a reu[it, sim]i aceast` arom`?
– O s` iei toate mesele aici? \ntreb` ea pe un ton sec.
– Când va trebui... De[i discret din fire, nu pot s` devin complet
invizibil.
– {i unde ai g`sit ingredientele pentru acest preparat?
Frigiderul era gol.
– De vreme ce n-am putut fura nimic, de ce acest ton agresiv?
– Nu te acuzam.
– Ah, da? Totu[i, am crezut... Ei bine, m-am dus dis-de-
diminea]` s` fac câteva cump`r`turi. Nu prev`zusem s` am o
invitat`, dar am obiceiul s` fiu prev`z`tor.
Ea observ` atunci c` pusese dou` tacâmuri pe mas`. Se gândise
chiar s-o decoreze cu un buchet \ncânt`tor de mimoze.
– N-am acceptat s` \mpart masa cu tine.
Imediat ce o rosti, \[i regret` mica fraz` rùt`cioas`. Nu f`cea
decât s`-[i dezv`luie vulnerabilitatea.
– Scuz`-m`, adùg` ea imediat. Dar sunt \nc` pu]in nervoas`.
– Te g`sesc absolut normal`, dimpotriv`, o ironiz` Lawrence.
Dar s` \ncet`m discu]ia asta [i s` ne a[ez`m la mas`, mor de foame!
– {i eu la fel!
El destup` una din sticlele de vin produs de Georges [i aduse
tigaia fumegând` unde se etala o omlet` multicolor`.
– |mi place ca mâncarea s` fie pe cât de bun`, tot pe-atât de
aspectuoas`, declar` el. Te las s` judeci...
O servi ceremonios [i a[tept` s` guste mâncarea.
– Nota zece, coment` ea. Domnul Bocuse \nsu[i n-ar renega
aceast` re]et`.
El izbucni \n râs, vizibil \ncântat de compliment.
– S` nu exager`m!
Se osp`tar` comentând gastronomia francez` [i marii ei
buc`tari, apoi Lawrence se ridic` s` prepare cafeaua.
– E[ti surprinz`tor de degajat, remarc` Kimberley. Parc` e[ti la
tine acas`.
– Este o reflec]ie dezagreabil` sau o simpl` constatare? \ntreb`
Lawrence.
– O constatare.
– Atunci voi r`spunde c` aceast` capacitate de adaptare face
parte din farmecul meu.
– Mereu la fel de modest!
– Nu, lucid. |mi cunosc atuurile, dar [i defectele [i limitele.
– Cât de reconfortant!
El p`rea deodat` concentrat. C`zut pe gânduri, nu r`spunse
ironiei lui Kimberley.
– Tu, \n schimb, spuse el, \mi pari deosebit de incon[tient` de
capacit`]ile tale, atât fizice cât [i morale.
– Nu sunt atât de complexat` cum se pare c`-]i imaginezi!
– Nu asta vreau s` spun... Cred c` te temi s` \nfrun]i anumite
situa]ii, de team` c` nu e[ti capabil` s` ]i le asumi, poate.
– Faci din nou pe psihanalistul amator!
El \i adres` un zâmbet pocìt.
– Unul din micile mele defecte... |n fine, dac` ai nevoie de un
ghid pentru a face fa]` unor anumite experien]e, nu m` uita!
Era preferabil s` nu r`spund` acestei propozi]ii cu umor
ambiguu, \[i spuse Kimberley. Dar nu-[i putu st`pâni o remarc`
sever`:
– Când vei renun]a s` te amesteci \n ceea ce nu te prive[te?
– Dac` erai pu]in mai comunicativ` \n ceea ce te prive[te, n-a[
fi fost indiscret.
– Ce \ndr`zneal`! A[ putea s`-]i r`spund la fel. Cu ocazia primei

noastre \ntâlniri, nici m`car nu ]i-ai dat osteneala s`-mi spui c` erai
un prieten al lui Georges. {i ai pretins c` e[ti pictor...
– Arhitect sau pictor, p`reai atât de pu]in interesat`!
– Nu [tiam cine erai!
– Un b`rbat... Doar un b`rbat care te g`sea frumoas` [i
misterioas`.
Ar fi trebuit s` fie flatat`... Nu era totu[i cazul. Imaginea pe care
o d`dea despre ea nu corespunsese niciodat` cu aceea pe care [i-o
f`cea ea \ns`[i. O tân`r` femeie foarte simpl`, iat` ce era [i ce
pretindea!
Modern`, ambi]ioas`, elegant`, inteligent`, da, accepta aceast`
defini]ie. Dar misterul, frumuse]ea, tot atâtea cli[ee care-i p`reau
superficiale...
– Oh! \]i ghicesc gândurile, continu` Lawrence. Crezi c` m`
opresc doar la aparen]e... Este adev`rat, dar cum s` fac altfel? Dac`
n-a[ fi fost sensibil la aceast` aur` enigmatic` pe care o degajezi, de
ce mi-ai fi atras aten]ia? Cu siguran]`, nu datorit` firii tale sociabile
[i spontane!
– Oh, e[ti imposibil! Sunt a[a cum sunt...
– |i plac cui \i plac, termin` Lawrence. {i dac` \mi pl`ceai mie?
– Starea ta sufleteasc` \mi este indiferent`. Te suport \n aceast`
cas` [i cu asta basta!
– Ai putea totu[i ob]ine avantaje din prezen]a mea aici.
Ea izbucni \n râs.
– {i care, te \ntreb?
Ea se ridic` s`-[i pun` farfuria goal` \n chiuvet`. Lawrence f`cu
la fel.
– Vrei \ntr-adev`r s` [tii?
– Desigur!
St`teau fa]` \n fa]`, m`surându-se reciproc cu o privire ironic`.

Cu o \ndr`zneala surprinz`toare, Lawrence o trase pe tân`ra
femeie \n bra]ele lui.
– Iat` r`spunsul meu!
Puse st`pânire pe buzele lui Kimberley \ntr-un s`rut impetuos.
Ar fi vrut s` se zbat`. Dar corpul refuza s` se supun` voin]ei sale
[i ced` argumentelor \nfl`c`rate ale lui Lawrence f`r` cea mai mic`
rezisten]`. Ca [i cum avea propria lui via]`, el se apropia, se
supunea, se destindea \n aceast` desf`tare senzual`, \n aceast`
c`ldur` \n care el o chema f`r` re]inere. El se revolta \mpotriva
acestei femei reci, cum credea ea c` este, cum voia s` fie uneori...
Când Lawrence \[i sl`bi \mbr`]i[area, Kimberley, supus` [i
epuizat`, \[i puse capul pe um`rul lat care i se oferea.
R`mase mult timp nemi[cat`, rec`p`tându-[i treptat respira]ia [i
controlul asupra ei \ns`[i.
Lawrence \i mângâia \ncet p`rul lung, castaniu-ro[cat
murmurând cuvinte de lini[tire pe care ea nu le asculta, cuprins`
de revolta care urca din nou \n ea. Credea oare c` o \mblânzise?
Credea c` Kimberley Harris se putea l`sa atât de u[or supus`?
– Nu, las`-m`! strig` ea pe nea[teptate.
Se desprinse din bra]ele primitoare cu vigoarea unei tigroaice.
Stupefiat, el o privea uimit.
– Nu \n]eleg... murmur` el. De ce aceast` oprire? De ce s` reiei
lupta?
Ea \l fulgera cu toat` str`lucirea furtunoas` a ochilor verzi.
– Pentru c` m` ataci pe ascuns! Faci astfel \ncât s`-mi anihilezi
judecata, gândurile...
– S` gânde[ti! Mereu s` gânde[ti! Las`-]i pu]in creierul \n pace!
Simte, Kimberley, vibreaz`, trìe[te. E[ti o fiin]` din carne [i sânge,
nu doar acest robot programat s` func]ioneze pentru femeia de
afaceri! Nu mi-ai dat dovada chiar \n acest moment? Pretinzi c` am

visat aceast` minunat` femeie care r`spundea \mbr`]i[`rii mele? Am
inventat-o eu? R`spunde!
|ntorcându-se pentru a-[i ascunde jena, Kimberley se apropie
de fereastr` [i-[i sprijini fruntea de geamul rece. O ame]eal` o
cuprindea insidios la amintirea gurii lui Lawrence peste a ei,
mâinile lui pe pielea ei. Când vorbi \n sfâr[it, vocea ei nu mai era
decât un murmur r`gu[it, aproape speriat:
– N-am explica]ii de dat! Nici s` m` justific. Las`-m`, ai promis
s` m` la[i \n pace.
Sesiz` zgomotul unui pas suplu care se \ndep`rta. Lawrence
renun]ase...
|n ciuda victoriei pe care o repurtase, se sim]ea \nvins`. Tr`dat`
de o parte din ea \ns`[i, care, \n acest duel al sim]urilor, se situa de
partea lui Lawrence, motiv pentru care se [tia vulnerabil`. La un alt
asalt languros, va putea oare rezista?
– Da, murmur` ea. Voi putea lupta \mpotriva dorin]ei de
Lawrence Cory... [i a propriei mele dorin]e, dac` trebuie!
Capitolul 6
|narmat` cu o carte bun`, ochelari negri [i o crem` de bronzat,

Kimberley \[i aranj` salteaua moale pe peluz` [i se a[ez` pe ea.
Avea inten]ia s` devin` la fel de aurie ca piersica pe care tocmai
o mâncase \n loc de mic dejun. {i asta, \n ciuda carna]iei de
englezoaic`!
Pielea ei, foarte alb` [i catifelat`, fusese \ntotdeauna unul din
principalele ei atuuri fizice: contrasta cu str`lucirea \ntunecat` a
p`rului castaniu cu reflexe ro[cate [i cu verdele intens al ochilor.
Dar ast`zi, dorea s` se bronzeze, s` semene cu femeile energice
din aceast` regiune, pe care le admirase \n sat, \nvârtindu-se \n
fo[netul jupoanelor din pânz` provensal`. De altfel, chiar \n
aceast` dup`-amiaz`, va merge s` cumpere una din aceste
minunate fuste cu volane!
Ora[ul cel mai apropiat g`sindu-se la peste o jum`tate de or` de
mers cu ma[ina, va profita de drum ca s` fac` [i pu]in turism. Era
ner`bd`toare s` descopere aceast` splendid` regiune pe care i-o
descrisese Pamela. De trei zile de când era acolo, abia dac` p`r`sise
casa, mul]umindu-se s` fac` doar câteva cump`r`turi \n târgul vecin.
Proprietatea era atât de pl`cut`! O plimbare rapid` cu ma[ina

pân` la mare \i permisese s`-[i aprecieze norocul: plajele, \n acest
\nceput de sezon, erau pline de turi[ti. Aici se putea bronza pe
peluz` [i s` se scalde \n râu \n toat` lini[tea. {i asta \n ciuda
prezen]ei lui Lawrence!
Nu-l mai v`zuse dup` scena care-i opusese [i trebuia s` admit`
c` se ar`ta foarte discret. Abia \l auzise strecurându-se \ncet pe
coridoare, diminea]a devreme [i seara târziu, pentru incursiuni
indispensabile \n buc`t`rie [i sala de baie.
|n ajun, \n plin` dup`-amiaz`, \n timp ce culegea câ]iva
trandafiri, ecourile unei muzici de jaz \i indicaser` prezen]a lui \n
pavilionul de var`, dar nu se ar`tase.
|n mod ciudat, se sim]ise pu]in vexat` s` se vad` astfel ]inut`
deoparte. Deoarece nu era nici o \ndoial` c` el o evita, calculându-[i
programul ca s` n-o \ntâlneasc`.
Desigur, nu f`cea decât s` se supun` dorin]ei ei. Dar aceast`
situa]ie o exaspera pe Kimberley mai mult decât ar fi f`cut-o
prezen]a lui Lawrence. |n incertitudinea plec`rilor [i venirilor lui,
Kimberley tres`rea imediat ce sesiza un zgomot neobi[nuit, de
team` s` nu fie el.
Rezultatul era c` se gândea f`r` \ncetare la el. Evident, nu putea
s`-i pretind` s-o informeze cu programul lui exact! Dar, \n schimb,
era hot`rât` s`-i cear`, \ndat` ce-l va vedea, s` \nceteze acest joc
copil`resc [i exasperant!
Cum soarele devenea din ce \n ce mai cald, hot`r\ s`-[i
devanseze plimbarea. Dac` pleca acum, va avea timp s` viziteze o
biseric` pe care Pamela i-o recomandase, \nainte de prânz. Dup`
aceea, va avea tot timpul s` descopere cel mai frumos dintre
jupoanele provensale [i s` scotoceasc` un supermarket!
Zece minute mai târziu, era la volanul micii ei ma[ini [i demara
bucurându-se de acest program.
Ziduri \nalte de piatr` ad`posteau str`du]ele \nguste de ar[i]a

soarelui [i coborau \ntr-o armonie de culori de ocru [i chihlimbar
care o \ncântar` pe Kimberley. Cu obloanele lor \n culori vii [i
abunden]a de mu[cate [i de iasomie care se c`]`rau \n jurul
ferestrelor, fiecare cas`, de[i asem`n`toare cu celelalte, avea
personalitatea [i frumuse]ea ei proprie.
Simplul fapt c` era acolo, mergând pe acest pavaj inegal, o
umplea pe Kimberley de bucurie.
Copii cu pielea mat` alergau \n acest labirint familiar, cu
ghiozdanele \n mâini, cu zâmbetul \ncântat al celor care ies de la
[coal`. Pe terasele cafenelelor, b`rba]ii savurau lichiorul de anason
tìf`suind veseli [i interpelându-se de la o teras` la alta, cu acel
accent ascu]it [i cântat pe care Kimberley \l adora.
Femeile p`r`siser` str`zile la aceast` or`, dar mirosurile pl`cute
de carne fript`, de usturoi, de cimbru [i de busuioc le tr`dau
prezen]a \n fa]a ma[inilor de g`tit.
Bine\n]eles, grijile [i dramele nu cru]au aceast` regiune, dar
Kimberley abia putea s` cread`, atât de vivace p`rea aici bucuria de via]`.
Ajunse \ntr-o pia]` mare m`rginit` de terase cu umbrele
multicolore, unde juc`torii de bile \[i potoleau setea \nainte de a
reveni pe platforma central`. Sub platani, ei cânt`reau \ndelung \n
mân` bila grea de metal, \nainte s-o arunce cu \ndemânare.
Kimberley nu putu rezista acestui spectacol pl`cut [i se a[ez` pe o
banc` pentru a se ini]ia cu regulile acestui sport local.
Se amuz` un timp urm`rindu-i pe ace[ti b`rba]i exuberan]i care
]inteau [i aruncau rapid, apoi analizau la nesfâr[it fiecare punct, cu
centimetrul \n mân`, \n dispute pe cât de teatrale pe atât de lipsite
de agresivitate.
Curând, \[i l`s` privirea s` alerge peste arhitectura locului,
splendid` cu arcadele [i frontoanele ei sculptate. Vederea atâtor
frumuse]i \i reaminti de Lawrence Cory. I-ar fi pl`cut s` [tie ce gen

de case construia... Poate turnuri de sticl`, atât de \nalte, atât de
impresionante, atât de reci! Nu, aceste edificii nu corespundeau
personalit`]ii sale. Dup` \mbr`c`mintea lui, ghicea c` dac` aprecia
o anumit` simplitate, nu neglija calitatea materialelor rafinate [i
confortul.
Tocmai acesta fu momentul ales de Lawrence s` traverseze pia]a
cu pa[i mari. Kimberley nu se mir` s`-l \ntâlneasc`, dar coinciden]a
dintre gândurile ei [i aceast` apari]ie o amuz`, cu atât mai mult cu
cât era \mbr`cat \ntr-un costum de pânz` bej, deosebit de elegant.
Trecu prin fa]a ei f`r` s-o vad` [i se \ndrepta spre un magazin
mare, amenajat ca atelier, care se g`sea doar la câ]iva metri de
Kimberley.
Un b`rbat veni \n \ntâmpinarea lui Lawrence [i, dup` ce se
salutaser`, se lansar` \ntr-o discu]ie \nsufle]it`.
Dup` gesturile lor, Kimberley ghici c` vorbeau despre localul \n
fa]a c`ruia se aflau, despre spa]iu, despre lumin` [i de dispunerea
meselor existente acolo. |[i aminti c` Pamela \i m`rturisise c`
Lawrence dorea s` se stabileasc` \n regiune [i s` deschid` un
cabinet de arhitectur`. A[adar, g`sise unde s`-l instaleze!
Trebuia s` admit` c`, \nc` o dat` d`dea dovad` de bun-gust: sala
mare cu ziduri de piatr` grinzi aparente, era locul visat pentru a lucra!
Plin` de curiozitate, nu-i sl`bea din ochi pe cei doi interlocutori
[i, curând, b`rbatul scund care-i f`cea fa]`, \i observ` privirea fixat`
asupra lor. O privi de câteva ori uimit, ceea ce o determin` s` plece.
Nu ]inea ca el s`-l previn` pe Lawrence de prezen]a ei indiscret`!
|[i relu` plimbarea pe str`zi [i ajunse curând \n fa]a bisericii
despre care-i vorbise Pamela. Marele ei orologiu ar`ta ora
dou`sprezece [i jum`tate [i, de[i \i era foame, hot`r\ s-o viziteze
\nainte de a porni \n cùtarea unui restaurant.
Stilul pur roman al fa]adei se desf`[ura [i \n interior, cu arcadele

ei din piatr` brun` [i sculpturile de o naivitate emo]ionant`. R`t`ci
\ndelung, \n admira]ie, de la alei la naos, contemplând statuile,
tablourile [i splendida cutie cu moa[te care f`cea din acest loc de
cult un veritabil muzeu.
Dup` lini[tea [i r`coarea care domneau sub bolt`, c`ldura
mediteranean` se ab`tu peste ea ca o mantie fierbinte, astfel c` se
gr`bi s` ajung` la \ncânt`torul mic han pe care \l reperase \n
apropierea pie]ii principale. Un panou enorm lùda climatizarea [i
meniul p`rea foarte \mbietor.
Tocmai comandase un fel de mâncare apetisant când \l v`zu din
nou pe Lawrence Cory, prin geam.
De data asta, era \nso]it de Simone, care se crampona de bra]ul
lui [i-l sorbea din ochi f`r` cea mai mic` re]inere. Mergeau drept
spre ea [i Kimberley \n]elese c` veneau s` prânzeasc` \n acela[i
restaurant.
Era prea târziu ca s` dispar`, fiindc` chelneri]a \i aducea deja
felul \ntâi. Hot`rât lucru, totul p`rea s` se coalizeze \mpotriva
nevoii ei de lini[te! Lawrence avea oare un al [aselea sim] ca s-o
repereze unde se g`se[te?
Nu mai avea decât s` spere c` va trece neobservat` \n acest mic
col] pe care-l alesese. Deplasându-[i scaunul \n a[a fel \ncât s` nu se
vad` decât pe trei sferturi, nu putu totu[i s` reziste tenta]iei de a
urm`ri cuplul cu coada ochiului \n timp ce p`trundea \n restaurant.
Cu siguran]a pe care o d` obi[nuin]a, Lawrence se \ndrepta spre
o mas` situat` \n partea opus` celei a lui Kimberley. Cât despre
Simone, \l urma f`r` o privire pentru altcineva care nu era frumosul
arhitect.
Un bar impozant [i o enorm` plant` ornamental` o ad`posteau
acum de vederea lor [i Kimberley scoase un oftat de u[urare: putea
s`-[i savureze \n tihn` salata de ro[ii [i de ardei verzi!
Dar abia avu timp s` ia câteva \nghi]ituri c` u[a se deschidea din

nou. Kimberley \l v`zu intrând pe b`rbatul scund pe care-l z`rise
diminea]` cu Lawrence, \nso]it de o femeie care trebuia s` fie
so]ia lui.
Privirea surprins` care se opri asupra ei o anun]a c` [i el o
recunoscuse.
{i ceea ce trebuia s` se \ntâmple, se \ntâmpl`.
Abia trecuser` trei minute de când b`rbatul se \ntâlnise cu
Lawrence [i cu Simone când o voce familiar` r`sun` peste sal`:
– Kimberley Harris! A[adar, tu e[ti cea care-l nelini[te[ti atât pe
dragul Daumier!
Lawrence se posta deja \n fa]a ei.
– Vino s` iei loc cu noi! Prietenii mei [i cu mine s`rb`torim un
contract important.
– |]i mul]umesc, r`spunse ea cu un zâmbet for]at, dar aproape
am terminat prânzul.
El arunc` o privire sceptic` spre farfuria pe jum`tate plin`.
– Domnul Daumier te ia drept spioan`, vino s`-i ar`]i c` se
\n[al`!
– Nu insista! murmur` ea. Nu ]in deloc s`...
Sosirea domnului Daumier o \ntrerupse.
– Drag` doamn`, interveni el, m` al`tur prietenului meu
Lawrence pentru a v` solicita prezen]a la masa noastr`. Sim]ul meu
de ospitalitate refuz` s` lase o femeie frumoas` s`-[i ia masa singur`!
Tirada sa emfatic` [i totodat` cântat`, rostit` cu acel irezistibil
accent din sud, o f`cu pe Kimberley s` zâmbeasc` spontan. F`r`
s`-[i dea seama, c`zuse din simpatie \n cursa inevitabil`: nu putea
decât s` accepte o invita]ie atât de \ncânt`toare!
|i urm` prin urmare f`r` tragere de inim` pe cei doi b`rba]i.
Cinci cupe de [ampanie erau deja dispuse \n fa]a doamnei Daumier
[i a Simonei [i, dac` femeia \n vârst` afi[a un zâmbet amabil [i

curios, tân`ra \n schimb, nu-[i ascundea nemul]umirea.
– O cuno[ti deja pe Simone, \i spuse Lawrence lui Kimberley. {i
permite-mi s` ]i-i prezint pe domnul [i doamna Daumier, de la care
tocmai am cump`rat atelierul de arhitectur`. Azi s`rb`torim aceast`
vânzare [i instalarea mea definitiv` \n regiune.
– |ncântat`, spuse Kimberley.
– {i iat-o pe Kimberley Harris, continu` Lawrence, cu care
\mpart casa Pamelei [i a lui Georges Defontaine.
Dup` grimasa iritat` care deformase tr`s`turile Simonei,
Kimberley \n]elese c` aceast` fraz` d`dea loc la confuzie. De aceea,
se gr`bi s` adauge:
– Eu locuiesc \n casa principal`, iar Lawrence ocup` pavilionul
de var`. A[a este mai practic, deoarece nu suntem apropia]i.
– O situa]ie pe care o ve]i remedia, f`r` nici o \ndoial`! interveni
Simone pe un ton caustic. Cu temperamentul dumneavoastr`...
Politico[i, cei doi Daumier se pref`cur` c` nu \n]eleseser`
sub\n]elesul, dar Kimberley nu-[i f`cea deloc iluzii asupra
reputa]iei pe care o va avea de acum \nainte \n acest ora[.
Lawrence o fulger` pe Simone cu privirea, dar tân`ra pervers`
nu se sinchisi; jubila c` marcase un punct \nmpotriva rivalei ei.
Domnul Daumier ridic` paharul [i f`cu un toast, punând cap`t
proastei dispozi]ii care pusese st`pânire pe cei cinci comeseni.
– Pentru contractul nostru, proclam` el, pentru instalarea \n
aceast` frumoas` regiune, pentru reu[ita dumitale!
Datorit` [ampaniei, atmosfera se destinse pu]in.
– A[adar, te-ai decis s` trìe[ti \n regiune, \i spuse Kimberley lui
Lawrence. Ai inten]ionat asta de mult?
– M` gândeam la asta... Dar cariera mea la Londra m` \mpiedica
s` trec la fapte. Apoi, \n acest an, evenimentele s-au derulat \n a[a
fel \ncât momentul mi s-a p`rut propice. {i plecarea la pensie a

domnului Daumier a fost argumentul definitiv ca zarurile s` fie
aruncate: p`r`sesc totul!
La aceste cuvinte, figura nemul]umit` a Simonei se lumin` de
fericire. Privirea trufa]` pe care i-o arunc` lui Kimberley exprima
sentimentul victoriei cu care se \mpùna, ca [i cum alegerea lui
Lawrence nu privea dou` ]`ri, ci dou` femei, dou` rivale...
Dac` Kimberley ar fi \ndr`znit, ar fi r`spuns acestei priviri
perfide cu o replic` tìoas`. Dar prezen]a acestui \ncânt`tor cuplu
de meridionali o \mpiedica: ce-ar fi crezut despre englezi, [i despre
Anglia \n general, dac` [i-ar fi ar`tat agresivitatea fa]` de aceast`
copil` a regiunii?
Prefer` s` men]in` conversa]ia la un ton politicos.
– |mi imaginez c` Georges este \ncântat de decizia ta! spuse ea
pe un ton indiferent.
Lawrence izbucni \n râs.
– Oh da! A influen]at-o din plin! |ntre Pamela [i mine, pare
hot`rât s` goleasc` Marea Britanie de cet`]enii ei! Când te vei
al`tura clubului nostru de exila]i voluntari, Kimberley?
– M`rturisesc c` m-a[ l`sa u[or tentat` de clima acestei regiuni...
[i Pamela \mi va lipsi atât de mult! Dar munca mea, via]a mea...
– ... V` re]in acolo, i-o tìe Simone.
Ea nu adùgase: „{i cu atât mai bine“, dar mesajul nu era mai
pu]in limpede.
Domnul Daumier r`mase cu gura c`scat` de uimire, so]ia lui
tu[i cu un aer absent [i Lawrence trimise o nou` salv` de priviri
furioase tinerei fete.
Impasibil`, Kimberley dovedi c` legendarul sânge-rece englez
nu era un cuvânt f`r` rost, r`spunzând:
– Dar gra]ie primirii care mi s-a f`cut aici, poate \mi voi schimba
p`rerea!
Aparent, nu era nici o ironie \n vocea ei, dar Lawrence, sensibil

la acest umor rece tipic „englezesc“, izbucni \n râs.
Masa se desf`[ur` \n aceast` ambian]` ambigu` [i dac` fileul de
vit` cu piper al lui Kimberley se dovedea o adev`rat` capodoper` a
gastronomiei, n-o tr`gea inima s`-l aprecieze. Extrem de stânjenit`,
a[tepta momentul când va putea s` fug` departe de Lawrence Cory
[i de caustica lui \nso]itoare. Imediat dup` ce-[i bù cafeaua, se
ridic` [i-[i salut` gazdele.
– Doar n-o s` ne p`r`si]i atât de devreme! exclam` domnul
Daumier. }in s` v` ofer un rachiu care o s` v` plac`!
– V` mul]umesc, dar a[tept un telefon important!
Era o jum`tate de minciun`, deoarece Charles \i promisese s-o
sune \n cursul s`pt`mânii, dar nici un alt pretext nu-i venise \n minte.
– Voi profita de ma[ina lui Kimberley pentru a m` \ntoarce [i eu
acas`, spuse atunci Lawrence.
– Nu! Te voi aduce eu, Lawrence! exclam` Simone. Mai r`mâi
pu]in!
– Da, drag` prietene, \nt`ri domnul Daumier, insist! Un rachiu
de pere sau de prune va pecetlui acordul nostru!
– Tocmai din cauza acestei afaceri trebuie s` m` \ntorc. Pentru
a telefona.
– O ve]i face la atelier... Este aproape al dumitale, de acum
\nainte!
– Nu \nc`... Nu, \mi trebuie anumite documente pentru a
negocia cu bancherul meu. {i nu le am la mine!
– |n cazul acesta... spuse domnul Daumier.
Simone t`cea, livid`, \n timp ce Lawrence [i Kimberley \[i luau
r`mas-bun.
Kimberley sim]i mil` pentru aceast` tân`r` \ndr`gostit` care-[i
ascundea prost decep]ia. Cum s`-i explice c` nu era câtu[i de pu]in
interesat` de Lawrence? C` \n zece zile, se va \ntoarce \n Anglia [i

c` nu se va mai ridica \ntre ei ca un obstacol imaginar? Simone va
putea atunci s`-[i exercite pe \ndelete seduc]ia asupra frumosului
arhitect!
{i Kimberley paria c` redutabila creatur` va [ti s`-l cucereasc`!
La acest gând, sim]i \n inim` \n]ep`tura geloziei, dar nu \ntârzie
s` analizeze acest fenomen ciudat: Lawrence tocmai \i luase bra]ul
[i o conducea spre ie[ire.
Rulau de-a curmezi[ul câmpiei când Kimberley \ntreb` pe un
ton sec:
– De ce ai f`cut asta?
– Ce anume?
– De ce ]i-ai p`r`sit prietenii atât de repede? Simone ar fi fost \ncântat`
s` te aduc`. {i acel telefon nu trebuie s` fi fost atât de urgent...
– |ntr-adev`r... Dar sunt ner`bd`tor s` rezolv definitiv aceast`
afacere. {i nu r`mânând ore \ntregi la mas` voi \ncheia acest lucru.
Ea \i adres` o privire sceptic`.
– Atunci, de ce ]i-ai complicat via]a invitând-o pe Simone la
acest prânz de afaceri?
Lawrence râse amuzat [i Kimberley \[i repro[` c` pusese aceast`
\ntrebare: credea c`-i face o scen` de gelozie?
– N-am invitat-o pe Simone, r`spunse Lawrence. Ea s-a impus!
Ca [i tine, trecea din \ntâmplare prin ora[...
– Dac` insinuezi c` m` g`seam inten]ionat \n drumul tù, te
\n[eli! |]i amintesc c` eram \n acel restaurant \naintea ta! {i c` nu
sunt la curent cu faptele [i gesturile tale!
– {tiu... r`spunse el cu un zâmbet ironic. {i am remarcat de
asemenea talentul tù de a te juca de-a v-a]i ascunselea!
– La acest mic joc, m` ba]i! Circuli prin cas` cu o art` de
disimulare demn` de o fantom` sco]ian`.
– Numai cu scopul de a nu te deranja. De altfel, când am plecat

foarte devreme \n aceast` diminea]`, dormeai ca un \nger.
Ea tres`ri. Cum putea s` [tie ce f`cea ea \n zori? P`rea atât de
sigur pe el... Intrase oare \n camera ei, o observase \n timp ce z`cea
f`r` ap`rare, cufundat` \ntr-un somn adânc? O mai f`cuse deja \n
gr`dina familiei Defontaine... {i ea nu-l uitase!
– M-ai spionat! exclam` ea.
Lawrence scutur` din cap, cu un aer de repro[.
– Kimberley, te rog, nu spune prostii! |n ciuda obiec]iilor pe
care le ai contra mea, [tii bine c` nu sunt b`rbatul care s` ac]ioneze
\n felul acesta! M` crezi, nu-i a[a?
– Da, bine\n]eles.
El avea dreptate: reflectând, trebuia s` admit` c` \n ciuda
insolen]ei [i numeroaselor lui defecte, Lawrence nu [i-ar fi permis
niciodat` nedelicate]ea de a intra \n camera unei doamne.
– {i nu uita c` dac` unul din noi doi poate fi calificat spion,
relu` Lawrence, acela nu sunt eu! Domnul Daumier te-a luat drept
o „Mata-Hari“ din lumea afacerilor. El pretinde c`, atunci când el [i
cu mine discutam \n fa]a atelierului, \nainte de prânz, nu ne-ai
sc`pat din ochi! Imagineaz`-]i uimirea lui s` te g`seasc` \n acel
restaurant, ascuns` \ntr-un col]. |n]eleg perfect b`nuielile lui!
Jenat`, \ncerc` o urm` de umor:
– Ce semnezi? Vânzarea unui local sau un tratat de politic`
interna]ional`? Dac` eu sunt o Mata-Hari, cine dintre voi doi este
James Bond?
– Nu glumi! Acest gen de contract suscit` mai mult` gelozie [i
rivalit`]i decât \]i po]i imagina. Domnul Doumier \mi cedeaz` de
asemenea clientela sa, [i unii se tem s` vad` un tân`r arhitect
stabilindu-se aici. Cu atât mai mult cu cât m` bucur de o anumit`
reputa]ie.
– Mereu modest!
– Mereu lucid!
– |n orice caz, sper c` domnul Daumier este acum lini[tit, m-am
dovedit inofensiv`...
– Oh, dimpotriv`, te crede redutabil`... {i are dreptate!
– Dar de ce?
– Pentru c` i se p`rea evident c` r`bdarea ta fa]` de Simone este
pref`cut`. Te-ai st`pânit, [i \]i sunt recunosc`tor. Dar
comportamentul tù stoic te-a tr`dat... Da, e[ti redutabil`!
Dac`, \n fond, acest calificativ nu-i displ`cea, Kimberely afi[`
totu[i o figur` contrariat`: Simone nu era rivala ei, Lawrence
trebuia s` \n]eleag`!
– Domnule Cory, [tii c` nu-mi pas` de agresiunile verbale ale
iubitei tale. M` las` rece! }inând seama de pu]ina considera]ie pe
care o am pentru ea [i pentru tine, cum a[ putea s` fiu atins` de
ar]agul ei sau de ironia ta?
Cu coada ochiului, v`zu privirea furibund` a lui Lawrence [i se
a[tept` la o ripost` violent`. Dar, dup` câteva secunde de t`cere, el
r`spunse pe un ton inexpresiv, f`r` furie, nici repro[.
– O persoan` normal` ar fi... Dar asem`narea ta cu un aisberg
poate explica atâta indiferen]`!
Dac` ar fi strigat acest r`spuns cu mânie, dac` [i-ar fi b`tut joc
de ea, Kimberley nici m`car n-ar fi tremurat sub insult`. Se a[tepta
la asta. Dar acest ton de simpl` constatare o lovi ca un pumnal... \n
plin` inim`.
Capitolul 7
Când ajunser` acas`, Estelle \i a[tepta pe teras` instalat`

confortabil \ntr-un [ezlong.
– Gr`dina era atât de lini[tit` \ncât mi-am permis s` m` a[ez ca
s` v` a[tept.
– Dar a]i fi putut r`mâne ore \ntregi! exclam` Kimberley.
– Asta m-ar fi odihnit, este atâta lume \n cas`!
O s`rut` pe tân`ra femeie pe amândoi obrajii [i-i \ntinse fruntea
lui Lawrence. |ncântat s-o vad`, el o strânse \n bra]e cu o veselie
copil`reasc`.
– Seduc`torul acesta m` va sufoca sub s`rut`ri! Las`-m` s` te
privesc.
Se d`du \napoi [i-l privi cu satisfac]ie.
– Te-ai bronzat, \]i st` minunat! {tii c` e[ti din ce \n ce mai
frumos? Nu-i a[a, Kimberley?
Sub privirea amuzat` a lui Lawrence, Kimberley se mul]umi s`
clatine din cap f`r` entuziasm. Decep]ionat`, Estelle se bosumfl`.
– Ei bine, v-a]i certat?
Râsul lui Lawrence izbucni r`sun`tor.
– Nu \n mod special! Dar raporturile noastre sunt \ncordate:

Kimberley m-a surghiunit chiar \n pavilionul de var`.
– Denun]`torule! exclam` Estelle.
Ea zâmbea cu resemnarea unei mame de familie obi[nuit` cu
certurile vl`starelor ei.
– Nu te-am izgonit eu! interveni Kimberley. Tu singur ai hot`rât
s` te instalezi acolo!
– {i este mai decent! coment` Estelle.
Cuprins` de mil` pentru tân`ra femeie care ro[ea, se apropie de
Kimberley [i-[i trecu un bra] sub al ei.
– Haide, vino! Visez la o cea[c` bun` de cafea.
– Atunci v` las, declar` Lawrence. Am hârtii de semnat [i de dat
câteva telefoane.
El o \mbr`]i[` din nou pe Estelle.
– Am nout`]i foarte bune de anun]at! Be]i-v` cafeaua [i v` voi
g`si mai târziu!
– {i-mi vei spune tot? \ntreb` Estelle, intrigat`.
Lawrence lu` un aer misterios.
– Poate!
Apoi, el travers` gr`dina \n direc]ia pavilionului de var`, sub
privirea \ncântat` a Estellei.
– Nu \n]eleg de ce \l dete[ti, spuse ea \ntorcându-se spre
Kimberley.
Nu era nici un repro[ \n vocea ei, doar uimire. Apoi adùg` mai
\ncet, ca pentru ea \ns`[i:
– Este adev`rat c` ura este uneori aproape de dragoste!
– Nu \n acest caz, v` asigur.
– Viitorul o va spune...
Tìnd scurt aceast` discu]ie Estelle o conduse pe tân`ra femeie
spre buc`t`rie.
– Sper c` ave]i cafea „adev`rat`“!

– Boabe, pe care le macin eu \nsumi, adev`rat` dinamit`! A[a
\mi place, dar consumul ei trebuie s-o spun, m` face uneori
\ncordat`!
– Presupun c` Lawrence Cory ac]ioneaz` mult mai mult asupra
nervilor tì decât cofeina!
Kimberley \[i f`cea de lucru \n fa]a ma[inii de g`tit [i Estelle se
a[ez` la mas`.
– Ce lini[te pl`cut`! Sper c` nu v` deranjeaz` c` am r`mas \n
timpul absen]ei dumitale.
– Nicidecum! Sunt chiar \ncântat`, v`d atât de pu]in` lume!
Estelle oft`.
– Aproape c` te invidiez... Singur`tatea [i inactivitatea \ncep
s`-mi lipseasc`! Cu toat` familia acas`, timp de o s`pt`mân`,
recunosc c` sunt epuizat`.
– Pot veni s` v` ajut, din când \n când. Dac` asta v` u[ureaz`.
– Nici vorb`! E[ti adorabil`, Kimberley, dar droaia mea de
nepoate \mi dau o stra[nic` mân` de ajutor. |n calitate de st`pân`
a casei, conduc aceast` armat` ca un general, dar \n ciuda
bun`voin]ei lor [i a caracterului meu tiranic, totul este lipsit de
organizare!
Râser` \n cor, apoi Kimberley se ridic` pentru a servi cafeaua.
– {i dac` am merge \n salon? propuse ea. S-a f`cut r`coare!
Merser` s` se instaleze pe canapea, cu ce[tile \n mân`.
– Ador aceast` \nc`pere! exclam` Kimberley. {i toat` aceast`
locuin]`, de altfel. Ce loc idilic!
– Da, [i mie \mi place... Am fost a[a fericit` aici.
– A]i locuit aici? se mir` Kimberley.
– La \nceputul c`s`toriei mele, da. {i totdeauna am sperat ca [i
Geoges s` trìasc` la rândul lui aici... Dar el [i Pamela aveau alte
planuri \n cap.
– Mi-au vorbit despre planurile lor, \ntr-adev`r. Dar nu [tiam, \n

schimb, c` a]i locuit aici.
– So]ul meu [i cu mine am cump`rat aceast` proprietate de
foarte mult timp. Dar dup` moartea socrilor mei, am ales s` locuim
pe domeniu. Era mai u[or pentru exploatarea vi]ei-de-vie!
– N-a]i fost niciodat` tenta]i s-o vinde]i?
– O \nchiriem. De altfel, a[a a \ntâlnit-o Georges pe Pamela.
Paul, so]ul meu, \l \ns`rcinase s` mearg` la aeroport ca s`
\ntâmpine o locatar` [i... iat`!
Râdea, [i Kimberley a[tept` urmarea, intrigat`.
– Dragoste la prima vedere! continu` Estelle. S-au \ndr`gostit
de la prima privire. Sper c` o atât de frumoas` aventur` vei avea [i
tu, Kimberley...
Ea vorbea cu atâta tandre]e, \ncât tân`ra femeie fu emo]ionat`.
Oh, nutrea aceea[i speran]` ca Estelle, dar nu credea deloc... Cel
pu]in, nu \ntr-un viitor apropiat.
– Poate... r`spunse ea.
Triste]ea din vocea ei nu-i sc`p` Estellei, care o prinse de mân`.
– Este suficient uneori s` deschizi ochii, Kim...
Ce voia oare s` spun`? Bine\n]eles, Lawrence Cory d`duse
buzna \n via]a ei ca un adev`rat uragan. Dar tr`snetul nu-i alesese
drept ]int`, dimpotriv`. {i chiar dac` Estelle p`rea convins` c` de la
dragoste la ur` nu este decât un pas, se \n[ela!
– De fapt, interveni Estelle, era s` uit motivul vizitei mele. Voiam
s` te invit la o mic` reuniune pe care am organizat-o sâmb`t` seara
\n onoarea lui Lawrence. Tocmai [i-a s`rb`torit aniversarea [i eu...
– Aniversarea?
A[adar, \n ziua aceea, la hotel, Lawrence nu min]ise! Ea care
crezuse c` inventa un pretext ca s-o invite la cin`! Oricum, chiar
dac` ar fi crezut, tot n-ar fi acceptat...
– Da, [i am prev`zut un tort enorm cu lumân`ri! Vom avea o

s`pt`mân` de \ntârziere de la data na[terii lui, dar cum se spune \n
Fran]a: „inten]ia conteaz`!“ {tii, sunt foarte ata[at` de Lawrence...
Georges [i cu el sunt prieteni de ani de zile [i [i-a petrecut adeseori
vacan]ele la noi. |l consider ca al doilea fiu al meu. |n inima mea,
nutresc visul s` se instaleze \ntr-o zi \n aceast` regiune... {i s`-[i
g`seasc` aici femeia vie]ii lui!
Estelle se gândea oare la Simone spunând asta? se \ntreb`
Kimberley. Dac` nepoata ei se c`s`torea cu Lawrence, el va face
parte de-a binelea din familie. Evident, o asemenea c`s`torie o va
umple pe Estelle de fericire.
|n orice caz, dorin]a Estellei era aproape \mplinit`: vestea bun`
pe care Lawrence o promisese, cu siguran]` n-o va decep]iona!
Pe Kimberley o mânca limba s`-i spun`, dar prefera s` tac`. Nu
ei \i revenea, ci lui Lawrence, bucuria s-o fac`. |n fond, nu era o
strìn` pentru acest mic grup atât de sudat?
O dat` mai mult, invidie afec]iunea pe care Pamela o g`sise aici.
{i se gândea cât de greu o s`-i fie când va pleca s`-[i ia r`mas-bun
de la Estelle [i de la aceast` cas`. Bine\n]eles, va reg`si Londra [i
prietenii, serviciul [i angaja]ii ei, dar va renun]a la ambian]a
c`lduroas` care domnea aici.
– Trebuie s` m` \ntorc acas`! o anun]` Estelle. Vom fi \nc` zece
la mas` \n aceast` sear` [i n-am preg`tit nimic! ce gazd` ciudat`!
– Va fi formidabil, sunt sigur`!
– Salat`, pui rece, brânz` [i \nghe]at` cu fructe! Vrei s` vii?
– Mul]umesc, dar ave]i deja prea multe de f`cut! |n schimb,
pentru sâmb`t`, accept bucuroas`.
– N-a[ fi tolerat un refuz din partea ta! Vei vedea, când \l vei
cunoa[te mai bine pe Lawrence, o s`-l adori...
Kimberley nu f`cu nici un comentariu: de ce s` \ncerce s`-i

explice c` \ntre unele persoane, ca \ntre câine [i pisic`, nu poate fi
apropiere. Fiindc` Estelle iubea pe toat` lumea... [i mai ales pe
Lawrence!
Estelle se ridic` tocmai când Lawrence d`du buzna \n \nc`pere.
|[i schimbase costumul de pânz` de in cu o pereche de blugi [i un
pulover de bumbac, dar ]inuta relaxat` nu-i mic[ora cu nimic
distinc]ia natural`.
– Tocmai plecam, explic` Estelle. Dar mai \ntâi, vorbe[te-mi
despre aceast` veste mare!
Lawrence f`cu o grimas` de necaz.
– Femeile! Te p`r`sesc f`r` nici un regret, dar nu uit` s`-[i
potoleasc` teribila lor curiozitate.
– Haide, dragul meu Lawrence... \l rug` Estelle.
– Nu voiam s` spun nimic \nainte ca totul s` fie definitiv!
– Te rog... Nu m` l`sa \n aceast` cumplit` incertitudine!
Kimberley râdea \n fa]a complicit`]ii care-i unea pe cei doi.
Lawrence se a[ez` \ntr-un fotoliu cu un gest de capitulare.
– |n fa]a acestei priviri rug`toare, nu pot decât s` m` \nclin...
S`ri \n picioare [i-o ridic` pe Estelle de la p`mânt.
– |ntr-o lun`, un nou arhitect \l va \nlocui pe domnul Daumier!
{i ghice[te numele celui care va deveni fericitul proprietar al
acestei agen]ii!
Suspendat` \n aer de mâinile solide ale lui Lawrence, Estelle
scoase un strig`t de triumf.
– Lawrence Cory!
El o repuse jos [i se \mbr`]i[ar` pentru a se s`ruta [i felicita. |n
bucuria lor, p`reau c` uitaser` complet de Kimberley.
– Oh, Lawrence, sunt atât de fericit`, repeta Estelle. Atât de
fericit`!
– B`nuiam reac]ia ta!

– {i Georges! Va fi atât de mul]umit. Spera atât de mult s` iei
aceast` decizie.
– A influen]at-o din plin!
– Ei bine, ce-]i trebuie acum, este o so]ie adorabil` care-]i va da
copii \ncânt`tori!
Estelle se gândea evident la Simone, \[i spuse Kimberley.
Lawrence [tia oare? Dac` da, aceast` manipulare feminin` nu p`rea
s`-i displac`, deoarece râdea din toat` inima.
– {i presupun, drag` Estelle, replic` el, c` vei lua asupra ta
descoperirea acestei adorabile persoane.
Estelle lu` o expresie mirat` [i plin` de naivitate.
– Desigur. N-ai inten]ia s` alegi singur, nu?
– Bine\n]eles c` nu! De altfel, [tii exact ceea ce vreau...
– Cred c-am ghicit, \ntr-adev`r.
Acest r`spuns plin de insinuare [i de mister, spori hohotele lor de râs.
Kimberley nu putu rezista la atâta bucurie copil`reasc` [i-i imit`.
Dac` Lawrence nu vedea obiec]ii ca Estelle s` intervin` \n via]a lui
privat`, nu era ea cea care s` fie [ocat`! De altfel, totul r`mânea un
joc [i dac` Lawrence se amuza, este pentru c` planurile Estellei \i
conveneau. Simone nu era oare \ncânt`toare?
– Dar apropo, \ntreb` deodat` Lawrence, c`rui fapt dator`m
onoarea acestei vizite? N-ai venit doar ca s` faci pe pe]itoarea.
– Nu, ca s` v` invit, pe amândoi, s` veni]i la cin`, sâmb`t` seara.
Sper c` e[ti liber.
Estelle nu f`cu aluzie la aniversarea lui Lawrence, dar \i adres`
o privire complice lui Kimberley.
– Pentru tine, \ntotdeauna! r`spunse el.
– Bine, atunci, plec! Ocup`-te de Kimberley, Lawrence al meu,
ai grij` de ea!
– Voi fi foarte fericit s` veghez asupra acestei tinere persoane...

dac` vrea!
Kimberley sim]i c` ro[e[te sub privirea sclipind de mali]iozitate
a arhitectului. Trupul lui Lawrence o stupefia: cum \ndr`znea s` se
arate \n aceast` postur` de seduc`tor \n fa]a Estellei? Faptul c` era
posibilul viitor so] al nepoatei ei nu p`rea s`-l fr`mânte peste
m`sur`!
– N-am nevoie de un \nger p`zitor! replic` ea.
Estelle nu p`rea sup`rat`, dimpotriv`. Se apropie de tân`ra
femeie [i o ciupi de obraz, adresându-i un zâmbet tandru.
– Haide, haide... Spuneam asta ca s` râdem! De altfel, singurul
pericol care te amenin]` aici, este realmente acest diavol de
Lawrence!
Plecarea Estellei l`s` un mare gol.
Lawrence [i Kimberley se \ntoarser` \n buc`t`rie, f`r` s` spun`
un cuvânt [i f`r` m`car s`-i propun`, el \i servi din oficiu o a doua
cea[c` de cafea.
Ea vru s` refuze, dar bùtura reconfortant` o tenta [i se a[ez` la
mas`, \n fa]a lui.
– Când vei \nceta s` stai \n defensiv`? o \ntreb` Lawrence pe
negândite.
Uimit`, Kimberley ezit`.
– Dar... nu sunt!
– Ba da! {i m` mitraliezi cu priviri asasine, agrementate cu
remarce perfide, ca pentru a pre\ntâmpina un atac. Dar eu nu sunt
deloc agresiv.
– |]i faci idei...
– Atunci, s` declar`m un armisti]iu!
– Fiindc` nu suntem \n r`zboi...
– De acord!
El lu` mâna tinerei femei [i \nainte ca ea s` aib` timp s` [i-o

retrag`, depuse un s`rut \n palma ei.
– Pentru a pecetlui pactul nostru de pace! declar` el.
Ochii lui str`luceau cu o asemenea intensitate, \ncât Kimberley
n-avu puterea s` protesteze.
Acest gest de o intimitate tulbur`toare o impresion` pân` \n
adâncul fiin]ei. |n mod inexplicabil, inima ei \ncepu s` bat` mai
repede, \n timp ce corpul \i era str`b`tut de un frison fierbinte.
Dar Lawrence se ridica deja, cu un aer preocupat. |n mod
vizibil, nu se mai gândea decât la munca lui, ca [i cum uitase scena
care tocmai se desf`[urase.
– Am de dat ni[te telefoane. Pe curând!
{i disp`ru ca [i când nu se \ntâmplase nimic, l`sând-o pe
Kimberley emo]ionat` [i descump`nit`. Aproape decep]ionat`...
***
Cin` singur`, apoi se instal` pe canapeaua din salon, cu un

roman bun. Dar, incapabil` s` se concentreze, nu reu[ea s` citeasc`
un rând. |n mod irezistibil, gândurile ei reveneau la Lawrence, la
comportamentul lui ciudat, la schimb`rile lui bru[te de dispozi]ie,
la tulburarea pe care o stârnea \n ea. Cu cât se gândea mai mult, cu
atât \n]elegea mai pu]in complexitatea rela]iilor lor, aceast`
agresivitate amestecat` cu senzualitate care-i f`cea s` se \nfrunte
f`r` \ncetare. Când vor g`si oare un teren de \n]elegere?
|[i l`s` cartea [i, nervoas`, hot`r\ s`-[i fac` un ceai: calit`]ile
lini[titoare ale florilor de tei \i vor face mult bine.
Singur` \n buc`t`ria mare, aproape \[i dori ca Lawrence s`-i fac`

o mic` vizit`. Chiar \n acel moment când \[i spunea asta, el \[i f`cu
apari]ia, cu o sticl` \n mân`.
– Arunc` acest bol [i apa cald`, declar` el. Nu ceai \ntr-o sear`
de s`rb`toare, ci [ampanie.
Ea se gr`bi s` scoat` cupele, \n timp ce Lawrence aprindea focul
\n c`minul din salon.
– Ador focul de lemne!
– Dar este foarte cald!
– Atunci, ambian]a va fi torid`!
{i, cu un gest profesional, f`cu abil s` sar` dopul sticlei.
– Pentru stabilirea mea \n aceast` regiune!
– |]i doresc o via]` foarte frumoas` \n Fran]a.
{ampania era delicioas` [i Kimberley sim]i c` ochii \i str`luceau
precum con]inutul cupei sale. Se sim]ea deodat` plin` de via]`, de
bucurie, de speran]`.
Când Lawrence deschise radioul [i o antren` \ntr-un rock
\ndr`cit, se l`s` antrenat` cu pl`cere.
El dansa bine, cu o suple]e de felin` [i un sim] \nn`scut al
ritmului. |n ciuda complexit`]ii pa[ilor, Kimberley \l urma cu
u[urin]`, \ncântat`. Când muzica se opri, nici m`car nu gâfâia.
Urm` un slow languros [i Lawrence o \nl`n]ui. Obraz lâng` obraz,
se dedicar` muzicii romantice, blânde]ii acestei seri de prim`var` [i
acestei complicit`]i n`scânde.
Când ultimele note se stinser` [i comentatorul se lans` \ntr-un
discurs de ne\n]eles, nu-l ascultar`. Continuar` s` se \nvârteasc`,
\ncet, pe o melodie care nu exista decât pentru ei.
Apoi, buzele lor se cùtar`, se g`sir` [i nu mai [tiur` nimic din
ce-i \nconjura. Lupta c`reia i se consacrau acum, de[i violent`,
uneori furioas`, adesea \nfl`c`rat`, aceast` lupt` n-avea drept scop

decât pl`cerea, fericirea corpurilor lor [i realizarea dorin]elor lor
cele mai nebune[ti.
Dar soneria strident` a telefonului \i smulse brusc unul de lâng`
altul. Schimbar` o privire plin` de regret [i Lawrence \ncerc` s-o
re]in` pe Kimberley lâng` el. Dar el [tia c` ]iuitul enervant rupsese
farmecul.
Kimberley se l`s` s` cad` pe canapea \n timp ce el ridic`
receptorul cu un gest nervos.
– Alo, cine este la aparat? Da... A[tepta]i!
El \i \ntinse telefonul lui Kimberley.
– Este pentru tine.
Ea \l lu`, \nc` sub [ocul s`rutului pe care-l schimbaser`.
– Alo?
– Kimberley? Sunt Charles. Ce se \ntâmpl`, cine este cu tine la
ora asta?
Charles aproape striga \n telefon [i Kimberley fu stupefiat`.
R`mase t`cut` câteva secunde.
– Kimberley, vrei s`-mi r`spunzi?
– Sunt cu Lawrence Cory, spuse ea. Dar nu \n]eleg de ce te
enervezi astfel, \ncât nici m`car s`-mi spui bun` ziua.
– Bun` seara, Kimberley, se spune bun` seara, la aceast` or`. {i
am dreptul s` [tiu ce face acest b`rbat la tine acas` atât de târziu
seara!
– Dreptul! exclam` tân`ra femeie, din ce \n ce mai furioas`.
N-am de dat nici socoteal`, nici explica]ii!
Charles se \mblânzi.
– |mi pare rù, dar \n]elege surpriza mea: te sun, crezând c` te
g`sesc singur` [i \mi r`spunde acel arhitect.
– S`rb`toream un eveniment.
Vocea de la cap`tul firului deveni din nou autoritar`.
– Care?
De data asta, Kimberley se sup`r` de-a binelea.
– Nu-mi vorbi pe tonul `sta! {i ai dreptate, este târziu, sunt
obosit`. La revedere!
{i \nchise f`r` s`-i lase lui Charles timp s` mai adauge un cuvânt.
Furioas`, \ncepu s` se \nvârt` ca un leu \n cu[c`, sub privirea
amuzat` a lui Lawrence, care-[i sorbea [ampania.
– Pisic` sau tigroaic`, spuse el cu un zâmbet, e[ti \ntotdeauna la
fel de frumoas`!
– Nu râde de mine!
– N-a[ \ndr`zni... Nu, dup` ce te-am auzit tratându-l cu dispre]
pe acel biet bìat. Logodnicul tù, nu-i a[a?
|ntr-un acces de furie, ea lu` o vaz` [i i-o arunc` \n cap.
Lawrence se feri printr-un salt abil [i ridic` paharul.
– Beau pentru cea mai dulce fiin]`!
– Las`-m` \n pace! strig` ea.
– Pruden]a m` \ndeamn` s-o fac, \ntr-adev`r. Pe mâine, drag`
Kimberley.
{i, p`r`sind \nc`perea prin u[a fereastr` care d`dea \n gr`din`,
disp`ru \n \ntuneric.
***
A doua zi diminea]`, \nc` adormit`, Kimberley se \ndrepta spre

sala de baie s` fac` du[. Cum u[a era deschis`, intr` f`r` grij` [i
scoase imediat un strig`t de surpriz`: \n fa]a oglinzii, cu fa]a
acoperit` de spum`, Lawrence se r`dea.
Când se \ntoarse spre ea, zâmbind, \[i strânse instinctiv halatul

scurt pe lâng` corp. |n fa]a acestui gest de pudoare, Lawrence
izbucni \n râs.
– |]i aduc aminte c` anatomia ta nu mai are nici un secret
pentru mine... [i c` am o excelent` memorie fotografic`!
– Cea mai mic` polite]e ar fi cerut s` nu faci aluzie la asta, i-o
\ntoarse ea. |n aceste circumstan]e dramatice...
– |mi cer iertare! Dar credeam c` ai uitat c`-mi datorezi via]a!
– |mi amintesc perfect! Trebuie \ntr-adev`r s`-]i ar`t
recuno[tin]a mea la fiecare \ntâlnire?
– Bine\n]eles c` nu! Dar un simplu zâmbet, un cuvânt amabil
din când \n când mi-ar fi un balsam pentru inim`!
|[i puse mâna cu briciul pe pieptul gol, \ntr-o expresie teatral`.
– Inten]ionezi s` monopolizezi aceast` baie toat` ziua? \ntreb`
Kimberley.
– Doar un minut... M` gândeam s` fac o plimbare cu vasul pe
râu, ast`zi. Te-ar amuza s` vii [i tu?
– Nu, eu...
– Kimberley, am declarat armisti]iu! E[ti \n concediu [i-]i
propun un program dintre cele mai atr`g`toare. De ce refuzi?
Kimberley ezit`: de ce, \ntr-adev`r? N-avea nici un plan [i
trebuia s` admit` c` singur`tatea \ncepea s-o apese. O plimbare cu
vasul n-ar fi oare agreabil`? De[i tentat`, cùta un ultim pretext
pentru a refuza:
– Dar... a[tept un telefon.
– De la iubitul tù? Ai inten]ia s`-i ceri iertare?
– N-am de ce s-o fac? {i Charles nu este iubitul meu!
– Bine... De altfel, nu este genul tù de b`rbat.
Ea râse sarcastic.
– {i care este genul meu de b`rbat? Tu, presupun.

– Poate! Dar voi [ti oare s` te conving?
El termin` b`rbieritul, turnând \n palme lo]iune dup` ras cu
miros de pin, \[i aplic` palme viguroase.
– Poftim, \]i cedez locul! Plec`m peste o or`, ai destul timp!
– N-am acceptat invita]ia ta.
– {i dac`-]i spun c` am preg`tit un picnic delicios [i c` [tiu cele
mai \ncânt`toare locuri din regiune?
– De acord, voi fi gata!
– Nu uita s`-]i iei costumul de baie... Dac` nu cumva preferi
sc`ldatul \n ]inuta Evei.
– Nu m` face s`-mi regret hot`rârea!
– Retrag ce-am spus. De altfel, e[ti la fel de \ncânt`toare \n bikini...
Auzind oftatul exasperant pe care-l scoase tân`ra femeie, se
repezi pe culoar.
– Nu voi mai face! M` angajez s` fiu cuminte [i prietenos... \n
aceast` dup`-amiaz`. Pe curând!
Ea se preg`ti cu entuziasm. |n fond, acest plan o \ncânta [i era
ner`bd`toare s` ias` din cas` [i s` descopere locuri noi. Alese o
rochie u[oar` de bumbac ro[u din garderoba ei [i hot`r\ s` nu se
machieze: cu bronzul ei n-avea nevoie de fard ca s` arate superb!
El o a[tepta \n buc`t`rie [i, \n ciuda promisiunii de a fi cuminte,
nu putu s`-[i ascund` o privire admirativ`. Dar se feri s` fac` cel
mai mic comentariu.
– Avem nevoie de ma[ina ta pentru a ajunge la debarcader, ia-]i
cheile! spuse el.
– B`nuiesc c` m-ai invitat ca s`-]i servesc drept [ofer, glumi ea.
– Evident! Pentru ce alt motiv a[ fi f`cut-o?
El lu` un co[ enorm de picnic [i merse \naintea ei spre garaj. Ea
\l urm` bomb`nind:
– Cât` amabilitate!
– Acest r`spuns era cel pe care-l a[teptai... {i nu voiam s` te
decep]ionez! Am hot`rât ca ast`zi s` fac tot ce vrei.
Rular` aproximativ un sfert de or` \nainte de a ajunge la un dig
unde erau ancorate mici b`rci cu motor. Se \mbarcar` \ntr-una din
ele [i Lawrence lu` cârma. |n timp ce el manevra printre stânci,
Kimberley putu s` contemple peisajul pe \ndelete: cu un asemenea
c`pitan nu se temea de nici un accident.
Din cotitur` \n cotitur`, decorul se schimba, geometric [i
aproape auster \n timp ce \naintau de-a lungul viilor, \nverzit [i
bogat \n p`duri care prim`vara se umplea de strig`te de p`s`ri [i de
culori. Deodat`, dup` ce traversar` o p`dure \ntunecat`, ajunser`
\n fa]a unei câmpii de lev`n]ic` ce se \ntindea cât vezi cu ochii.
Pierdut` \n aceast` imensitate mov, ea se \mb`t` de parfumul dulce
care se degaja de acolo.
– Am impresia c` am ajuns \ntr-un t`râm de basm, \i m`rturisi
ea lui Lawrence. Aceast` regiune este \ntr-adev`r minunat`!
– Da, m-am \ndr`gostit de ea din prima zi. Iubirile la prima
vedere nu m-au \n[elat niciodat`, i-am r`mas fidel... [i acum,
p`r`sesc totul pentru ea!
– Vorbe[ti ca despre o femeie.
– Sudul Fran]ei are \ntr-adev`r ceva senza]ional, la fel de
tulbur`tor [i de seduc`tor ca o foarte frumoas` femeie.
Vorbir` mult timp despre farmecele Provencei [i lui Kimberley
\i f`cu pl`cere aceast` conversa]ie. Lawrence \i ap`rea \ntr-o lumin`
pe care nu [i-o imaginase, sensibil [i delicat. Unde disp`ruse
insolentul autostopist de la prima lor \ntâlnire?
|n mod spontan, \i m`rturisi gândul.
– Ast`zi te g`sesc diferit... De ce a trebuit s` treac` atâta timp ca
s` ne \n]elegem?
– Pentru c` te \nc`p`]ânai s` m` vezi ca b`rbatul care nu sunt...

Pentru prima dat`, \ncetezi s` m` confunzi cu imaginea acelui
spectru care te urm`re[te, a acelui b`rbat care ]i-a f`cut rù.
Devenind \ncrez`toare, ea nu \ncerc` s` resping` interpretarea
lui Lawrence.
– A existat un b`rbat... m`rturisi ea. Dar nu un spectru! Aceast`
veche poveste de dragoste este \ntr-adev`r \ncheiat`: \n inima [i \n
capul meu!
– Vrei s` vorbe[ti despre asta?
Totul o incita la confiden]e: blânde]ea c`ldurii, leg`narea
u[oar` a b`rcii, gentile]ea atent` a lui Lawrence. Dar Kimberley \[i
d`du seama c` n-avea nimic de spus despre acest subiect: n-o mai
interesa. Philippe Crossley nu mai era decât o amintire ca altele,
nici mai dureroas`, nici mai agreabil`.
– Nu, de ce s` ne pierdem vremea cu pove[ti vechi? De ce s` nu
discut`m mai curând despre viitorul imediat [i despre deliciosul
prânz din acest co[ de r`chit`?
Ochii ei str`luceau de poft` [i aerul ei lacom \l amuza pe
Lawrence.
– Ce mânc`cioas` te-ai f`cut! exclam` el râzând.
– F`r` insulte, te rog!
– Nu este o insult`. Detest obseda]ii siluetei care calculeaz`
fiecare calorie [i nu [tiu s` aprecieze o mas` bun`!
Aleser` o paji[te \n pant` lin` pentru picnic. Kimberley aranj`
farfuriile [i tacâmurile pe o fa]` de mas` \nflorat` \n timp ce
Lawrence despacheta proviziile.
Prânzul se compunea din somon afumat, o salat` enorm` cu
brânz` de Brie, pe care le consumar` cu pâine [i o sticl` de vin alb
rece. Pentru desert, Lawrence deschise o cutie mare de carton [i
Kimberley descoperi un sortiment minunat de pr`jituri: cu fri[c`,
ecleruri, tarte cu fructe, savarine.
– Ce minun`]ii! Tot ceea ce puteam s` visez.

– Eram sigur c` vei fi mul]umit`. }i-am descoperit gustul pentru
pr`jituri chiar din prima zi, când devorai un ecler cu o figur` de
pisic` mul]umit` \n acea cafenea sinistr`.
– L`comia mea se vede atât de bine?
– Oh, da...
Izbucnir` \n râs, apoi Lawrence se \ntinse.
– Cred c` voi face o mic` siest`: m-am trezit \n zori pentru a g`si
mânc`rurile tale preferate [i acum sunt epuizat.
– Voi strânge eu \ntre timp.
– De acord!
El se \ntinse \n iarb` la umbra unui stejar [i \nchise ochii
imediat. Kimberley profit` ca s`-l priveasc` pe \ndelete. F`r` lumina
ochilor lui alba[tri, fa]a lui p`rea [i mai viril`, mai hot`rât`. Un nas
acvilin, pome]i \nal]i, b`rbie p`trat`, tr`s`turile lui aveau noble]e,
\ndulcind [uvi]ele negre rebele care-i \ncadrau fruntea lat`. Era
frumos, se gândi Kimberley, o frumuse]e de b`rbat, f`r` o
delicate]e dulceag`. Blânde]ea [i-o exprima cu privirea, zâmbetul
lui uneori tandru sau glume]...
Acum c`-l cuno[tea mai bine, \n]elegea sentimentele
Simonei: da, o tân`r` fat` se putea \ndr`gosti nebune[te de
acest b`rbat!
Dar, dup` modelul altor membri ai sexului tare, Lawrence
trecea de la o femeie la alta, adresând zâmbete seduc`toare
Simonei, priviri grele de sub\n]elesuri lui Kimberley.
Asem`narea \ndep`rtat` pe care o avea cu Philippe Crossley nu
venea oare de aici, de la aceast` seduc]ie amestecat` cu nep`sare?
{i nu era ceea ce-i f`cea irezistibili pe amândoi?
S`ri \n picioare, revoltat` de propriul ei gând. |nnebunea oare?
|ncerca s`-l g`seasc` pe Lawrence Cory atr`g`tor? Nu, din fericire nu!
Capitolul 8
Zgomotul unui motor [i portiere trântite o trezir` pe Kimberley

\n acea diminea]`. Deja familiarizat` cu sunetele casei, \n]elese
imediat c` trecuse cineva s`-l ia pe Lawrence.
Plecase a[adar s` lucreze [i decât s` se bucure c` avea casa
numai a ei, se sim]ea pu]in decep]ionat`: dup` ziua formidabil` din
ajun, aceast` singur`tate reg`sit` \i ap`rea ca o perioad` lung` de
timp anost pe care-i va fi greu s`-l ocupe.
Datorit` unui du[ [i a unei ce[ti bune de cafea, \[i reg`si totu[i
dinamismul. Apoi o expedi]ie \n ora[ [i, mai ales, cump`rarea
ruin`toare a unui jupon provensal \n armonii vii de galben [i verde
\i redar` buna dispozi]ie.
Dup` un prânz delicios compus dintr-o salat` de legume [i o
tart` cu c`p[uni, hot`r\ s` fac` plaj` \n gr`din`.
|ntinzând prosopul pe iarb`, observ` c` iarba crescuse cam
mult: aceast` peluz` avea nevoie s` fie tuns`! Estelle, ocupat` cu
invita]ii sì, n-avea desigur timp s` se gândeasc` la \ntre]inerea
gr`dinii acestei case \n care nu locuia.
|n orice caz, iat` c`-i oferea lui Kimberley o distrac]ie

providen]ial` pentru dup`-amiaz`!
|n cùtarea unei ma[ini de tuns iarb`, vizit` garajul [i micul
hangar al`turat. Dar indispensabila ma[in` nu se g`sea acolo. Cu
siguran]`, trebuia s` se afle \n pavilionul de var` [i, fiindc`
Lawrence nu era acolo, nimic n-o \mpiedica s` fac` o incursiune ca
s-o descopere.
|ncânt`toarea c`su]` nu avea decât o u[` pe care Kimberley
ezit` s-o deschid`: se a[teptase s` g`seasc` o anex` al`turat`, nu s`
p`trund` direct \n apartamentul particular al lui Lawrence. Dar
veleit`]ile ei de gr`din`rit [i certitudinea c` g`se[te ma[ina de tuns
\i \nvinser` ezit`rile.
Curiozitatea de a vizita locul unde arhitectul lucra [i dormea
o chinuia de asemenea, trebui s` recunoasc`. Se hot`r\ deci s`
intre.
Fu frapat` de confortul [i farmecul locului. Se a[teptase s`
descopere o c`su]` aproape \n ruin` sau, cel pu]in, abia amenajat`,
servind \n acela[i timp de camer` suplimentar` [i de debara. Dar
camera confortabil` unde trìa Lawrence nu corespundea deloc cu
ideea ei preconceput`: camera vast` era \n \ntregime lambrisat` cu
panouri de lemn care-i d`deau un aspect primitor [i mobilierul,
de[i simplu, era intim [i de bun-gust. Un palat pe picioare de
aram`, \ncadrat de noptiere vechi ocupa un col], \n timp ce \n
partea opus` se ridica o plan[et` mare de arhitect acoperit` de un
talme[-balme[ de creioane, pensule [i tuburi de pictur`. O
splendid` acuarel` reprezentând un peisaj din Provence era [i ea
acolo, a[teptând tu[a final` a artistului.
|n fa]a unei ferestre se afla un [evalet, dar pânza pe care o
sus]inea era acoperit` cu un cear[af care o proteja de priviri.
Atras` de perdeaua grea de catifea, care ascundea evident un

col]i[or, Kimberley descoperi cu stupefac]ie un cabinet de toalet`
[i o cabin` de du[ nou-nou]e. A[adar, o \n[elase de la \nceput! De
ce sim]ise nevoia s` mint`, s` vin` \n fiecare diminea]` \n locuin]a
principal`? Ca s-o enerveze? Sau pentru a avea ocazia s-o
\ntâlneasc` [i s` \ncerce s-o seduc`?
Fa]` de atâta perfidie, fierbea de furie. Prin urmare, ziua de
ieri nu fusese decât ipocrizie! Manifestase prietenie [i curtoazie
pref`cute, o p`c`lise, cum f`cuse de la \nceput, cu singurul
scop s-o prind` \n plasa lui. O dat` scopul atins, tân`ra femeie
nu se \ndoia, avea probabil inten]ia s-o resping` [i de a se
c`s`tori legal cu Simone. Kimberley nu era decât o juc`rie pentru
el [i, capricios ca un copil, n-o dorea decât pentru a se amuza
temporar.
Decep]ionat` [i furioas`, se preg`tea s` p`r`seasc` pavilionul de
var` când [evaletul misterios \i atrase din nou aten]ia. N-o mai
re]inea nici un scrupul [i f`cu s` alunece cear[aful de protec]ie cu
un gest furios.
Ceea ce descoperi \i tìe respira]ia: tabloul reprezenta o femeie
goal` \ntins` lasciv pe malul unui râu. Privirea ei arzând de dorin]`
p`rea c`-l invit` pe pictor, care [tiuse s`-i surprind` toat`
intensitatea. Dar \n ciuda frumuse]ii tabloului, un sentiment de
groaz` o cuprinse pe Kimberley. Deoarece aceast` fat` [i acest corp
oferit nu erau altele decât ale ei...
R`mase \mpietrit` \n fa]a acestui spectacol. I se p`rea c` inima
\ncetase s`-i bat`, str`puns` de un sloi de ghea]`. Se cl`tina de
jignire [i de ru[ine, dar ceea ce o tulbura [i mai mult, era s` se
recunoasc` \n aceast` femeie extrem de senzual`, tinzând spre
pl`cere, iradiind dorin]`. C`ci Lawrence nu se inspirase numai din
tr`s`turile ei: \n aceast` privire promi]`toare de mii de volupt`]i,

reg`sea propriile ei expresii, propria ei personalitate. Totu[i, ceea
ce exprima aceast` femeie, Kimberley nu trìse niciodat`, nu
sim]ise niciodat`...
– |]i place?
Aflat` sub [oc, nu-l auzise pe Lawrence intrând. Dar sunetul
vocii lui n-o f`cu nici m`car s` tresar`: devenise impermeabil` la
orice emo]ie.
Nu se \ntoarse, incapabil` s`-[i ia ochii de la pânz`.
– Ur`sc aceast` pictur`, r`spunse ea cu o voce alb`. Este
insult`toare, umilitoare.
– Am dedicat-o totu[i glorific`rii frumuse]ii [i feminit`]ii. Cred
c` gre[e[ti \n privin]a ei... Uit`-]i reticen]ele personale, [i d`-i o a
doua [ans`, o aten]ie nou`.
Ca pentru a-i transmite convingerea lui, Lawrence \[i puse
mâinile pe umerii tinerei femei. Ea sim]i c`ldura palmelor lui
p`trunzând-o [i de[i nu-l vedea, \i ghicea fa]a serioas` [i \ncordat`
pe care Lawrence o afi[a \n acea clip`. |[i iubea opera, o crease cu
pasiune [i voia s-o convig` de valoarea ei, de sentimentele de artist
care-i \nsufle]ise fiecare tr`s`tur` de penel.
|n ciuda st`rii ei r`v`[ite, Kimberley sim]ea sinceritatea lui
Lawrence. Dar nimic n-o putea convinge...
– Ur`sc aceast` pictur`, repet` ea. {i nu \n]eleg cine ]i-a
inspirat-o.
– Tu... Am numit-o „Na[terea dorin]ei“.
– Na[terea...
Ea se \ntrerupse, ro[ind.
– Haide! Nu te teme s` roste[ti acest cuvânt: dorin]`.
Ea se r`suci [i-i f`cu fa]` cu o privire mândr`.
– Unde vrei s` ajungi?

Totul \n persoana ei \l sfida, \l provoca. |ncerca s`-l \nfrunte. Dar
Lawrence nu p`ru nici m`car c` remarc` agresivitatea ei: r`mânea
calm, [i ochii lui ar`tau o asemenea c`ldur`, o asemenea \ncredere
\ncât Kimberley se sim]i brusc ridicol`. Cu ideile sale agresive, nu
\ncerca decât s` fug` de dialog, decât s` evite \n mod la[ o
conversa]ie care s`-i pun` \n discu]ie personalitatea.
Furia ei trecu [i nu mai avu decât o dorin]`: s` depun` armele,
s` se predea acestui seduc`tor, cuib`rindu-se la pieptul lui viril [i
puternic.
– Singurul meu scop este s`-]i demonstrez existen]a acestui
cuvânt, realitatea lui. Nu po]i nega dorin]a, Kimberley, este \n
tine... De ce te temi de ea?
Ea scutur` din cap, din ce \n ce mai pierdut`.
|n ochii ei \nce]o[a]i de lacrimi, Lawrence putu s` citeasc`
fragilitatea ei, teama. Deveni [i mai tandru:
– De ce nu accep]i ca mâna mea s` se a[eze pe obrazul tù, a[a?
|[i apropie palma de fa]a lui Kimberley [i o atinse u[or cu o
mângâiere.
– De ce s` refuzi s` alunece de-a lungul gâtului tù, s` caute
dulcea]a um`rului tù... De ce s` te retragi când gura mea o caut`
pe a ta, de ce?
Puse st`pânire pe buzele ei. R`spunsul la \ntreb`rile lui le g`si
\n ardoarea cu care Kimberley r`spunse la s`rutul lui.
Orice team` o p`r`sise. Pentru o dat`, corpul ei hot`râse \n
locul min]ii [i toat` fiin]a ei \i spunea c` adev`rul era acolo, \n
aceast` \mbr`]i[are, \n aceste mâini de b`rbat care alunecau \n
lungul [oldurilor ei, \n fiecare gest al lui Lawrence care iradia de
fericire [i de pl`cere.
Se l`s` condus` spre patul mare f`r` cea mai mic` rezisten]` [i,
când Lawrence o antren` \n hora nebun` a dragostei, nu putu
decât s` murmure:
– Da, dragostea mea, da...
{i descoperi lumea minunat` unde egoismul nu mai exist`,
unde cel`lalt devine o parte din tine, unde cùtarea plenitudinii
devine delicioas` durere, minunat` a[teptare.
Lawrence o ghida \n meandrele pl`cerii cu voluptate [i
pricepere [i ea i se d`ruia f`r` re]inere, \ncrez`toare. Atinser` \n
fine extazul, \ntr-un paroxism de surescitare [i de pasiune.
Acum, z`ceau cuib`ri]i unul \n altul, arzând de senzualitate
potolit` \n c`ldura acestei prim`veri caniculare din sud. Nu
schimbar` nici un cuvânt. Cât valorau cuvintele când o privire, o
mângâiere erau de-ajuns ca totul s` fie spus?
Kimberley nu se mi[ca, cople[it` de \ncântare, de
plenitudinea total` pe care Lawrence i-o dezv`luise. Se crezuse
femeie, dar \n]elegea c` abia \n urm` cu o or`, era \nc` o tân`r`
fat` \n adâncul sufletului ei [i \n trupul ei. Cu virginitatea sa,
ultimele urme ale adolescen]ei disp`ruser`. S-a sfâr[it cu
nelini[tea, s-a sfâr[it cu incertitudinea, se sim]ea liber` [i
puternic`, gata s` \nfrunte totul.
Timpul trecea, p`mântul se \nvârtea [i soarele veni s` lumineze
brusc patul. Kimberley, uitându-[i pudoarea, privi cu admira]ie
tabloul minunat care-l formau corpul ei [i al lui Lawrence \n
nuditatea lor. Natura crease aceast` frumuse]e, dar clipa era
efemer` [i numai un pictor putea, cu pensulele lui, s`-l re]in`
pentru eternitate. Sim]i dorin]a ca Lawrence s` picteze aceast`
scen`. P`r`si coconul care era acest um`r ferm de lâng` obrazul ei,
[i se redres` u[or. Pleoapele lui Lawrence erau \nchise.
– Lawrence?
El nu r`spunse [i \[i d`du seama c` adormise. Dar n-o p`r`sise,
ghici dup` râsul euforic pe aceast` fa]` abandonat` somnului [i
viselor.
R`mase mult timp \ntins` lâng` acest somnoros fericit, savurând
simpla lui prezen]`. Dar, curând, vru s`-i aud` din nou vocea, s`-i
simt` privirea asupra ei.
Hot`r\ s` se duc` s` prepare o cafea bun` [i s`-l trezeasc`
\ntinzându-i aceast` bùtur` aromat` care-i pl`cea atâta. Ar fi
\ncântat [i Kimberley se bucura dinainte de expresia lacom` [i de
r`sf`]ul tandru provocat de aceast` mic` aten]ie. Nu se mai gândea
decât la fericirea acestui b`rbat: \l iubea atât de mult!
|[i \mbr`c` rapid rochia [i travers` peluza ]opìnd. |[i reg`si
pu]in din seriozitate preg`tind cafeaua: trebuia s` fie perfect`, tare,
f`r` s` fie amar` [i era o adev`rat` alchimie ca s`-i reu[easc`.
Atent` la treaba ei, nu-l auzi pe Lawrence intrând \n buc`t`rie.
Când se \ntoarse ca s` caute platoul [i ce[tile, se trezi \naintea lui,
\n fa]a privirii dezolate pe care el i-o adresa.
P`li. Expresia mâhnit` a lui Lawrence a fost de-ajuns ca s-o fac` s`
\n]eleag` dimensiunea dispre]ului sù: ceea ce ea trìse ca pe o minunat`
aventur`, pentru el nu era decât un accident. {i deja \l regreta.
– Kimberley, \ntreb` el, te sim]i bine?
De o secund`, se sim]ea mai nefericit` decât fusese vreodat`.
Dar \i r`spunse cu bravur`:
– Foarte bine, mul]umesc!
Cu gesturi mecanice, a[ez` ce[tile [i zah`rul pe mas`. Lawrence
se instal`, cu spatele \ncovoiat de extenuare.
|n ciuda durerii, Kimberley avu un zâmbet dezam`git: Lawrence
nu afi[a cel pu]in aerul victorios al seduc`torului triumf`tor! Oh, \[i
atinsese scopul, desigur, dar delicata \ncercare de explicare c` un

punct final trebuia pus acestui incident nu-l bucura deloc.
V`zându-l, era vorba chiar de o corvoad` teribil`!
Lacrimi urcau \n ochii ei, dar se control`. Situa]ia era suficient
de penibil`, nu voia s` izbucneasc` \n plâns: mândria i-o
interzicea!
– Kimberley, \ncepu Lawrence ezitând, eu...
El \[i trecu mâna pe frunte, \ntr-un gest de bìe]el \ncurcat.
– Da?
Ei trebuie s`-i fi fost greu s` \mpiedice tremurul vocii. De altfel,
nu [tia ce s` spun`...
– |mi pare rù... Nu [tiam, nu b`nuiam. Dac` a[ fi presim]it, eu
niciodat`...
– Taci!
Fiecare cuvânt rostit de el se \nfipsese \n inim` ca lama ascu]it`
a unui cu]it, sporindu-i suferin]a. De ce sim]ea nevoia s` se justifice?
De-ar pleca acum, s-o lase cu deziluziile [i suferin]a ei. S`
\nceteze s-o persecute!
Dar Lawrence insista.
– Trebuia s`-mi spui c` era prima dat`... Totul ar fi fost altfel.
– Nu ]i-ai fi luat aceast` responsabilitate, nu-i a[a? spuse ea cu
un râs sarcastic. Credeam totu[i c` b`rba]ii apreciaz` s` fie primii!
Kimberley nu s-ar fi crezut niciodat` capabil` de un asemenea
cinism. Ea \ns`[i nu se recuno[tea. Pe durata unei ore, experien]a
actului fizic, urmat de o suferin]` din dragoste, \i schimbase
personalitatea, cu atât mai mult cu cât anii nu [tiuser` s-o fac`.
– Kimberley! Opre[te-te!
Dar ea rânjea dispre]uitor, indiferent` la rug`mintea umil` care
\ntuneca ochii alba[tri ai lui Lawrence. Ea se bucura, de fapt. S`
sufere, s` nu mai \nceteze cu regretele, s` se simt` umilit de

propriul lui comportament, iat` ce ar fi o r`zbunare pentru ea!
– Nu trebuie s` te sim]i vinovat, continu` ea pe acela[i ton. La
vârsta mea, virginitatea reprezint` un adev`rat handicap \n aceast`
lume f`r` onoare [i f`r` scupule. Romantismul [i valorile lui nu mai
sunt la mod`... |ntr-un fel, mi-ai f`cut un serviciu [i \]i mul]umesc!
Duritatea cuvintelor ei p`ru \n sfâr[it s`-l conving` pe Lawrence.
Se ridic` [i se \ndrept` spre ie[ire. Nu mai ar`ta nici cea mai mic`
uimire, doar o teribil` oboseal`.
– Foarte bine, murmur` el. Sunt fericit c` am putut s`-]i fiu
folositor.
– Nici nu-]i imaginezi cât!
|ndat` ce disp`ruse, ea se repezi \n camera ei. Autoritara fiin]`
care tocmai \l sfidase pe Lawrence nu mai exista. Era o femeie
r`nit` care plângea, o femeie \ndr`gostit` [i decep]ionat`...
Capitolul 9
Kimberely \[i petrecuse diminea]a \n camera ei, punând din nou

ordine \n ideile [i inima ei.
Ce se petrecuse \n ajun, nu va uita niciodat`, o [tia: nu era
prima ei experien]` de dragoste? Dar, dup` o noapte de odihn` [i
o lung` reflec]ie, \n]elesese c` nu trebuia s` confunde senza]iile [i
sentimentele Da, crezuse, dup` acea \mbr`]i[are pasional`, c`-l
iubea pe Lawrence. Dar se \n[elase!
A cunoa[te pl`cerea \mpreun` nu era suficient, \[i repeta ea, s`
faci s` se nasc` marea dragoste. Oh, nu ignora importan]a, \ntr-un
cuplu, a unei bune \n]elegeri fizice, dar ceea ce conta cel mai mult,
era stima, tandre]ea, complicitatea. Aceste valori, nu le \mp`rt`[ea
cu Lawrence...
Pentru el, nu reprezenta decât o cucerire \n plus adùgat` unui
palmares de seduc`tor. {i rezisten]a pe care o opusese farmecului
exercitat de Lawrence nu f`cuse decât s`-i stimuleze mândria
masculin`. Atunci, [i-a dublat eforturile pentru a-[i atinge scopul. El
câ[tigase, ea pierduse.
Aceast` eroare, acest pas gre[it \n via]a ei atât de rezonabil`,

Kimberley o accepta. De ce ar fi regretat? N-avusese [ansa s`
trìasc` aceast` prim` dat` cu un b`rbat care [tiuse s-o fac` s`
descopere frumuse]ile pl`cerii?
Când p`r`si camera, la \nceputul dup`-amiezii, era \n pace cu ea
\ns`[i [i gata s`-l \ntâlneasc` din nou pe Lawrence f`r` s` arate o
emo]ie excesiv`.
***
Cu ochii \nchi[i, a[ezat` confortabil \ntr-un [ezlong, profita de

c`ldura soarelui când un zgomot u[or o f`cu s` tresar`. Lawrence
st`tea \n fa]a ei [i o observa cu o expresie ciudat`, \n acela[i timp
grav [i preocupat.
La aceast` or` atât de cald` nu purta decât o pereche de
bermude tìate din ni[te blugi [i Kimberley primi ca pe un [oc
frumuse]ea acestui corp lung [i musculos. Ieri, ochii [i mâinile ei
descoperiser` fiecare contur al corpului bronzat [i sim]i o sporire a
emo]iei strângându-i inima la aceast` amintire.
– Te-am trezit? o \ntreb` el.
– Nu dormeam.
– Cu atât mai bine. Pot s` m` a[ez?
– Nu e[ti acas` la tine?
– Nu vreau s` te deranjez.
– Câte aten]ii nea[teptate!
– Nu sunt b`d`ranul pe care-l crezi.
Vorbise pe un ton obosit, f`r` m`car s` \ncerce s-o conving`.
– |n fine, relu` el cu fatalism, s` schimb`m subiectul! Vii la mica

s`rb`toare a Estellei, ast` sear`?
– De ce nu?
– M` gândeam c` poate ]i-ai schimbat p`rerea...
– Nicidecum.
– Atunci, po]i s` m` conduci acolo?
Ea oft`. O dat` mai mult, Lawrence se ar`ta interesat.
– M` consideri [oferul tù personal?
– Vei fi un [ofer seduc`tor! Dar destul cu gluma... {tiu c` nu-]i
place s` iei autostopi[ti, dar noi suntem intimi, acum. {i ar fi stupid
s` deranjez pe cineva pentru a veni s` m` ia, când avem acela[i drum.
Lawrence avea dreptate. Cuvântul „intimi“ p`ru o figur` de stil
lui Kimberley, dar se ab]inu de la orice comentariu. Nu dorea s`
discute cu el despre ceea ce se \ntâmplase \n ajun.
– Bine, vom merge \mpreun` la aceast` serat`. Cum s`-]i refuz
acest serviciu, de altfel?
– Po]i, e[ti liber`... La fel cum erai s` m` respingi, ieri.
– Nu doresc s` abordez acest subiect, spuse ea tìos. Incidentul
este \nchis!
– Incident! exclam` Lawrence. Dar, la naiba, Kimberley, din ce
piatr` e[ti croit`?
Aerul lui revoltat se transform` \ntr-o expresie gânditoare [i el
se \mblânzi.
– Dac` vrei s` m` faci s` cred c` aceast` experien]` nu a avut
importan]` pentru tine, \]i va fi greu s` m` convingi.
– N-am spus asta... Numai c` eu consider c` nu exist` doar
sexul, \n via]`!
– Desigur, dar exist`, [i conteaz` enorm. Mai ales \ntr-un cuplu!
Cum s` concepi azi s`-]i une[ti via]a cu cineva f`r` s`-l cuno[ti
trupe[te?
– Genera]ii de femei [i de b`rba]i au f`cut-o. Era chiar una din

valorile c`s`toriei s`-]i oferi virginitatea fiin]ei iubite.
– Aceast` conven]ie ipocrit` privea mai ales femeile. Dar, din
fericire, libertatea moravurilor a schimbat \n bine lucrurile... De ce
s` nu profite de progresele pe care le-a f`cut societatea noastr`?
– Este \ntr-adev`r un progres...?
– Sunt sincer convins... [i cuplul atât de nepotrivit pe care-l
formezi cu Charles nu face decât s`-mi \nt`reasc` p`rerea. Dar, asta
nu-i treaba mea!
– |ntr-adev`r!
El se ridic` [i se \nclin` pentru a-[i lua r`mas-bun.
– Pe disear`, Kimberley. Voi fi gata [i te voi a[tepta \n salon la
[apte [i jum`tate.
***
La ora fixat`, lenevea \nc` \n baie, pu]in preocupat` de

\ntâlnirea ei. Lawrence fixase o or` f`r` m`car s-o \ntrebe dac` ei
\i convenea [i era o mic` lec]ie pe care nu era nemul]umit` s` i-o
dea!
Nu se gr`bi s`-[i aleag` ]inuta, [i asta nu mergea f`r` s`-i pun`
probleme. Garderoba ei de vacan]` era modest` [i purtase toaleta
cea mai rafinat` la nunta Pamelei. |n cele din urm` nu putu rezista
dorin]ei de a \mbr`ca pentru prima dat` fusta provensal` pe care o
cump`rase acum câteva zile. Cu o bluz` neagr` f`r` mâneci, cu un
decolteu adânc \n spate, \[i pierdea aspectul pu]in rustic [i
devenea, dac` nu [ic, cel pu]in elegant`. |[i \nconjur` talia cu o
curea lat` care-i accentua fine]ea [i-[i desf`cu p`rul lung. Pantofi
balerini aurii, câteva bijuterii, un machiaj u[or [i o pic`tur` de
parfum puser` tu[a final` toaletei.
Exclama]ia de admira]ie scoas` de Lawrence la intrarea ei \n
salon o convinse de juste]ea alegerii ei.
– R`bdarea b`rba]ilor este pus` la grea \ncercare, coment` el.
Dar, când o femeie apare \n fine, str`lucitoare, ce recompens`
minunat`! Kimberley, e[ti cea mai frumoas` dintre ]ig`nci!
Ea se r`suci cu cochet`rie \n mijlocul salonului, f`când s` se
\nvârteasc` grelele volane multicolore \n jurul genunchilor ei.
– Se poate ghici c` sunt o englezoaic`?
– Dac` taci, fiecare te va lua drept o autentic` fiic` a sudului!
Dar, cu accentul tù, m` \ndoiesc c` aceast` confuzie va dura mult.
– Cu atât mai rù! Oricum, sunt foarte mândr` de originile
mele. Ador s` m` simt pu]in... diferit`.
– E[ti... Dar ]inuta ta nu este singura responsabil` de aceast`
schimbare: pari radioas` [i a[a vesel`, seara asta.
Ea nu-i m`rturisi c` buna ei dispozi]ie datora mult satisfac]iei pe
care o \ncercase f`cându-l s` a[tepte.
– La drum, spuse ea, suntem \n \ntârziere!
Lawrence izbucni \n râs:
– Ce impertinen]`... [i cât` rea-credin]`.
|n timpul scurtei c`l`torii, Kimberley se posomor\ pu]in. A-l
sim]i pe Lawrence atât de aproape o tulbura, stârnea \n ea recente
[i arz`toare amintiri.
T`cea [i el [i tân`ra femeie era gata s` parieze c` se gândea ca [i
ea la ceea ce se \ntâmplase \n pavilionul de var`, \n ajun.
Se sim]i u[urat` sosind \n fine la familia Defontaine, unde
petrecerea era \n toi. Gr`dina era plin` de oaspe]i care se
\nghesuiau \n jurul unui bufet rustic [i a unui gr`tar pe care se
frigea un miel. Se anun]ase o serat` câmpeneasc` [i Kimberley, \n

fusta ei colorat`, se sim]i imediat \n armonie cu ambian]a
prieteneasc` a serii.
Cu galanterie, Lawrence o \nso]i pe Kimberley pân` la bar, unde
Estelle, radioas`, le oferi o cup` de [ampanie.
– |ncepeam s` cred c` m` l`sa]i balt`, le repro[` ea. {i Simone
se nelini[tea la fel!
Abia o evocase [i tân`ra fat` \[i f`cu apari]ia. Se repezi spre
Lawrence ca s`-l \mbr`]i[eze.
– Te a[teptam! exclam` ea. De ce ai \ntârziat?
– Un telefon profesional m-a re]inut, \mi pare rù!
Kimberley \i fu recunosc`toare c` se acuz` de \ntârzierea lor.
Simone abia catadicsise s-o salute, dar care ar fi fost reac]ia ei dac`
ar afla c` ea era singura vinovat`!
– Kimberley, zise Estelle, trebuie neap`rat s` discu]i pu]in cu
Paul, so]ul meu. |n ziua c`s`toriei, abia a avut timp s` te cunoasc`
[i este dezolat. Vino, s` ne str`duim s`-l g`sim \n aceast`
mul]ime.
– Cât despre mine, interveni Simone, \l iau cu mine pe
Lawrence, trebuie neap`rat s`-l prezint prietenilor mei!
Kimberley se l`s` condus` \n cùtarea lui Paul Defontaine. Cele
dou` femei se strecurau printre grupuri, [i Estelle nu \ntârzie s`
observe marele succes pe care-l repurta frumuse]ea lui Kimberley
printre b`rba]ii prezen]i.
– Mica mea Kim, faci ravagii, spuse ea. Când va veni ora de dans,
va trebui s` ]ii un adev`rat carnet de bal! Dar, mai \nainte, te voi
prezenta!
Kimberley strânse atunci zeci de mâini, r`spunse zâmbetelor
admirative [i f`cu \ncerc`ri disperate s` re]in` prenumele tuturor
acestor oameni pe care Estelle \i prezenta rând pe rând.
I se \nvârtea capul [i \ncepea s` b`nuiasc` faptul c` gazda ei voia

s` fac` pe pe]itoarea. Era oare cu scopul s-o \ndep`rteze de
frumosul Lawrence [i a-i l`sa astfel libertate Simonei? Poate... Dar
poate c` [i ea \[i f`cea idei!
|n fine, \l g`sir` pe Paul, [i Estelle \i l`s` singuri. Ea descoperi
un b`rbat \ncânt`tor, cultivat [i inepuizabil asupra subiectelor
preferate: via [i vinul. Astfel, tat`l [i fiul cultivau aceea[i pasiune,
observ` Kimberley notând c` acest punct comun nu era singurul
\ntre cei doi b`rba]i. Georges mo[tenise umorul, amabilitatea
mali]ioas` a tat`lui ei, [i mai ales, fizicul de atlet. Lâng` un
asemenea so], Estelle avusese o via]` fericit` [i lini[tit`. Pamela va
cunoa[te aceea[i fericire, Kimberley era convins`.
Deschiser` balul \mpreun` [i Paul nu se hot`r\ s`-[i p`r`seasc`
partenera decât atunci când melodiile moderne urmar` dup`
valsuri.
– M` predau \n fa]a tinere]ii, spuse el râzând. De altfel, a[ face
prea mul]i gelo[i printre invita]ii mei. N-ar fi culmea impolite]ii?
O abandon` unei hoarde de dansatori \ncânt`tori [i Kimberley
putu s` se dedea pasiunii rockului [i swingului. Dar curând, trebui
s` cear` \ndurare, epuizat`, solicitând o pauz`. Partenerul ei,
dezam`git, o \nso]i la bar.
– Dansa]i dumnezeie[te, \i spuse el.
– Asta compenseaz` biata mea st`pânire a atât de frumoasei
dumneavoastr` limbi!
– Dar vorbi]i franceza foarte bine! {i \n aceast` regiune, nou` ne
place accentul englezesc, este atât de fermec`tor!
Discutând, Kimberley \[i l`s` privirea s` r`t`ceasc` asupra
gr`dinii [i peste invita]ii afla]i acolo. |i z`ri curând pe Lawrence [i
pe Simone care, pe o banc`, st`teau la taifas. Zâmbetul pe care
Lawrence \l adresa tinerei fete era plin de tandre]e. |n fa]a acestui
spectacol, Kimberley sim]i \n]ep`tura crunt` a geloziei. A[adar, cel

care, ieri, o iubise \n c`ldura prim`verii, \[i rezerva sentimentele
alteia, celeia care va fi so]ia sa...
Cu un nod \n gât, se for]` s` r`spund` cavalerului ei care o
\ntreba despre via]a ei londonez`.
– Schimbul g`rzii? Oh, [ti]i, pentru noi englezii nu mai este
deloc o curiozitate...
Vorbea despre aceste lucruri cotidiene, dar mintea ei se zb`tea
\n meandrele acestui fluviu impetuos [i s`lbatic care este pasiunea.
Pasiunea fizic`, desigur, dar care nu era mai pu]in violent` [i
dureroas`... |n numele ei, se d`ruise lui Lawrence, un b`rbat pe
care nu-l iubea; \n numele ei se sim]ea \n stare de mii de nebunii
pentru a reg`si c`ldura acestui corp de b`rbat, mângâierile lui,
murmurul vocii lui r`gu[ite de pl`cere la urechea ei. Lawrence
intrase \n via]a ei [i l`sase o amprent` de ne[ters, o [tia.
{i, \n timp ce evoca Tamisa, Picadilly Circus [i Tate Gallery, o
dorin]` nest`pânit` de a reg`si acele locuri atât de familiare puse
st`pânire pe ea. S` fug` de Fran]a [i de aceast` regiune
mediteranean`, prea cald`, prea senzual`, prea intens` prin clima
[i prin sentimentele pe care le trezea \n fiin]a ei. Totul era prea
mult pentru Kimberley, trebuia s` plece, s`-[i reg`seasc` ora[ul,
prietenii, munca [i mai ales echilibrul.
S`-l uite pe Lawrence Cory [i senza]iile pe care o f`cuse s` le
cunoasc`, s`-l revad` pe Charles, s` se gândeasc` serios la planurile
lor de c`s`torie. Cu dep`rtarea, tân`rul b`rbat devenise pentru ea
un strìn, o imagine care nu-i trezea deloc imagina]ia. Dar,
Kimberley era sigur`, \n mediul ei obi[nuit, va reveni la vechile ei
sentimente. Aici, nu pe Charles \l pierduse, ci pe ea \ns`[i...
– Iat` ora slowului, spuse tân`rul, dac` v-a]i rec`p`tat suflul,
mi-ar pl`cea s` v` invit la dans.
– Bine\n]eles, r`spunse Kimberley.

Se \ndreptar` spre pist` când Lawrence le tìe calea. Se adres`
partenerului ei:
– Antoine, \]i cer o favoare...
– Lawrence, nu pot s`-]i refuz nimic!
Dup` tonul lui respectuos [i admira]ia vie care se reflecta pe fa]a
lui, Antoine \i purta arhitectului o stim` f`r` limite.
– Domnul Daumier m` urm`re[te de la \nceputul petrecerii [i
m` antreneaz` \n discu]ii profesionale interminabile... Tu care e[ti
\n aceea[i bran[`, d`ruie[te-mi câteva minute, nici m`car n-am avut
timp s` dansez!
O asemenea minciun` o l`s` pe Kimberley cu gura c`scat`,
dar Antoine nu se \ndoi nici un moment de sinceritatea lui
Lawrence.
– Sunt un \ncep`tor \n meserie, r`spunse el, [i-i voi cere câteva
sfaturi... |mi vor fi de altfel utile. Dar cu tine, pe care te consider un
maestru, mi-ar pl`cea s` stau de vorb` despre meserie.
– Vom avea tot timpul \n alt` zi!
Aceast` promisiune p`ru s`-l entuziasmeze pe tân`rul b`rbat.
– Formidabil! Bine, ]i-o \ncredin]ez pe fermec`toarea mea
partener`... tocmai mergeam s` dans`m.
– M` ocup eu de ea... Mul]umesc, Antoine!
– Ce \ndr`zneal`! exclam` Kimberley. {i ce u[urin]` \n
minciun`! Nu ]i-e ru[ine?
Lawrence izbucni \n râs.
– Câtu[i de pu]in! Sunt \n stare de orice ca s` te ]in câteva clipe
\n bra]ele mele... {i aceast` muzic` este cea mai romantic` din
lume.
Era un vechi slow din anii [aizeci dup` care [i Kimberley se
d`dea \n vânt, astfel c` nu avu puterea s`-l refuze.
Lawrence o conduse [i ea se l`s` ghidat` pe melodia vibrant`

[i emo]ionant`. |ncetul cu \ncetul, se destinse \ntr-atât \ncât \[i
sprijini obrazul de um`rul puternic al lui Lawrence. El \[i spori
atunci \mbr`]i[area [i un val de senza]ii exaltante o asaltar` pe
Kimberley.
– O ultim` dat`... murmur` ea.
Urma s` plece la Londra, acum era hot`rât`. {i nu-l va mai
revedea pe Lawrence... Atunci, ce importan]` avea dac` \n acest
moment se ame]ea de mirosul picant [i de piele, de blânde]ea
mâinilor lui pe pielea ei, de for]a corpului lui lipit de al ei? O ultim`
dat` [i totul se va sfâr[i...
Dar Lawrence o auzise.
– Prima dat`, ultima dat`... {i dac` aveai un drum de parcurs
\ntre aceste extreme?
Ea nu r`spunse. Cum putea pune atâta sinceritate pref`cut` \n
minciunile lui? Abia o p`r`sise pe Simone, \ndr`gostit`, [i el \ncerca
s-o recucereasc` pe Kimberley. De ce un b`rbat ca el se amuza s`
manipuleze femeile? Avea totul: seduc]ie, farmec, inteligen]` [i
talent. Ce voia oare s` dovedeasc`? Hot`rât lucru, nu-l va \n]elege
niciodat`!
Când muzica se \ntrerupse, se trase \napoi [i ie[i repede din
haloul proiectoarelor care iluminau pista. Lawrence o ajunse din
urm`.
– De ce fugi?
Ea ezit`, apoi alese mai degrab` o minciun` decât s` admit` c`
el singur o speria.
– Mul]imea... E atâta lume, mi se \nvârte[te capul.
– Vino, exist` un chio[c \ncânt`tor de muzic`, \n spatele acestui
boschet. Ne vom odihni acolo.
– Dar... va fi pustiu.
– Nu este scopul urm`rit?
Ea trebui s` se hot`rasc` s`-l urmeze.
Locul era \ncânt`tor: o construc]ie mic` ciudat` se ridica \ntr-o
poian`, pu]in la o parte de cas`, [i culorile ei vii erau puse \n
valoare printr-un luminat discret.
– Estelle a renovat acest chio[c vechi respectând cu
scrupulozitate aspectul lui originar, \i explic` Lawrence.
Fermecat` de loc, Kimberley urc` cele câteva trepte ale
edificiului [i se instal` pe o banc`.
– Estelle are atâta gust, spuse ea. Tot ce atinge devine armonie.
– Da, r`spunse Lawrence, de altfel, mi-ar pl`cea s` lucreze \n
agen]ia mea. Dar are atâtea de f`cut cu via, \ncât va trebui s` renun]
la aceast` asistent`.
– Meseria ta trebuie s` fie pasionant`, mi-ar fi pl`cut s-o practic.
– S` conduci o societate se pare totu[i c`-]i place.
– Da. Dar recunosc c`, uneori, calculele [i gestiunea m`
obosesc. Crea]ia m-a fascinat \ntotdeauna... dar destinul a avrut
altfel.
– Sunt sigur c` ai fi o decoratoare excelent`!
– Copil, era una din meseriile la care visam!
Era nostalgie \n vocea ei [i Lawrence \i adres` un zâmbet tandru.
Apoi, ca \ndemnat de o nevoie irezistibil` s-o consoleze, o trase
lâng` el.
– Via]a nu ne d` \ntotdeauna ceea ce a[tept`m. Trebuie uneori
s` te revol]i \mpotriva destinului [i s` pui st`pânire pe ceea ce pare
c` ni se refuz`.
– Ce vrei s` spui?
– Asta...
{i o s`rut` cu pasiune. Kimberley nu \n]elegea nimic, dar nu

\ncerc` s` ghiceasc` acest mesaj arz`tor. „O ultim` dat`“, \[i spuse
ea din nou, \nainte de a se abandona f`r` re]inere acestui s`rut
\nfocat.
|n timpul acestei pudice \mbr`]i[`ri, reg`sea senza]iile nebune
ale dragostei pe care el o f`cuse s` le decopere. Se l`s` \n voia
ame]elii, a emo]iei care o cople[ea. For]a lui Lawrence i se
transmitea [i ei, devenea invulnerabil`, nimic n-o mai speria, nici
m`car dorin]a, nici m`car pl`cerea.
Emo]ia \i smulse un geam`t [i Lawrence se \ndep`rt` \ncet de
ea. |[i adânci privirea \ntr-a ei [i murmur`:
– S` ne \ntoarcem!
Dar fusese suficient ca buzele lui Lawrence s` le p`r`seasc` pe
ale ei pentru ca farmecul s` se rup`. Kimberley \[i reg`si imediat
temerile.
– Nu! exclam` ea.
Lawrence \[i plec` ochii, cople[it.
– {tiu, Kimberley, m-am purtat prea \ndr`zne] \n pavilionul de
var`... Din acea zi, sunt devorat de remu[c`ri... Dar nu [tiam...
P`reai atât de exaltat`, atât de \nfl`c`rat`, atât de femeie... Am f`cut
o gre[eal`. Dar dorin]ele noastre se \ntâlneau, nu nega!
O gre[eal`! Iat` ce fusese pentru el acel act de total` d`ruire de
sine, acea comuniune minunat` a trupurilor lor. Oscilând \ntre
furie [i triste]e, Kimberley trebui s`-[i re]in` lacrimile.
– Nu neg! r`spunse ea tìos. Dar tu ai ob]inut ce voiai... Acum,
las`-m` \n pace!
Aceast` agresivitate aprinse o lic`rire de furie \n ochii lui
Lawrence.
– N-am ob]inut ce voiam, tocmai! Dar voi ob]ine!
|n fa]a violen]ei acestei afirma]ii, Kimberley nu [tiu ce s`
r`spund`.
F`r` s` coboare vocea, indiferent fa]` de invita]ii care se g`seau

la câ]iva zeci de metri de ei, Lawrence continu`:
– Data viitoare când te voi lua \n bra]ele mele, când voi face
dragoste cu tine, va fi pentru c` mi-o vei cere! Dar f`-o repede,
m-a[ putea plictisi!
Kimberley se ridic`, palid` de furie.
– Atunci, \narmeaz`-te cu r`bdare! Deoarece asta nu se va
\ntâmpla niciodat`, m` auzi, niciodat`!
– Nu paria pe asta, Kimberley! Vei pierde din nou!
Sfâ[iat`, Kimberley fugi spre cas`. Dar r`spunsul lui Lawrence \i
r`sun` mult timp \n minte, ca o amenin]are.
***
|[i piept`na p`rul \n fa]a oglinzii din baie când r`sunar`

aplauze, venind din gr`din`. Se gr`bi s` se \ntoarc` la mica
s`rb`torire, sperând c` absen]a ei nu fusese observat`.
Lawrence tocmai sufla \n lumân`rile de pe tortul de aniversare
[i [ampania curgea \n valuri. Paul, care o ]inea pe Estelle de umeri,
termina un mic discurs din care Kimberley nu auzi decât ultimile
frânturi.
– {tim cât de mult iube[te Lawrence aceast` cas` unde st`
acum. Estelle [i cu mine o destinasem pentru Georges [i Pamela,
dar acest cuplu tân`r s-a \ndr`gostit de o alt` locuin]` [i nu pot
decât s` le aprob decizia: \[i vor construi fericirea \n locul \n care
l-au ales! Celui pe care-l consider`m ca pe al doilea fiu al nostru \i
d`ruim ast`zi aceast` cas`! La mul]i ani, Lawrence!
|i \ntinse o hârtie legat` cu o panglic`: actul de proprietate.

Lawrence, mai palid ca o fantom`, \l lu` tremurând.
– Mul]umesc... Eu... Nu [tiu \ntr-adev`r ce s` spun...
Estelle se apropie de el [i-l lu` \n bra]e:
– Atunci, nu spune nimic! {i s`rut`-ne!
Kimberley nu-l v`zuse niciodat` pe Lawrence atât de tulburat.
Emo]ia lui era atât de mare \ncât \[i pierduse toat` siguran]a [i
sem`na cu un copil r`t`cit. Ea alung` \nduio[area care o cuprindea:
fa]` de ea, Lawrence se ar`tase crud, trebuia s`-[i aminteasc`!
To]i a[teptau un discurs al arhitectului, dar el p`rea incapabil s`
articuleze un cuvânt. Atunci, Estelle fu cea care relu`:
– Drag` Lawrence, noi nu mai avem decât s`-]i dorim mult`
fericire \n aceast` cas`. Sper s` te v`d \ntemeind aici o mare familie
[i s` cre[ti o droaie de mici Cory! {i \]i jur s` fiu cea mai bun`
bunic` adoptiv`!
Estelle radia de bucurie [i Kimberley o \n]elegea cu u[urin]`:
vechiul ei vis \i devenea realitate? Georges, copilul de sânge [i
Lawrence copilul de suflet, vor trì amândoi la câ]iva kilometri de
ea. Nu mai lipsea decât c`s`toria lui Lawrence pentru a fi pe deplin
mul]umit`. {i acest cadou, Kimberley era sigur`, se adresa de
asemenea [i Simonei, nepoata preferat` a Estellei, viitoarea
doamn` Cory!
– Ui]i un lucru, Estelle, interveni Paul râzând, Lawrence trebuie
mai \ntâi s`-[i g`seasc` o so]ie!
– Are cu siguran]` o idee \n cap, afirm` Estelle.
Deodat`, Lawrence p`ru s`-[i reg`seasc` tot sângele rece. Ochii
lui \[i reg`sir` lic`ririle ironice [i f`cur` turul asisten]ei. Ei se oprir`
asupra lui Kimberley [i devenir` \ntreb`tori.
Tân`ra femeie \i opuse o privire goal` [i rece: ce a[tepta de la
ea, s`-[i dea asentimentul pentru c`s`toria lui cu Simone? Aceast`
poveste n-o privea!
Schimbul nu dur` decât o clip` [i nimeni nu p`ru s` observe, cu

atât mai mult cu cât aten]ia general` se \ndrepta asupra Simonei
care se repezea spre Lawrence.
– La mul]i ani!
Ea \i \ntinse un pachet mare \mpodobit cu panglici pe care
Lawrence \l lu` \nainte s-o s`rute cu efuziune. Apoi, f`r` s` dea
drumul umerilor fragili ai tinerei, se \ntoarse spre asisten]`.
– Mul]umesc \nc` o dat`! Un splendid cabinet de arhitect, o
cas` superb`, prieteni formidabili... Po]i s`-]i imaginezi un start mai
bun pentru o nou` via]`? Cred c` sunt cel mai r`sf`]at b`rbat din
lume! Aceast` [ans` nu se va opri \n drum [i, curând, voi fi cu
siguran]` cel mai fericit! Pentru asta, nu-mi r`mân decât câteva
etape de trecut...
Aceast` etalare de fericire \i fu brusc insuportabil` lui
Kimberley, care hot`r\ s` se fac` nev`zut`.
Mâine, va pretexta o durere de cap [i gazdele ei nu-i vor face
repro[uri. Cât despre Lawrence, el n-o va crede dar nu-i p`sa...
Cum ei nu-i p`sa cum va reveni el la pavilionul de var`, seara asta!
Tot drumul, obsedanta imaginea lui Lawrence care o strângea
lâng` el pe Simone evocând viitorul lui fericit, n-o p`r`si pe tân`ra
femeie. Nici dureroasa impresie c` o m`nu[` de fier \i strângea
inima.
Când se apropie de cas`, observ` c` lumina din salon era aprins`.
Lawrence [i cu ea plecaser` când era \nc` ziu` [i n-avuseser` nici un
motiv s` aprind` lumina. |n schimb, \[i aminti c` uitase s` \nchid`
fereastra de la buc`t`rie. Intraser` oare ho]ii \n cas`?
Se apropie tiptil de fereastra care d`dea spre salon. Era deschis`
larg. Aplecat deasupra mesei, un b`rbat aflat cu spatele cùta \ntr-o
geant` pe care o ascundea pe jum`tate. Neascultând decât de
curajul ei, lu` o vaz` grea care trona pe m`su]a rotund` [i ridicând-o,
se apropie de ho]. Se preg`tea s`-l loveasc` tocmai când b`rbatul

alertat, se \ntoarse. Abia avu timp s`-[i opreasc` gestul. O
secund` \n plus [i arma ei improvizat` s-ar fi spart \n capul lui...
Charles!
– Tu, aici? exclam` ea.
– Kimberley, voiai s` m` love[ti!
– Te-am luat drept un gangster!
– Am stat mult timp \n gr`din`, apoi, obosit, mi-am permis s`
intru printr-o fereastr`. Cùtam o carte \n bagajul meu când am
auzit un zgomot de pa[i.
– Dar ce faci \n Fran]a?
– Am venit s` te v`d...
El prevedea \n mod vizibil o reac]ie \ncântat` a tinerei femei, dar
aceasta nu ar`ta nici un entuziasm.
– Prezen]a mea nu-]i face pl`cere? \ntreb` el, dezam`git.
– Ba da... Bine\n]eles. Dar este atât de nea[teptat. De ce nu
mi-ai anun]at sosirea ta? A[ fi venit s` te \ntâmpin la aeroport.
– Am venit cu ma[ina. M-am hot`rât ieri sear` [i m-am urcat la
volan f`r` m`car s` reflectez. Trebuia neap`rat s`-]i vorbesc!
Atâta grab` nu spunea nimic lui Kimberley. Charles, evident,
n-avusese r`bdare s` a[tepte \ntoarcerea ei la Londra... [i r`spunsul
ei! Ca s` parcurg` sute de kilometri, trebuia ca rezonabilul Charles
s` fie deosebit de hot`rât: ast` sear`, va pretinde s` [tie dac`
accepta cererea lui \n c`s`torie.
Trebuia s` câ[tige timp, s`-i acorde câteva minute pentru a
g`si argumentele [i cuvintele care s` nu-l r`neasc`. C`ci nu se va
c`s`tori niciodat` cu acest b`rbat, fusese suficient s`-l vad`, ast`
sear`, pentru a fi definitiv sigur`. Nu-l iubea, nu-l va iubi
niciodat`!
– Voi preg`ti pu]in ceai... A[az`-te.

Se refugie \n buc`t`rie ca s` se gândeasc` lini[tit`, dar Charles o
urm`. |n timp ce \[i f`cea de lucru, el mergea \n lung [i-n lat,
enervarea lui nel`sând nici o \ndoial`.
– |n]elegi, Kim, trebuie s` [tiu acum! Am de luat hot`râri: de
exemplu, ne va trebui un apartament destul de mare, ca s` nu-l mai
schimb`m când vom avea copii. Trebuie de asemenea s` iau decizii
profesionale, s` m` organizez altfel. Trebuie s` fiu disponibil
pentru a duce cu bine o via]` de cuplu. Pe de alt` parte...
Cu ceainicul de ap` cald` \ntr-o mân`, cu ceaiul \n alta,
Kimberley r`mase cu gura c`scat`, stupefiat` de cuvintele lui
Charles. A[adar, divaga deja despre viitorul lor comun, f`r` s` ia
serios \n considerare un refuz din partea ei! Ca b`rbat convins de
farmecul lui, considerase r`gazul de gândire pe care-l cerea drept
un capriciu, o toan`, o fantezie de femeie!
– Nu! exclam` ea.
– Poftim?
– Nu m` voi c`s`tori cu tine!
Charles devenise palid ca un mort [i o privea cu ochii m`ri]i de
stupoare.
– Dar... de ce spui asta? bâigui el. Am prev`zut \ntotdeauna c`
ne vom c`s`tori. Nu era decât o problem` de dat`!
O prinse pe Kimberley de bra]e [i o strânse din toate puterile.
– Nu se poate s`-]i fi schimbat p`rerea!
M` doare! {i nimic nu fusese hot`rât! Nici m`car n-am evocat
ideea de a trece \n fa]a domnului primar. De altfel, poate nu mi se
va \ntâmpla niciodat`. Cred c` nu sunt f`cut` pentru c`s`torie..
N-o gândea realmente. Aceast` [edere \n Fran]a o f`cuse s`
\n]eleag` c` b`rbatul ideal, acela cu care [i-ar putea uni via]a,
trebuia nu numai s`-i inspire stim` [i tandre]e, dar [i s` trezeasc` \n

ea n`valnica senzualitate pe care Lawrence o f`cuse s` descopere.
– Este din cauza lui, nu-i a[a? strig` Charles. Acest Lawrence
Cory!
Avea impresia c` degetele lui Charles se \nfigeau \n carnea
bra]elor ei. Se desprinse cu un gest furios.
– Nu fi ridicol! El n-are nici o leg`tur` cu noi.
Dar Charles n-o asculta.
– Acest arhitect afurisit te-a vr`jit! Erai o prad` u[oar`
pentru el!
Kimberley \mpietri. Charles nu f`cuse decât s` exprime ceea ce
gândea ea despre rela]ia cu Lawrence. Dar nimic nu-l autoriza s-o
judece! |[i st`pâni un r`spuns ustur`tor [i se mul]umi s`-i spun` cu
calm:
– Nu sunt atât de naiv` cum crezi. Dac` ai aceast` p`rere despre
mine...
– Te iubesc, Kimberley, o \ntrerupse el. {i [tiu c` [i tu!
– |]i repet c` te \n[eli! De altfel, cred c` nu [tiu ce este
dragostea! {i m` \ndoiesc c` voi [ti \ntr-o zi...
Un pocnet de palme r`sun` dinspre teras` [i cuplul se \ntoarse
tres`rind. Lawrence Cory st`tea \n cadrul u[ii-fereastr` [i aplauda
afi[ând un zâmbet mali]ios.
– Bravo, Kimberley! Frumoas` replic`! Pu]in melodramatic`,
dar destul de lucid`. Sunt de acord cu tine... cu excep]ia unui
punct.
– Ce faci aici? exclam` ea.
Expresia ironic` a lui Lawrence spori [i mai mult furia lui
Charles. Kimberley se sim]ea ca un vulcan clocotitor [i devastator.
– Mi-ai luat urma! continu` ea. Ai un radar sau un al [aselea sim]
ca s` intervii \ntotdeauna \n momentul când nu trebuie?
– Aceast` particularitate ]i-a salvat via]a, nu uita!

– Nu \ncerca s` aba]i discu]ia [i r`spunde: de ce e[ti aici?
Ea nu se recuno[tea. Nici \n cele mai rele conflicte profesionale,
nu folosise niciodat` un ton atât de autoritar, atât de sarcastic.
Furia o transforma.
– Ai plecat f`r` mine... Atunci, am venit! Nu locuim \mpreun`?
Charles tres`ri.
– Kimberley, ce \ndrug` acest individ?
Ca pentru a alunga aceast` \ntrebare, ea f`cu un gest din mân`
ca pentru a exprima pu]inul interes pe care i-l purta.
– |]i voi explica...
Apoi \l \nfrunt` din nou pe Lawrence.
– Trebuie s` te fac s` observi c` ne deranjezi?
El chicoti.
– Eu care m` felicitam c` am sosit la timp ca s` te aud
exprimându-]i viziunea disperat` asupra viitorului. F`r` dragoste
pentru Kimberley Harris. Voi [ti oare s` te lini[tesc?
– Inutil s` \ncerci! Ceea ce po]i s` spui nu m` intereseaz`.
– Nici m`car pu]in?
– Kim, vrei s`-mi explici ce se \ntâmpl`? interveni Charles.
Lawrence fu cel care r`spunse:
– Nimic \nc`! Dar sper c` situa]ia va evolua.
– M` adresez logodnicei mele, strig` Charles care-[i pierdea
vizibil r`bdarea.
Kimberley \l fulger` cu privirea. De câte ori trebuia s`-i repete
c` nimic nu-i lega, c` n-avea nici un drept asupra ei? Dar nu era
momentul s` se revolte, va regla conturile când Lawrence va fi
plecat.
– E[ti destul de amabil acum s` ne la[i singuri? \l \ntreb` ea pe acesta.
Zâmbetul ironic se l`rgi [i mai mult.
– Nu m` simt deosebit de amabil, seara asta. Dar pentru a-]i face

pl`cere, voi merge s` m` culc. Numai c`, \n calitate de nou proprietar
al acestei case, am decis s` dorm aici \n aceast` noapte. Mi-ar pl`cea
ca zgomotul vocilor voastre s` nu-mi tulbure odihna! Bun` seara!
– Dar... Este imposibil, strig` Kimberley. Nu sunt decât dou`
camere!
– |ntr-adev`r! aprob` el. Una ]i-o las, descurc`-te cu acest domn.
Nu este logodnicul tù?
– Dar... Eu... Noi...
Ea se bâlbâia, cu respira]ia sufocat` de cruzimea lui Lawrence:
nu [tia foarte bine c` nu \mp`r]ea patul cu Charles?
– Precizez, continu` Lawrence, c` nu aprob deloc
promiscuitatea sub acoperi[ul meu.
Era mai mult decât putea Kimberley s` suporte.
– Dar \n pavilionul de var` n-aveai atâtea scrupule!
– Cine minte prin omisiune, cine este pref`cut? Tu sau eu? Eu
n-am nimic de ascuns, Kimberley. Nu tac decât din respect pentru
tine [i o [tii!
Acest adev`r neiert`tor o l`s` pe tân`ra femeie f`r` grai.
Ce putea s` r`spund`? Oh, bine\n]eles, Lawrence avea dreptate
dar ea \l ura cu atât mai mult. De altfel, cum \ndr`znea s` intervin`
astfel \ntr-o conversa]ie privat`? De ce o \mpiedica s` se explice cu
Charles \n toat` libertatea?
Se l`s` s` cad` pe canapea [i \[i lu` capul \n mâini, cople[it`.
Gândurile se \nvârteau \n capul ei, contradictorii, ilogice. {i era a[a
de obosit`...
Charles alerg` spre ea, nelini[tit de aceast` capitulare.
– Kimberley, ]i-e bine?
– Da, murmur` ea, las`-m`...
El se \ntoarse spre Lawrence, cu pumnii strân[i.
– E[ti mândru de dumneata? \ntreb` el. Iat` rezultatul

insinu`rilor dumitale perverse! Ah, dac` n-ar fi o femeie \n aceast`
camer`, ]i-a[ sparge bucuros figura.
Lawrence izbucni \ntr-un râs care r`sun` ca o insult`.
– A[ fi \ncântat s` m` m`sor cu dumneata! Dar n-o voi face:
b`nuiesc c` Kimberley are o sl`biciune pentru perdan]i.
Se \ntoarse brusc [i se \ndrept` spre ie[ire.
– Acum, v` rog s` m` scuza]i, m` duc la culcare. Bun` seara!
***
A doua zi, Kimberley, \[i lua cafeaua \n buc`t`rie când ap`ru

Charles.
Dup` o discu]ie lung`, \n seara din ajun, el acceptase s` doarm`
pe canapea \n salon. Luase aceast` decizie \n sil`, contrariat la ideea
s-o [tie pe Kimberley \n camera vecin` cu cea a lui Lawrence \n
timpul nop]ii. Dar tân`ra femeie se \nc`p`]ânase s` doarm` \n
propriul ei pat [i, mai curând decât s` se instaleze \n pavilionul de
var`, el preferase aceast` solu]ie inconfortabil`. Dac` Kimberley \l
chema \n ajutor, n-ar dura mult s` apar`!
Dar, la aceast` or` matinal`, acuza oboseala nop]ii lui proaste.
– Sunt zdrobit, declar` el. {i tu, ai dormit bine?
– Da, min]i ea.
Somnul ei fusese traversat de co[maruri [i, de mai multe ori, se
trezise tres`rind, gata s` plâng`. Lawrence o urm`rea pân` [i \n
visele ei, atât de frumos, atât de insolent, atât de tulbur`tor. {i
dragostea pe care o sim]ea pentru el n-avea nimic ireal, nici rana
chinuitoare care-i strângea inima.
|n zori, renun]ase s`-[i g`seasc` odihna [i se ridicase din pat. Cu

o nervozitate febril`, \[i aruncase hainele \n valize. Gata de plecare,
se sim]ea acum mai calm`, de[i epuizat`.
– P`r`sesc aceast` cas` \ntr-o jum`tate de or`, declar` ea.
Trebuie s` ne gr`bim!
– Dar... Ca s` mergi unde?
– Ne \ntoarcem la Londra!
– Dar, eu de-abia am sosit. Dup` ce-am parcurs aproape dou`
mii de kilometri, nu se pune problema s` reiau volanul atât de
repede pentru a face cale \ntoars`.
– |mi pare rù... Dar de ce n-ai telefonat? Te-a[ fi prevenit de
inutilitatea acestei c`l`torii.
– Tocmai pentru acest motiv n-am sunat: cuno[team r`spunsul
tù dinainte! {i ultimul meu telefon m` alertase... Voiam s` [tiu ce
se petrece cu Lawrence Cory.
Ea fu cât pe ce s`-[i verse cafeaua.
– Charles, exclam` ea, de câte ori va trebui s`-]i spun c` asta nu
te prive[te? De[i i-ai afirmat ieri lui Lawrence, tu nu e[ti logodnicul
meu [i nu-]i datorez nici o explica]ie.
Era con[tient` c` d` dovad` de cruzime, dar nimic nu putea
s`-i potoleasc` exasperarea. Mai ales aerul zdrobit pe care Charles
\l afi[a \n acest moment.
– M-am ar`tat pu]in excesiv, [tiu, murmur` el. Dar, când vei fi
revenit pe p`mânt, vei \n]elege disperarea mea. {i te vei \ntoarce la
mine.
Niciodat`, se gândi ea, niciodat`... Nu se va \ntoarce la el, nici
nu va accepta s` revin` pe p`mânt. Aceste zece zile atât de
dureroase o \nv`]aser` cel pu]in un lucru: c` dragostea, asemenea
unei p`s`ri care zboar` \ntr-un cer albastru, nu cunoa[te nici o
constrângere, nici un sacrificiu. Ea o confundase mult timp cu
tandre]ea [i prietenia, dar \[i \n]elegea acum gre[eala. Nimic nu

putea \nlocui magia unei pasiuni, nici m`car confortul [i lini[tea
unei c`s`torii de convenien]`.
– Nu m` voi c`s`tori cu tine, Charles, spuse ea cu un ton obosit.
Apoi, se ridic` [i se \ndrept` spre hol, unde a[teptau bagajele ei.
– Plec, nu mai am nimic de f`cut aici. Nu te a[tept, vreau s` evit
ora ambuteiajelor.
– S` evi]i ambuteiajele sau pe Lawrence Cory?
Ea \i r`spunse printr-o privire plin` de compasiune trist` [i
plec` din camer`. Dar Charles o urm` imediat.
– E[ti \ndr`gostit` de acest b`rbat, nu-i a[a? {i totu[i, fugi de el...
Ce s-a \ntâmplat, \mi vei explica \n sfâr[it?
Nu va spune nimic, nici lui Charles, nici lui Lawrence.
Va p`stra dragostea pentru acest b`rbat \n adâncul inimii ei, ca
pe un secret dureros. {i, \ntr-o zi, poate, va reu[i s`-l uite...
– La revedere, Charles, spuse ea \ncet.
– Refuzi s` vorbe[ti... Dar el va trebui s-o fac`, de voie sau cu
for]a.
Ea \l l`s` cu furia lui. Sim]ea c` este momentul s` p`r`seasc`
aceast` cas`, aceast` ]ar`, [i Lawrence o f`cea egoist`.
|i era atât de rù...
Capitolul 10
Kimberley \[i aranja lucrurile \n portbagaj când o alt` ma[in` se

opri pe platform`. Un tân`r \n trening [i Simone coborâr`.
– Bun` ziua, spuse tìos Simone, Lawrence este aici?
– |nc` doarme.
– Atunci, \l voi trezi!
Tân`ra se \ndrepta deja spre cas` când Kimberley o interpel`:
– |n locul dumitale, l-a[ l`sa s` doarm`. Revino mai târziu!
Dac` trebuia s` aib` loc o alterca]ie \ntre Lawrence [i Charles,
era preferabil ca Simone s` nu asiste. Kimberley cuno[tea acum
chinul geloziei [i, de[i Simone \[i luase ea \ns`[i postura de
inamic`, prefera s-o cru]e de aceast` \ncercare.
– Dar nu sunte]i \n locul meu, replic` Simone cu un ton caustic.
Cu toate c` v` b`nuiesc c` vre]i uneori s` fi]i \n locul meu!
Rùtatea [i juste]ea acestei replici prompte o iritar` pe
Kimberley. Dar nici m`car nu \ncerca s`-i r`spund`: ceea ce se
petrecea aici n-o mai privea.
– Cum vrei! spuse Kimberley. F`-]i o cafea [i a[teapt`-l \n
buc`t`rie, va cobor\ curând.
O lic`rire de nelini[te se aprinse \n privirea tinerei fete.
– S` coboare? Nu doarme \n pavilionul de var`?

– Nu, dup` ziua de ieri. Dar \]i va explica el \nsu[i motivul
acestei schimb`ri.
Simone p`ru atunci s`-[i dea seama ce era Kimberley pe cale s`
fac`. Privi portbagajul plin de valize, apoi \[i reg`si zâmbetul.
– Oricare ar fi aceast` explica]ie, ironiz` ea, se pare c` nu v`
convine deloc. A]i pierdut!
Kimberley inspir` adânc ca s` se controleze: era tentant s`-i
aplice o pereche de palme acestei pu[toaice! Nu putea totu[i s` se
coboare la un asemenea gest, deoarece ei \i revenea, fiind mai
mare, s` se arate m`rinimoas`.
– Crezi ce vrei, Simone. {i noroc!
– N-am nevoie de noroc!
Era o fanfaronad`, sigur` de victoria ei. {i tinere]ea ei \i ap`ru
\nc` o dat` lui Kimberley. Totu[i, erau abia câ]iva ani diferen]` \ntre
ele. Dar dac` via]a luase asupra ei sarcina s`-i bage min]ile \n cap
lui Kimberley, Simone, copil r`sf`]at, \[i trìa cei optsprezece ani ai
ei cu ardoare, f`r` s`-[i pun` \ntreb`ri, f`r` s`-[i fac` griji pentru
viitor. Viitorul ei nu era oare trasat? Dup` dorin]ele Estellei, se va
c`s`tori cu Lawrence... El va [ti, Kimberley nu se \ndoia, s`-i
aduc` bun`starea [i fericirea de care avea nevoie. Ca [i pu]in`
maturitate.
– Luc! \l strig` Simone, du-te \n hangar [i caut` coasa! Apoi,
apuc`-te de treab`!
– Ce coas`? o \ntreb` Kimberley. Ce va face?
– Unchiul l-a trimis s` se ocupe de gr`din`. Dar astea nu sunt
treburile dumneavoastr`!
Expresia ei serioas` [i autoritar` disp`ru, iluminat` de un
zâmbet radios.
– |n schimb, vor fi curând ale mele!

– Felicit`ri! r`spunse Kimberley cu un ton posac. Pariez c` te vei
ocupa de ele foarte bine!
– Cu siguran]`!
|n orice caz, nu siguran]a \i lipsea Simonei. {i era un punct pe
care-l avea \n comun cu viitorul ei so]! Nimic nu putea rezista unor
fiin]e atât de sigure de ele, atât de hot`râte..Kimberley avu un mic
râs amar. Cu un asemenea caracter, cât de u[or \i fusese lui
Lawrence s-o seduc`... Ce reprezentase pentru el? O provocare?
Sau poate o ultim` ocazie de a se amuza \nainte de a \nnoda
leg`turi mai serioase.
Oricare ar fi fost motivul, niciodat` nu [i-ar fi putut imagina o
cucerire atât de glorioas`. Nu numai c` Kimberley \i d`ruise ceea ce
avea mai pre]ios, dar Lawrence pusese st`pânire pe bastionul cel
mai greu de cucerit, inima ei. |l iubea prea mult pentru a-l b`nui c`
ac]ionase deliberat. Nu, Lawrence nu prev`zuse o asemenea
capitulare, atât de total`, atât de absolut`...
{i el n-o va [ti niciodat`...
***
Inexplorabil, mica ma[in` \nghi]ea kilometrii. Kimberley nici

m`car nu prânzise, voia s` se \ndep`rteze, s` fug` din aceast`
regiune luminoas`, s` mearg` spre nord, c`tre ]ara ei.
Micul ei apartament o a[tepta acolo, de cealalt` parte a
Canalului Mânecii [i \ncepând de mâine, va fi la ad`post. Acel
cocon confortabil va fi refugiul ei, la fel ca [i munca, \n care se va
arunca nebune[te. S` se gândeasc` la cifre, la contracte, la \ntâlniri
de afaceri, s` uite soarele, Provence, pe Lawrence...
Pentru a mia oar`, inima ei se strânse evocând numele celui de

care fugea, pe care-l iubea.
Arunc` o privire spre tabloul de bord: acul dep`[ea evident o
sut` treizeci de kilometri pe or`. |[i impuse s` \ncetineasc`, nimic
nu-i justifica impruden]a, nici disperarea, nici dorin]a de a ajunge
\n fine la hotel.
Hot`rât` s` fac` din nou escal` la „Hanul lebedei“ dac`,
bine\n]eles, domnul Dubois putea s`-i \nchirieze o camer`. Avea o
s`pt`mân` avans fa]` de rezervarea pe care o f`cuse pentru
\ntoarcere, dar prietenosul omule] va face totul, [tia, ca s-o
g`zduiasc` seara asta.
Rulând cu o vitez` rezonabil`, va fi acolo \ntr-o or` [i se va
bucura deja de baia fierbinte \n care [i-ar odihni corpul epuizat din
cauza conducerii [i a unei nop]i agitate.
Se preg`tea s` dep`[easc` un camion mare când un semnal de
faruri \i atrase aten]ia. |n oglinda retrovizoare, distinse o ma[in`
alb` care \ncerca evident s`-i fac` semn.
Vehiculul lui Kimberley nu ar`ta totu[i nici o anomalie
susceptibil` de a stârni un avertisment din partea unui alt
conduc`tor. |[i continu` deci drumul [i dep`[i repede ma[ina grea
care \[i \ncetinea cursa. Dar ma[ina care o urm`rea persista \n
apeluri luminoase [i Kimberley sim]i un \nceput de nelini[te.
Câteva minute mai târziu, \n fa]a persisten]ei mesajului, hot`r\
s` se angajeze pe o bretea de sta]ionare. Urm`ritorul o urm` [i se
opri \n spatele ei.
Ea cobor\, sperând c` intrusul avea un motiv serios s`-i
\ntrerup` c`l`toria: dac` era vorba de un individ \n cùtare de
aventuri erotice, va trebui s` se a[tepte la o reac]ie dintre cele mai
furtunoase. Nu avea dispozi]ia s` asculte flec`rerile unui seduc`tor
ridicol!
O privire \n spatele ma[inii \i confirm` c` nimic nu era \n neregul`.

Când \[i \n`l]` capul, scoase un strig`t de uimire. |n spatele
parbrizului ma[inii albe, un b`rbat \i surâdea, radios.
– Lawrence!
Portiera se deschise \ncet [i Lawrence ie[i f`r` grab`, ca [i cum
aceast` \ntâlnire la peste cinci sute de kilometri de punctul de
plecare era dintre cele mai normale.
Cu inima b`tând mai repede, se apropie de el.
– Dar ce faci aici? A cui este aceast` ma[in`? Ce...
– F`r` panic`, o \ntrerupse Lawrence. Totul este \n ordine! Sunt
aici pentru c` am hot`rât s` te ajung din urm`, simplu!
– Dar... De ce?
– Nu mi-ai spus la revedere!
Tonul lui glume] o exasper` pe tân`ra femeie.
– Po]i s`-mi explici?
Lawrence redeveni serios.
– Doar nu credeai c` te voi l`sa s` pleci astfel? F`r` m`car o
adres` unde s` te g`sesc!
– Aveai inten]ia s` devii corespondentul meu? \l ironiz` ea.
– De ce nu? Avem multe lucruri s` ne spunem, nu crezi? Dar
cum prefer s`-]i vorbesc prin viu grai, am \mprumutat ma[ina
dragului Charles.
– Ma[ina lui Charles! Dar el are nevoie de ea, [tie m`car...
– La aceast` or`, [i-a dat cu siguran]` seama de dispari]ia ei. Ca
[i de a mea! Sper c` nu va trimite jandarmii pe urmele unui
compatriot!
– |nceteaz` cu glumele! Nu este locul ideal pentru etalarea
umorului tù!
– Nici pentru a conversa \n lini[te, tocmai voiam s`-]i spun.
Propun s` mergem pân` la hotelul domnului Dubois [i s`
continu`m acolo acest dialog \n fa]a unei cine bune. Din vina ta, am
s`rit prânzul.
– Nu doresc s` discut cu tine. Mai curând f` cale \ntoars` [i
restituie ma[ina lui Charles!
– Logodnicul tù va a[tepta!
– Apropo de logodnic, replic` ea prompt, nu cred c` Simone va
fi mul]umit` s` afle c` urm`re[ti o alt` femeie pe autostrad`!
Lawrence se \ncrunt`.
– Simone ]i-a spus c` ne vom c`s`tori?
– Bine\n]eles, nu este deloc un secret!
– Pentru mine, da! Nu sunt la curent cu acest plan. Totu[i, m`
simt primul vizat.
Min]ea cu aceea[i neru[inare [i Kimberley hot`r\ s` taie scurt
aceast` scen` stupid`. Se \ntoarse [i \[i relu` locul \n ma[ina ei.
– Ne \ntâlnim la hotel, \i arunc` Lawrence. {i nu \ncerca s` te
descotorose[ti de mine, voi [ti s` te reg`sesc!
Ce s` fac`? S` continue s` ruleze, \ncercând s` dispar` \n
sumedenia de vehicule care n`p`deau autostrada? Dac` reu[ea s`
scape momentan de vigilen]a lui, Lawrence nu va \ntâmpina nici o
dificultate s-o repereze \n timpul \mbarc`rii pe feribot, traversare
obligatorie ca s` se \ntoarc` \n Anglia. De altfel, nu era oare
preferabil s` se despart` dup` o discu]ie clar`, f`r` s` lase umbre [i
ambiguit`]i \ntr-o poveste care nu mai era deja decât o amintire?
Nu se hot`r\ decât \n ultimul moment: când era pe punctul s`
dep`[easc` breteaua de ie[ire care ducea la hanul domnului
Dubois, coti brusc, cu o impruden]` neobi[nuit` la ea. Un concert
de claxoane se auzi [i-i era u[or s`-[i imagineze comentariile
furioase ale autorilor lor.
Acum c` alesese s` se opreasc`, \ncetini, [i distinse curând
ma[ina alb` \n oglinda retrovizoare.
|[i scotea valiza din portbagaj când Lawrence se apropie de ea.

– Conduci ca o nebun`! exclam` el.
|[i ascundea rù enervarea [i fa]a lui purta \nc` semnele
nelini[tilor prin care trecuse.
Ea r`spunse privirii lui \ngrijorate printr-un hohot de râs.
– {i tu ar`]i ca un nebun!
Era evident c` se \mbr`case \n grab`, cu hainele din ajun.
Pantalonii erau mototoli]i, c`ma[a \ncheiat` strâmb [i obrajii
neb`rbieri]i \i d`deau un aer neglijent care, paradoxal, \l \ntinerea.
Nu-[i d`du nici m`car osteneala s` se pieptene [i p`rul ciufulit \i
c`dea pe frunte, accentuând str`lucirea intens` a ochilor lui
alba[tri.
– Nu ar`t ca un nebun, sunt nebun! spuse el cu cea mai mare
seriozitate.
– |ncep s-o cred!
Kimberley avu brusc ideea, c` sentimentul pe care i-l purta lui
Lawrence era reciproc, c` o iubea... Dar o respinse repede. S`-[i
fac` iluzii, n-ar servi decât s`-i adânceasc` rana, s` sufere [i mai
mult. Lawrence avea un viitor bine stabilit, aici, \n Fran]a, [i Kimberley
nu era pentru el decât o aventur` amoroas` agreabil`. O [tia...
|[i ascunse lacrimile care-i urcau \n ochi, \ntorcându-se \n grab`.
– M` duc s` v`d dac` domnul Dubois are o camer` liber`
pentru mine.
Lawrence o urm` \n holul stabilimentului [i se sprijini de biroul
recep]iei.
– Dou` camere... Fiindc` presupun c` nu dore[ti s`-mi oferi
ospitalitate \ntr-a ta!
– Nu vei dormi aici! exclam` ea.
– La fel ca tine, conduc de azi-diminea]`... Nici nu se pune
problema s` m` \ntorc acum!
|n fa]a figurii lui hot`râte, Kimberley \n]elese c` nici un

argument nu va putea s`-l conving`. Renun]` la o ceart` zadarnic`.
|n timp ce a[teptau \n t`cere, Kim se gândea cât era de ciudat s`
fie din nou acolo, cu Lawrence, \n acest hotel unde petrecuser`
prima lor sear` \mpreun` lâng` gr`dina unde o s`rutase. Cum de
nu \n]elesese, acum zece zile, pericolul pe care \l reprezenta pentru
ea? Dar, subjugat` atunci de antipatia care i-o inspira, nu-[i d`duse
seama c`, adeseori, ura ascunde dragoste...
– Iat`-ne ca \n timpurile bune, nu-i a[a? observ` Lawrence.
– O epoc` atât de \ndep`rtat`, \ncât am uitat-o deja, r`spunse
ea cu r`ceal`.
– Adev`rat? Dateaz` abia de dou` s`pt`mâni, nu te [tiam
amnezic`.
– Doar pu]in distrat`, \n privin]a lucrurilor f`r` importan]`!
Lawrence nu replic`, dar b`tu furios \n clopo]elul de apel, fapt
care spunea mult: observa]ia caustic` a tinerei femei \[i atinsese
]inta!
Binevoitor, domnul Dubois \[i f`cu intrarea, cu aerul desigur
\ncântat s`-i revad`.
– Domni[oar` Harris, domnule Cory! Concediul s-a terminat
deja? N-a]i f`cut o rezervare peste câteva zile?
– Ba da, \ntr-adev`r, am re]inut o camer` pentru dou`zeci [i
[ase, spuse Kimberley. Dar a trebuit s` plec mai devreme.
– Ce p`cat! remarc` domnul Dubois. S` vedem, mi-a r`mas o
camer` liber`?
|[i studie registrul cu un aer \ngrijorat.
– Dorim dou` camere, spuse \n grab` Kimberley. Care s` nu
comunice...
Sim]i cum sângele \i urc` \n obraji [i jena ei spori când remarc`
privirea ironic` a lui Lawrence.
– Imposibil nu exist` \n francez`! declar` domnul Dubois. V`

dau camerele 15 [i 18, pe acela[i etaj.
– La ce or` se serve[te cina? \ntreb` Lawrence.
– La ora opt.
El \[i frec` b`rbia aspr`.
– Voi avea timp s` fac o baie. Dar [ti]i dac` pot face câteva
cump`r`turi, \n \mprejurimi? Am nevoie de lucruri de toalet`.
– Pr`v`liile din sat sunt \nc` deschise, dar gr`bi]i-v`.
Lawrence se repezi afar`.
– Ne \ntâlnim \n restaurant! Pe curând!
***
|ntins` \ntr-o baie spumoas`, Kimberley \ncerc` s`-[i pun`

ordine \n idei. O tulbura s`-l [tie pe Lawrence atât de aproape dup`
ce crezuse c`-l p`r`se[te pentru totdeauna. Când \l v`zuse c` se
\ndep`rteaz` spre ma[in` mai devreme, pentru a face cump`r`turi
\n sat, o cuprinsese o adev`rat` groaz`. {i dac` nu se \ntorcea? Dac`
se \napoia \n Provence dintr-o tr`snaie? Dar nu f`cuse o asemenea
c`l`torie ca s`-[i schimbe astfel p`rerea. Era hot`rât s`-i vorbeasc`,
Kimberley \n]elesese. Ce voia oare s`-i spun`? S` se scuze \nc` o
dat` c` o sedusese f`r` s` \n]eleag` c` era \nc` o foarte tân`r`
femeie f`r` experien]`? Da, acesta era cu siguran]` motivul
demersului sù...
Dup` aceast` sear`, Kimberley va face astfel \ncât s` nu-l mai
\ntâlneasc` niciodat` pe Lawrence, sau cel pu]in nu \nainte de a-[i
fi pansat r`nile [i s` fi uitat aceast` dragoste nes`buit` pe care o
sim]ea pentru el. S`-l revad` ar fi prea dureros [i refuza s`-[i
impun` o asemenea suferin]`.
Dar Lawrence nu putea b`nui aceast` hot`râre ferm`. Credea cu

siguran]` c` prietenia care-l leag` de Georges, conjugat` cu cea
care le unea pe Pamela [i Kimberley, impunea numeroase [i
frecvente re\ntâlniri. Pentru viitorul [i lini[tea acestor rela]ii
cordiale, el ]inea s` pun` lucrurile la punct, s` [tearg` orice urm`
de jen` \ntre ei.
Kimberley ar fi dorit ca Pamela s`-i fie al`turi \n aceast` clip`!
I-ar povesti, i-ar explica, s-ar l`sa consolat`, alinat` de tandre]ea
celei pe care o considera sora ei... Numai Pamela putea s-o
\n]eleag`, s`-i \mp`rt`[easc` durerea. Dar ea era departe, f`r` griji
[i fericit`, incapabil` s` b`nuiasc` drama care o sfâ[ia pe prietena
ei. Pamela, pe care Kimberely nu o va mai vizita, din cauza lui
Lawrence...
Plânse \ndelung, f`r` re]inere. Când ie[i din baie calmat` de apa
fierbinte [i de savoarea propiilor lacrimi, avu un [oc descoperindu-se
\n oglind`. Ochii umfla]i [i ro[ii \i tr`dau suferin]a [i Lawrence,
v`zând-o astfel, va \n]elege imediat ceea ce \ncerca atât de stângace
s`-i ascund`. El nu trebuia s` ghiceasc`, trebuia s` nu [tie nimic
despre sentimentele ei. Trebuia!
|[i stropi fa]a cu ap` rece, aplic` un machiaj savant [i, dup` un
examen sever al tr`s`turilor, constat` c` nu mai ar`tau nimic.
|mbr`c` un pantalon de bumbac [i o bluz` de m`tase,
amândou` albe, [i \[i \mpodobi aceast` ]inut` cu o centur` ro[ie,
singura concesie f`cut` cochet`riei. Respinsese rochiile mai
feminine, pentru a-i ar`ta lui Lawrence c` nu f`cea nici un efort de
seduc]ie ca s` cineze cu el. Aceast` alegere vestimentar` era numai
pentru el un mesaj pe care-l \n]elegea foarte bine!
***
Instalat la o mas`, el a[tepta. Se ridic` s-o \ntâmpine [i

Kimberley descoperi c` lucrurile pe care le cump`rase nu se
limitaser` la obiecte de toalet`. Acum purta o pereche de blugi
alba[tri nou-nou]i [i o c`ma[` ecosez cu bleu, asortat` cu culoarea
ochilor lui. Chiar \mbr`cat \ntr-un mic magazin de sat, reu[ea s`
dea dovad` de bun-gust! \[i spuse Kimberley cu o admira]ie
nuan]at` de exasperare.
– |]i mul]umesc pentru delicate]e, spuse Lawrence.
– Eu... nu \n]eleg!
– M` a[teptam s` te v`d ap`rând \mbr`cat` \ntr-o rochie
elegant` de sear`... Cu uniforma mea câmpeneasc`, a[ fi p`rut
ridicol \n compara]ie cu tine.
Hot`rât lucru, nu va câ[tiga nici o b`t`lie, nici cea mai derizorie,
\mpotriva acestui b`rbat! Hot`rârea sa de a nu ar`ta bine, seara asta,
devenea o aten]ie amabil`. Exact contrariul a ceea ce \[i dorise!
– N-aveam nimic altceva ce s`-mi pun!
El izbucni \n râs.
– Toate femeile spun asta... chiar [i atunci când sunt
\ncânt`toare [i ele o [tiu!
Kimberley se adânci \n lectura meniului pân` când chelnerul s`
vin` s` ia comanda, \ntârziind momentul conversa]iei inevitabile pe
care urma s-o aib`.
Din fericire, Lawrence \i acord` un r`gaz.
– S` mânc`m lini[ti]i, suger` el. Vom vorbi despre lucruri
serioase dup` mas`.
Savurând delicioasele specialit`]i culinare ale domnului Dubois,
vorbir` despre una [i despre alta, despre literatur`, despre cinema
[i despre teatru. Descoperir` cu amuzament c` p`rerile lor se
\ntâlneau \n cele mai mici detalii, fie c` era vorba despre jocul unui
actor sau despre farmecul unei s`li de spectacol.
Kimberley ar fi vrut ca acest moment lipsit de tensiune s`

dureze mereu. Dac` via]a n-ar fi hot`rât altfel, Lawrence ar fi putut
s` fie un prieten formidabil. Dar ea \l iubea...
Când Lawrence \[i puse jos cea[ca de cafea, \n]elese din
expresia lui serioas` c` momentul de care se temea sosise.
– Trebuie s` vorbim despre noi, acum, spuse el.
– Este \ntr-adev`r necesar? Nu este nimic de spus...
– Nu exist` decât cuvintele pentru a comunica, este adev`rat.
Dar am \ncercat totul ca s` m` fac \n]eles de tine.
La evocarea atât de limpede a \mbr`]i[`rilor lor, Kimberley \[i
plec` ochii.
– Prive[te-m`, Kimberley, \i ceru Lawrence. |nceteaz` s` fugi.
|nfrunt` realitatea! |nc` din prima zi, pe vas, \ncerci s` m` evi]i.
– Nu te v`zusem! exclam` ea.
– Nici m`car n-ai catadicsit s` te ui]i spre mine... De altfel nici
spre altcineva. Te temeai atât de mult de cancanuri, de necunoscut.
A trebuit s` aib` loc \ntâlnirea noastr` zgomotoas` din fa]a
cafenelei de pe autostrad` pentru ca ochii tì s`-i \ntâlneasc` pe
ai mei.
– Ai f`cut-o dinadins?
– Nu, a fost un accident.
– {i de ce nu te-ai prezentat, \n acel moment?
– Erai atât de rece, atât de \ndep`rtat`... {i speram s` te
\mblânzesc... bizuindu-m` doar pe farmecul meu personal, f`r` s`
fie nevoie s` men]ionez rela]iile noastre comune.
Ea \i arunc` o privire furioas`.
– Când vei renun]a oare s` faci pe donjuanul? O dat` c`s`torit,
va trebui s` renun]i la acest joc al seduc]iei. Simone nu va suporta.
– Nu m` voi c`s`tori cu Simone! De ce ]i-a intrat \n cap aceast`
idee?
– Dar Estelle...
– Nu neg c` Estelle a n`scocit acest plan frumos, \ntr-un anumit
moment. Dar [i-a schimbat p`rerea! Dragostea ei pentru mine nu
este pref`cut` [i nu se gânde[te decât la fericirea mea! Marea ei
sensibilitate i-a ar`tat repede unde a[ putea s-o g`sesc.
Panica puse st`pânire pe Kimberley. Ce voia oare s` spun`? Ce
insinua aceast` mic` fraz` pe care o strecurase ca pe o simpl`
remarc` [i care p`rea plin` de repro[? Ce \n]elesese Estelle, ceea ce
ea \ns`[i, Kimberley, nu [tiuse s` priceap`?
S` fac` s` tac` speran]a care se n`[tea \n ea! S`-[i reg`seasc`
singur`tatea ei lini[titoare! Se sim]ea chinuit`, h`r]uit` \ntre
instinct [i ra]iune. Lawrence o iubea, inima ei i-o spunea. Dar
mintea ei refuza aceast` idee, \i era atât de team` s` nu se \n[ele!
F`r` m`car s` reflecteze, Kimberley s`ri \n picioare [i \ncepu s`
alerge spre gr`din`.
G`si un refugiu lâng` un mic zid acoperit de caprifoi unde,
pentru prima dat`, Lawrence o s`rutase. Se a[ez` pe el, respirând
adânc pentru a-[i reg`si calmul.
Când Lawrence i se al`tur`, se sim]ea deja mai bine. |l a[tepta
chiar, preg`tit` pentru inevitabila \nfruntare. El se apropie f`r` s`
spun` un cuvânt [i se a[ez` lâng` ea. Apoi o \mbr`]i[` blând [i o
s`rut`.
Cu buzele lui, mângâia pe acelea ale tinerei femei cu o infinit`
blânde]e, cu o imens` tandre]e. Lipsindu-se de cuvinte, de fraze, \i
vorbea despre aceast` dragoste \n care ea nu putea s` cread`, pe
care nu trebuia s-o cread`. Dar el era atât de conving`tor,
mângâierile lui erau atât de fierbin]i, atât de vibrante de pasiune,
\ncât \[i uit` brusc \ndoielile, teama.
Se abandon` f`r` rezerv` acestei dorin]e pe care o sim]ea c`
urc` \n ea, \n el. Lawrence era for]a, lumina care iradia totul, o
metamorfoza. Va face din ea o femeie, o va \nv`]a ce este pl`cerea, acea

fericire pur` pe care o d` unirea a dou` corpuri \nsetate unul de altul.
– Vrei s` vii \n camera mea? murmur` el. Vrei s` faci dragoste cu
mine? Dac` spui nu, voi pleca, a[a cum ]i-am promis... Te voi l`sa
\nc`p`]ân`rii [i singur`t`]ii tale nes`buite.
– Nu!
El se dep`rt` de ea, cu fa]a r`v`[it` de triste]e. Dar ea se arunc`
\n bra]ele lui:
– Nu, repet` ea, nu m` l`sa!
Strânsoarea lui Lawrence o ridic` de la p`mânt.
– Atunci, este da, strig` el, Kimberley, spune-o!
– Da, vreau s` fac dragoste cu tine... Te iubesc atât de mult!
Lawrence culese o tulpin` de caprifoi, mirositor [i \nflorit [i i-o
\ntinse.
– Aceast` floare va r`mâne \ntotdeauna cea mai pre]ioas` \n
ochii mei, declar` el. |n amintirea acestei seri...
– Nici eu n-o voi uita, promise ea, cu un nod \n gât.
– Nu-]i voi permite! exclam` el. Fiecare zi din via]a noastr`, voi
fi acolo pentru a-]i aminti!
Ea \[i adânci ochii \n privirea albastr`, cùtând acolo
confirmarea acestei promisiuni nebune. Inima ei b`tea nebune[te,
ea singur` \n]elesese ceea ce nu \ndr`znea \nc` s` cread`.
– Ce vrei s` spui? bâigui ea.
– C` te iubesc! {i c` ne vom c`s`tori cât mai curând posibil!
***
|mbr`cat` \n alb, cu un buchet de caprifoi \n mân`, Kimberley

\nainta \n naos, la bra]ul lui Paul, care acceptase cu mândrie acest
rol patern. |n aceast` mic` biseric` unde Pamela [i Georges \[i

uniser` destinele, noua ei via]` \ncepea.
Doar \n zece zile, \[i reorganizase lucrul, numise un director
s-o \nlocuiasc`, \[i p`r`sise apartamentul, \[i rezolvase toate
afacerile. Distrusese ceea ce fusese entuziasmul ei cotidian, f`r`
umbr` de regret, cople[it` de fericirea ei egoist`.
Lawrence i se al`tur` \n fa]a altarului, extrem de grav [i
\ngenunche al`turi de ea.
Kimberley se \ntoarse o ultim` oar` pentru a-i adresa o privire
plin` de mul]umire Pamelei [i constat` c` prietena ei plângea de
emo]ie [i de bucurie.
Apoi uit` lumea \ntreag`, pentru a se consacra \n \ntregime
jur`mântului acestui b`rbat care va deveni so]ul ei.
Când rosti ritualul „da“ cu ochii ]intui]i \n cei ai lui Lawrence,
fa]a i se lumin` de fericire.
|n privirile lor, \n s`rutul pe care-l schimbar`, puser` toat`
dragostea care-i unea, vibrant` [i nemuritoare. Ei o [tiau, nimic
nu-i va putea desp`r]i, niciodat`...
Sfâr[it

Portretul Femeii Iubite

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Portretul Femeii Iubite

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MARY CATHERINE HANSON

Nori grei de un cenu[iu sp`l`cit \ntunecaser` cerul albastru

Kimberley sim]i cum o cuprinde nelini[tea: sub aceast` ploaie

Sub ad`postul din metal [i beton, necunoscutul \i d`du \n sfâr[it

englez` cu un cuplu. |n graba ei de a-l evita, nu-[i d`duse seama c`

– |mi permite]i? \ntreb` el.

– Ierta]i-m` dac` v-am sup`rat... Dar insist: dac` itinerarul

dorin]a s` se topeasc` la acel piept viguros, s` se refugieze acolo [i

Din p`cate, nimeni nu se l`s` cople[it de mil`. Necunoscutul, \n

Nici m`car nu-[i d`duse osteneala s` se \ntoarc` pentru a

Ea refuz` obiectul cu un semn din cap. A[a cum ar`ta, nu putea

– }ine]i... Sper c` vor fi destul de solide.

Scoas` din s`rite de aceast` mic` fraz`, Kimberley tres`ri [i

Kimberley sim]i o real` u[urare când ajunse \n sfâr[it la hotel.

Puse st`pânire pe bagajul greu [i se \ndrept` cu un pas hot`rât

– Sunt singur`! exclam` Kimberley. Domnul Cory este... hm...

|nf`[urat` \ntr-un halat mare, \[i acord` timp s` se maseze cu o

frumos, elegant, se pare foarte cultivat [i inteligent, Lawrence Cory

– Deloc, cu siguran]`... Dar pe acelea, nu le-am \ntâlnit \nc`.

– Pentru \nceput, \i spuse ea chelnerului, voi lua o por]ie de

|[i savur` mâncarea sa cu o pl`cere lacom` [i \[i \ncepea

– Semna]i aici, v` rog!

– Un b`d`ran, un necioplit? Sau un mitocan, un mojic?

– Nu mai continua]i, murmur` Kimberley printre din]i.

cald. Pe cerul senin str`lucea un corn de lun` \nconjurat de o

Ea nu \ndr`zni s`-i cear` mai multe preciz`ri. Dar Lawrence se

Ochii lui alba[tri o fixau cu o intensitate aproape seduc`toare,

La ora [ase diminea]a, nemaiputând suporta, renun]` definitiv

– Ce eroism, \ntr-adev`r! {i presupun c` ai petrecut noaptea aici.

– Dragostea \]i face bine, e[ti str`lucitoare!

– Pari a[a de mul]umit` \n aceast` cas`!

sentimental`. Din pudoare? Poate. Din orgoliu? Cu siguran]`. Era

– „Ra]iunea este mama imagina]iei“.

cunoasc` foarte prost. Tu care plângi \n fa]a jurnalului televizat,

Sloiuri de ghea]` [i z`pad` cât vedeai cu ochii... |ntr-o albea]`

Se \mbr`c` \n grab` [i se repezi spre u[`. Exact \n momentul

Pentru a sublinia caracterul definitiv al acestei hot`râri, mu[c`

Când \l v`zu pe Georges, Kimberley \l g`si formidabil. Nu numai

– Pam, iubirea mea, striga el. Avem aprobarea lui Kimberley! |n

– Anglia poate fi mândr` de reprezentantele ei! declar` Georges

|nvecinat` cu o mic` p`dure, deasupra unei vii care se \ntinde cât

Zâmbea, dar numai pe jum`tate; cu Pam trebuia s` fie atent`.

– |ncântat` s` v` cunosc, murmur` ea. {i de a vedea c` Pam a

Un minut mai târziu, sprijinit` cu spatele de trunchiul aspru al

– Da, [i de mult timp. Ca [i pe tat`l lui, pe mama lui [i

– De necrezut! continu` ea pe un ton ironic. {i eu care credeam

|n timpul \ntregii serate, Kimberley trebui s` reziste dorin]ei de

– Cine este acel b`rbat care te-a gratificat cu un zâmbet plin de

– Vorbe[ti despre acest b`rbat ca de o veche cuno[tin]`.

– Dar, \n sfâr[it, ce ]i-a f`cut? Vorbe[ti cu atâta ar]ag...

A[ezat` lâng` Charles, care sosise chiar diminea]` cu avionul,

toate for]ele ei ca s`-l fac` s` se a[eze lâng` ea. O privire

Un imens cort din bumbac alb era \ntins \n gr`dina familiei

– S` facem un tur \n gr`din`, locul acesta este o adev`rat` etuv`!

– Nu ast`zi, Charles! i-o t`ie ea. Ghicesc unde vrei s` ajungi [i

– Kimberley, murmur` el, nu realizasem niciodat` pân` \n

A fost de-ajuns s`-l cunoasc` pe acest b`rbat ca plato[a ei s`

– Sst... murmur` Lawrence. Taci! {i [terge-]i lacrimile, pari o

Pamela [i Georges plecar` spre Vene]ia la sfâr[itul dup`-amiezii

De[i exasperat` de aceast` purtare de dictator gelos, Kimberley

Pe durata celor câ]iva kilometri care-i desp`r]eau de cas`,

|n ciuda blânde]ei acestei seri de prim`var`, tremura [i cea[ca

Ceasul de[tept`tor ar`ta ora unsprezece când Kimberley